Fond funciar. Decizia nr. 202/2014. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 202/2014 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 28-01-2014 în dosarul nr. 351/214/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 202/2014
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. M. C.
Judecător E. A.
Judecător A. D.
Grefier M. I.
Pe rol judecarea recursului Civil privind pe recurent D. L. E.- P. AV. BADULESCU L. F., recurent D. L. E., recurent C. M., recurent C. M.- P. AV. BADULESCU L. F. și pe intimat C. J. DE FOND FUNCIAR ARGES, intimat C. L. DE FOND FUNCIAR BARLA, având ca obiect fond funciar, recurs formulat împotriva sentinței numărul 896/2013 pronunțată de Judecătoria Costești în dosarul nr._
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții – reclamanți personal și asistați avocat Badulescu L. F., cu împuternicire avocațială la dosar (fila 18), lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat și excepții de invocat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Apărătorul recurenților reclamanți solicită admiterea recursului, iar pe fond admiterea acțiunii cu obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată și în subsidiar admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond. În susținere arată că la termenul de 22.04.2013 în ședință publică au fost depuse 3 procese verbale, persoana care le-a depus nu a putut face dovada calității de reprezentant al Comisiei locale de fond funciar Bârla, motiv pentru care i s-a pus în vedere de către instanța ca până la următorul termen să facă dovadă. Arată în continuare apărătorul recurenților că persoana nu a făcut dovada calității de reprezentant nici până la rămânerea în pronunțare a cauzei, situație în care deveneau incidente dispozițiile art. 161 C. respectiv de a nu fi luate în considerare aceste înscrisuri, a fi înlăturate, astfel cum îi puse în vedere instanța, situație care nu s-a întâmplat întrucât motivarea instanței are la bază aceste procese verbale.
Un alt motiv, arată apărătorul recurenților reclamanți, este faptul că instanța nu a dat dovadă de rol activ întrucât în aceeași ședință din 22 aprilie 2013 cu privire la acele procese verbale depuse în ședință s-a susținut de recurenții reclamanți faptul că se solicită nulitatea acestora, a fost consemnat în încheierea de ședință dar nu au fost întrebați reclamanții dacă înțeleg să invoce nulitatea acestora și a acorda termen pentru a preciza în scris cu motivarea necesară. Mai mult arată apărătorul recurenților reclamanți că, situația nu a fost remediată nici la momentul la care a rămas în pronunțare, când cu ocazia concluziilor pe fond în data de 01.07.2013 a fost reluată susținerea, a fost amânată pronunțarea până la 04.07.2013, au fost depuse concluzii scrise în care s-a cerut în mod concret că se solicită nulitatea acestor procese verbale, cauza nu a fost repusă pe rol, nu s-a reluat discuția asupra acestei solicitări cu soluțiile aferente.
Recurenții reclamanți, prin avocat, arată că un alt motiv este faptul că odată cu dispunerea raportului de expertiză unul dintre obiective era transpunerea în teren a celor trei procese verbale. În continuare arată că deși adresa emisă către Biroul Local de Expertize și adresa către expert cuprind mențiuni diferite s-a făcut expres mențiune de a se transpune și procesul verbal din 14.07.2006 iar expertul a refuzat să-l transpună motivând că acela nu este proces verbal de punere în posesie; chiar dacă nu este intitulat proces verbal de punere în posesie, expertul avea obiectiv de a-l transpune, nu a fost transpus însă motivarea soluției de fond face referire și trimitere la acest proces verbal și se arată că valabilitatea acestui proces verbal din 14.07.2006 a fost stabilită în mod irevocabilă printr-o altă sentință în dosarul nr._, sentință care nu se află la dosar, nu privește pe recurenți reclamanți. Mai mult arată apărătorul recurenților reclamanți cu privire la acest proces verbal că intimata C. L. de fond funciar Bârla înțelege să se folosească de acesta diferit, într-o cauză invocă nulitatea acestui proces verbal și în altă cauză consideră că este perfect legal.
Apărătorul recurenților reclamanți, arată că ultima critică se referă la susținerea instanței de fond că nu a fost făcută dovada că în punctul D. ar fi teren liber și la dispoziția Comisiei de fond funciar Bârla, în condițiile în care atât din răspunsurile la interogatoriu ale Comisiei locale de fond funciar Bârla dar și din concluziile raportului de expertiză rezultă că există teren liber. În continuare se învederează instanței că Sericicola Bârla a ocupat 50,49 de ha care au fost cultivate cu duzi deși în procesul verbal din 15.05.1996 la care a făcut referire instanța de fond apare numai 22,38 ha. În consecință solicită admiterea recursului cu admiterea acțiunii și în subsidiar casarea cu trimitere spre rejudecare pentru transpunerea în teren a procesului verbal cu refacerea raportului de expertiză. Totodată solicită și cheltuieli de judecată.
Instanța, față de actele de la dosar și susținerile părții prezente prin reprezentant constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționarea cererii de recurs.
