Anulare act. Hotărâre din 05-11-2014, Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 05-11-2014 în dosarul nr. 22391/280/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2515/2014
Ședința publică de la 05 Noiembrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE D. D. A.
Judecător M. B.
Judecător I. P.
Grefier E. R.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamanta D. M. împotriva sentintei civile nr. 3076/ 01 04 2014 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._ intimat fiind pârâtul T. S., având ca obiect „anulare act”.
Dezbaterile în fond asupra cauzei și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la data de 22 10 2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 29 10 2014 și la data de azi, 05 11 2014, când deliberând a pronunțat următoarele.
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 09.11.2012 pe rolul Judecătoriei Pitești sub nr._, reclamanta D. M., în contradictoriu cu pârâtul T. S., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3788/11.08.2004 de BNP Asociați Cîrstoriu V. și C. M., cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin contractul menționat a vândut pârâtului, fiul acesteia, imobilul în suprafață totală de 607 m.p., compus din teren curți construcții în suprafață de 477 m.p. și 130 m.p. arabil, împreună cu o casă de locuit cu două camere, construită din cărămidă, acoperită cu țiglă și o anexă, amplasate pe acest teren.
Menționează că și-a rezervat dreptul de uzufruct viager asupra imobilului, însă a dorit să încheie acest act cu clauză de întreținere.
Mai arară că, după încheierea actului, fiul său și-a schimbat brusc comportamentul și împreună cu nepotul său, T. R. I., au bătut-o de nenumărate ori și i-au luat bunurile agonisite în timpul vieții. Pârâtul a intrat în posesia de drept a imobilului, urmând ca impozitele și taxele datorate să fie suportate de acesta.
Pârâtul nu-i acordă nici un fel de întreținere, abia trăind de pe o zi pe alta, și, în plus, nu are liniște, pentru că cei doi o bat, o jignesc, îi cer pensia pe care o are, îi sparg geamurile, ușa pentru a le da bani, rămânând și fără medicamente.
Prin sentința civilă nr. 3076/2014, Judecătoria Pitești fost respins acțiunea.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Prin contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3188/11.08.2004 de BNP Asociați Cîrstoriu V. și C. M., reclamanta, în calitate de vânzătoare, i-a transmis pârâtului (fiul său), în calitate de cumpărător, imobilul proprietatea sa situat în intravilanul comunei Mărăcineni, nr.199, jud.Argeș, compus din teren în suprafață totală de 607 m.p., din care 477 m.p. teren curți construcții în și 130 m.p. arabil, împreună cu o casă de locuit cu două camere, construită din cărămidă, acoperită cu țiglă și o anexă, amplasate pe acest teren.
Prețul convenit a fost de 40 000 000 lei, pe care vânzătoarea a declarat că l-a primit în întregime de la cumpărător înainte de semnarea contractului.
S-a mai menționat că pârâtul (cumpărător) intră de drept în proprietatea imobilului de la data autentificării actului, iar în posesia acestuia la decesul vânzătoarei, întrucât aceasta din urmă își rezervă dreptul de uzufruct viager asupra imobilului înstrăinat.
În ceea ce privește legea aplicabilă litigiului dedus judecății, instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.6 alin.1-3 din Legea nr.287/2009 privind codul civil, legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare. Aceasta nu are putere retroactivă. Actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor. Actele juridice nule, anulabile sau afectate de alte cauze de ineficacitate la data intrării în vigoare a legii noi sunt supuse dispozițiilor legii vechi, neputând fi considerate valabile ori, după caz, eficace potrivit dispozițiilor legii noi.
În același sens sunt și dispozițiile art.3 și art.4 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil (Actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor. La data intrării în vigoare a Codului civil, actele juridice nule, anulabile sau afectate de alte cauze de ineficacitate, prevăzute de Codul civil din 1864, precum și de alte acte normative, rămân supuse dispozițiilor legii vechi, neputând fi considerate valabile ori, după caz, eficace potrivit Codului civil sau dispozițiilor prezentei legi).
Prin urmare, legea aplicabilă prezentei cauze este cea în vigoare la data încheierii actului juridic, respectiv Codul civil din 1864.
Prin cererea de chemare în judecată, se solicită anularea actului autentic intitulat vânzare-cumpărare, pe motiv că reclamanta-vânzătoare a dorit să încheie acest act cu clauză de întreținere.
