Fond funciar. Decizia nr. 318/2014. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 318/2014 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 11-02-2014 în dosarul nr. 2336/205/2010*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 318/2014
Ședința publică de la 11 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE ELENA ANTON
Judecător A. D.
Judecător E. M. C.
Grefier E. R.
S-a luat în examinare, spre soluționare, recursul formulat de reclamantul B. I. I. împotriva sentinței civile nr.816/2013 pronunțată de Judecătoria Câmpulung în dosarul nr._, intimați fiind pârâții P. M., P. M., B. IF. I., B. IF. G., C. L. DE FOND FUNCIAR LEREȘTI, C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR, B. IF. N., U. (B.) M. B. E., B. N. N., B. N. G., având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: intimații P. M., P. M. asistați de avocat A. A., intimatul B. If. G., lipsă fiind recurentul și ceilalți intimați.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Intimatul B. If. G. arată că nu are nici un act de identitate .
Intimații P. M., P. M. precizează că persoana prezentă este intimatul B. If. G..
Tribunalul, aduce la cunoștință că pentru acest termen recurentul a fost citat cu mențiunea de a se prezenta la instanță să precizeze dacă-și însușește recursul declarat de o persoană fără calitate și pentru a semna recursul. În acest context, instanța pune în discuție, așa cum s-a învederat și prin încheierea de la fila 58, față de lipsa recurentului, dispozițiile art.133 c.pr.civ. sau 161 alin.2 c.pr.civ.
Avocat A. A. pentru intimații P. M., P. M., solicită să se constate nulitatea recursului, având în vedere că acesta nu este semnat, cu cheltuieli de judecată. În situația în care până la sfârșitul ședinței, recurentul se va prezenta, și va semna recursul, solicită respingerea recursului ca nefondat pentru motivele arătate în concluziile scrise și depuse la dosar încă de la termenul trecut, pe care le susține.
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față ,deliberând constată următoarele:
Constată că, la data de 31.08.2006 reclamantul B. If. I. a chemat în judecată pe pârâții P. M., P. M., B. If. I., B. If. G., B. If. N., U. ( B. ) M., C. L. de Fond Funciar Lerești și C. Județeană de Fond Funciar Argeș.
P. acțiunea introdusă s-a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună modificarea titlului de proprietate nr._ din 06.06.2005 în ceea ce privește suprafața de teren, să se constate nulitatea absolută a procesului verbal de punere în posesie nr. 1493 din 18.09.2003, în ceea ce privește suprafața și vecinătățile, să se constate nulitatea absolută în parte a titlului de proprietate nr._ din 20.11.1993 emis pe numele lui B. I. I. și B. I. P. pentru suprafața de 356 mp teren ce se suprapune peste terenul reclamantului, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că între moștenitorii lui B. I. s-a dezbătut un partaj rezultat cu tranzacția specifică conform sentinței civile nr. 296/1992.
S-a mai arătat că pârâta C. L. de Fond Funciar Lerești a întocmit proces verbal de punere în posesie cu nr. 1493 din 18.09.2000, fără a efectua măsurători și fără a lua în considerare sentința de partaj.
Conform procesului verbal în mod greșit a fost trecută suprafața de 2030 mp în loc de 2500 mp cât apare în tranzacție, s-au indicat eronat și vecinătățile, iar lui B. I. i-a fost atribuită o suprafață mai mare decât cea inițial avută de acesta, suprafață care prin contractul nr. 1671 din 30 septembrie 2002 a fost vândută.
Pârâții la data de 21 septembrie 2006 au formulat și depus la dosar întâmpinare, solicitând instanței respingerea acțiunii formulată de reclamant.
P. întâmpinare pârâții au invocat excepția lipsei calității procesuale active și lipsa interesului reclamantului în promovarea acțiunii, încălcarea principiului unanimității în ceea ce îi privește pe o parte dintre pârâți iar în subsidiar au arătat că acțiunea este și nefondată.
Pârâții au susținut că reclamantul încearcă să combine o greșeală matematică făcută într-o expertiză topografică ce ulterior a fost corectată cu o interpretare proprie dată conținutului titlului de proprietate al vânzătorului către pârâți în scopul de a se diminua proprietatea.
Au arătat totodată pârâții că se judecă cu reclamantul în grănițuire, dosarul fiind pe rolul Tribunalului Argeș.
P. sentința civilă nr. 1816 din 12.10.2006 a Judecătoriei Câmpulung a fost respinsă acțiunea reținându-se în motivare că sunt neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesuale active și a interesului reclamantului.
Cele două proprietăți se învecinează, iar cei doi proprietari se judecă pentru grănițuire, astfel că nu se poate afirma că reclamantul nu are interes sau calitate procesuală activă.
S-a apreciat ca fondată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților B. If. I., B. If. G., B. If. N., U. (B.) M..
S-a reținut că nici din capetele de cerere formulate de reclamant nici din considerentele cererii de chemare în judecată nu se desprinde vreo acțiune sau inacțiune a acestora care să justifice calitatea procesuală pasivă a pârâților arătați.
Întrucât interesul lor este același cu al reclamantului, în măsura în care apreciau că modificarea titlului de proprietate este și în interesul lor, în calitate de moștenitori ai autorului a cărui proprietate s-a reconstituit prin titlu atunci în baza principiului unanimității trebuiau să figureze în cerere în calitate de reclamant.
