Pretenţii. Decizia nr. 2602/2014. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2602/2014 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 13-11-2014 în dosarul nr. 12427/280/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2602/2014
Ședința publică de la 13 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE MARIANA VÂRGĂ
Judecător A. M. P.
Judecător C. D.
Grefier M. L.
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de reclamantele C. D. și B. P. și de pârâții O. F., O. I., P. M., C. E. împotriva sentinței civile nr. 3881/23.04.2014, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._ având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare a cauzei, au lipsit părțile. La a doua strigare a cauzei au răspuns: procurator C. I. pentru recurenta reclamantă C. D. asistat de av. V. P., recurenta pârâtă C. E. asistată de av. M. D. și același avocat pentru recurenții pârâți O. F., O. I., P. M. și recurenta reclamantă B. P..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Prima strigare a cauzei ( la ordinea din lista de ședință).
Tribunalul constată că se impune lăsarea cauzei la a doua strigare, fiind stabilită ora 12 pentru strigarea dosarului .
A doua strigare a cauzei.
Apărătorul recurentei reclamante învederează că la instanța de fond, așa cum rezultă din dispozitivul hotărârii, calea de atac a fost greșit indicată, ca și termenul de exercitare a acesteia, situație față de care partea ar fi nedreptățită față de dispozițiile noului cod de procedură civilă, respectiv dacă legea nouă ar permite rezolvarea acestei situații prin recomunicarea hotărârii și declararea în mod corect a căii de atac prevăzută de lege de ce nu s-ar putea face același lucru și pentru o hotărâre judecătorească care chiar dacă este pronunțată pe vechiul cod de procedură civilă magistratul a indicat calea de atac pe legea nouă. Învederează că în raport de mențiunile din cuprinsul sentinței și de disp. art. 519, 520 NCPC solicită sesizarea ICCJ pentru soluționarea acestei situații, respectiv lămurirea împrejurării dacă disp. art. 457 al. 3 din NCPC se aplică și în cazul de față, respectiv în cazul unei hotărâri pronunțată într-o acțiune introdusă pe vechiul cod de procedură civilă, dar soluționată pe noul cod de procedură civilă și dacă indicarea greșită a căii de atac și a termenului de exercitare atrag și în această situație comunicarea din nou a hotărârii și dacă este cazul al curgerii unui nou termen pentru exercitarea căii de atac prevăzută de lege. În sensul celor învederate depune la dosar note de ședință.
Apărătorul recurenților pârâți învederează că nu este în fața unei norme legale, ci o normă imperativă din noul cod de procedură civilă, dar și în vechiul cod de procedură civilă este normă imperativă, în sensul că în materie de procedură civilă nu se aplică acestor cauze aflate pe rolul instanțelor sub imperiul legii vechi, arată că se aplică legea veche în ce privește termenele, căile de atac, iar din acest punct de vedere arată că nu se impune sesizarea ICCJ.
La întrebarea instanței, apărătorul recurentei reclamante arată solicită să se lămurească dacă prevederile articolului de lege invocat se aplică în cazul de față, învederând că nu a negat împrejurarea că termene și căile de atac sunt prevăzute de legea veche, fiind vorba doar de împrejurarea că în hotărârea pronunțată potrivit codului de procedură judecătorul a indicat greșit calea de atac. Arată că situația nu este echitabilă pentru orice justițiabil, având în vedere că magistratul a comis o eroare și aceasta nu ar trebui să prejudicieze partea.
Apărătorul recurenților pârâți arată că o asemenea întrebare preliminară adresată ICCJ ar pune într-o lumină defavorabilă instanța.
Tribunalul raport de art. 519-520 cpc, respinge sesizarea ca inadmisibilă, pentru motivele ce vor fi redate în continuare:
Sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, presupune îndeplinite condițiilor prevăzute de art. 519 NCPC, respectiv: pricina în care se ridică chestiunea de drept să fie pendinte pe rolul unei instanțe care o judecă în ultimă instanță, sesizarea să privească o chestiune de drept, adică o problemă de interpretare a unei norme juridice pentru care să fie necesară o rezolvare de principiu, de lămurirea respectivei chestiuni de drept să depindă soluționarea pe fond a cauzei.
În cauză, această condiție nu este îndeplinită, fiind vorba de o normă imperativă din Noul cod de procedură civilă, respectiv aplicabilitatea dispozițiilor art. 457 al. 3 din NCPC, care se aplică și în cazul de față.
În continuare, apărătorul recurentei reclamante solicită proba cu înscrisuri, sens în care depune un borderou cu acte, un exemplar fiind comunicat apărătorului recurenților pârâți.
Apărătorul recurenților pârâți de solicită proba cu înscrisuri, sens în care depune un borderou cu acte, un exemplar fiind comunicat apărătorului recurentului reclamant.
Tribunalul încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de apărătorii recurentului reclamant și de apărătorul recurenților pârâți.
Apărătorii părților, având pe rând cuvântul, arată că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de înscrisurile ce le-au fost comunicate la acest termen de judecată.
