Obligaţie de a face. Decizia nr. 317/2014. Tribunalul ARGEŞ

Decizia nr. 317/2014 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 11-04-2014 în dosarul nr. 2555/205/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL ARGEȘ

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 317/2014

Ședința publică de la 11 Aprilie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE ANDREEA MONICA PRUNARU

Judecător M. V.

Grefier N. P.

S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul declarat de reclamantul T. G. D. împotriva sentinței civile nr. 2122/21.11.2013, pronunțată de Judecătoria Câmpulung în dosarul nr._, intimat fiind pârâtul B. I., având ca obiect obligație de a face.

Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din data de 10.04.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie .

Apoi, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la această dată, când a pronunțat prezenta decizie .

INSTANȚA

Asupra apelului civil de față:

Constată că prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 12 iunie 2013, sub numărul_, reclamantul T. G. - D., domiciliat în ., satul Bilcești, nr. 42, județul Argeș, a chemat în judecată pe pârâtul B. Gh. I., domiciliat în ., satul Bilcești, județul Argeș, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să fie obligat pârâtul la ridicarea celor 13 arbori (11 bucăți salcie, 1 bucată alun și 1 bucată cireș) plantați de pârât la limita proprietății sale și chiar lipiți de gardul terenului aferent casei din punctul „Acasă” situat pe raza comunei Valea M. P., satul Bilcești, județul Argeș, proprietate ce se învecinează cu drumul de acces ce-i asigură reclamantului accesul la proprietatea sa, iar în situația în care acesta nu este de acord să execute obligația de ridicare a arborilor de bună voie, solicită ca instanța să dispună autorizarea acestuia în vederea efectuării operațiunii de ridicare a arborilor pe cheltuiala pârâtului.

În motivarea acțiunii, reclamantul arată că este proprietarul gospodăriei (teren și casă) situate la nr.42 pe raza comunei Valea M. P., satul Bilcești, județul Argeș, proprietate ce se află la capătul unui drum de acces cu o lungime de cca 200 ml și lățime de 3 ml, care se deschide în drumul comunal. La ieșire, pe partea stângă se află proprietatea pârâtului care se întinde pe aproape toată lungimea drumului de acces. În luna aprilie 2013, reclamantul arată că pârâtul B. I. a plantat mai mulți arbori, respectiv un nr. de 11 bucăți salcie, 1 bucată alun și 1 bucată cireș, pe latura care se învecinează cu acest drum, la nici 15 cm de gard, ba chiar lipiți de gard, arbori ce împiedică existența șanțului de scurgere pe acea parte, iar prin coroana lor, aplecată spre drum și în timp, blochează accesul reclamantului pe acest drum, care și așa este foarte strâmt, în sensul că acesta nu mai poate intra cu căruța de fân, sau cu o mașină mai mare/înaltă, cu atât mai puțin cu o mașină tip Salvare sau de Pompieri, eventual cu o mașină cu lemne sau cu cărbuni.

Reclamantul precizează că, de mai multe ori a solicitat pârâtului ca acești arbori să-i planteze la o distanță mai mare de gardul acestuia, aspecte ce i-au fost puse în vedere și de reprezentanții Primăriei și Poliției, sfătuindu-l să mute arborii mai spre interior, pârâtul a refuzat vehement, iar pentru considerentele mai sus expuse reclamantul solicită a-i fi admisă acțiunea așa cum a fost formulată.

De asemenea, reclamantul solicită a se reține că interesul în promovarea acestei acțiuni este real și actual, respectiv prin lăsarea arborilor în discuție în poziția în care se află în prezent, se limitează și mai mult spațiul destinat accesului la proprietatea sa, el având interesul să păstreze drumul de acces așa cum a fost dintotdeauna și să conserve posibilitatea de acces la proprietatea sa cu orice mijloc de transport, Salvare sau Pompieri.

În dovedirea acțiunii, reclamantul a solicitat a-i fi admisă proba cu acte, martori, interogatoriu și expertiză tehnică de specialitate.

Prin sentința civilă nr. 2122/21.11.2013, pronunțată de Judecătoria Câmpulung a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul T. G.- D., CNP_, domiciliat în ., satul Bilcești, nr. 42, județul Argeș, împotriva pârâtului B. Gh. I., domiciliat în ., satul Bilcești, județul Argeș.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Reclamantul și-a întemeiat în drept, acțiunea pe dispozițiile art. 612, 613, 952, 1349, 1357, 1359, 1376 cod civil și art. 1529 Cod de procedură civilă și următoarele.