Instanța a reținut pe fondul cauzei că reclamantul a afirmat că în punctul „Acasă” a deținut suprafața de 2500 mp după cum rezultă din sentința civilă nr. 296 din 17 februarie 1992, definitivă și irevocabilă, prin care s-a procedat la ieșirea din indiviziune asupra acestui teren.
S-a reținut că din examinarea sentinței invocate rezultă că aceasta nu a fost transcrisă sau intabulată până în prezent, astfel încât nu este opozabilă terților și ca atare nici vânzătorului B. P. ce deține titlu de proprietate a cărui anulare se cere și care ulterior a vândut terenul respectiv.
Pârâta C. L. de Fond Funciar Lerești a arătat prin adresa nr. 2904 din 06.10.2006 că autorul reclamantului, B. I., a avut în registrul agricol 1956 – 1959 înregistrată suprafața de 1700 mp iar în perioada 1959 – 1963 suprafața de 1900 mp.
Diferența de teren nu apare prin acte translative de proprietate ci din faptul că după regularizarea albiei Râului Târgului, proprietarii riverani și-au extins suprafețele de teren.
Pârâta comisie a arătat că la punerea în posesie prin eliberarea procesului verbal nr. 1493 din 18.09.2000 membrii comisiei au găsit prin măsurarea suprafeței între gardurile de delimitare o suprafață de 2030 mp, fără ca moștenitorii lui B. I. să formuleze vreo obiecție.
Singura explicație la întrebarea de ce moștenitorii lui B. I. nu au făcut obiecții la aceste măsurători este că reclamantul avea cunoștință că autorul său nu avea în patrimoniu altă suprafață de teren decât cea din registrul agricol respectiv 1900 mp și nu a prezentat niciodată pârâtei comisii tranzacția pe care pretinde că se întemeiază dreptul său de proprietate.
Din analizarea capetelor de cerere deduse judecății a rezultat că prin greșita întocmire a actelor de proprietate, proprietatea vecinului său a fost majorată cu 356 mp în detrimentul proprietății autorului său.
La un calcul simplu se poate constata că dacă la suprafața de 2030 mp din titlul autorului său adăugăm suprafața de 356 mp pe care pretinde că i-a ocupat vecinul se ajunge la suprafața de 2386 mp și nu la 2500 mp cât pretinde reclamantul că existau la data tranzacției, existând astfel un minus de 114 mp teren ce figurează în tranzacție, dar pe care nici reclamantul nu reușește să-l identifice în teren.
Instanța a constatat că reclamantul a ajuns la concluzia că vânzătorul către pârâți ocupă suprafață în plus ca urmare a faptului că aceștia au beneficiat de o eroare de calcul într-o lucrare cadastrală.
Din adresa nr. 4655 din 13 decembrie 2005 a O.C.P.I. Argeș a rezultat că această eroare a fost ulterior corectată între aceleași vecinătăți, stabilite prin aceleași puncte de reper ajungându-se în final la suprafața de 1820 mp.
La această suprafață se adaugă suprafața de 196 mp intravilan care nu se învecinează pe nici o latură cu reclamantul, astfel încât, nu se poate pune problema ocupării vreunei suprafețe de teren de la acesta.
Titlul de proprietate a cărui anulare parțială se cere datează din 1999 iar reclamantul nu a manifestat nemulțumiri în ultimii 13 ani față de conținutul acestuia Nici vecinătățile din titlu nu l-au deranjat pe reclamant nici măcar atunci când comisia venită să efectueze măsurători, pe terenul autorului său, a măsurat între gardurile despărțitoare deja existente.
A rezultat că reclamantul nu încearcă altceva decât să beneficieze de greșeala de calcul efectuată în lucrarea cadastrală a vecinilor săi, cu toate că aceasta a fost ulterior corectată.
Față de sentința civilă menționată a fost declarat recurs de B. I., sentința fiind criticată pentru nelegalitate și netemeinicie invocându-se motivele prevăzute de art. 304 pct. 6 și 9 C.pr.civ..
Reclamantul a arătat că prima instanță nu s-a pronunțat asupra cererii completatoare referitoare la constatarea nulității absolute parțiale a contractului de vânzare cumpărare prin care B. P., vărul reclamantului, a vândut fiicei sale P. M. suprafața de 1667 mp, așa cum s-a stipulat expres în conținutul actului și nu 1827 mp, așa cum au încercat să susțină pârâții, diferența de teren fiind ocupată din terenul reclamantului. Contractul de vânzare cumpărare a fost autentificat sub nr. 1671/2002.
Reclamantul a arătat că prima instanță a reținut în mod greșit că acesta a avut în proprietate doar suprafața de 2030 mp în punctul „ Acasă ”, suprafață cu care a fost pus în posesie prin procesul verbal nr. 1493/2000 și nu 2500 mp ce au fost stabiliți prin tranzacția menționată în sentința civilă nr. 296/1992 definitivă, procesul verbal sus arătat nu este însoțit de o schiță de plan cu dimensiunile laturilor și vecinătăți și nu este semnat de reclamant pentru a-i fi opozabil, în realitate nefiind efectuate măsurători.
Prima instanță și-a însușit susținerile pârâților fără nici o verificare a înscrisurilor depuse la dosar, printre care certificatul de moștenitor al autorului pârâților care au deținut doar suprafața de 562 mp teren curți construcții și harta cadastrală care evidențiază terenurile părților, fiind mult mai lat terenul reclamantului la stradă, de 18 ml, față de ternul pârâților de 13 ml.