Apărătorul recurenților pârâți, asupra recursului declarat de reclamanți, invocă tardivitatea motivării primului recurs și tardivității declarării sau completării celui de-al doilea set de motive de recurs. Învederează că este adevărat că s-a făcut o greșeală la fond în ceea ce privește calea de atac, arătând că potrivit legislației vechi ICCJ a decis în mod constant că indicarea greșită a căii de atac sau a termenului în care se promovează calea de atac de către instanța care a pronunțat hotărârea atacată nu are nici un fel de efect și că operează principiul legalității căilor de atac, partea trebuind să declare calea de atac în termenul prevăzut de legea respectivă. Arată că declararea primului recurs și motivarea cel de-al doilea set de motive de recurs sunt tardive si solicită admiterea acestei excepții.
Tribunalul acordă cuvântul asupra excepției dar și asupra recursurilor.
Apărătorul recurentului reclamant, asupra excepției invocată de apărătorul recurenților pârâți, învederează instanței că urmează să aprecieze, arătând că situația nu este imputabilă reclamanților, întrucât greșeala nu le apariție acestora, fiind o eroare a magistratului. Asupra recursului declarat de reclamanți, dacă se va trece peste excepția invocată, solicită admiterea acestuia așa cum a fost motivat.
Apărătorul recurenților pârâți solicită admiterea recursului declarat de pârâți, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii, cu cheltuieli la fond și în recurs, învederând că prima problemă de drept care trebuia în mod corect soluționată de instanța de fond este cea referitoare la prescripția dreptului la acțiune. În acest sens, arată că acțiunea s-a depus la 22.06.2011, iar demolarea pretinsei case s-a spus că s-a făcut în 2007. Totodată, învederează că dreptul la acțiune este de 3 ani de la nașterea dreptului la acțiune și acest drept se naște de când păgubitul a cunoscut paguba si pe cel care a produs-o, astfel că acțiunea fiind promovată în anul 2011 este promovată cu depășirea termenului de 3 ani. Arată că instanța de fond a împărtășit apărarea recurentei reclamante, considerând că din moment ce a formulat plângere penală pentru distrugere s-ar fi întrerupt cursul prescripției. Mai arată că sentința de fond este nelegală, fiind o interpretare care nu are suport, arătând că nu este vorba de o acțiune, ci de o sesizare penală. Totodată, arată că instanța de fond trebuia să admită excepția invocată. În măsura în care se analizează si fondul, solicită să se observe că instanța i-a obligat pe pârâți la plata sumei de 231 lei, pentru bunurile mobile pe care și le-ar fi însușit din casă autorului lor (oglindă cristal, mobilier sa). Invocă art. 1203 cod civil, arătând că în cauză s-au audiat martori, că prezumția simplă este că această casă a fost incendiată de niște copii, că au intervenit pompierii să stingă incendiu și reclamanții cad de acord cu pârâții că a ars tot acoperișul si s-a prăbușit tavanul. Învederează că prezumția simplă, ca mijloc de probă coroborat cu celelalte probe, solicită să se constate că era imposibilă o asemenea situație de fapt, având în vedere că la incendiu nu ține nimeni cont să protejeze mobila, pompierii având sarcina primordială să stingă incendiul, astfel că obligarea pârâților la 231 lei nu are suport în lege și nici în materialul probator. Totodată, învederează că a depus la dosar constatările polițiștilor și ale pompierilor și că este relevantă declarația martorului G. I., audiat în dosarul penal, persoană care a participat la stingerea incendiului . În plus, arată că la fond a formulat obiecțiuni, învederând că expertul menționează că în casă erau încorporați 28 mc cherestea de stejar . Arată că nu se poate da crezare acestei afirmații și că pentru situația în cate tribunalul nu va admite excepția prescripției la acțiune, în subsidiar, se impune întocmirea unei expertize de către un expert specializat. Mai arată că a depus la dosar planșe foto și că expertul menționează că s-au făcut ipotetic calculele, luând in considerare aspectele expuse de procuratorul reclamantei. Solicită admiterea recursului, desființarea sentinței și fie casarea cu trimitere, fie reținerea cauzei pentru efectuarea unei expertize.
