Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 574/2014. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 574/2014 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 06-03-2014 în dosarul nr. 846/216/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 574/2014
Ședința publică de la 06 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. V.
Judecător M. D. B.
Judecător A. D.
Grefier R. N.
S-a luat în examinare pentru soluționare, recursul declarat de pârâtul P. G. împotriva sentinței civile nr. 115/30.01.2013 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș, intimați fiind reclamanții . PRIMAR S. G., P. C. A. REPREZENTATĂ PRIN PRIMAR S. G., C. L. AL C. A. REPREZENTAT PRIN PRIMAR S. G., având ca obiect acțiune in răspundere delictuală.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurentul-pârât prin avocat D. B. G., intimatii-reclamanti prin avocat D. M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Recurentul-pârât, prin avocat, depune la dosar chitanta privind plata taxei judiiare de timbru.
Părtile, prin avocatii alesi, arată că nu mai au cereri de formulat, probe de solicitat în afară de actele aflate la dosar, nici excepții de invocat și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Tribunalul, față de această împrejurare, de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurentul-pârât, prin avocat, solicită admiterea recursului care priveste modul eronat de calcul al c/val lipsei de folosință. Arată că, la calculul acestei valori, s-a avut în vedere pretul de 15 lei/ mp și s-a ajuns la o sumă foarte mare, chiar expertul apreciind această sumă că este mare. Argumentele instantei de fond au fost că suma de 98.000 lei pe care a calculat-o expertul într-o variantă este corectă în raport de suma din cea de-a doua variantă de 230 lei, arătând că au fost respectate hotărârile Consiliului L. care prevăd o taxă de 15 lei/mp care este însă pentru utilizarea zilnică a spatiilor publice. În speță nu avea de-a face cu utilizarea temporară a spatiului, care prevede un număr de zile, ci este vorba despre dare în folosință a spatiului în alte conditii. Pe de altă parte, ocuparea spatiului de 6 mp s-a făcut la initiativa intimatilor iar terenul nu a fost exploatat niciodată. Nefiind vorba despre utilizare zilnică a spatiului public, nici modul de calcul nu poate fi retinut ca fiind corect. Pentru a se calcula corect trebuie avut în vedere amplasamentul, zona, potentialul economic. Față de aceste considerente solicită admiterea recursului, trimiterea cauzei spre rejudecare pentru refacerea raportului de expertiză. Solicită cheltuieli de judecată.
Intimatii, prin avocat, solicită respingerea recursului pentru următoarele motive: există acte lșa dosar din care rezultă că, din anul 2007, recurentul este somat să ridice chioșcul care este amplasat în zonă turistică. Acesta nu a dorit să-l ridice, au fost scoase din el produsele perisabile . Locul în care este amplasat chioscul este domeniu public iar hotărârea despre care se face borbire nu a fost desființată. Expertul face referire la o zonă din Piata Ceair și suma pe care a calculat-o nu este o sumă multa mai mare. Valorile taxelor au fost aprobate prin hotărâre și se impune ca recurentul să ridice chioșcul. Solicită cheltuieli de judecată.
Tribunalul rămâne în pronunțare asupra recursului.
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față ;
Constată că, prin cererea înregistrată sub nr._ /21.III.2012, așa cum a fost ulterior precizată, reclamantele . și C. locale A. – prin primar S. G. au chemat în judecată pe pârâtul P. G. solicitând ca acesta să fie obligat la plata sumei de bani apreciată inițial la suma de 20.025 lei și ulterior a sumei de 98.640 lei, ce reprezintă contravaloarea lipsei de folosință a terenului de 6 mp care face parte din domeniul public al comunei și pe care se află și în prezent depozitat chioșcul proprietatea pârâtului.
În motivarea cererii, reclamantele au arătat că în anul 2007 au procedat la ridicarea chioșcului metalic amplasat nelegal de către pârât în aproprierea punctului turistic ,,Casa Argeșeană” și la depozitarea acestuia în curtea Școlii Generale A. situată pe domeniul public al comunei și că, deși a fost somat de nenumărate ori, pârâtul a refuzat să-și ridice bunul care limitează spațiul dedicat elevilor și cadrelor didactice.