Se reține că, în raport de dispozițiile art.948 pct.2 C.civ., partea trebuie să exprime un consimțământ valabil la încheierea contractului și neafectat de un viciu de consimțământ. Eroarea reprezintă falsa reprezentare a unor împrejurări la încheierea unui act juridic și, după gravitatea acesteia, este clasificată în eroarea obstacol, eroarea – viciu de consimțământ și eroarea indiferentă.
Eroarea obstacol (eroare distructivă de voință) împiedică însăși formarea actului juridic, falsa reprezentare cade fie asupra naturii actului juridic, fie asupra identității fizice a obiectului (error in corpore), iar sancțiunea care intervine este nulitatea absolută a actului întrucât, în fapt, partea nu și-a dat consimțământul pentru încheierea actului.
Eroarea – viciu de consimțământ presupune că falsa reprezentare cade fie asupra calităților substanțiale ale obiectului actului juridic (error in substantiam), fie asupra persoanei cocontractante, iar sancțiunea care intervine este nulitatea relativă conform art. 961 C. civ. Calitățile substanțiale ale obiectului actului juridic trebuie privite nu numai raportat la lucrul în materialitatea sa, dar și la calitățile determinante pentru parte pentru încheierea actului, iar pentru a interveni nulitatea partea cocontractantă trebuie să fi știut sau să fi trebuit să știe că elementul respectiv este hotărâtor pentru încheierea actului.
Prin motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a dorit să încheie acest act, în speță contractul de vânzare-cumpărare, cu clauză de întreținere. Prin urmare, nu se contestă natura actului juridic încheiat, anume contract de vânzare-cumpărare, ci doar se pretinde că s-a dorit de către reclamantă inserarea unei clauze de întreținere, iar nu a celei de uzufruct viager.
Raportat la motivele de fapt invocate, s-a solicitat de către reclamantă anularea actului juridic încheiat (eroarea – viciul de consimțământ atrăgând nulitatea relativă), iar nu nulitatea lui (eroarea obstacol atrăgând nulitatea absolută).
Astfel, falsa reprezentare a unor împrejurări la încheierea actului juridic urmează a fi analizată prin prisma conținutului prestației (acțiunea sau inacțiunea) ce constituie obiectul actului juridic. Se reține că prestația convenită prin act a fost substanțială, determinantă, în privința transmiterii proprietății și plății prețului.
A fost transmisă prin act doar nuda proprietate, reclamanta rezervându-și dreptul de uzufruct viager.
Raportat la data încheierii actului autentic, 11.08.2004, și data promovării acțiunii, 09.11.2012, văzând și motivele de fapt invocate (starea de nevoie a reclamantei din cauza afecțiunilor medicale și schimbarea comportamentului pârâtului imediat după încheierea actului), instanța nu poate reține drept cauză determinantă la încheierea contractului clauza de întreținere. De asemenea, și din depoziția martorei P. P. N. (fila 121) se reține că reclamanta i-a încheiat fiului acesteia un act de vânzare-cumpărare; de la reclamantă știe că acesteia îi părea rău că a încheiat contractul, pentru că fiul acesteia nu-și îndeplinea îndatoririle, în sensul că nu efectua treburile gospodărești, nu achita utilități; martora nu cunoștea dacă pârâtul și-a asumat vreo obligație prin actul încheiat. Prin urmare, reclamanta nu a făcut dovada motivului determinant invocat, anume prestarea întreținerii în schimbul imobilului înstrăinat.
De altfel, de reținut este și faptul că în ședința publică din data de 04.02.2014, reclamanta a arătat că a citit contractul încheiat în anul 2004, că a încheiat un act de vânzare-cumpărare fără nici o clauză și că în prezent plătește totul; că nu a vorbit cu pârâtul despre întreținere, pentru că nu a știut, condiția a fost să-i vândă, pentru ca ulterior pârâtul să facă îmbunătățiri în gospodărie.
Împotriva sentinței civile nr. 3076/2014 a Judecătoriei Pitești a formulat recurs reclamanta criticând-o pentru următoarele motive:
Instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală și nu a ținut cont de faptul că pârâtul nu s-a prezentat la interogatoriu și nu a făcut aplicarea disp.art.225 C.pr.civilă.
Instanța de fond nu a reținut depozițiile martorului audiat în sensul că după încheierea actului pârâtul nu achita utilitățile și avea o atitudine agresivă față de reclamantă.
Solicită admiterea recursului.
Analizând recursul, tribunalul constată cu opinie majoritară că este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art.129 C.pr.civilă judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru aflarea adevărului pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii.
De asemenea trebuie să administreze probele pe care le consideră necesare chiar dacă părțile se împotrivesc.
