Fond funciar. Decizia nr. 2185/2014. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2185/2014 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 02-10-2014 în dosarul nr. 2066/109/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2185/2014
Ședința publică de la 02 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE ANDREEA MONICA PRUNARU
Judecător C. D.
Judecător M. V.
Grefier M. L.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, contestația în anulare împotriva deciziei civile nr. 988/15.04.2014, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr._, formulată de contestatorul M. I. în contradictoriu cu intimatele N. D., T. E., C. L. DE FOND FUNCIAR LEORDENI, C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR ARGEȘ, având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: av. M. P. pentru contestatorul M. I. și intimata T. E. asistată de av. P. I., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că la dosar s-a depus, prin fax, întâmpinarea formulată de intimata C. L. DE FOND FUNCIAR LEORDENI (întâmpinarea fiind adusă de la compartimentul arhivă în sala de ședință).
Apărătorul contestatorului solicită să-i fie comunicat un exemplar al întâmpinării formulată de intimata C. L. DE FOND FUNCIAR LEORDENI.
Tribunalul constată că întâmpinarea depusă de intimata C. L. DE FOND FUNCIAR LEORDENI nu are exemplare pentru comunicare, fiind depus un singur exemplar la care este atașată doar o copia a primei file din întâmpinare, sens în care părțile urmează să ia cunoștință de întâmpinare lecturând exemplarul depus la dosar.
La întrebarea instanței, apărătorul contestatorului și apărătorul intimatei, având pe rând cuvântul, învederează că nu doresc lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării formulată de intimata C. L. DE FOND FUNCIAR LEORDENI.
Tribunalul acordă cuvântul asupra cererii de suspendare formulată la termenul anterior, potrivit art. 413 cpc .
Apărătorul contestatorului depune la dosar un borderou cu înscrisuri în susținerea cererii de suspendare a cauzei, arătând că își susține cererea de suspendare a cauzei formulată în temeiul art. 413 pct. 2 cpc, având în vedere ordonanța din dosarul nr. 259/P/2014 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, din care rezultă că s-a început urmărirea penală pentru infracțiunea de abuz în serviciu prev de art. 246 cp, arătând că a precizat ca cercetările să se efectueze si sub aspectul falsului cu privire la actele enumerate la fila 3 a plângerii precizată. Consideră că soluția ce se va pronunța ca urmare a cercetărilor penale ce se vor efectua va avea înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce se va pronunța în contestația în anulare.
Apărătorul intimatei T. E. învederează că i s-au comunicat o parte a înscrisurilor depuse de contestatoare la acest termen de judecată și că nu solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a lua cunoștință de conținutul acestora. Totodată, solicită respingerea cererii de suspendare a cauzei formulată de contestatoare arătând în primul rând că suspendarea este facultativă și că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru suspendarea cauzei, întrucât din actele depuse nu rezultă că s-a început urmărirea penală, arătând că în cauză se fac doar cercetări.
Tribunalul respinge cererea de suspendare a cauzei formulată de contestatorului, reținând că nu sunt îndeplinite în speță condițiile textului de lege, neavând înrâurire soluția asupra soluției din procesul de față, date fiind limitele investirii, respectiv tribunalul fiind sesizat cu o contestație în anulare.
Apărătorul contestatorului învederează că nu are alte cereri și nu invocă alte aspecte care să ducă la amânarea cauzei .
Apărătorul intimatei T. E. depune la dosar un borderou cu înscrisuri, un exemplar ala acestuia fiind comunicat apărătorului contestatorului, pentru a face dovada faptului că, contestatorul a luat cunoștință de decizie.
Apărătorul contestatorului învederează că are cunoștință de înscrisurile ce i-au fost comunicate.
Tribunalul, raportat la considerentele arătate, încuviințează proba cu înscrisuri pentru ambele părți, înscrisuri ce au fost depuse las dosar si despre care s-a arătat că părțile au luat cunoștință.
Tribunalul acordă cuvântul asupra contestației în anulare.