În conformitate cu dispozițiile art. 451 din Noul Cod procedură civilă, reclamantul solicită a fi obligat pârâtul și la plata cheltuielilor de judecată.

La dosarul cauzei reclamantul a depus, în copie: cartea sa de identitate; contractul de întreținere autentificat sub numărul 4288 din data de 26 august 1994 la Biroul Notarului Public P. M.; procesul verbal de recepție încheiat la data de 25 octombrie 2007; schița terenului; documentația tehnică anexată autorizației de construirea locuinței; planul de încadrare în zonă; adeverința nr. 2509 din data de 07 iunie 2013 eliberată de Primăria comunei Valea M. P., județul Argeș; un număr de opt fotografii xerox ale imobilului și drumului de acces în litigiu și dovada achitării taxei de timbru (filele 4 -18 dosar).

Prin rezoluția din data de 12 iunie 2013 (fila 20 dosar), în conformitate cu dispozițiile art. 201 alin. (1) Cod de procedură civilă, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.194 Cod de procedură civilă pentru cererea de chemare în judecată, instanța a dispus comunicarea acesteia către pârât, cu mențiunea de a depune întâmpinare și înscrisuri, precum și cerere reconvențională, în termen de 25 de zile de la data comunicării, în condițiile art.165 Cod procedură civilă, sub sancțiunea decăderii pârâtului din dreptul de a mai propune probe și de a invoca alte excepții în afara celor de ordine publică, sancțiune prevăzută de art. 208 alin. (2) Cod de procedură civilă.

Constatând că pârâtul nu a depus la dosarul cauzei în termenul prevăzut de lege întâmpinare și înscrisuri sau cerere reconvențională, prin rezoluția din data de 11 iulie 2013 (fila 22 dosar), în conformitate cu dispozițiile art. 201 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța a fixat primul termen de judecată la data de 26 septembrie 2013 și a dispus citarea părților.

Prin încheierea de ședință din data de 26 septembrie 2013, instanța a acordat termen la cererea pârâtului pentru a depune la dosar înscrisuri emise de Primăria comunei Valea M. P., județul Argeș, din care să rezulte că proprietatea reclamantului nu se învecinează pe nicio latură cu proprietatea sa și a prorogat discutarea probelor solicitate de reclamant prin nota de probatorii depusă la dosarul cauzei în data de 25 septembrie 2013 (fila 28 dosar), la termenul următor, după depunerea înscrisurilor de către pârât, întrucât față de cele precizate de acesta în ședință publică, reclamantul nu și-ar justifica interesul în promovarea acțiunii.

Pârâtul a depus la dosarul cauzei întâmpinare (fila 31 dosar), o copie a titlului de proprietate nr. 16 248 emis la data de 08 iulie 1993 și în original certificatul nr. 3862 din data de 02 septembrie 2013 eliberat de Primăria comunei Valea M. P., județul Argeș (fila 32), pentru a face dovada că proprietatea sa nu se învecinează cu proprietatea reclamantului.

Pârâtul a solicitat a fi respinsă acțiunea reclamantului în totalitate, având în vedere că proprietatea acestuia nu se află lângă proprietatea reclamantului, distanța între ei fiind de 150 - 200 metri.

A precizat de asemenea că nu afectează cu nimic crengile de la grădinile care sunt în proprietatea acestuia, iar pârâtul precizează că motivul pentru care s-au uscat, este acela că reclamantul le-a otrăvit cu substanțe toxice, iar aceste aspecte le-a adus la cunoștința reprezentanților Primăriei și Poliției.

În drept, pârâtul a invocat dispozițiile art. 115 Cod de procedură civilă.

În dovedirea susținerilor sale, pârâtul a solicitat admiterea probei cu înscrisuri, martori și expertiză.

Instanța, față de înscrisurile depuse de pârât, a pus în discuția părților excepția invocată de pârât privind lipsa interesului reclamantului în promovarea unei astfel de acțiuni.