Autorul pârâților a deținut în punctul „Acasă” teren conform certificatului de moștenitor și i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață mult mai mare prin atribuirea terenului reclamantului de 470 mp.
S-a mai susținut de către reclamant că prima instanță a încălcat prevederile art. 129 C.pr.civ. întrucât nu a ordonat administrarea probelor solicitate în scopul pronunțării unei hotărâri legale și temeinice.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
În urma verificării actelor și lucrărilor dosarului și a sentinței civile recurate, prin prisma criticilor formulate, Tribunalul a constatat prin decizia civilă nr. 656/R din 26 aprilie 2007 că recursul este fondat.
P. decizia menționată s-a apreciat că, în virtutea rolului astfel cum este reglementat de art. 129 pct. 5 C.pr.civ. judecătorul fondului era dator să pună în discuția părților și să transpună în teren actele de proprietate ale acestora, urmând să stabilească ce suprafață de teren posedă fiecare parte, dacă actele părților se suprapun iar în caz afirmativ să se arate pe ce suprafață.
Cauza a fost reînregistrată sub nr._ (număr în format vechi 2648/2007).
La termenul din 24 septembrie 2007 a fost introdusă în cauză, în calitate de pârâtă B. I. E.., având în vedere completarea acțiunii reclamantului de la fila 85.
În vederea ducerii la îndeplinire a dispozițiilor date prin decizia mai sus menționată a fost numit expert la data de 08.10.2007.
P. memoriul cu caracter de întâmpinare depus la data de 05 noiembrie 2007 pârâta B. I. E. a solicitat menținerea în proprietate a suprafețelor deținute de fiecare parte în proces, așa cum au fost stăpânite de-a lungul timpului.
P. sentința civilă nr. 814/27.04.2009 pronunțată în cauză instanța a respins acțiunea formulată de reclamant ca neîntemeiată.
Astfel s-a reținut că, prin capătul nr. 1 din cerere, reclamantul a solicitat modificarea titlului de proprietate nr._ din 06.06.2005 emis pe numele autorului B. I. I. cu privire la întinderea suprafeței de teren intravilan în punctul „Acasă” de la 2030 mp la 2500 mp cât exista în realitate și cum s-a stabilit prin sentința civilă nr. 296/1992 pronunțată de Judecătoria Câmpulung.
Instanța a reținut că singurul act invocat în dovedirea dreptului de proprietate este sentința civilă nr. 296 din 17.02.1992 a Judecătoriei Câmpulung ce cuprinde tranzacția încheiată între B. If. G. și B. If. I. pentru o suprafață de 2500 mp, fiecăruia revenindu-i suprafața de 1250 mp.
Din dosarul în care s-a efectuat tranzacția se constată că nu există înscrisuri care să susțină existența acestei suprafețe.
Singurul înscris privind existența unei suprafețe de teren îl reprezintă certificatul de moștenitor nr. 668/1985 în care se arată că de pe urma defunctului B. I. I. au rămas în afară de bunurile arătate și suprafața de 250 mp teren cămin de casă aferent construcțiilor, certificat de moștenitor ce nu reprezintă titlu de proprietate conform dispozițiilor legale.
S-a reținut în același sens și faptul că tranzacția consemnată în sentința invocată potrivit reglementărilor în materia partajului nu este constitutivă de drepturi, ci numai declarativă de drepturi neputând fi invocată în modificarea propriului titlu.
Sentința nu a fost transcrisă ori intabulată până în prezent astfel că nu este opozabilă terților, prin urmare nici vânzătorului B. I. P..
La efectuarea expertizei, efectuată în prezenta cauză, ca urmare a elementelor insuficiente prezentate de schița trimisă expertului ca anexă la sentința civilă nr. 296/1992 a Judecătoriei Câmpulung nu s-a putut stabili existența suprafeței pretinse de reclamant și dimensiunile laturilor acestei suprafețe.
Situația de fapt a terenului înscris în titlul de proprietate al autorului reclamantului rezultă din conținutul adreselor emise de pârâta C. L. de Fond Funciar Lerești din care rezultă că în registrul agricol în perioada anilor 1956 – 1959 B. I. I. apare cu suprafața de 0,17 ha iar în perioada 1959 – 1963 apare cu suprafața de 0,19 ha.
Diferența se datorează faptului că proprietarii situați pe malul stâng al Râului Târgului au avut posibilitatea de a amenaja și extinde proprietățile respective în decursul anilor, fapt pentru care și reclamantul a primit o suprafață de 2030 mp în loc de 1900 mp.
Modificarea titlului de proprietate în sensul solicitat de reclamant respectiv înscrierea unei suprafețe mai mari raportat la dispozițiile art. 52 și urm. din Legea 18/1991 republicată, nu poate fi făcută în condițiile în care nu a fost contestată hotărârea de validare ce a stat la baza acestuia.
Diferența de teren solicitată de reclamant nu este justificată cu acte de proprietate primare.
P. al doilea punct din cererea reclamantului s-a solicitat constatarea nulității absolute a procesului verbal de punere în posesie nr. 1493 din 18 septembrie 2003 încheiat de C. L. Lerești cu privire la întinderea suprafeței de teren de 2030 în loc de 2500 mp precum și a vecinătăților care sunt diferite față de cele menționate în fișa cu date pentru titlul de proprietate și în titlul de proprietate nr._ din 06.06.2005 care nu respectă vechiul amplasament.