Apărătorul contestatorului M. I. solicită admiterea contestației în anulare, anularea deciziei civile nr. 988/15.04.2014, pronunțată de Tribunalul Argeș și rejudecând cauza să se dispună admiterea recursului și pe fond admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată. Învederează că și-a întemeiat cererea pe disp. art. 503 pct. 2 cpc, apreciind că dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale. Totodată, învederează că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat nulitatea absolută a hotărârii de validare nr. 98/1991, emisă de CJFF, sub două aspecte, respectiv că titular de rol nu putea să apară M. A., ci M. F., acesta fiind decedat din anul 1961 și din actele depuse la dosar rezultă că nu trebuia să figureze ca titular de rol și să fie validat M. A., ci soția sa M. F.. În susținerea acestui punct de vedere, arată că ultima adresă pe care a anexat-o contestație la executare ( adr. 609/2014 emisă de Instituția Prefectului) precizează că autorul M. A. nu se regăsește în hotărârea nr. 98/1991 a CJFF, dar în hotărârea nr. 98/1991 apare M. A. și nu M. F.. Arată că în sprijinul aceleași afirmații stă și încheierea de ședință pronunțată de instanța de fond din 23.09.2013, de îndreptare a erorii materiale, în care se menționează că s-a îndreptat eroarea materială și s-a specificat că M. A. a fost menționat doar formal, fiind căsătorit cu autoarea ce a fost titulară de rol - M. F.. Învederează că al doilea motiv pentru care a solicitat anularea hotărârii de validare a fost acela că s-au trecut în mod eronat și ceilalți moștenitori, având în vedere că nu s-a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, condiție esențială la validarea dreptului de proprietate. Învederează că are o primă adresă nr. 2495/26.11.1991 emisă de C. Comunală Leordeni, în care se face vorbire că s-a constituit dreptul de proprietate numai în beneficiul contestatorului și nu al altor persoane. Mai arată că există niște inadvertențe cu privire la validare. În plus, arată că există și adresa nr. 1090/2012 emisă de Primăria Leordeni, în care se menționează că nu se știe cum au fost trecuți ceilalți moștenitori pentru că nu au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate. Apreciază că cererea contestatorului este întemeiată și solicită admiterea contestației în anulare, cu cheltuieli de judecată. Învederează că a depus la acest termen două extrase de rol agricole solicită să fie avute în vedere.
Apărătorul intimatei T. E. solicită, în principal, să se constate nulitatea contestației în anulare, raportat la faptul că nu a fost formulată în termen legal. În acest sens, arată că la fila 14, la data de 04.09.2014, s-a depus motivarea contestației în anulare, iar contestatorul avea cunoștință despre decizia contestată încă din data de 15.05.2014, la fila 82 din dosarul de fond existând o cerere de efectuare copii xerox a acestei decizii, motivat de faptul că registratura tribunalului a comunicat că dosarul s-a întors la instanța de fond. Mai arată că de această decizie, contestatorul avea cunoștință încă din data de 03.06.2014, când i se comunică de către executorul judecătoresc somația însoțită de titlul executoriu, inclusiv decizia nr. 988/15.04.2014. Pe fondul contestației, solicită respingerea acesteia ca inadmisibilă, arătând că în fața tribunalului s-au prezentat doar apărări de fond, contestația putând fi catalogată ca un recurs la recurs, tinzându-se la modificarea deciziei pronunțată în dosarul nr._, prin care s-a constatat în mod irevocabil legalitatea hotărârii de validare. Depune la dosar concluzii scrise și solicită cheltuieli de judecată.
Apărătorul contestatorului M. I., asupra excepției invocată de apărătorul intimatei, arată că s-a invocat cererea de la fila 82 dosar fond, despre care arată că este o cerere formulată de procuratorul contestatorului, prin care solicită să i se pună la dispoziție copia hotărârii, în cuprinsul cererii menționându-se faptul că dosarul nu este de găsit, astfel că la acel moment nu s-a eliberat copie de pe nici un înscris. Cu privire la înscrisurile depuse la acest termen de judecată, respectiv cele 2 actele de executare, arată că nu se face dovada în nici un fel că acele acte au fost comunicate contestatorului, pentru ca de la acea dată să fi curs termenul de la care contestatorul a lut cunoștință de hotărârea atacată. Solicită respingerea excepției invocată de apărătorul intimatei T. E. .
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând asupra apelului contestației în anulare, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 988/15.04.2014, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr._, s-a respins ca nefondat recursul formulat de recurent M. AL. I.- reprez. conv. de M. F., împotriva sentinței civile nr.653/2013 pronunțată de Judecătoria Topoloveni în dosarul nr._, intimați fiind pârâții N. D., T. E., C. L. DE FOND FUNCIAR LEORDENI, C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR ARGEȘ, a fost obligat recurentul la plata sumei de 700 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 30.05.2013 și înregistrată sub nr._ (disjunsă din dosarul nr._ ),reclamantul M. Al.I. prin procurator M. F. în contradictoriu cu pârâtele T. E., N. D., C. L. de Fond Funciar Leordeni și C. Județeană de Fond Funciar Argeș, a solicitat să se dispună constatarea nulității absolute parțiale a Hotărârii nr.98/1991 a Comisiei Județene de Fond Funciar Argeș, sub aspectul menționării ca titular al reconstituirii M. F. în loc de M. A. radierii celor trei moștenitoare, urmând a se evidenția la rubrica moștenitorii defunctului numai reclamantul M. I..