Apărătorul recurentei reclamante solicită respingerea recursului declarat de pârâți, precum și respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune, arătând că în mod corect acțiunea a fost introdusă în termenul prevăzut de lege, inițial reclamanții formulând o acțiune penală care s-a soldat cu o soluție, in sensul că ar fi înlocuit răspunderea penală în ceea ce privește pe autorul recurenților si a fost aplicată o sancțiune cu caracter administrativ, procurorul apreciind că față de vârsta autorului recurenților și față de împrejurările cauzei că se impune aplicarea unei amenzi administrative. Solicită să se observe din actele depuse la dosar că recurenții la acel moment au formulat și o cerere de constituire parte civilă, fila 247, prin care și-au exprimat în mod clar intenția de recuperare a prejudiciului, iar acțiunea a fost introdusă în termenul prevăzut de lege nu curge de la momentul la care s-a produs incidentul, ci a fost întrerupt pentru exercitarea acțiunii penale, inclusiv dacă nu s-ar raporta strict la textul de lege, inclusiv prin faptul că a formulat cerere prin care a cerut constituirea ca părți civile, iar de la momentul 14.05.2009 acțiunea a fost introdusă la 22.06.2011, în termenul prevăzut de lege. Mai arată că legiuitorul se referă la starea de pasivitate in timp de 3 ani, ceea ce nu este cazul în speța de față . În plus, arată că în mod corect au fost obligați recurenții pârâți la plata sumei de 231 lei, bunurile mobile fiind dovedite cu proba testimonială. Învederează că nu pot fi primite susținerile recurenților pârâți în sensul că bunurile erau de lux, fiind vorba de bunuri obicinuite, așa cum s-a dovedit cu probele administrat . mai arată că nici susținerile legate de faptul că suma la acare au fost obligați pentru plata construcției deteriorate de autorul nu pot fi primite. Totodată, învederează că recurenții pârâți ar fi trebuit obligați la plata întregii sume așa cum s-a solicitat, întrucât în cauză a fost efectuat un raport de expertiză de către un expert în specialitate. Arată că această casă nu a fost in mod integral arsă în acel in incendiu, la dosar fiind depus procesul verbal de intervenție care contrazice afirmațiile apărătorului recurenților pârâți. Mai arată că a ars doar acoperișul casei pe o suprafață de aproximativ 50 mp, zidurile și celelalte obiecte din casă fiind menținute în integralitate, dovadă că a si fost aplicată sancțiune a autorilor recurenților pentru distrugere. Învederează că imobilul casă, așa cum rezultă din conținutul raportului de expertiză și din procesul verbal de cercetare la fața locului, a fost construit din lemn din strejar, în cuprinsul procesului verbal menționându-se că pe tălpile existente au fost asamblați pereții din material de stejar, încheiată în coadă de rândunică. Arată că a depus la dosar înscrisuri din care rezultă că atunci când începi această construcție, în coadă de rândunică, așa trebuie să continue. Mai arată că s-au găsit resturi ale materialului lemnos, lemn de strejar cu durabilitate foarte mare în timp, astfel că nu se poate spune că imobilul casă era vechi de 80 de ani și că lemnul de stejar nu mai este bun. Cu privire la solicitarea de obligarea anumitor cheltuieli de judecată de 1000 lei, arată că chitanța la care se face referire este pentru alt dosar, astfel că în mod corect instanța de fond nu i-a obligat pe reclamanți la plata sumei, nefiind onorariu pentru prezenta cauză.
INSTANȚA
Asupra recursurilor civile de față:
Constată că, prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 22.06.2011 reclamantele C. D. și B. P. au solicitat obligarea pârâtului O. P. la plata sumei de 25.000RON ( doua sute cincizeci milioane lei ROL) reprezentând prejudiciul adus prin demolarea casei situată în com Merișani, ., casă din care a sustras materialul lemnos, precum și bunurile existente într-o cameră, cu cheltuieli de judecată.
În fapt se arată că pârâtul l-a rugat pe fiul și nepotul reclamantelor să îl lase să cosească fânul din curtea imobilului și să-l ia pentru vite, lucru care i-a fost permis. După ce pârâtul a ridicat fânul în toamna anului 2007 fără nici un drept a tăiat mai mulți pomi din curtea imobilului, a demolat fără nici o aprobare construcția casă, a ridicat materialul lemnos(cheie, grinzi, tălpi, ușă, ferestre cu drugi din fier, obiecte din casă ca: șifonier, pat, lenjerie, veselă, oglindă de cristal, o ladă cu cărți de medicină, sobă cu plită, secure, fierăstrău, și alte bunuri și materiale lemnoase), astfel că valoarea bunurilor sustrase se ridică la peste 25.000lei
În drept se invocă art. 998 C.civ.
Reclamanții au anexat prezentei acțiuni ordonanța nr. 372/P/2008 din 12.01.2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești, rezoluția nr. 741/II/2/2011 din 10.05.2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești.
La data de 30.11.2011 reclamanta C. D. a depus la dosar precizare a acțiunii prin care arată că solicită obligarea pârâtului la plata de despăgubiri reprezentând contravaloarea construcțiilor distruse de acesta și a materialelor și bunurilor sustrase, după cum urmează: contravaloarea materialului lemnos rezultat din demolarea construcției casă bătrânească din com Merișani, ., reprezentând tavanul casei construit din grinzi de esență tare, stejar, cheia casei din bârne de esență tare, sala casei construită din bârne de esență tare, talpa casei, căpriori, coșul casei, contravaloarea magaziei din PFL, 2 uși și 3 geamuri cu toc și drugi de fier, 6 blăni late, contravaloarea unei magazii aflate în aceeași curte, o lacra de mălai, o copaie din lemn pentru mălai, o sobă cu plită, contravaloarea manoperei pentru ridicarea molozului rămas de la casa demolată, contravaloarea muncii plătite pentru a curăța grădina de grămezile de lemne rupte lăsate ca urmatre a faptei pârâtului, o masă cu oglindă, un pat, un studio, o secure, un fierăstrău, cca 100 farfurii existente în magazie, contravaloarea a 5 pomi aflați pe rod, contravaloarea recoltei pe anii 2007-2011, socotită din momentul săvârșirii faptei și până în prezent.
S-a evaluat prejudiciul provizoriu la suma de 15.000lei.