Procesul verbal de punere în posesie contestat de reclamant a avut în vedere suprafața ce a rezultat din măsurătorile făcute la fața locului între vecinătățile existente la acel moment și necontestat.
Ultimul capăt din cererea reclamantului, capăt ce a fost ulterior completat, se referă la constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._ din 20 noiembrie 1993 emis pe numele autorului B. I. I. și B. I. P., ca moștenitor, pentru suprafața de 356 mp teren intravilan, ce face parte din suprafața totală de 2023 mp, atribuită în plus față de 1667 mp, cât exista fizic, conform măsurătorilor cadastrale, suprafață indicată și în contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1671 din 30.09.2002, care se suprapune peste proprietatea reclamantului.
P. completarea acestui capăt s-a cerut constatarea nulității absolute și parțiale a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1671 din 30.09.2002 pentru 470 mp teren cuprins în act, teren care ar face parte din proprietatea de 2500 mp a reclamantului.
P. contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1671/2002 B. I. P., B. I. E., B. P. P., B. P. P. D., în calitate de vânzători, au vândut cumpărătorilor P. I. M. și P. M. suprafața de 1827 mp teren ( conform măsurătorilor cadastrale suprafața este de 1667 mp ) plus cota de 2/3 dintr-o casă de locuit plus anexa.
Față de această suprafață instanța a reținut că în realitate a fost vândută suprafața de 1820 mp și nu 1667 mp fiind vorba de o eroare de calcul, fapt susținut atât de adresa O.C.P.I. nr. 4655 din 13.12.2005, cât și din expertizele ce au mai fost efectuate.
Situația reținută în raportul de expertiză, în sensul că titlul de proprietate în discuție conține în ce privesc vecinătățile erori materiale nu poate justifica prin ea însăși temeinicia cererii formulate de reclamant.
Nu în ultimul rând, conform art. 3 titlul V din Legea 247/2005 nulitatea este prevăzută ca sancțiune a actului autentic atunci când a avut la bază un titlu constatat ulterior nul, ceea ce nu este cazul în situația de față.
Conform expertizei efectuate, reclamantul deține la momentul efectuării expertizei 2142 mp, mai mult decât i s-a reconstituit în realitate conform titlului de proprietate, iar pârâții dețin o suprafață de 1833 mp.
Pentru toate aceste motive invocate instanța a respins acțiunea formulată de reclamant așa cum a fost precizată iar în baza art. 274 – 275 C.pr.civ. a obligat la 1100 lei cheltuieli de judecată față de pârâții P. M. și P. M..
Sentința sus menționată a fost recurată de reclamantul B. If. I. care a considerat-o nelegală și netemeinică în raport de disp.art. 304 pct.9 C.pr.civ. arătând că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Recurentul susține că, în rejudecare a solicitat prin notele de probatoriu depuse la 14.04.2009 relații de la C. L. de Fond Funciar Lerești pentru a se comunica înscrisurile care au stat la baza emiterii titlului de proprietate eliberat pe numele lui B. I. P., precum și completarea raportului de expertiză, expertiză efectuată în cauză de către V. C..
În ceea ce privește expertiza efectuată în cauză, deși reclamantul prin procuratoare a formulat obiecțiuni prin care a arătat că, nu au fost transpuse în teren și nu au fost corect arătate în lucrarea expertului, vecinătățile pentru suprafața de 830 mp, 1200 mp și procesul verbal de punere în posesie 1493/2000. Tot în cuprinsul raportului de expertiză se constată că, suprafețele din 3 parcele, respectiv de 513 mp, 1014 mp și 300 mp din titlul de proprietate nr._/1993 au aceleași vecinătăți. Pentru transpunerea în teren a proceselor verbale ce fac obiectul prezentului litigiu se impunea ca intimata C. L. de Fond Funciar Lerești să depună la dosar și schițele anexe ale acestora, pentru a se evidența că, suprafețele de 513 mp și 300 mp sunt cuprinse în suprafața de 1014 mp deținută de pârâții.
Totodată, se arată de către recurent că, deși în contractul de vânzare cumpărare este arătată suprafața de 1667 mp, expertiza identifică 1827 mp, fără a exista la dosar o documentație cadastrală sau o rectificare de carte funciară pentru suprafața din contractul de vânzare cumpărare.
De asemenea, instanța de fond a evaluat în mod eronat probele administrate în cauză având în vedere și expertizele efectuate în dosarul ce are obiect grănițuire, dosar ce se află suspendat.
P. decizia civilă nr. 337/R/17.02.2010 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr._ a fost admis recursul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 814/27.04.2009 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Muscel în dosarul nr._, a fost casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Analizând sentința recurată ca urmare a criticii formulate, precum și în raport de disp.art. 304 ind. 1 C.pr.civ. instanța de control a constatat că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
P. decizia nr. 656/R/26.04.2007 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr._ s-a admis recursul formulat de B. I., s-a casat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond, reținându-se în considerentele deciziei că, judecătorul fondului era dator să pună în discuția părților necesitatea efectuării unei expertize tehnice de specialitate, care să identifice terenurile părților și să transpusă în teren actele de proprietate ale acestora, urmând să stabilească ce suprafață de teren posedă fiecare dintre părți dacă actele părților se suprapun și în caz afirmativ să arate pe ce suprafață, obiective ce urmează a fi completate și cu altele solicitate de părți, urmând ca instanța să soluționeze toate capetele de cerere cu care a fost investită.