În motivarea cererii, sub primul aspect solicitat, se arată că autorul M. A. nu a deținut terenuri în proprietate, acestea aparținând de fapt autoarei M. F., soția sa, care a venit cu aceste bunuri în patrimoniul comun al soților, terenuri care i-au revenit și după decesul soțului, fiind titulară de rol, așa cum rezultă din înscrisurile atașate și din certificatul de moștenitor.
Referitor la petitul privind rectificarea Hotărârii nr.98/1991 a Comisiei Județene de Fond Funciar Argeș, în sensul radierii celor trei moștenitoare, se argumentează că acestea nu au depus cereri de reconstituire a dreptului de proprietate de pe urma autorului lor, aspecte recunoscute în primul ciclu procesual, cu atât mai mult cu cât T. E., M. A. și M. D. nu au atacat în termen hotărârea comisiei județene pentru ilegalitatea ei, justificându-se a se recunoaște ca moștenitor numai M. A. I., persoană care a și declanșat procedura de reconstituire de pe urma antecesorilor săi.
Sub un ultim aspect, reclamantul solicită obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat achitat în primul ciclu procesual, asupra cărora tribunalul nu s-a pronunțat.
Prin precizările succesive atașate la dosarul cauzei (filele 23-26), reclamantul invocă aceleași aspecte referitoare la nelegalitatea hotărârii de validare, în susținerea argumentelor privind necesitatea menționării autoarei M. F. ca titular al reconstituirii dreptului de proprietate, învederând că după decesul lui M. A. care era doar formal înregistrat ca titular de drept, bunurile imobile terenuri au rămas în patrimoniul lui M. F., așa cum rezultă din registrul agricol și din certificatul de moștenitor nr.1543/02.09.1990 eliberat de fostul notariat de Stat al județului Argeș (înscrisuri atașate la dosarul cauzei).
Prin precizarea depusă la dosarul cauzei (fila 31), reclamantul invocă excepția autorității lucrului judecat, menționând în susținerea acesteia că nu se poate proceda la o nouă rejudecare a litigiului, având în vedere sentința pronunțată de Judecătoria Topoloveni în dosarul nr._ care este temeinică și legală, iar admiterea prezentei acțiuni promovate se justifică și prin recunoașterile Comisiei Locale de Fond Funciar Leordeni care a învederat faptul că nu au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate celelalte trei moștenitoare, astfel încât nu se pot înscrie acestea în hotărârea de validare contestată.
Deși legal citate, pârâtele nu au formulat întâmpinare, iar C. L. de Fond Funciar a atașat la dosarul cauzei înscrisurile care au stat la baza emiterii hotărârii de validare nr.98/1991, contestată în prezenta procedură judiciară.
Prin concluziile scrise atașate la dosar, pârâta T. E. a invocat excepția autorității lucrului judecat raportat la dispozitivul sentinței civile nr.736/13.09.2012 pronunțată de Judecătoria Topoloveni în dosarul nr._, irevocabilă prin decizia nr.324/06.02.2012 pronunțată de Tribunalul Argeș, excepție invocată de altfel și de către reclamant, dar sub un alt aspect, așa cum s-a reținut anterior.
Prin sentința civilă nr. 653/2013 pronunțată de Judecătoria Topoloveni a fost respinsă excepția autorității lucrului judecat, invocată în cauză.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul M. I., prin procurator M. F., domiciliat în comuna Leordeni, . în contradictoriu cu pârâții T. E., domiciliată în mun.Pitești, ., ., ., N. D., domiciliată în comuna Leordeni, . Argeș, C. L. DE FOND FUNCIAR LEORDENI, cu sediul în . și C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR ARGEȘ, cu sediul în mun.Pitești, Piața V. M., nr.1, județul Argeș.
A fost respinsă cererea privind obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În considerentele sentinței se rețin următoarele:
Potrivit art.1201 cod civil (norme legale aplicabile în raport de momentul la care s-a declanșat inițial litigiul din care a fost disjunsă cauza de față), este lucru judecat atunci când a doua cerere judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcute de ele și în contra lor, în aceeași calitate.
În speță, s-a reținut că se invocă excepția autorității lucrului judecat în raport de litigiul ce a format anterior obiectul dosarului nr._, soluționat prin sentința civilă nr.736/2012 pronunțată de Judecătoria Topoloveni și rămasă irevocabilă prin decizia nr.324/2013 a Tribunalului Argeș.