La data de 10.IV.2012, pârâtul a depus întâmpinare prin care a susținut că prin acțiunea inițiată de pârâte a fost prejudiciat cu contravaloarea mărfurilor ce se aflau în chioșc la data ridicării acestuia, că în acest sens s-a pronunțat o hotărâre judecătorească prin care reclamantele au fost obligate să-i plătească cu titlu de daune suma de 12,.513 lei iar acțiunea de față are drept scop amânarea plății acestei sume de bani. A mai arătat că bunul a fost ridicat și depozitat fără acordul său și că terenul pe care se afla amplasat chioșcul era proprietatea ROMSILVA și nu al petentei, care nu avea nici un drept să-l ridice.
S-au depus acte în legătură cu obiectul cauzei, iar pentru a se stabili contravaloarea lipsei de folosință, pe ultimii 3 ani, a terenului de 6 mp ocupat de chioșcul proprietatea pârâtului și care se află în incinta Școlii Generale A., s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză de către expertul D. C..
Prin sentința civilă nr.115/30.01.2013 Judecătoria Curtea de Argeș a admis
acțiunea formulată de reclamanții . primar P. C. A. – reprezentată prin primar S. G., C. L. AL C. A. – reprezentat prin primar S. G., împotriva pârâtului P. G.,, așa cum a fost precizată.
A fost obligat ă pârâtul să plătească reclamantelor suma de 98.640 lei, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință, pe ultimii 3 ani, a terenului ocupat de chioșcul în suprafață de 6 m.p., proprietatea pârâtului.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantelor 6.901 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel s-a reținut de prima instanță că, în baza art. 33 alin. 4 din Legea nr. 50/1991, privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, conform cărora ,,construcțiile executate fără autorizație de construire pe terenuri aparținând domeniului public sau privat al județele, orașelor ori comunelor vor putea fi desființate pe cale administrativ de autoritatea administrației publice, fără sesizarea instanțelor judecătorești și pe cheltuiala contravenientului”, la data de 14.05.2007, viceprimarul comunei A. împreună cu agenți de poliție și mai mulți lucrători s-au deplasatat la construcția de lemn și chioșcul metalic aflat în apropierea acesteia, situate pe malul Lacului Vidaru în zona ,,Casa Argeșeană” și au procedat la demolarea construcției și la ridicarea chioșcului metalic amplasate fără autorizație de către pârâtul P. G., pe terenul aparținând comunei A..
Chioșcul metalic a fost transportat spre depozitare în curtea Școlii Generale A., iar la data de 21.05.2007, prin adresa nr. 2725 din aceeași dată, primarul comunei A. i-a comunicat pârâtului realizarea operațiunilor de transport și depozitare, i-a solicitat să achite contravaloarea lucrărilor efectuate cu aceste operațiuni și să-și recupereze bunul depozitat pe terenul aparținând comunei A..
Cele susmenționate au fost reținute cu autoritate de lucru judecat în considerentele sentinței civile nr. 905/15.07.2010, pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr._, prin care a fost respinsă acțiunea pârâtului de obligare a Primăriei A. și a Consiliului L. al C. A. la montarea chioșcului metalic și la plata contravalorii lipsei de folosință a acestuia, dar prin care C. L. A. a fost obligat să-i plătească pârâtului despăgubiri reprezentând contravaloarea bunurilor mobile existente în chioșc și degradate ca urmare a depozitării necorespunzătoare a acestora în podul școlii.
Având în vedere faptul că nici până în prezent pârâtul nu și-a ridicat chioșcul metalic, care ocupă în incinta Școlii Generale A. suprafața de 6 mp din spațiul destinat elevilor și cadrelor didactice constituind un obstacol în calea activității acestei școli, s-a dispus evaluarea lipsei contravalorii de folosință a terenului pe perioada ultimilor 3 ani.