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._/280/2011 la data de 24.06.2011 reclamantele C. D. și B. P. au solicitat obligarea pârâtului O. P. la plata sumei de 25.000RON ( doua sute cincizeci milioane lei ROL) reprezentând prejudiciul adus prin demolarea casei situată în com Merișani, ., casă din care a sustras materialul lemnos, precum și bunurile existente într-o cameră, cu cheltuieli de judecată.
În fapt se arată că pârâtul l-a rugat pe fiul și nepotul reclamantelor să îl lase să cosească fânul din curtea imobilului și să-l ia pentru vite, lucru care i-a fost permis. După ce pârâtul a ridicat fânul în toamna anului 2007 fără nici un drept a tăiat mai mulți pomi din curtea imobilului, a demolat fără nici o aprobare construcția casă, a ridicat materialul lemnos(cheie, grinzi, tălpi, ușă, ferestre cu drugi din fier, obiecte din casă ca: șifonier, pat, lenjerie, veselă, oglindă de cristal, o ladă cu cărți de medicină, sobă cu plită, secure, fierăstrău, și alte bunuri și materiale lemnoase), astfel că valoarea bunurilor sustrase se ridică la peste 25.000lei
În drept se invocă art. 998 C.civ.
Se solicită proba cu interogatoriul pârâtului, martori, înscrisuri.
La termenul din 30.11.2011 s-a admis cererea de conexare și s-a dispus conexarea dosarului nr._/280/2011 la dosarul cu nr._, având în vedere că există identitate de părți, obiect și cauză în baza dispozițiilor art. 164 Cod procedură civilă.
În baza art 167 C.pr.civ instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisuri, interogatoriu pârâtului, proba testimonială cu 2 martori pe situația de fapt, respectiv F. I., domiciliat în comuna Morărești, .,județ Argeș și C. T., domiciliat în . și proba cu expertiză evaluare bunuri care să stabilească prejudiciul produs reclamantei prin distrugerea bunurilor menționate în cererea de precizare a acțiunii inclusiv contravaloare recoltei de fructe pe anii 2007-2011 aferente pomilor aflați pe rod, iar pentru pârât proba cu înscrisuri, interogatoriu și 2 martori.
A fost administrat interogatoriul pârâtului, au fost audiați sub prestare de jurământ martorii L. M. și R. I., propuși de pârât, F. I. și C. T., propus de reclamanți, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
La termenul din 29.02.2012 s-a dispus citarea reclamantei B. P. cu mențiunea de a se prezenta la instanță pentru a-și semna cererea sau să depună un act că-și însușește prezenta cerere sub sancțiunea anulării ei.
La termenul din 06.06.2012 s-a depus la dosar raportul de expertiză evaluare bunuri întocmit de expertul V. S..
La termenul din 19.02.2012 s-a solicitat introducerea în cauză a numitei O. I., în calitate de soție supraviețuitoare a pârâtului O. P., decedat la data de 05.08.2012(f.98).
La termenul din 07.11.2012 s-au introdus în cauză in calitate de mostenitori ai defunctului parat O. P. numitii: O. F., O. I. si P. M., toti domiciliati in comuna Merisani, . si C. E., domiciliata in P., ., ., Judetul Arges.
Prin încheierea din 27.03.2013 s-a suplimentat probatoriul cu proba cu cercetare locală care a fost efectuată la data de 10.05.2013.
La termenul din 26.06.2013 s-a suplimentat probatoriul cu expertiză tehnică specialitatea agricultură și cu proba testimonială cu doi martori.
S-a depus la dosar raportul de expertiză specialitatea agricultură efectuată de expertul tehnic S. D. G..
Au fost audiați sub prestare de jurământ martorii G. V. și B. M., propuși de pârât, F. I. și G. V., propus de reclamanți, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
La termenul din 16.04.2014 instanța a pus în discuția părților excepția nulității cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta B. P. și excepția prescripției dreptului la acțiune pe care a unit-o cu fondul cauzei.
Prin sentința civilă nr. 3881/23.04.2014, pronunțată de Judecătoria Pitești a fost amisă excepția nulității cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta B. P., cu domiciliul în P., ., ., . la C. I..
S-a declarat nulă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta B. P.. A fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune.
A fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta C. D., cu domiciliul în P., ., ., . la C. I. în contradictoriu cu pârâtului O. P., decedat la data de 05.08.2012, cu ultimul domiciliu în com. Merisani, ., și continuată în contradictoriu cu moștenitorii acestuia pârâții O. F., O. I., ambii cu domiciliul în ., P. M., cu domiciliul în . (nr.8, ., jud Argeș și C. E., cu domiciliul în P., ., ., jud Argeș.
Au fost obligați pârâții la plata către reclamanta C. D. a sumei de 2993lei reprezentând cota de ½ ce îi revine din prejudiciul produs de defunctul O. P., fiind respinsă în rest cererea de chemare în judecată.
A fost admisă în parte cererea de acordare a cheltuielilor de judecată și obligați pârâții la plata către reclamant a sumei de 300lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Referitor la excepția nulității cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta B. P., instanța a reținut că această reclamantă nu a semnat cererea de chemare în judecată, nu s-a prezentat în instanța pentru a o semna deși la termenul din 29.02.2012 s-a dispus citarea reclamantei cu mențiunea de a se prezenta la instanță pentru a-și semna cererea sau să depună un act că-și însușește prezenta cerere sub sancțiunea anulării ei.