În cererea ce a făcut obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Topoloveni, reclamantul M. I. a chemat în judecată pe pârâtele T. St.E., N. D., C. L. de Fond Funciar Leordeni și C. Județeană de Fond Funciar Argeș solicitând anularea hotărârii de validare nr.98/09.10.1991 emisă de C. Județeană de Fond Funciar Argeș, sub aspectul înlăturării din cuprinsul acesteia a pârâtelor întrucât nu au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate; rectificarea procesului verbal de punere în posesie nr.2753/22.04.2010 emis de Primăria Leordeni pentru terenul în suprafață de 3138 mp, în sensul radierii pârâtelor T. St.E. și N. D. și obligarea comisiei locale să întocmească documentația necesară emiterii titlului de proprietate pentru terenul în suprafață de 3138 mp pe numele reclamantului și înaintarea acestei documentații către C. Județeană de Fond Funciar Argeș, cauza fiind soluționată prin sentința civilă nr.736/2012 a Judecătoriei Topoloveni, irevocabilă prin decizia civilă nr.324/2013 a Tribunalului Argeș prin care s-a respins acțiunea promovată de reclamant.
Pentru a se stabili în ce măsură există autoritate de lucru judecat este necesar a se verifica tripla identitate de părți, obiect și cauză între cele două litigii.
În ceea ce privește identitatea de părți, este o condiție incontestabilă întrunită în cauză întrucât ambele litigii s-au soluționat între aceleași părți, respectiv reclamantul M. I. în contradictoriu cu pârâtele T. St.E., N. D., C. L. de Fond Funciar Leordeni și C. Județeană de Fond Funciar Argeș.
Referitor la identitatea de obiect, aceasta presupune reclamarea aceluiași beneficiu juridic imediat cu cel dedus anterior, formularea aceleiași pretenții, nu numai cu referire la obiectul material, ci și la dreptul subiectiv ce poartă asupra acestuia. Astfel, pentru a exista identitate de obiect între cele două acțiuni este suficient ca din cuprinsul lor să rezulte că scopul final urmărit de reclamant este același în ambele litigii.
În speță, s-a reținut că deși în prezentul demers judiciar reclamantul solicită constatarea nulității absolute parțiale a aceleiași Hotărâri nr.98/1991 a Comisiei Județene de Fond Funciar Argeș, acesta solicită ca petit principal înscrierea titularei M. F. în loc de M. A. ca persoană în beneficiul căreia s-a dispus reconstituirea și ca petit secundar radierea celor trei moștenitoare M. A., T. St.E. și N. D. din cuprinsul acestei hotărâri întrucât nu au formulat cerere de reconstituire.
Este cert astfel că, obiectul și cauza celui de al doilea litigiu sunt diferite față de cele ale acțiunii promovate între aceleași părți în dosarul nr._ al Judecătoriei Topoloveni, astfel încât nefiind îndeplinite cumulativ condițiile prev.de art.1201 Cod civil, nu se poate reține că există autoritate de lucru judecat în prezenta cauză în raport de obiectul litigiului anterior, situație în care va fi respinsă excepția invocată.
În același sens, nu se poate reține argumentul invocat de către reclamant în sensul că sentința civilă nr.736/13.09.2012 pronunțată de Judecătoria Topoloveni în dosarul nr._ s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat nulitatea hotărârii Comisiei Județene de Fond Funciar nr.98/09.10.1991, în sensul radierii pârâtele T. St.E. și N. D. din cuprinsul hotărârii, atâta vreme cât prin decizia nr.324/06.02.2013 pronunțată de Tribunalul Argeș în recursul declarat de pârâte, s-a modificat în tot sentința anterior menționată, în sensul că s-a respins acțiunea precizată, fiind incidente în cauză dispozițiile art.311 alin.1 Cod proc.civilă.
Din conținutul acestor înscrisuri, rezultă că prin hotărârea Comisiei Județene de Fond Funciar Argeș nr.98/09.10.1991, anexa nr.3, poziția 59, s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în beneficiul autorului M. A. având ca moștenitori pe reclamantului M. I. și succesoarele T. E., N. (M.) D. și M. A. pentru suprafața de 4800 mp teren situat pe raza localității Leordeni, . ulterior fișa cu date pentru titlul de proprietate (filele 28-30), la baza acestora fiind cererea de reconstituire înregistrată sub nr.1595/04.03.1991 la Primăria comunei Leordeni, județul Argeș formulată de reclamantul M. I. în calitate de moștenitor al autorilor M. A. și M. F. (fila 12).
În prezenta procedură judiciară, reclamantul invocă nulitatea acestei hotărâri de validare, învederând că terenurile care au făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate au aparținut autoarei M. F., așa cum se atestă în certificatul de moștenitor nr.1543/02.10.1990 emis de Notariatul de Stat Județean Argeș (fila 11) și registrul agricol (filele 9-10), ce evidențiază ca titular M. M.F..
Sub un prim aspect, s-a reținut că potrivit art.8 alin.1 din Legea fondului funciar nr.18/1991, stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producție se face în condițiile prezentei legi prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept, de prevederile legii beneficiind membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativă sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta precum și, în condițiile legii civile moștenitorii acestora, dovada dreptului de proprietate fiind efectuată potrivit art.11 același act normativ.