În cauză instanța de fond s-a rezumat să audieze un martor fără a solicita și alte probe din care să rezulte situația de fapt.
Pornind de la depoziția martorei audiate la fila 121 în dosar, instanța de fond trebuia să administreze probe cu privire la achitarea utilităților de către pârât, cu privire la violențele fizice și psihice la care este supusă reclamanta aflată în stare de nevoie conform actelor medicale aflate la dosar.
De asemenea să facă dovada asupra plății prețului la data încheierii actului de vânzare . cumpărare cu drept viager.
Instanța de fond trebuia să facă aplicarea disp.art.225 C.pr.civilă, având în vedere că pârâtul nu s-a prezentat la interogatoriu.
Pentru toate aceste considerente în temeiul art.312 pct.5 C.pr.civilă va admite recursul, casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite recursul declarat de reclamanta D. M. împotriva sentintei civile nr. 3076/ 01 04 2014 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._ intimat fiind pârâtul T. S.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 5.11.2014.
Judecător, M. B. | Judecător, I. P. | |
Grefier, E. R. |
red. M.B
Dact. NE/ 4 ex
16.12.2014
Jud.fond.A.P.
Opinie Separată
Conform cererii de chemare în judecată reclamanta a arătat că solicită anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3788/11.08.2004 de BNP Asociați Cîrstoriu V. și C. M., pe considerentul că a dorit să încheie acest act cu clauză de întreținere .
Reclamanta a mai susținut că după încheierea actului, fiul său și-a schimbat brusc comportamentul și împreună cu nepotul său, T. R. I., au bătut-o de nenumărate ori și i-au luat bunurile agonisite în timpul vieții. Pârâtul a intrat în posesia de drept a imobilului, urmând ca impozitele și taxele datorate să fie suportate de acesta.
Așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond s-a solicitat de către reclamantă anularea actului juridic încheiat, iar nu nulitatea lui.
Prin contractul a cărui anulare se solicită s-a transmis pârâtului doar nuda proprietate, reclamanta rezervându-și dreptul de uzufruct viager.
Față de modul de formulare a acțiunii inclusiv a motivării în fapt instanța de fond a analizat în mod complet și corect cererea astfel formulată sub toate aspectele și a depus toate diligențele necesare administrării probelor solicitate în cauză.
Mai mult, administrarea probei cu interogatoriu este dispusă de către instanța de fond la termenul din 5.11.2013 în baza dispozițiilor art.129 alin.5 c. proc. civ. instanța de fond insistând la aducerea pârâtului în fața sa în vederea administrării acestei probe însă acest fapt nu a fost posibil.
Facultatea pe care o acordă instanței art. 225 C.proc.civ. nu scutește instanța de a-și exercita rolul activ în descoperirea adevărului. În toate cazurile în care este posibilă administrarea altor probe lipsa la interogatoriu sau refuzul de a răspunde va fi socotit numai ca un început de dovadă care urmează să fie completat cu alte probe prin care să se poată stabili împrejurările reale ale cauzei.
Numai în cazul în care nu există posibilitatea administrării altor probe și din cercetarea împrejurărilor concrete ale cauzei instanța ajunge la convingerea că lipsa la interogatoriu sau refuzul de a răspunde exprimă o recunoaștere a pretențiilor părții potrivnice ea o poate considera mărturisire deplină în favoarea celeilalte părți cu puterea probantă ce i-o conferă art. 1206 C.civ.
Atât din declarația martorei audiate inclusiv poziția reclamantei în ședința publică din data de 04.02.2014 nu se poate reține drept cauză determinantă la încheierea contractului clauza de întreținere.
Prin depoziția martorei P. P. N. nu se poate stabili cu certitudine că reclamanta a intenționat la încheierea actului a cărui nulitate o solicită să fie inserată o astfel de clauză. Această martoră a aflat de încheierea contractului cu mult timp în urmă după încheierea acestuia iar din cele ce i-au fost relatate de către reclamantă nu știe dacă pârâtul și-a asumat o astfel de obligație.
Comportamentul pârâtului după încheierea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3788/11.08.2004 nu are relevanță față de obiectul cauzei și a motivelor de fapt invocate astfel că în cauză nu se mai impunea administrarea altor probe.
Pentru aceste motive, având în vedere motivele de recurs și constatând că instanța de fond a făcut o analiză corectă asupra acțiunii formulate în funcție de obiectul cererii și probele administrate consider că se impunea respingerea recursului ca nefondat.
Judecător,
D. D. A.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 538/2014. Tribunalul ARGEŞ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 551/2014. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