Soluționând cauza în rejudecare la termenul din 24.09.2007 a fost introdusă în cauză în calitate de pârâtă B. I.E. în raport de completarea acțiunii reclamantului de la fila 85.
Raportul de expertiză a fost efectuat în cauză de către exp.ing. V. C. și față de care reclamantul prin procurator a înțeles să formuleze obiecțiuni la termenul din 14.04.2009 și pe care instanța nu le-a încuviințat, considerând că nu se mai impun în raport de probele administrate.
Totodată, la termenul din 14.04.2009 procuratoarea reclamantului, așa cum se menționează și în practicaua încheierii depune la dosar o completare de acțiune prin care solicită și nulitatea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1761/30.09.2002.
Instanța de fond în rejudecare nu s-a conformat deciziei de casare în sensul că, nu s-au avut în vedere și obiectivele stabilite de către părți ( filele 406 -419).
Astfel, în cuprinsul expertizei se arată că, reclamantul deține la data efectuării acesteia suprafața de 2160 mp, iar pârâții 1833 mp pe aliniamentele indicate de aceștia, părțile prezentând ca act primar certificatul de moștenitor nr. 668/1985 în care este înscrisă suprafața de 250 mp cămin de casă, teren aferent construcțiilor.
Expertiza efectuată în cauză concluzionează faptul că, sentința civilă nr. 296/1992, cât și schița prezentată prezintă date insuficiente ce nu pot fi executate, iar în precizările la raportul de expertiză întocmit de exp.V. C., precizări efectuate de către ing. P. I. ( filele 571-572) se arată că, vechea construcție ce a aparținut lui B. P. nu ocupă din fațada construcției proprietatea B. If. I., dar în realitate la data efectuării expertizei situația este cu totul alta și anume construcția nouă efectuată de numiții P. nu a respectat amplasamentul vechi, lucru ce se poate observa și cu ochiul liber, iar amplasamentul casei noi, proprietatea lui P. ocupă o parte din vizibilitatea construcției vechi, proprietatea B. If. I., iar proprietățile părților se suprapun pe suprafața de 199 mp.
Ca urmare, constatările expertizei efectuate de V. C. sunt în contradicție cu aspectele reținute de ing. P. I., iar instanța de fond nu a încuviințat obiecțiunile formulate de reclamant prin procurator, cu atât mai mult cu cât expertiza nu a avut în vedere completarea la acțiunea formulată de reclamant deși instanța de fond analizează și acest capăt al petitului acțiunii reclamantului.
Astfel, instanța de fond va dispune completarea raportului de expertiză sau refacerea acestuia pentru a se transpune în teren suprafața de 1667 mp ce face obiectul contractului de vânzare cumpărare și pentru care există memoriu tehnic; titlul de proprietate nr._/20.09.1993, înscris ce urmează a fi prezentat în original la instanță deoarece pe exemplarul existent la dosar sunt modificări cu pastă, fără să existe semnătura vreunei persoane care să o certifice; transpunerea în teren a sentinței civile nr. 296/17.02.1992 cu privire la tranzacția părților, procesul verbal de punere în posesie existent la fila 11 și titlul de proprietate nr._ pentru a se putea observa dacă există diferențe în ceea ce privește suprafața de teren înscrisă în aceste acte; să se evidențieze dacă există diferențe ale suprafețelor de terenuri înscrise în actele de evidență primară și actele eliberate conform Legii nr. 18/1991 și dacă aceste diferențe se datorează unor cauze obiective ( naturale) sau subiective (erori materiale de calcul).
P. încheierea de ședință de la 08.06.2010, potrivit art. 244 al. 1 pct. 1 C.p.civ. s-a dispus suspendarea prezentei cauze, până la soluționarea cererii de strămutare.
La data de 16.09.2011, din oficiu, instanța a repus cauza pe rol, pentru a pune în discuție excepția perimării cauzei, sens în care s-a fixat termen la data de 18.10.2011, când procuratorul reclamantului a învederat faptul că pârâtul B. If. N. a decedat, astfel că, fiind lipsă de procedură, i s-a pus în vedere să indice moștenitorii acestuia și să depună la dosar dovada privind soluționarea cererii de strămutare a cauzei.
La data de 22.11.2011 s-a depus la dosar certificatul de deces al lui B. If. N., lista cu numele și adresele moștenitorilor defunctului și s-a acordat termen pentru introducerea în cauză a acestora.
La data de 21.02.2012, fiind primul termen la care procedura a fost legal îndeplinită, după repunerea pe rol a cauzei, instanța a pus în discuție excepția perimării acțiunii, având în vedere că acesta a fost motivul repunerii pe rol, și că a trecut termenul de un an chiar și de la data soluționării cererii de strămutare (31.01.2011), dată de la care nu s-a îndeplinit niciun act de procedură de către părți, instanța din oficiu, efectuând aceste acte.
P. sentința civilă nr. 344/21.02.2012 pronunțată de Judecătoria Câmpulung în dosarul nr._ (număr în format vechi 2336/2010), instanța a admis excepția perimării cererii invocată din oficiu, a constatat perimată acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâții.