În acest sens, s-a reținut că potrivit registrului agricol avut în vedere la reconstituirea dreptului de proprietate rezultă că autorul M. A. a figurat înscris în aceste evidențe cu suprafața totală de 4800 mp teren arabil și curți construcții (filele 19-20), suprafață cu care acesta a fost validat prin hotărârea contestată.
Mențiunile din registrul agricol conferă prezumția de proprietate a titularului de rol asupra terenurilor înscrise, astfel încât nu se poate reține că aceste terenuri ar fi aparținut autoarei M. F., în nume propriu, certificatul de moștenitor invocat de reclamant atestând calitatea de moștenitor, neavând valoare probatorie sub aspectul dovedirii dreptului de proprietate al acestei autoare, cu atât mai mult cu cât se evidențiază în cuprinsul acestuia doar suprafața de 1000 mp, iar nu 4800 mp cum se precizează în cuprinsul înscrisului contestat (fila 11).
De altfel, prin Hotărârea de validare nr.98/1991 emisă de C. Județeană de Fond Funciar Argeș s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma acestui autor în beneficiul succesorilor acestuia, aspecte ce nu au fost contestate de către reclamant prin procedura expres reglementată de dispozițiile Legii nr.18/1991.
În acest sens, legile adoptate în materia fondului funciar Legea nr.18/1991, Legea nr.169/1997 și Legea nr.1/2000 au instituit o procedură specială de reconstituire a proprietății asupra terenurilor agricole și forestiere finalizată cu emiterea titlului de proprietate. Fiind o procedură specială, persoanele îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate trebuie să respecte întocmai succesiunea etapelor ei și să conteste actele emise în procedura administrativ-jurisdicțională, în condițiile precis determinate de lege. Aceste etape premergătoare emiterii titlului de proprietate au ca obiect analiza îndreptățirii titularului la reconstituirea dreptului de proprietate, stabilirea întinderii dreptului de proprietate și amplasamentului terenului atribuit. Orice nemulțumire a solicitanților legată de reconstituire sau punere în posesie trebuie adusă la cunoștința comisiilor de aplicare a legii fondului funciar, care rezolvă acest gen de contestații anterior emiterii titlului de proprietate. După eliberarea titlului de proprietate, asemenea contestații nu sunt posibile, întrucât acceptarea lor ar presupune o eludare și o nesocotire a dispozițiilor legale ce reglementează procedurile cu caracter prealabil în reconstituirea proprietății. În eventualitatea în care titlul de proprietate sau procesul verbal de punere în posesie nu au respectat validarea dreptului de proprietate, atunci pe calea acțiunii în constatarea nulității absolute se poate cere desființarea unor asemenea acte și emiterea unui nou titlu sau a unui nou proces verbal conforme validării și amplasamentului stabilit prin validare.
Prin excepție, în categoria actelor de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate pot fi atacate pe calea acțiunii în nulitate și hotărârile comisiei județene prin care s-au validat cererile de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate formulate de anumite persoane, atunci când o astfel de acțiune în constatarea nulității absolute este introdusă de către o terță persoană care justifică un interes legitim. O astfel de soluție este justificată de faptul că terțele persoane nu au posibilitatea de a folos procedura plângerii prevăzută de capitolul IV din Legea nr.18/1991 pentru a se obține desființarea hotărârilor comisiilor județene, de validare a cererilor unor persoane, hotărâri prin care li se creează un prejudiciu.
Persoanele care au formulat cerere de stabilire a dreptului de proprietate și sunt nemulțumite de hotărârile comisiilor de fond funciar privind modul de soluționare a cererilor lor, trebuie să uzeze de calea plângerii prevăzută de capitolul IV din Legea nr.18/1991.
În același sens, succesorii universali sau cu titlu universal ai persoanelor care au uzat de procedura specială de reconstituire, neavând un drept propriu distinct de al autorului/autorilor lor, nu pot să promoveze acțiunea în nulitatea absolută întemeiată pe art.III din Legea nr.169/1997 sau pe dispozițiile dreptului comun împotriva actelor de reconstituire, ci trebuie să uzeze de procedura plângerii prevăzută de art.53 din Legea nr.18/1991 sau, după caz, de procedura plângerii prevăzută de art.12 din Legea nr.18/1991 în forma inițială (pentru hotărârile de validare anterioare intrării în vigoare a Legii nr.169/1997).
Astfel, s-a reținut că reclamantul solicită modificarea parțială a Hotărârii Comisiei Județene de Fond Funciar Argeș nr.98/1991, anexa 3, poziția 59, în sensul modificării titularului reconstituirii – M. F. în loc de M. A. și a radierii pârâtelor T. St.E., M. A. și N. (M.) D. de la rubrica moștenitorii autorului, fără însă a uza de procedura expres reglementată de norma specială, în sensul formulării plângerii în termen de 15 zile de când persoana solicitantă a luat cunoștință de hotărârea de validare.