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față, deliberând:
Constată că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 31.01.2013 sub nr._ reclamanții au chemat în judecată și personal la interogatoriu pe pârâtele C. Județeană de ond Funciar Argeș și C. locală de Fond Funciar Bârla, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună modificarea HCJFF Argeș nr.754/12.12.2002 în sensul radierii poziției 6 din anexa 36 și înscrierea acestei poziții în anexa nr.15, obligarea pârâtei CLFF Bârla să-i pună în posesie cu suprafața de 23,90 ha teren arabil, pe teritoriul comunei Bârla, județul Argeș, în tarlaua 28, . primarului comunei Bîrla, la plata de penalități în valoare de 100 lei/zi pentru fiecare zi de întârziere.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că în baza legilor funciare au depus cereri de restituire a terenurilor care au aparținut autoarei M. I., restituindu-i-se fizic numai 3,85 ha în baza legii nr.18/1991, iar pentru diferența de 23,90 ha au fost validați în baza legii nr.1/2000 pe anexa de despăgubiri, deși nu au solicitat acest lucru.
Au precizat reclamanții că au cunoștință că pe teritoriul comunei Bîrla există teren la dispoziția comisiei pentru care nu s-au efectuat validări și nici puneri în posesie pentru cel puțin 23,90 ha, teren arabil situat în tarlaua 28, . „D.”.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile legii nr.67/2010.
Acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
Reclamanții au propus probele cu înscrisuri, testimonială sau orice altă probă legală pe care instanța o va încuviința.
Au fost anexate cererii, în copie, hotărârea CJFF Argeș nr.754/12.12.2002 și tabel nominal cuprinzând persoanele fizice pentru care nu există suprafețe de teren agricol, situație centralizatoare, extras registru agricol și cererea nr.2550/20.06.2012 atașată de către reclamanți primarului comunei Bîrla.
La data de 21.02.2013 ( fila 33) pârâta CLFF Bîrla a solicitat respingerea acțiunii.
A arătat pârâta că pentru suprafața din tarlaua 28, . la Tribunalul Argeș în dosarul nr._ aflat în faza de recurs.
Pârâta CJFF Argeș nu a depus întâmpinare.
Instanța a încuviințat și administrat în cauză la propunerea reclamanților probele cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei CLFF Bîrla și expertiză tehnică.
În cauză s-a întocmit raport de expertiză de către expert C. G. T. (filele 59-68).
P. sentința civilă nr.896/04.07.2013 pronunțată de Judecătoria Costești s-a respins cererea expertului C. T. de majorare a onorariului cu suma de 800 lei, s-a respins acțiunea ca neîntemeiată.
În considerentele sentinței se rețin următoarele:
P. Hotărârea Comisiei Județene de Fond Funciar Argeș nr 754/12.12.2002, a fost validată propunerea Comisiei Locale de Fond Funciar Bîrla privind anexa nr 39 care cuprinde 6 poziții, cu suprafața totală de 65,91 ha.
La poziția 6 din tabelul nominal ce reprezintă anexa 39, figurează înscrisă defuncta M. I. cu suprafața de 23,90 ha.
Potrivit art 18 alin.3 din legea nr 18/1991, terenurile neatribuite, rămase la dispoziția comisiei sau din domeniul privat al statului, din aceeași localitate sau din alte localități, se pot restitui la cerere, în condițiile legii, foștilor proprietari, sau moștenitorilor acestora care au fost înscriși în anexele privind despăgubirile la regulamentele de aplicare a legilor fondului funciar.
Reclamanții au făcut dovada formulării unei astfel de cereri, la fila 21 aflându-se copia unei cereri adresate primarului comunei Bîrla, prin care au solicitat desființarea poziției nr 6 din anexa nr 39 la Hotărârea Comisiei Județene de Fond Funciar Argeș nr 754/12.12.2002 – despăgubiri și validarea pe anexa nr 3 a acestei poziții, motivând că prin întocmirea actualizată a unei balanțe a fondului funciar s-ar găsi teren neatribuit, rămas la dispoziția comisiei locale sau în domeniul privat al statului în localitatea Bîrla.
Reclamanții, prin cererea de chemare în judecată, au indicat în mod expres că suprafața de 23,90 ha situată în tarlaua 28, .” ar fi liberă și aflată la dispoziția comisiei.
P. răspunsul la interogatoriu, întrebarea nr.8 ( fila 42) C. Locală de Fond Funciar Bârla a susținut că această suprafață la care se referă reclamanții se află în litigiu cu ., afirmând în cadrul răspunsului la interogatoriu ( întrebarea nr.9) că sunt eliberate procese verbale de punere în posesie din datele de 15.05.1996 și 08.05.1996 și proces verbal din data de 14.07.2006.
D. cuprinsul raportului de expertiză întocmit de către expert C. G. T., instanța reține că pentru suprafața de 22,38 ha situată în tarlaua 28, .” a fost întocmit proces verbal de punere în posesie din data de 15.05.1996.
De asemenea, a rezultat că reprezentanții Comisiei Locale de Fond Funciar Bârla prezenți la efectuarea expertizei au înștiințat părțile prezente că în tarlaua 28, .” nu au fost puse alte persoane în posesie.