Împotriva acestei sentințe reclamantul B. If. I., prin procurator a formulat recurs ce a fost admis prin decizia civilă nr. 2650/18.10.2012 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr._, iar cauza a fost trimisă la instanța de fond.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14.11.2012 sub nr._ .
La data de 22.01.2013 reclamantul prin procurator a depus la dosar un borderou cu note de ședință, 2 planșe foto, procesul verbal nr. 277/05.07.2012 al executorului judecătoresc M. M. I. și titlul de proprietate nr._/20.11.1993 emis de C. Județeană Argeș, iar pârâții P. M. și P. M. au formulat și depus la dosar obiective pentru expertiză.
Având în vedere decizia de casare și solicitarea procuratorului reclamantului, în ședința publică din data de 22.01.2013 instanța a dispus refacerea raportului de expertiză V. C., în sensul de a se identifica măsura și transpune pe schiță plan, atât actele vechi de proprietate ale părților, evidențele de rol agricol, dar și actele noi de proprietate, respectiv: titlul de proprietate nr._/2005 și procesul verbal de punere în posesie nr.1493/2000 existent la fila 11, emise pe numele B. I. I., pentru suprafața de 2030 mp. în punctul „Acasă”, titlul de proprietate nr._/20.09.1993 emis pe numele B. I. I. cu moșt. B. I. P. pentru suprafața de 2023 mp. în punctul „Acasă”; contractul de vânzare cumpărare nr.1671/2002 pentru terenul în suprafața de 1667 mp având în vedere memoriul tehnic, dar și adresa nr.4655/2005 emisă de O.C.P.I. Argeș – arătând funcție de aceste acte dacă suprafața corectă este de 1667 mp sau 1827 mp;să stabilească (măsurând și transpunând pe schiță), dacă suprafața de 196 mp. teren intravilan menționat în titlul de proprietate nr._/20.09.1993 emis pe numele B. I.I. cu moșt. B. I. P., la tarlaua 28 fânețe, face corp comun cu suprafața de teren ce face obiectul contractul de vânzare cumpărare nr.1671/2002 sau este un teren distinct; să transpună în teren și sentința civilă nr. 296/17.02.1992 cu privire la tranzacția părților.
Totodată, instanța a dispus, funcție de toate aceste acte că expertul urmează să stabilească dacă în realitate există diferențe față de terenul din acte; să se evidențieze dacă există diferențe ale suprafețelor de terenuri înscrise în evidențele primare și actele eliberate conform Legii 18/1991, iar în caz afirmativ, dacă aceste diferențe se datorează unor cauze obiective (naturale) sau subiective (erori materiale de calcul); să precizeze dacă actele părților se suprapun, iar în caz afirmativ arătând pe ce suprafețe cu transpunere pe schiță plan.
De asemenea, expertul să aibă în vedere și obiectivul solicitat de procuratorul reclamantului, respectiv să respecte funcțiile cadastrului: economică, tehnică și juridică și de apărătorul pârâților, în sensul de a preciza dacă terenurile părților sunt împrejmuite, indicând pe schiță linia de hotar dintre proprietățile părților, stabilită prin sentința civilă nr. 1909/2004 a Judecătoriei Câmpulung și procesul verbal de executare nr. 277/2012.
La același termen, instanța a respins cererea de atașare a dosarelor penale, apreciind că nu este utilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei.
La data de 15.03.2013 a fost depus la dosar raportul de expertiză tehnică întocmit de ing. exp. V. C..
La data de 02.04.2013 reclamantul B. If. I. prin procurator T. L. a formulat și depus la dosar note scrise.
P. sentința civilă nr. 816/09.04.2013 pronunțată de Judecătoria Câmpulung s-a respins acțiunea completată formulată de reclamantul B. IF. I. prin procuratorul T. L., în contradictoriu cu pârâții B. E., P. M., P. M., B. IF. I. ,B. IF. G., B. N. N., B. N. G., U. (B.) M., C. L. de Fond Funciar Lerești, și C. Județeană de Fond Funciar Argeș.
A obligat reclamantul la 1100 lei cheltuieli de judecată către pârâții P. M. și P. M..
A obligat reclamantul B. IF. I. domiciliat în ., județul Argeș, născut la data de 13.08.1933, în ._ să achite ing. expert V. C., domiciliat în Pitești, ..P21, ., județul Argeș, CNP_, suma de 729 lei, reprezentând contravaloare expertiză efectuată în cauză.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut următoarele:
Transpunând în teren aceste acte, expertiza efectuată în cauză concluzionează că reclamantul stăpânește în realitate suprafața de 2142 mp, față de 2030 mp, cât s-a reconstituit prin titlul de proprietate nr._/06.06.2005, iar pârâții stăpânesc în realitate suprafața de 1833 mp, față de 1827 mp cât au cumpărat, prin actul de vânzare-cumpărare nr. 1671/30.09.2002, iar terenurile părților nu se suprapun, fiind împrejmuite pe toate laturile, situația limitei dintre cele două proprietăți fiind reglementată și prin sentința civilă nr. 2909/2004 a Judecătoriei Câmpulung având ca obiect grănițuire, rămasă irevocabilă, ce a fost pusă în executare prin procesul verbal nr. 277/2012 al executorului judecătoresc M. M. I..