Este cert însă că reclamantul deși a avut cunoștință de această hotărâre de validare și de actele emise ulterior, respectiv procesele verbale de punere în posesie în care se menționează autorul M. A. și moștenitoarele a căror vocație se contestă în prezenta procedură judiciară, acesta nu a formulat în termen plângere, deci nu a declanșat procedura specială ce îi era conferită de dispozițiile Legii nr.18/1991, elemente ce determină rămânerea irevocabilă a hotărârii de validare și imposibilitatea juridică a reclamantului M. I. de a ataca această hotărâre de validare pe calea acțiunii în constatarea nulității absolute, aspecte reținute cu putere de lucru judecat și prin decizia nr.324/2013 a Tribunalului Argeș.
Deși nu s-a putut reține autoritatea lucrului judecat întrucât nu există identitate de obiect între cele două litigii, efectul lucrului judecat cu privire la cele statuate jurisdicțional prin hotărârea enunțată, corespunde necesității de a evita pronunțarea unor hotărâri judecătorești contradictorii cu privire la chestiuni soluționate irevocabil.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând următoarele motive prev.de art.304 pct.8 Cod pr.civilă.
Instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecăți schimbând natura ori înțelesul vădit neîndoielnic al acestuia.
Prin hotărârea dată instanța a încălcat formele de procedură stabilite în sensul că nu a sancționat cum se cuvine pe reclamanta pârâtă asupra faptului că nu a depus întâmpinare în termen util la cererea reconvențională.
Instanța se referă la identitatea de obiect care a fost și este fondul funciar ce se direcționează la suprafața de 3138 mp și care a constituit obiectul dosarului_ cât și a dosarului_ și a dosarului_ .
Din acest punct de vedere sentința încalcă o excepție dirimantă ceea ce lovește cu nulitatea sentința criticată.
Instanța dă o prezumție de proprietate titularului care a decedat în 1963 și înlătură în mod nejustificat calitatea de proprietar și nu de prezumtiv proprietar a lui M. F. al cărei patrimoniu a fost dobândit ca zestre de la căsătorie și niciodată acest patrimoniu nu a aparținut lui M. A..
Este evidentă lipsa rolului activ al instanței care a dat o altă interpretare.
Instanța reține procedura specială instituită de Legea 18/1991 face trimitere la persoane neîndreptățite numai că omite să ia act de răspunsul la interogatoriu.
Prin adeverința nr.2405/26.11.1991 a fost reconstituit dreptul de proprietate doar M. I. și M. Anișoara conform HCJ 98/1991 unde nu au apărut la poziția 88 T. E. și M. D.. Cum au fost introduse cele 2 în anexa 1 la hotărârea 98/1991 este o întrebare la care nici instanța și nici comisia nu a putut da explicații.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs, funcție de probele administrate în cauză, tribunalul apreciază recursul ca nefondat,
Instanța de fond prin aprecierea și interpretarea corectă a probelor administrate și a actului dedus judecății a pronunțat o sentință legală și temeinică reținând legalitatea și temeinicia HCJAFF nr.98/1991.
Instanța de fond s-a pronunțat pe cauza dedusă judecății respectiv nulitatea hotărârii 98/1991 emisă de CJFF Argeș.
Împrejurarea că instanța ar fi constatat depuner5ea cererii de nulitate în data de 30.05.2013 nu este de natură să producă vreun prejudiciu reclamantului, atâta timp cât instanța a analizat cererea de constatare a nulității.
De asemenea, faptul că pârâta nu a depus întâmpinare în termenul. prev.de procedura civilă nu este de natură să conducă la aprecierea ca nelegală și netemeinică a sentinței recurate.
Ne aflăm în prezența unui proces civil guvernat de principiul disponibilității părților.
În ce privește soluția pronunțată pe excepția autorității de lucru judecat instanța de fond corect a respins această excepție reținând că nu sunt întrunite condițiile prevăzute cumulativ pentru existența autorității de lucru judecat.
De altfel, prin motivele de recurs se constată că recurentul critică decizia pronunțată de Tribunalul Argeș prin care a fost desființată sentința civilă nr.736/2012, astfel încât prin această acțiune reclamantul dorește să desființeze o hotărâre intrată în puterea lucrului judecat.
Instanța de fond a reținut corect că prin hotărârea 98/2011, s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma autorului M. A. în beneficiul succesorilor acestuia aspecte ce nu au fost contestate de către reclamant, mai mult decât atât, chiar a fost confirmată această reconstituire a dreptului de proprietate de către reclamant prin atitudinea acestuia de a accepta donația oferită de către unul din succesori, donație ce a avut ca obiect o parte din terenul dobândit tocmai în temeiul acestei hotărâri de validare.