Potrivit art. 112 C.pr. civ., unul din elementele esențiale ale cererii de chemare in judecată este semnătura.
Conform art 133 C. pr. Civ. „cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului, obiectul ei sau semnătura, va fi declarată nulă. Lipsa semnăturii se poate totuși împlini în tot cursul judecății. Dacă pârâtul invocă lipsa de semnătură, reclamantul va trebui sa semneze cel târziu la prima zi de înfățișare următoare, iar când este prezent în instanță, în chiar ședința in care a fost invocată nulitatea.”
Cererea de chemare în judecată este semnată de C. I., in calitate de mandatar. La dosarul cauzei nu s-a depus mandatul dat de reclamanta B. P. lui C. I. pentru a formula aceasta acțiune și pentru a o semna. Reclamanta nu s-a prezentat în fața instanței pentru a complini lipsa semnăturii, sancțiunea pentru lipsa acesteia fiind nulitatea.
Față de aceste aspecte, instanța a admis excepția nulității cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta B. P. și a declarat nulă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta B. P.
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune, potrivit art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă „Termenul prescripției este de 3 ani”, iar potrivit art. 8 din același act normativ „Prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea.” Potrivit art 16 alin 1 lit b din același act normativ „Prescripția se întrerupe prin introducerea unei cereri de chemare în judecată ori de arbitrare, chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanță judecătorească, ori la un organ de arbitraj, necompetent;”
Prin prezenta cauză reclamanta solicită despăgubirile cauzate de fapta ilicită a pârâtului O. P., decedat la data de 05.08.2012, săvârșită în cursul anului 2007.
La data de 14.05.2009 în dosarul penal nr. 372/P/2008 reclamanta C. D. a formulat cerere de constituire parte civilă solicitând obligarea pârâtului la plata unor despăgubiri cauzate de fapta ilicită a acestuia săvârșită în cursul anului 2007. Cererea reclamantei a rămas nesoluționată întrucât împotriva pârâtului O. P., decedat la data de 05.08.2012, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și s-a aplicat sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de 600lei, așa cum reiese din ordonanța nr. 372/P/2008 din 12.01.2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești(f.6)
Având în vedere faptul că reclamanta a solicitat despăgubiri pentru prejudiciul suferit în cadrul procesului penal în interiorul termenului de prescripție de 3 ani, cerere care a rămas nesoluționată, instanța a constatat că potrivit art 16 alin 1 lit b din Decretul nr. 167/1958 a operat întreruperea termenului de prescripție.
S-a constatat de asemenea că de la data de 14.05.2009, data constituirii ca parte civilă, a început să curgă un nou termen de prescripție, iar până la data de 22.06.2011, data sesizării instanței cu prezenta cauză au trecut mai puțin de 3 ani, astfel că termenul de prescripție de 3 ani nu s-a împlinit.
Pentru toate aceste motive, instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că reclamanta C. D. a solicitat obligarea moștenitorilor pârâtului O. P., decedat la data de 05.08.2012, la plata sumei de 25.000lei reprezentând prejudiciul cauzat de defunctul O. P. ca urmare a săvârșirii faptei ilicite de dărâmare a construcției casă bătrânească din com Merișani, . și de însușire a materialelor rezultate din demolare și a unor bunuri mobile existente în casă.
Potrivit certificatului de moștenitor nr. 422/16.03.1994 eliberat de notariatul de Stat Județean Argeș, reclamanta C. D., denumită în continuare reclamanta, este coproprietara casei din com Merișani, ., având o cotă de ½ din aceasta.(f.207)
Pentru angajarea răspunderii civile delictuale este necesar să fie îndeplinite, cumulativ, următoarele condiții: săvârșirea unei fapte ilicite, aducându-se prin aceasta atingere unui drept subiectiv patrimonial al reclamantei; producerea unui prejudiciu patrimonial în care se concretizează această atingere; legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și vinovăția.
Reclamanta a făcut dovada existenței faptei ilicite săvârșite de pârât. Prin ordonanța nr. 372/P/2008 din 12.01.2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești s-a reținut că pârâtul O. P., decedat la data de 05.08.2012, la sfârșitul anului 2007 a procedat „la curățarea terenului reclamantei și la degajarea acestuia de resturile locuinței rămase în urma incendiului, apreciind în același timp că locuința este foarte mică și, la fel ca și anexele, se afla într-o stare avansată de degradare, pereții exteriori confecționați din lemn, căptușit cu pământ, fiind prăbușiți către interior unde se aflau mai multe din bunurile reclamante ca fiind sustrase.” S-a mai reținut că există vinovăția pârâtului cu privire la infracțiunea de furt și distrugere, dar nu există gradul de pericol social, motiv pentru care a s-a aplicat sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de 600lei.
Fapta ilicită săvârșită de pârât i-a produs reclamantei un prejudiciu concretizat în contravaloarea cotei de ½ din imobilul dărâmat.
A mai constatat instanța că exisă și legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și vinovăție.
Problema care s-a ridicat ridică în cauza de față, a fost aceea de evaluare a prejudiciului produs, respectiv a valorii imobilului la sfârșitul anului 2007.