Expertul desemnat în prezenta cauză, însărcinat cu stabilirea acestei contravalori, a elaborat 2 variante. În prima variantă, evaluarea s-a făcut în funcție de cele trei hotărâri al Consiliului local A., privind stabilirea impozitului și taxelor locale pe anii 2010 – 2011 și 2012, de 15 lei/mp, rezultând valoarea de 98.640 lei. În cea de-a doua variantă, s-au avut în vedere tarife percepute pentru spații comerciale în municipiul Pitești, ajustate cu un coeficient calculat prin raportarea la populația celor două localități, obținându-se o valoare de 230 lei.
Întrucât în prima variantă se respectă hotărârile nr. 60/30.XI.2009, nr. 52/30.XI.2010 și nr. 56/30.XI.2011 ale Consiliului Locale A., privind stabilirea impozitului și taxelor locale, hotărârii pe care pârâtul nu le-a atacat și care își produc efectele asupra tuturor persoanelor care dețin bunuri pe domeniul public al comunei A., instanța apreciază că suma de 98.640 lei reprezintă contravaloarea lipsei de folosință a celor 6 mp pe perioada 2010-2012.
Așa fiind, acțiunea reclamantului a fost admisă și, în temeiul art. 482 și urm. din Codul civil, pârâtul a fost obligat să plătească reclamantelor suma de 98.640 lei, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință, pe ultimii 3 ani, a terenului ocupat de chioșcul în suprafață de 6 mp, proprietatea acestuia.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul P. G. care a considerat-o nelegală și netemeinică după cum urmează:
În mod greșit instanța de fond a admis acțiunea formulata de reclamantele la plata sumei de_ lei, reprezentând contravaloarea lipsei de folosința a unui teren in suprafața de 6mp aparținând domeniului public al corn. A., pe care se găsea amplasat un chioșc metalic aparținând pârâtului. Se arată că, așa cum rezultă chiar din actele depuse de reclamante, depozitarea acestui chioșc in curtea scolii din corn. A. s-a făcut din inițiativa exclusiva a reclamantelor, care nu i-au permis ridicarea chioșcului si transportarea acestuia in alta parte din considerente nefondate, reclamantele luând hotărârea de a amplasa acest chioșc pe_terenuj_scolii, fără a-i cere părerea, după ce in prealabil au procedat la ridicarea acestuia din punctul Casa Argeșeana, unde era amplasat inițial.
Se mai arată că modul in care a fost calculata contravaloarea lipsei de folosința este greșit întrucât la calcularea contravalorii lipsei de folosința expertul desemnat in cauza a avut in vedere taxa pe mp stabilita de P. A., respectiv 15 lei /mp ocupat. Raportându-se la aceasta taxa expertul desemnat in cauza a stabilit o suma de 98.640 lei, suma pe care expertul însusi o apreciază ca fiind exagerat de mare. Din acest motiv, utilizând si alte criterii de calcul se stabilește si o a doua varianta, ajungând la o suma mult mai rezonabila, raportata atât la suprafața ocupata, cat si la amplasamentul acesteia (localitate, zona turistica, rurala, etc.), respectiv suma de 230 lei.
Se apreciază că argumentele instanței de fond, care optează pentru aceasta suma exagerat de mare, sunt nefondate întrucât verificând hotărârile nr. 60/30.11.2009, nr. 52/30.11.2010, nr. 56/30.11.2011 ale Consiliului L. A. la care s-a făcut referire in motivarea sentinței observam ca suma de 15 lei/mp ocupat reprezintă de fapt taxa zilnica pentru utilizarea_țemporara a locurilor publice. Aceasta suma o regăsim in înscrisurile aflate la filele 8,11,14 din dosar, înscrisuri care, deși se presupune ca emana de la reclamante si reprezintă hotărâri ale consiliului local, nu sunt semnate/stampilate, astfel incat se pune întrebarea fireasca in primul rând daca acestea reprezintă in realitate rezultatul deliberărilor consiliului local, concretizat într-o hotărâre sau nu sunt decât propuneri care nu au fost adoptate.