Prin încheierea de ședință din data de 10 octombrie 2013, instanța în temeiul art. 248 (4) Cod de procedură civilă, a unit cu fondul excepția lipsei interesului reclamantului în promovarea prezentei acțiuni și având în vedere obiectul cauzei a apreciat probele solicitate de reclamant ca fiind pertinente, concludente și verosimile în soluționarea cauzei, probe pe care le-a încuviințat în conformitate cu dispozițiile art. 255 Cod de procedură civilă.

Potrivit dispozițiilor art. 260 (2) Cod de procedură civilă și art. 352 (1) Cod de procedură civilă, la cererea reclamantului a fost luat interogatoriu pârâtului, răspunsurile acestuia fiind consemnate separat și atașate la dosarul cauzei (fila 34). A fost audiat conform legii sub prestare de jurământ martorul propus de reclamant și anume T. V., răspunsurile căruia au fost consemnate separat și atașate la dosarul cauzei (fila 35).

În temeiul art. 330 Cod de procedură civilă a încuviințat proba cu expertiză și a numit expert în cauză pe inginer D. I., căruia i s-a dispus ca în prezența părților legal citate să efectueze expertiza ce a avut ca obiective: identificarea terenului deținut de către pârât; expertul să precizeze dacă terenul este împrejmuit, care sunt vecinătățile și dacă în ultima perioadă, respectiv în ultimii 10 - 15 ani pârâtul a plantat pomi, arbori sau arbuști în apropierea drumului de acces al reclamantului, la proprietatea sa; în situația în care pârâtul i-a plantat, să precizeze dacă acum, în prezent, sau în viitorul apropiat, prin dezvoltarea acestor arbori, pomi sau arbuști, reclamantul ar fi obstrucționat să aibă acces la proprietatea sa atât cu mijloace de transport auto sau hipo.

Expertiza dispusă în cauză a fost întocmită de expert și depusă la dosarul cauzei în data de 12 noiembrie 2013 (filele 43-51).

Expertul în lucrarea sa, a concluzionat că terenul pe care l-a identificat ca fiind deținut de pârât are forma și dimensiunile arătate în planșa nr. 1 anexată raportului de expertiză, fiind delimitat de punctele 1-2-3-4-5-6-7-8-9-10-11-12-1. Terenul deținut de pârât este bine individualizat fiind materializat prin împrejmuire cu gard de ulucă și bordură din beton, gard de ulucă și gard din plasă de sârmă, având următoarele vecinătăți: latura 1- 2- 3 Drumul comunal D.C. 35; latura 3-4-5-6-7-8-9-10-11- Drumul de acces (Ulița D.); latura 12-1 –V. M. latura 11-12 Ulița Fântânii.

A mai concluzionat expertul că în ultima perioadă de timp, respectiv în ultimii 10-15 ani, pârâtul a plantat pomi, arbori sau arbuști în apropierea drumului de acces al reclamantului, la proprietatea sa. În apropierea drumului de acces înspre proprietatea pârâtului, sălciile și cireșul erau uscate, fiind tăiate (retezate) de pârât la nivelul gardului, cele tinere plantate în anul 2013 s-au uscat și au fost scoase de pârât în timpul efectuării expertizei așa cum este menționat la punctul 5.4.

De asemenea, expertul a mai menționat faptul că dacă sălciile plantate de pârât în apropierea drumului de acces nu s-ar fi uscat și nu ar fi fost scoase de pârât în timpul efectuării expertizei, în viitorul apropiat, prin dezvoltarea lor ar fi obstrucționat (mai mult ar fi îngreunat) accesul reclamantului la proprietatea sa cu mijloace de transport auto - înalte și mijloace hipo – încărcate cu nutreț pentru animale (fân, coceni).

Examinând actele din dosar, instanța a reținut că, reclamantul din Drumul comunal D.C. 35 din . la proprietatea lui pe o uliță proprietatea domeniului public al Primăria comunei Valea M. P., județul Argeș. Această uliță, pe o parte se învecinează cu proprietatea pârâtului.

La interogatoriu, pârâtul a arătat că nu a plantat pe proprietatea lui, arbori sau copaci (sălcii), care să îngreuneze accesul reclamantului pe uliță, sau care să direcționeze apele pe drumul de acces.

Martorul T. V., propus de reclamant, a declarat că el nu cunoaște dacă pârâtul a plantat vreun pom, care să îngreuneze accesul reclamantului, pe uliță.