Având în vedere situația expusă, instanța reține că în ce privește primul capăt al cererii de chemare în judecată, respectiv modificarea titlului de proprietate nr._ din 06.06.2005, în sensul de a fi menționată suprafața de 2500 m.p. înscrisă și în sentința civilă nr. 296/17.02.1992, în loc de 2030 m.p. este neîntemeiat, deoarece modificarea și anularea unui titlu de proprietate este supusă dispozițiilor legilor speciale de fond funciar care prevăd o procedură specială în ce privește suprafața validată, procedura plângerii împotriva hotărârii de validare, pe care reclamantul nu a urmat-o.
Mai mult decât atât, suprafața de 2500 m.p. înscrisă în sentința civilă nr. 296/17.02.1992, a fost împărțită în două loturi egale, de 1250 m.p., între doi dintre moștenitori, respectiv, între reclamant și B. If. G., a intrat în circuitul civil, fiind stăpânită în mod continuu de cei doi. Legat de titlul de proprietate în discuție se ridică unele aspecte ce trebuiesc clarificate, dar instanța nu a fost investită decât cu modificarea în ceea ce privește suprafața din titlu și este obligată să se rezume în analiza ce o face numai la acest aspect.
Studiind procesul verbal de punere în posesie nr. 1493 din 18.09.2000 (aflat la fila 11 ds.3551/2006), instanța constată că și acesta este emis pe numele autorului B. I. I., pentru suprafața pe care ulterior a fost emis și titlul de proprietate, și acesta este supus dispozițiilor legilor speciale de fond funciar care prevăd o procedură specială, ce nu a fost urmată., ridicându-se aceleași probleme ca și pentru titlul de proprietate.
Pentru cele mai sus reținute, s-a respins capătul de cerere ca neîntemeiat.
În ce privește constatarea nulității absolute în parte a titlului de proprietate nr._ din 20.11.1993 emis pe numele def. B. I. I. cu moștenitor B. I. P. pentru suprafața de 356 mp teren din suprafața totală de 2023 m.p. teren înscris în pct. „Acasă”, pe considerentul că ce se suprapune peste terenul reclamantului de 2030 m.p., instanța reține că potrivit expertizei, terenurile din sentința de partaj și titlul de proprietate nr._ din 06.06.2005, invocat de reclamant ca fiind propriu, dar care este pe numele tuturor moștenitorilor nu se suprapune cu terenul în suprafață de 2023 m.p. din titlul de proprietate nr._ din 20.11.1993, a cărui nulitate se cere.
În punctul în litigiu, conform registrului agricol din anii 1959-1963, autorul B. I. I., apare înscris cu suprafața de 1200 m.p., ulterior, conform concluziilor din expertize și relațiilor Primăriei Lerești, proprietățile riverane, atât a lui B. I. I., moștenit după decesul intervenit în 1974 de P., dar și a lui B. If. I., s-au extins în timp spre albia Râului Târgului, motiv pentru care ambii au suprafețe de teren mai mari decât în actele primare.
Spre deosebire de B. If. I., care nu a contestat validarea, B. I. I. (care nu este frate cu I., ci văr, autorii fiind frați), a fost validat în punctul „Acasă”, cu suprafața de 2023 m.p., iar titlul de proprietate a fost emis pe întreaga suprafață.
Suprafața de 2023 m.p. înscrisă în titlul de proprietate nr._ din 20.11.1993 emis pe numele def. B. I. I. cu moștenitor B. I. P., a fost identificată cu ocazia efectuării expertizei V. C., ca fiind compusă din suprafața de 1827 m.p., ce a fost înstrăinată pârâților P. M. și P. M. prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1671 din 30.09.2002, și suprafața de 196 m.p. fânețe, tarlaua 28, care nu face trup comun cu suprafața de 1827 m.p., fiind situată în pct. La Râu - P. Calea Ferată.
Atâta timp cât suprafețele din cele două titluri nu se suprapun, nu există nici un motiv de nelegalitate din cele prevăzute de art.3 titlul V din Legea nr.18/1991, a acestui titlu, motiv pentru care urmează a respinge acest capăt de cerere.
Cu privire la constatarea nulității absolute parțiale a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1671 din 30.09.2002, pentru suprafața de 470 mp teren cuprins în act, teren care ar face parte din suprafața de 2500 mp a reclamantului, instanța reține că, nu există suprafața de 2500 m.p. pe numele reclamantului, așa cum nici suprafața de 2030 m.p. nu este exclusiv pe numele reclamantului, ci a tuturor moștenitorilor autorului B. I. I..
P. contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1671/2002 B. I. P., B. I. E., B. P. P., B. P. P. D., în calitate de vânzători, au vândut cumpărătorilor P. I. M. și P. M. suprafața de 1827 mp teren ( conform măsurătorilor cadastrale suprafața este de 1667 mp ) înscrisă în titlul de proprietate nr._ din 20.11.1993, plus cota de 2/3 dintr-o casă de locuit plus anexa.
Față de această suprafață, instanța analizând înscrisurile dosarului, constată că în realitate a fost vândută suprafața de 1827 mp și nu 1667 mp fiind vorba de o eroare de calcul, fapt susținut atât de adresa O.C.P.I. nr. 4655 din 13.12.2005, cât și din expertizele ce au mai fost efectuate.