Din registrul agricol de la fila 205 din dosar reiese că imobilul era din lemn, acoperit cu șită, cu o vechime din anul 1894. Din procesul verbal de intervenție nr. 09/15.01.2005 (f.134) reiese faptul că imobilul a fost incendiat, iar în urma acestui incendiu a ars acoperișul casei(carton asfaltat și șită). S-a mai constatat prin acest proces verbal că acoperișul era deteriorat înainte de incendiu și că în casă era depozitată o cantitate de aproximativ 1000kg gunoi menajer.
Martorul L. M., propusă de pârât, a declarat că pereții casei erau făcuți din lemn cu pământ între lemne, că din 2005 până în 2007 casa nu a mai fost îngrijită de nimeni, că în curtea casei exista o magazie din PFL într-o stare avansată de degradare care nu mai putea fi folosită pentru scopul ei. Martorul R. I., propus tot de pârât, a declarat că știe că această casă a luat foc, că nu stie ce a ars, dar că a văzut un morman de moloz. Mai arată martorul ca existau ferestre. Martorul F. I., propus de reclamant, a declarat că se putea locui în casa după incendiu dacă i se punea acoperișul, că a văzut în curtea pârâtului două uși și trei geamuri cu drugi de fier.(f.59-63). Martora G. V. a declarat că a văzut că după incendiu a rămas un morman de pământ și că nu se mai putea locui în casă. Același lucru l-a declarat și martora B. M., precizând că nu a intrat niciodată în curte. Martora G. V. a declarat că nu a văzut casa după ce a fost incendiată.
Din declarațiile martorilor, așa cum au fost expuse, coroborat cu procesul verbal de intervenție nr. 09/15.01.2005, instanța a reținut că imobilul casă era într-o stare avansată de degradare, nu mai putea fi locuit, nu avea acoperiș, exista depozitat în el aproximativ 1000kg gunoi. Având în vedere aceste aspecte, instanța nu va reține evaluarea făcută de expertul ing V. S. cu privire la casa bătrânească întrucât aceasta nu a avut în vedere în momentul efectuării evaluării faptul că imobilul trecuse printr-un incendiu, faptul că din 2005 până la sfârșitul anului 2007 imobilul nu a mai avut acoperiș fiind supus intemperiilor, starea de degradare a acestuia fiind avansată. Valoarea de 20.200lei pentru un imobil cu o vechime mai mare de 120 de ani, fără acoperiș și aflat în paragină, așa cum au declarat și martorii, este mult prea mare. În plus, la calculul materialului lemnos încorporat în pereți expertul pleacă de la niște lungimi și lățimi ale camerelor ipotetice, fără a avea date exacte. La evaluarea lemnului din casă expertul nu a avut în vedere faptul că acest lemn, pe lângă faptul că era foarte vechi, a mai fost plouat și nins timp de 2 ani. Pentru aceste motive instanța apreciază că valoarea lemnului folosit la casă fără uzură nu poate fi mai mare decât cel folosit pentru ferestre și uși. Potrivit registrului agricol casa are o suprafață construită de 24mp, iar valoarea acesteia fără uzură este de_,4lei(=24mc*450,56lei/mc valoarea lemnului pentru ferestre și uși), la care se adaugă 3123,21lei talpa casei, 798,96lei centura planșeu, 824,94lei valoare uși și ferestre, 4472lei pardoseala din lemn, conform evaluărilor făcute de expert, rezultând suma totală de 20.033,51 lei fără uzură. Folosind aceeași formulă ca cea dată de expert rezultă că valoarea ipotetică a casei este de 5208,71lei(=_,622lei*0,40*0,65). Instanța apreciază această valoare ca fiind rezonabilă având în vedere faptul că în anul 2005, înainte de incendiu, valoarea de impunere a casei era de 240lei, așa cum reiese din adresa de la fila 142 dosar.
Referitor la anexa bucătărie și anexa PFL reclamanta nu a depus la dosar înscrisuri din care să reiasă suprafața acestora și materialele din care sunt construite. Din nici un înscris depus la dosar nu rezultă că exista bucătărie și anexa PFL, în registrele agricole de la filele 187-191 nefiind evidențiate aceste anexe. Nici din autorizația pentru executare lucrări de la fila 192, nici din certificatul de moștenitor de la fila 207 nu rezultă existența acestor construcții. Singurul care face referire doar la anexa din PFL este martorul L. M. care precizează însă că această anexă era într-o stare avansată de degradare și nu mai putea fi folosită pentru scopul ei, fără a se preciza suprafața acesteia.
Având în vedere aceste aspecte instanța nu a acordat despăgubiri pentru bucătărie și anexă PFL.
Potrivit raportului de expertiză evaluare bunuri mobile, bunurile existente în casă au fost evaluate la suma de 231lei.
Referitor la contravaloarea ridicării molozului rezultat din demolarea casei, instanța a apreciat că o parte din acesta trebuie suportat si de reclamantă, fiind compus și din gunoiul care era depozitat în casă, motiv pentru care instanța apreciază că prejudiciul cauzat de defunctul O. P. sub acest aspect se ridică la suma de 546,29lei.
La stabilirea cuantumului prejudiciului produs de defunctul O. P. instanța mai are în vedere că acesta nu trebuie să constituie o sursă de îmbogățire pentru reclamantă, despăgubirea trebuind să cuprindă pierderea efectivă suferită de cel prejudiciat.