Proba cu expertiză a relevat că procesul verbal de punere în posesie din data de 15.05.1995 privește o suprafață de teren din punctul D..
Lipsa documentațiilor cadastrale nu reprezintă un argument în sensul reținerii terenului din punctul D. ca fiind un teren liber,aceste documentații fiind subsecvente actelor de proprietate.
Solicitarea reclamanților de constatare a nulității acestui proces verbal a fost susținută doar în cadrul concluziilor pe fondul cauzei,instanța nefiind învestită cu o astfel de cerere.
Conform procesului verbal din data de 14.07.2006, a cărui valabilitate a fost constatată și prin soluția irevocabilă pronunțată în dosarul nr._ ,înțelegerea constatată prin acest proces se referă la suprafața de 47 ha teren –domeniu public.
Față de aceste considerente, instanța a constatat că reclamanții nu au făcut dovada că terenul menționat,amplasat în punctul D., ar fi liber și s-ar afla la dispoziția Comisiei locale de fond funciar Bîrla.
D. probele administrate nu a rezultat nici că în domeniul privat al comunei Bîrla ar fi alte terenuri asupra cărora s-ar putea realiza punerea în posesie.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând următoarele motive:
Instanța de fond la momentul pronunțării comite o greșeală în sensul că se limitează să motiveze că solicitarea reclamanților de constatare a nulității procesului verbal a fost susținută doar în cadrul concluziilor pe fondul cauzei, instanța nefiind investită cu o astfel de cerere.
Instanța de recurs trebuia să observe faptul că deși la fond unul dintre obiectivele trasate expertului îl constituia acela potrivit căruia trebuiau transpuse în teren procesele verbale, cu ocazia efectuării raportului de expertiză nu a fost transpus în teren procesul verbal din data de 14.07.2006, deși instanța face trimitere expresă la acesta la momentul motivării soluției pronunțate.
Instanța nu a dat eficiență disp.art.161 cod pr.civilă. Astfel, la termenul din 22.04.2013, au fost depuse cele 3 procese verbale, acestea fiind depuse de o persoană care nu a fost identificată și nu a făcut dovada calității de reprezentant al Comisiei locale de Fond Funciar .
Instanța de fond în mod greșit apreciază că nu s-a făcut dovada faptului că terenul menționat în pct.”D.” ar fi liber și s-ar afla la dispoziția comisiei locale, în condițiile în care atât din răspunsurile la interogatoriu cât și din concluziile raportului de expertiză rezultă că acest teren este liber și se află la dispoziția comisiei.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs funcție de probele administrate în cauză tribunalul apreciază recursul ca fondat.
Astfel, în ce privește primul motiv de recurs ce vizează nepronunțarea instanței pe toate capetele de cerere deduse judecății, tribunalul îl apreciază ca fondat, reținând că într-adevăr instanța de fond nu a soluționat capătul de cerere privind nulitatea absolută a proceselor verbale de punere în posesie din 08.50.1996, 15.05.1996 și din 14.07.2006.
Instanța de fond a făcut vorbire de aceste procese verbale în considerente arătând că nu a fost investită cu anularea acestora, reținând că prima dată s-a formulat această cerere în concluziile scrise depuse cu ocazia dezbaterilor pe fondul cauzei.
Instanța de fond având în vedere susținerile reclamanților din ședința publică din 22.04.2013, precum și cele depuse în scris și susținute oral în data de 01.07.2013, prin care aceștia solicită a se constata nulitatea absolută a celor 3 procese verbale de punere în posesie avea obligația să se pronunțe asupra acestei cereri fie să o soluționeze împreună cu cauza principală fie dacă o aprecia ca fiind tardiv formulată ar fi trebuit să dispună disjungerea acesteia de cererea principală, dar practic instanța nu s-a pronunțat pe această cerere.
Având în vedere că instanța nu a soluționat cererea privind constatarea nulității absolute a celor 3 procese verbale de punere în posesie menționate mai sus, cerere ce se afla în strânsă legătură cu cererea principală, tribunalul apreciază că în cauză se impune casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare urmând ca instanța de fond să soluționeze toate cererile deduse judecății.
Cu ocazia rejudecării instanța de fond va avea în vedere și celelalte critici invocate în motivele de recurs.
Pentru aceste considerente, tribunalul în baza art.312 Cod pr.civilă urmează a admite recursul, a casa sentința și a trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul declarat recurenții D. L. E., C. M., împotriva sentinței numărul 896/2013 pronunțată de Judecătoria Costești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații C. J. DE FOND FUNCIAR ARGES, intimat C. L. DE FOND FUNCIAR BARLA
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 28.01.2014.
Președinte, E. M. C. | Judecător, E. A. | Judecător, A. D. |
Grefier, M. I. |
red.E.M.C.
dact.C.E.C./4 exp.
17.02.2014.
jud.fond S.I.Tânțu
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 59/2014.... | Întoarcere executare. Decizia nr. 1656/2014. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