Sub acest aspect ,ceea ce este esențial in cazul de fata este ca în cauză nu este vorba de utilizarea temporara a locurilor publice, astfel cum este definita aceasta in hotărâri similare ale consiliilor locale. Astfel, locurile publice care pot fi date in folosința temporara sunt piețele, târgurile, oboarele, trotuarele, parcările si alte locuri publice, acestea putând fi utilizate pentru activități economice, culturale, sportive, pentru parcare, etc. Cerea ce trebuie reținut este faptul ca utilizarea temporara a spatiilor publice se face in condiții stricte, esențial fiind faptul ca inițiativa trebuie sa aparțină solicitantului, a celui care urmează a ocupa acel spațiu public, consiliile locale având in acest sens o procedura foarte stricta si numai după achitarea prealabila a unei taxe. De asemenea, trebuie avut în vedere ca avem de-a face cu o utilizare temporara, noțiune care se refera la o perioada limitata de timp si in nici un caz nu se poate întinde pe durata a ani de zile, situație în care pârâtul nu se regăsește, nu a solicitat amplasarea chioșcului,, nu a cerut utilizarea temporara, dimpotrivă chioșcul a fost amplasat acolo la inițiativa reclamantelor, astfel incat ocuparea terenului nu s-a produs ca urmare a unui fapt propriu al acestuia. Prin urmare,neavând de-a face cu o utilizarea temporara a locurilor publice, se apreciază ca nici expertul nu trebuia sa-si raporteze calculele la taxa practicata de C. L. in acest scop, ci trebuia sa aibă in vedere alte criterii care privesc strict specificul terenului in cauza, fiind teren neproductiv, situat în curtea_scolii din . nu a prezentat niciodată niciun potențial concret de exploatare.
În consecință, suma solicitată de reclamantă este absurda si nejustificată. întrucât valoarea pretinsă de reclamanta este mai mare chiar si decât suma eventual pretinsa decât daca ar fi cumpărat suprafața de 6 mp teren, și care ar fi valorat 119.000 lei, respectiv aproximativ 4750 euro/mp
Contravaloarea lipsei de folosința a unui teren se calculează raportat la potențialul de exploatare a acelui teren daca nu ar fi fost ocupat, raportat la cultura agricola lcare ar fi putut fi efectuata pe teren sau la potențialul de a fi închiriat sau valorificat. Nici unul dintre aceste criterii nu sunt avute in vedere fata de cuantumul sumei solicitata de reclamanta, iar pretinderea acesteia ca zona respectiva are potențial turistic nu poate fi primită, întrucât terenul se află in curtea scolii .
În recurs s-au depus la dosar înscrisuri potrivit art. 305 C. proc. civ.
Intimatele legal citate nu au formulat întâmpinare potrivit art. 115 C. pr.civ Civ.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și care se încadrează în motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 C.pr.civ. precum și analizând cauza sub toate aspectele potrivit art. 304 ind. 1 Cpr.civ. ,tribunalul în raport de actele și lucrările dosarului constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Cu privire la prima critică din recurs tribunalul va reține că amplasarea construcției - chioșc metalic ce aparține recurentului – pârât s-a realizat din inițiativa exclusivă a reclamantelor ,acestea fiind cele care au stabilit noua locație a acestuia și care auz efectuat transportul acestei construcții demontabile pe terenul școlii din localitate, fără ca pârâtul să fie consultat în acest sens .
Prin urmare, trebuie avut în vedere că la calcularea contravalorii lipsei de folosință urmează a se examina îndreptățirea reclamantelor la despăgubiri pentru lipsa de folosință asupra terenului ca o compensație a privării reclamantelor de drepturilor invocate asupra terenului, ținând cont și de poziția pârâtului sub acest aspect având în vedere că acțiunea în despăgubire a persoanei îndreptățite pentru prejudiciul cauzat trebuie să aibă la bază fapta ilicită a celui chemat să răspundă .