Concluzionând, a constatat instanța că prejudiciul total produs de defunctul O. P. este de 5986lei, compus din 5208,71lei valoarea casei, 231lei valoarea bunurilor mobile și 546,29lei contravaloarea ridicării molozului.
Având în vedere că reclamanta are o cotă de ½ din imobil, instanța a reținut că pierderea efectivă suferită de aceasta este echivalentă cu jumătate din prejudiciul produs de defunctul O. P., adică cu suma de 2.993lei.
Referitor la moștenitorii pârâtului O. P., decedat la data de 05.08.2012, instanța a reținut că nici unul dintre aceștia nu a precizat că nu acceptă succesiunea sau că o acceptă sub beneficiu de inventar, motiv pentru care instanța i-a obligat la plata către reclamanta C. D. a sumei de 2993lei reprezentând cota de ½ ce îi revine din prejudiciul produs de defunctul O. P..
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantele C. D. și B. P. și pârâții O. F., O. I., P. M., C. E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Reclamantele C. D. și B. P., au depus recursul la
Pârâții O. F., O. I., P. M., C. E., critică sentința pentru următoarele motive:
Sentința instanței de fond este nelegală fiind în contradicție cu probele administrate în cauză și pronunțată cu aplicarea sau interpretarea greșită a legii.
Instanța de fond a dispus obligarea pârâților la plata sumei de 2993 lei reprezentând ½ din prejudiciul pe care l-ar fi produs autorul acestora.
Sentința este nelegală în ceea ce privește respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune al reclamantei, în condițiile în care reclamanta a precizat că pretinsa faptă ilicită ar fi fost săvârșită de autorul pârâților în a nul 2007, iar acțiunea introductivă a fost depusă la instanță la data de 22.06.2011.
Sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică în ceea ce privește obligarea pârâților la plata sumei de 231 lei reprezentând contravaloarea bunurilor mobile pretinse de reclamantă, dar fără a fi fost efectuată dovada în sensul că acestea bunuri ar fi existat în casă în anul 2007, sau că ar fi fost însușite de autorul pârâților.
Instanța de fond nu face vreo trimitere în motivarea sentinței la vreo probă anume din care să fi rezultat concluzia potrivit căreia autorul pârâților ar fi distrus sau și-ar fi însușit bunurile mobile pretinse.
Pe de altă parte, deși instanța de fond reține în motivare faptul că din anul 2005 de la data incendierii și până la sfârșitul anului 2007, pretinsa casă a rămas nelocuită, fără acoperiș, distrusă în urma incendiului și în continuare datorită intemperiilor, obligă totuși pârâții să plătească reclamantei contravaloarea pretinselor bunuri mobile, bunuri care ar fi existat în interiorul acestei ruine.
Aceeași situație și în ceea ce privește obligarea pârâșilor la plata sumei de 546,29 lei reprezentând contravaloare manoperă ridicare moluz rezultat în urmă demolării clădirii.
Pe de o parte, instanța de fond ignoră faptul că locuința a fost distrusă în urma incendiului din 2005, iar în ceea ce privește cantitatea imensă de circa 1000 kg gunoi depozitată în acea casă de B. P. nu pot fi obligați pârâții să suporte contravaloarea lucrărilor de igienizare a gospodăriei reclamantei.
Sentința instanței de fond este nelegală în ceea ce privește obligarea pârâților la plata contravalorii casei reclamantei, chiar dacă instanța de fond a luat în calcul jumătate din această valoare.
Instanța de fond a luat în calcul valoarea casei de 5208,71 lei stabilită arbitrar, fără vreo bază legală, prin raportare la o pretinsă valoare inițială de_ lei și prin raportare la expertiza întocmită în cauză, expertiză împotriva căreia pârâții au formulat obiecțiuni și pe care instanța de fond în mod greșit le-a respins.
Pe de altă parte instanța de fond ignoră faptul că în urma incendiului construcția respectivă nu mai putea fi definită ca fiind locuință, era o simplă ruină, așa cum s-a precizat și de pompieri în procesul verbal din 15.02.2005 întocmit în urma stingerii incendiului.
În ce privește cheltuielile de judecată stabilite la fond în mod greșit instanța de fond nu a luat în calcul chitanța de 1000 lei depusă în condițiile în care autorul pârâților a decedat în timpul procesului și originalul acesteia se află în posesia lui, nefiind găsită ulterior de pârâți.
Tribunalul, analizând recursurile declarate, reține următoarele:
Recursul declarat de reclamantele C. D. și B. P., va fi declarat nul, pentru nemotivare în termen, dat fiind faptul că potrivit principiului legalității căilor de atac, partea trebuie să declare calea de atac în termenul prevăzut de legea respectivă și să depună în termen motivele de recurs, pentru dezbaterea contradictorie.
În cauză, recursul a fost declarat la data de 26 mai 204, iar criticile pentru care se invocă nelegalitatea sentinței primei instanțe, au fost depuse la dosar la data de 4.08.2014, peste termenul legal prevăzut de art. 306 C.proc. civ.
Cu privire la recursul declarat de pârâții O. F., O. I., P. Manuelași C. E., tribunalul reține că acesta este întemeiat.