Prin decizia civilă nr.324/2013 s-a statuat cu putere de lucru judecat că reclamantul M. I. nu putea recurge la o acțiune în constatarea nulității absolute întrucât trebuia să urmeze procedura specială de reconstituire a dreptului de proprietate, persoanele îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate trebuie să respecte întocmai succesiunea etapelor și să conteste în condițiile legale.
În cauză nu se poate vorbi de lipsa de rol activ a instanței întrucât sa stabilit cu certitudine situația de fapt și de drept iar reținerea cu privire la persoanele îndreptățite s-a făcut în sensul de a se constata că persoanele ce au formulat cereri de reconstituire și sunt nemulțumite de hotărârea comisiei de fond funciar trebuie să uzeze de calea plângerii prev.de Cap.IV din Legea 18/1991 și nicidecum de acțiune în nulitate potrivit art.III din Legea 169/1997, de această acțiune putând uza în ce privește hotărârea de validare doar terțele persoane care nu aveau cum să ia la cunoștință în termen de hotărârea de validare.
Astfel, instanța de fond a reținut corect că hotărârea nr.98/1991 nu a fost contestată de reclamant pe calea procedurii speciale ceea ce determină rămânerea irevocabilă a acesteia și imposibilitatea reclamantului M. I. de a ataca această hotărâre pe calea unei acțiuni în constatare nulitate, aspecte reținute cu putere de lucru judecat prin decizia nr.324/2013 a Tribunalului Argeș.
Împotriva acestei decizii, a formulat contestație în anulare contestatorul M. I., invocând în drept dispozițiile art. 503 pct.2 NCPC, în sensul că dezlegarea recursului este rezultatul unei erori materiale.
În motivarea contestației în anulare, depusă la dosar la data de 4.09.2014, se invocă în esență, următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat nulitatea absolută a hotărârii de validare nr. 98/1991, emisă de CJFF, sub două aspecte, respectiv că titular de rol nu putea să apară M. A., ci M. F., acesta fiind decedat din anul 1961 și din actele depuse la dosar rezultă că nu trebuia să figureze ca titular de rol și să fie validat M. A., ci soția sa M. F..
În susținerea acestui punct de vedere, arată că ultima adresă pe care a anexat-o contestație la executare, precizează că autorul M. A. nu se regăsește în hotărârea nr. 98/1991 a CJFF, dar în hotărârea nr. 98/1991 apare M. A. și nu M. F.. De asemenea, chiar prin încheierea de ședință pronunțată de instanța de fond din 23.09.2013, de îndreptare a erorii materiale, în care se menționează că s-a îndreptat eroarea materială și s-a specificat că M. A. a fost menționat doar formal, fiind căsătorit cu autoarea ce a fost titulară de rol - M. F..
Contestatorul a mai susținut că un alt motiv pentru care a solicitat anularea hotărârii de validare a fost acela că s-au trecut în mod eronat și ceilalți moștenitori, având în vedere că nu s-a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, condiție esențială la validarea dreptului de proprietate.
Astfel, prin adresa nr. 2495/26.11.1991 emisă de C. comunală Leordeni, se face vorbire că s-a constituit dreptul de proprietate numai în beneficiul contestatorului și nu al altor persoane. Mai arată contestatorul că există anumite inadvertențe cu privire la validare. În plus, arată că există și adresa nr. 1090/2012 emisă de Primăria Leordeni, în care se menționează că nu se știe cum au fost trecuți ceilalți moștenitori pentru că nu au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate.
Tribunalul, analizând contestația în anulare reține următoarele:
În primul rând, sub aspectul legii aplicabile proceselor noi și hotărârilor judecătorești, tribunalul reține în raport de dispozițiile art. 24 și 27 NCPC, că în cauza de față se aplică dispozițiile art.317 și urm.C.proc. civ. anterior.
Astfel, potrivit art. 24 NCPC „Dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după .”.
Tot astfel, art.27 NCPC prevede „Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul”.
În ceea ce privește excepția de nulitate pentru nemotivarea contestației în termen, tribunalul constată că aceasta nu poate fi primită.
Potrivit disp. art. 319 alin.2 C.proc. civ., contestația se poate face oricând înainte de începutul executării silite, iar în timpul ei, până la împlinirea termenului stabilit la art. 401 alin. (1) lit. b) sau c). Împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestația poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.
Intimata T. E. a susținut că la data de 04.09.2014 (la fila 14), s-a depus motivarea contestației în anulare, iar contestatorul avea cunoștință despre decizia contestată încă din data de 15.05.2014, la fila 82 din dosarul de fond existând o cerere de efectuare copii xerox a acestei decizii, motivat de faptul că registratura tribunalului a comunicat că dosarul s-a întors la instanța de fond.