Din raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză de inginer D. I., reiese că pe proprietatea pârâtului, la hotarul cu ulița se află un cireș și sălcii uscate și retezate la nivelul gardului, cele plantate în anul 2013, sunt uscate, iar pe timpul efectuării expertizei, au fost scoase de pârât.

La dosar, au fost depuse acte de proprietate, adeverințe, planșe fotografice și schițe.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul T. G. D., care susține:

Hotărârea este nelegală și netemeinică, deoarece instanța nu a ținut cont de întreg materialul probator administrat în cauză.

Astfel, arată recurentul, prin acțiunea pe care a formulat-o a vrut să asigure întinderea atât terestră cât și aeriană a acestui drum care se află în folosința exclusivă a apelantului reclamant care este beneficiarul acestui drum de acces la proprietatea sa.

Recurentul susține că intimatul pârât B. I., a plantat arbori în așa fel încât să-i limiteze accesul la proprietatea sa, drumul având o lățime de 3 ml, dar gardul proprietății intimatului pârât a coborât în șanțul de scurgere de pe marginea acestui drum și a mai luat din lățime drumului ce devine din ce în ce mai îngust. Interesul apelantului reclamant este acela de a avea cale de acces, să poată intra cu benă având casa în construcție.

De asemenea, recurentul învederează că deține autorizație de construire care verifică posibilitatea de a intra mașina de salvarea, mașina de pompierii, însă de un an de zile acestea nu mai pot intra. În prezent există 8 arbori rămași plantați nelegal, gardul cade pe șanț pe porțiunea de pomi plantați nelegal, chiar dacă sunt plantați pe proprietatea sa, sunt norme legale, care obligă proprietarul să păstreze distanța până la hotarul cu drumul.

Apelul nu este întemeiat.

În mod corect instanța de fond a reținut că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile 613 pct.1 Cod civil și art. 613 pct. 3 Cod civil, date fiind concluziile expertizei întocmite în cauză.

Astfel, raportul concluzionează că, terenul pe care l-a identificat ca fiind deținut de pârât are forma și dimensiunile delimitate de punctele 1-2-3-4-5-6-7-8-9-10-11-12-1, este bine individualizat fiind materializat prin împrejmuire cu gard de ulucă și bordură din beton, gard de ulucă și gard din plasă de sârmă, având următoarele vecinătăți: latura 1- 2- 3 Drumul comunal D.C. 35; latura 3-4-5-6-7-8-9-10-11- Drumul de acces (Ulița D.); latura 12-1 –V. M. latura 11-12 Ulița Fântânii.

Expertul a mai relevat faptul că în ultimii 10-15 ani, pârâtul a plantat pomi, arbori sau arbuști în apropierea drumului de acces al reclamantului, la proprietatea sa, în apropierea drumului de acces înspre proprietatea pârâtului, sălciile și cireșul erau uscate, fiind tăiate (retezate) de pârât la nivelul gardului, cele tinere plantate în anul 2013, s-au uscat și au fost scoase de pârât în timpul efectuării expertizei.

Așadar, în urma materialului probator administrat în cauză ( înscrisuri, expertiză, martori), în mod corect a reținut prima instanță că pârâtul nu are nici un pom, arbore sau arbust plantați pe linia de hotar sau la o distanță mai mică de 2 m, că pe drumul respectiv se poate circula întrucât a scos toți arbori care erau plantați în apropierea gardului.

Mai mult decât atât, proprietatea intimatului pârât B. I., nu se află lângă proprietatea apelantului, distanța între ei fiind de 150 - 200 metri.

Reținând aceste considerente, tribunalul reține că nu există motive care ar putea conduce la schimbarea în tot sau în parte a sentinței civile nr. 2122/21.11.2013, pronunțată de Judecătoria Câmpulung în dosarul nr._, motiv pentru care în temeiul art. 480 alin.1 NCPC, apelul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul T. G. D. împotriva sentinței civile nr. 2122/21.11.2013, pronunțată de Judecătoria Câmpulung în dosarul nr._, intimat fiind pârâtul B. I.,

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 11 Aprilie 2014

Președinte,

A. M. P.

Judecător,

M. V.

Grefier,

N. P.

red.M.V.

dact.C.E.C./4 exp.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligaţie de a face. Decizia nr. 317/2014. Tribunalul ARGEŞ