Reclamanta C. D., a solicitat obligarea moștenitorilor pârâtului O. P., decedat la data de 05.08.2012, la plata sumei de 25.000lei reprezentând prejudiciul cauzat de defunctul O. P. ca urmare a săvârșirii faptei ilicite de dărâmare a construcției casă bătrânească din com Merișani, . și de însușire a materialelor rezultate din demolare și a unor bunuri mobile existente în casă.
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, tribunalul constată că soluția primei instanțe este legală.
Astfel, potrivit art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă „Termenul prescripției este de 3 ani”, iar potrivit art. 8 din același act normativ „Prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea.”
Tot astfel, potrivit art. 16 alin 1 lit b din același act normativ „Prescripția se întrerupe prin introducerea unei cereri de chemare în judecată ori de arbitrare, chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanță judecătorească, ori la un organ de arbitraj, necompetent”.
Tribunalul reține că în cauză, reclamanta solicită despăgubirile cauzate de fapta ilicită a pârâtului O. P., decedat la data de 05.08.2012, săvârșită în cursul anului 2007.La data de 14.05.2009 în dosarul penal nr. 372/P/2008 reclamanta C. D. a formulat cerere de constituire parte civilă solicitând obligarea pârâtului la plata unor despăgubiri cauzate de fapta ilicită a acestuia săvârșită în cursul anului 2007.
Se constată că cererea reclamantei a rămas nesoluționată întrucât împotriva pârâtului O. P., decedat la data de 05.08.2012, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și s-a aplicat sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de 600lei, așa cum reiese din ordonanța nr. 372/P/2008 din 12.01.2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești(f.6)
În consecință, având în vedere faptul că reclamanta a solicitat despăgubiri pentru prejudiciul suferit în cadrul procesului penal în interiorul termenului de prescripție de 3 ani, cerere care a rămas nesoluționată, instanța a constatat corect că potrivit art. 16 alin 1 lit. b din Decretul nr. 167/1958, a operat întreruperea termenului de prescripție.
Cu privire la recurs, tribunalul constată că instanța de fond, în mod greșit a obligat pe pârâți ( moștenitorii autorului pârât O. P.), la plata sumei de 2993 lei, pentru un presupus prejudiciu în cotă de ½, pe care l-ar fi produs autorul lor, prin demolarea construcției casă bătrânească din com Merișani, . și de însușire a materialelor rezultate din demolare și a unor bunuri mobile existente în casă.
Din materialul probator administrat în cauză, nu s-a făcut dovada existenței unei legături de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul pretins de reclamantă.
În cauză s-au audiat martori, s-a făăcut dovada că această casă a fost incendiată, că au intervenit pompierii să stingă incendiu, existând un acord al părților în sensul că a ars tot acoperișul si s-a prăbușit tavanul.
În acest sens, s-au depus la dosar constatările polițiștilor și ale pompierilor care au stins incendiul, relevantă fiind declarația martorului G. I., audiat în dosarul penal, persoană care a participat la stingerea incendiului, care a relevat faptul că nu a existat posibilitatea protejării casei și a bunurilor, scopul imediat fiind acela al stingerii incendiului.
Relatările expertului cu privire la mențiunea că, în casă erau încorporați 28 mc. cherestea de stejar, nu au fost dovedite în cauză, mai ales ținând cont de faptul că expertul a efectuat calcule în mod ipotetic.
În consecință, tribunalul va constată nul, pentru nemotivare în termen, recursul declarat de reclamantele C. D. și B. P., împotriva sentinței civile nr. 3881/23.04.2014, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._ și va admite recursul pârâților O. F., O. I., ambii cu domiciliul în com. Merisani, ., P. M., cu domiciliul în com. B., . (nr.8, ., jud Argeș și C. E., cu domiciliul în P., ., ., împotriva aceleiași sentințe.
Va modifica în parte sentința, în sensul că va respinge acțiunea, urmând a menține în rest sentința ( cu privire la nulitatea cererii lui B. P. și cu privire la prescripție).
Reținând culpa procesuală a recurenților reclamanți, tribunalul va dispune obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1400 lei, în primă instanță, către recurenții pârâți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul, pentru nemotivare în termen, recursul declarat de reclamantele C. D., cu domiciliul în P., ., ., . la C. I. și B. P. împotriva sentinței civile nr. 3881/23.04.2014, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._
Admite recursul pârâților O. F., O. I., ambii cu domiciliul în com. Merisani, ., P. M., cu domiciliul în com. B., . (nr.8, ., jud Argeș și C. E., cu domiciliul în P., ., ., jud Argeș împotriva sentinței civile nr. 3881/23.04.2014, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._
Modifică în parte sentința, în sensul că respinge acțiunea.
Menține în rest sentința ( cu privire la nulitatea cererii lui B. P. și cu privire la prescripție).
Obligă pe recurenții reclamanți la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1400 lei, în primă instanță, către recurenții pârâți .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Noiembrie 2014
Președinte, M. V. | Judecător, A. M. P. | Judecător, C. D. |
Grefier, M. L. |
red.M.V.
dact.C.E.C./10 exp.
jud.fond R.C.B.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 745/2014.... | Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... → |
|---|