Prin întâmpinarea depusă, intimata a invocat nulitatea contestației în temeiul art. 506 alin.2 NCPC.
Tribunalul reține că nu sunt aplicabile în speță dispozițiile art. 506 alin.2 NCPC, având în vedere pe de o parte, pentru argumentele anterior expuse, în raport de dispozițiile art. 24 și 27 NCPC, în cauza de față se aplică dispozițiile art.317 și urm.C.proc. civ. anterior, iar pe de altă parte, nu există la dosar o dovadă din care să rezulte data la care contestatorul a luat cunoștință de hotărârea redcatată, ci doar o cerere prin care contestatorul solicită comunicarea acesteia (la fila 82 dosar fond).
De altfel, în ceea ce privește sancțiunea decăderii din dreptul de a formula motivele contestației în anulare, tribunalul reține că dispozițiile procedurale speciale ale acestei căi de atac ( art. 319 alin.2 C.proc. civ.), nu prevăd în mod expres nici o sancțiune pentru nedepunerea odată cu cererea și a motivelor contestației în anulare, prevederile art. 306 C.proc. civ. din materia recursului neaplicându-se prin analogie.
În ceea ce privește contestația în anulare, tribunalul reține că aceasta nu poate fi admisă, dat fiind faptul că întreaga argumentație juridică a contestatorului vizează apărări de fond prin care se tinde la modificarea deciziei pronunțată în dosarul nr._, prin care s-a constatat în mod irevocabil legalitatea Hotărârii de validare nr. 98 din 9.10.1991.
În acest sens, contestatorul face referiri la motivarea instanței în privința aplicării unor texte de lege și acte normative ( fila 2 a contestației), înlăturarea unor moștenitori de la reconstituirea dreptului de proprietate ( fila 3), modul de interpretare a unor adrese emise de autorități în materia fondului funciar, aspecte care au fost supuse analizei instanței de control judiciar și care țin de fondul litigiului.
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, care poate fi promovată împotriva hotărârilor irevocabile pentru motivele strict și limitativ prevăzute de art. 317 pct. 1 și 2, respectiv pentru cele prevăzute de art. 318 C.proc. civ.( contestația în anulare specială).
Pentru admisibilitatea unei contestații în anulare speciale, întemeiată pe prevederile art. 318 alin.1 teza I C.proc. civ., este necesar să fie întrunită o singură cerință, și anume dezlegarea dată recursului să fie, într-adevăr, rezultatul unei greșeli materiale, vizând erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, de pildă: anularea recursului ca netimbrat, respingerea unui recurs ca tardiv etc.
Prin urmare, textul art. 318 alin.1 teza I C.proc. civ vizează greșeli de fapt, erori materiale, involuntare, iar nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare sau aplicare a unor dispoziții legale, de rezolvare a unei excepții sau a unui incident procedural.
În consecință, prin intermediul unei contestații în anulare speciale, nu pot fi invocate greșeli de judecată.
A crea părților posibilitatea de a se plânge aceleiași instanțe, de modul în care a apreciat probele și a stabilit raporturile dintre părți, respectiv de modul în care a aplicat ori interpretat legea la respectiva stare de fapt, ar însemna să redeschidă părților dreptul de a provoca rejudecarea căii de atac, ceea ce ar transforma contestația în anulare într-o cale ordinară de atac.
Contestația în anulare urmărește așadar neregularități evidente privind actele de procedură, și nu cele referitoare la problemele de fond, cum se invocă în prezenta cauză, cu referire la aplicarea greșită de către instanță a dispozițiilor legale referitoare la acțiunea în revendicare și autoritatea de lucru judecat, greșita apreciere a probei cu expertiză.
În consecință, dat fiind faptul că motivele invocate de contestator în susținerea prezentei contestații în anulare, nu se încadrează în textul art. 318 alin.1 teza I C.proc. civ., contestația în anulare va fi respinsă.
În temeiul art. 274 C.proc. civ., tribunalul va obliga pe contestator la plata sumei de 1.900 lei cheltuieli de judecată către intimata T. E. ( onorariu avocat avansat în proces).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția de nulitate pentru nemotivarea contestației în termen.
Respinge contestația în anulare împotriva deciziei civile nr. 988/15.04.2014, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr._, formulată de contestatorul M. I. în contradictoriu cu intimatele N. D., T. E., C. L. DE FOND FUNCIAR LEORDENI, C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR ARGEȘ, având ca obiect fond funciar.
Obligă pe contestator să plătească intimatei T. E. suma de 1900 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Octombrie 2014
Președinte, A. M. P. | Judecător, C. D. | Judecător, M. V. |
Grefier, M. L. |
red.M.V.
dact.C.E.C./4 exp.
08.10.2014.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 51/2014. Tribunalul ARGEŞ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 558/2014. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