Conform expertizei efectuate în cauză, suprafața de 1827 mp teren stăpânit de pârâți se regăsește în titlul de proprietate al vânzătorilor B., dar nu se suprapune peste terenul din titlul de proprietate nr._ din 06.06.2005, invocat de reclamant ca fiind propriu, iar suprafața de 196 m.p. fânețe, tarlaua 28, înscrisă în titlul de proprietate nr._ din 20.11.1993 emis pe numele def. B. I. I. cu moștenitor B. I. P. nu face trup comun cu suprafața de 1827 m.p., fiind situată în pct. La Râu - P. Calea Ferată, dar nici aceasta nu se suprapune peste titlu invocat ca fiind al reclamantului.
Reclamantul stăpânește la momentul efectuării expertizei suprafața 2142 mp, iar pârâții stăpânesc suprafața de 1833 mp., terenuri ce nu se suprapun.
Având în vedere situația de mai sus, instanța constată că nu există nici un motiv de nulitate a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1671/2002.
Pentru toate aceste motive, instanța a respins acțiunea formulată de reclamant așa cum a fost completată.
Potrivit art. 274 C.pr.civ. partea care cade în pretenții, va fi obligată, la cerere să plătească cheltuieli de judecată, drept pentru care instanța urmează să îl oblige pe reclamant la plata sumei de 1100 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către pârâții P. M. și P. M. efectuate în toate cele trei cicluri procesuale.
Instanța mai reține că, în momentul numirii expertului V. C. nu a stabilit un onorariu pentru refacerea lucrării, însă expertul a depus un decont justificativ, arătând că refacerea lucrării a presupus deplasarea în teren și efectuarea de măsurători ce au necesitat un cost de 729 lei.
Apreciind că această sumă este pe deplin justificată de volumul de muncă depusă și cheltuielile cu deplasarea, la termenul din data de 15.03.2013, instanța a pus în vedere procuratorului reclamantului să achite onorariul de expert în valoare de 729 lei, având în vedere că prin decizia de casare a fost admis recursul formulat de reclamant, sens în care s-a acordat termen la 02.04.2013.
Deoarece reclamantul nu a achitat onorariul de expert, iar cauza se află în stare de judecată, instanța urmează a obliga reclamantul să achite expertului V. C. suma de 720 lei, reprezentând cheltuieli cu efectuarea expertizei.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs T. L. în calitate de procurator penbtru B. If. I. ,reclamant în dosarul nr._ criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru motivele menționate în cuprinsul cererii de recurs .
Analizând cu prioritate recursul prin prisma excepției prev. de art. 133 alin.1 C.pr.civ. tribunalul va constata că aceasta este întemeiată urmând a o admite.
.Astfel, potrivit art. 133 alin.1 C.pr.civ. cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului, obiectul ei sau semnătura, va fi declarată nulă .
În prezenta cauză cererea de recurs este semnată de T. L. care precizează că are calitatea de procurator a recurentului .
Motivele de recurs sunt semnate de avocat Lacrima C. care a fost împuternicită să redacteze motivele de recurs de către T. L..
Verificând procura judiciară aflată la fila 47 din dosarul nr._ ,tribunalul va reține că T. L. a fost împuternicită de către recurentul B. I. să-l reprezinte doar în dosarul civil nr._ având ca obiect recursul formulat împotriva hotărârii pronunțate în dosarul nr. 3551/2006 și dosarul nr._ având ca obiect recursul declarat împotriva hotărârii pronunțate în dosarul nr. 3214/2006.
La termenul de judecată din 26t.11.2013 tribunalul a pus în vedere doamnei T. L. să depună la dosar procură specială pentru prezentul dosar .
La termenul de judecată din 21.01.2014 doamna T. L. a depus la dosar o altă procură dată de către recurentul B. I. prin care acesta o împuternicește alături de doamna P. G. C. să-l reprezinte în alte dosare aflate pe rolul instanțelor.
Tribunalul văzând că procuratorul T. L. nu a înțeles să depună o procură pentru prezenta cauză din partea recurentului, a dispus citarea acestuia cu mențiunea de a se prezenta la instanță pentru a preciza dacă înțelege să-și însușească recursul sub sancțiunea prev. de art. 133 C.pr.civ.
Având în vedere că recurentul nu s-a prezentat la termenul stabilit de instanță pentru a semna recursul și motivele de recurs, tribunalul în temeiul art. 133 alin.1 C.pr.civ. va anula recursul ca nesemnat
În raport de disp.art. 274 C.pr.civ. va obliga recurentul la 800 lei cheltuieli de judecată către intimații P. M. și P. M..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca nesemnat recursul declarat de reclamantul B. I. I. împotriva sentinței civile nr.816/2013 pronunțată de Judecătoria Câmpulung în dosarul nr._, intimați fiind pârâții P. M., P. M., B. IF. I., B. IF. G., C. L. DE FOND FUNCIAR LEREȘTI, C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR, B. IF. N., U. (B.) M. B. E., B. N. N., B. N. G. .
Obligă recurentul la 800 lei cheltuieli de judecată către intimații P. M. și P. M..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.02.2014 la Tribunalul Argeș, secția civilă.
Președinte, E. A. | Judecător, A. D. | Judecător, E. M. C. |
Grefier, E. R. |
Red. A.D.
Tehn D.T. 2 ex
20.02.2014
| ← Fond funciar. Decizia nr. 569/2014. Tribunalul ARGEŞ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 870/2014. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