Astfel, tribunalul va reține că, vătămarea adusă în drepturile reclamantelor de către pârât în cond.art. 998 C.civ., cu raportare la disp.art. 482 și urm.C.civ. trebuie să se raporteze la condițiile ce trebuie îndeplinite de răspunderea civilă delictuală, inclusiv fapta ilicită care constă în refuzul pârâtului de a elibera terenul deși amplasarea construcției metalice s-a realizat pe terenul școlii fără consimțământul său ,ci la inițiativa reclamantelor, aspecte care nu au fost contestate de către acestea.
Prin urmare, în mod greșit s-a reținut că lipsa de folosință urmează a se determina prin raportare la taxele locale calculate pe metru pătrat în raport de hotărârile cu nr. 52/30.11.2010 și 56 /30.11.2011 și 60/ 30.11.2009 ale Consiliului L. A. pentru stabilirea impozitului și taxelor locale întrucât intenția recurentului pârât nu a fost să ocupe suprafața de 6 mp în vederea desfășurării unor activități așa cum sunt prevăzute în hotărârile menționate și care se referă la utilizarea temporară a locurilor publice pentru desfășurarea unor activități economice, culturale, sportive, pentru parcare,etc ,ci dimpotrivă se constată că fapta ilicită a pârâtului a fost determinată de o omisiune din partea acestuia de a elibera terenul la solicitarea reclamantelor, în condițiile în care terenul a avut pentru pârât valoarea unui teren neproductiv și care nu a prezentat un potențial concret de exploatare .
De altfel, terenul neproductiv în suprafață de 6 mp nu se încadrează în obiectul hotărârilor Consiliului L. A. pentru stabilirea impozitului și taxelor locale ,acesta neputând fi acordat pentru o utilizare temporară a locurilor publice în vedere desfășurării activităților menționate, motiv pentru care lipsa de folosință nu poate fi stabilită în raport de impozitele și taxele locale prevăzute pin hotărârile Consiliului L. A. și stabilite de către expert pentru suma de 98.640 lei, ci această lipsă de folosință trebuie raportată la valoarea stabilită de expert în cea de a doua variantă în sumă de 230 lei și care reprezintă un prejudiciu real pentru folosința unui teren în suprafață de 6 mp pentru ocuparea acestuia prin construcția recurentului pârât .
Pentru aceste considerente tribunalul va reține că în cauză se impune admiterea recursului potrivit art. 304 ind. 1 și art. 304 pct.9 rap la art. 312 C.pr.civ. va obliga pârâtul să plătească reclamantelor suma de 230 lei reprezentând c/val lipsă de folosință pe ultimii 3 ani, a terenului conform variantei b) a ret D. C. ( f 59 fond).
Va oblig intimatele la plata sumei de 1124 lei către stat reprezentând ajutor public judiciar acordat recurentului-pârât.
Va compensa în parte cheltuielile de judecată și va obliga intimatele la plata către recurent a sumei de 675,5 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul P. . G. împotriva sentinței civile nr. 115/30.01.2013 de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr._ intimați fiind reclamanții . PRIMAR S. G.,P. C. A. REPREZENTATĂ PRIN PRIMAR S. G., C. L. AL C. A. REPREZENTAT PRIN PRIMAR S. G..
Modifică sentința în sensul că admite în parte acțiunea reclamantului.
Obligă pârâtul să plătească reclamantelor suma de 230 lei reprezentând c/val lipsă de folosință pe ultimii 3 ani, a terenului conform variantei b) a ret D. C. ( f 59 fond).
Obligă intimatele la plata sumei de 1124 lei către stat reprezentând ajutor public judiciar acordat recurentului-pârât.
Compensează în parte cheltuielile de judecată și obligă intimatele la plata către recurent a sumei de 675,5 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.03.2014 la Tribunalul Argeș-Sectia Civilă.
Președinte, R. V. | Judecător, M. D. B. | Judecător, A. D. |
Grefier, R. N. |
Red. M.D.B.
Tehn D.T. 3 ex.
04.04.2014
Jud fond E.T.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 558/2014. Tribunalul ARGEŞ | Fond funciar. Decizia nr. 569/2014. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
