Fond funciar. Decizia nr. 2334/2014. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2334/2014 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 16-10-2014 în dosarul nr. 17183/280/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2334/2014
Ședința publică de la 16 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. D. B.
Judecător A. D.
Judecător S. I. Ț.
Grefier M. I.
S-a luat in examinare, spre soluționare, recursurile declarate de către reclamanta R. A., pârâta C. J. DE FOND FUNCIAR ARGES și intervenienta în interes propriu P. M. împotriva sentinței 9440/2013 pronunțata de Judecătoria PITEȘTI in dosarul nr._ intimați fiind F. D. I., C. V. M., C. L. DE FOND FUNCIAR VEDEA, având ca obiect fond funciar.
Dezbaterile în fond ale cauzei au avut loc în ședința publică de la 09.10.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când Tribunalul având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise la solicitarea și cu acordul acestora, a amânat pronunțarea la data de 16.10.2014 când a pronunțat prezenta decizie.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Constată că, prin acțiunea în materie funciară, înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 22.11.2007, reclamanta R. A., în contradictoriu cu pârâtele: C. Județeană de Fond Funciar Argeș, și C. Locală de Fond Funciar Vedea, a solicitat să se dispună de către instanță: obligarea comisiei locale să procedeze la punerea în posesie efectivă pe întreaga suprafața reconstituită de 2,75 ha.; obligarea comisiei locale să înainteze către comisia județeană fișa cu date în vederea emiterii titlului de proprietate; obligarea comisiei județene să emită titlul de proprietate, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 2,75 ha. după cum rezultă din adeverința cu nr. 2727/17.10.1997 pe numele lui C. C.; reconstituirea s-a făcut în baza Hotărârii cu nr. 95/30.09.1991 emisă de CJFF Argeș, pe numele autoarei de mai sus, ca moștenitoare a defunctului C. A..
A relevat reclamanta că, este moștenitoare a autoarei menționate, în baza certificatului de moștenitor cu nr. 1894/21.09.1992, iar până la această dată nu s-a realizat punerea în posesie efectivă pe terenurile reconstituite, punere în posesie care ar trebui să se efectueze pe vechile amplasamente, ceea ce o prejudiciază.
Anexat acțiunii s-a depus un set de înscrisuri (filele 3-6), iar la data de 30.01.2008 s-a depus întâmpinare, de către pârâta comisie locală, prin care s-a solicitat respingerea acțiunii.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că autorii petentei, numiții C. A. și C. C., au deținut conform evidențelor agricole suprafața de 2,75 ha. teren agricol, suprafață pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate prin Hot. nr. 95/1991 a comisiei județene. De asemenea, arătat că, în baza acestei validări reclamanta deține terenurile agricole care la baza apariției Lg. 18/1991 erau libere și făceau parte din inventarul C.A.P. Vedea.
S-a susținut, prin acțiune că s-a urmărit de către petentă obligarea comisiei Vedea la efectuarea punerii sale în posesie, pe o suprafață de teren situată în centrul comunei, teren pentru care însă nu a dovedit dreptul său de proprietate, suprafață care este revendicată de către fostul proprietar, care a făcut dovada dreptului de proprietate prin înscris autentic; suprafața solicitată făcând parte, din proprietatea publică a comunei, fiind obiectul unor contracte de cesiune și de închiriere.
S-a relevat și că în vederea definitivării situației reconstituirii dreptului de proprietate se vor aplica dispozițiile art. 10 din H.G. 890/2005.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115-118 din C. proc. civ.
Anexat întâmpinării s-a depus un set de înscrisuri (filele 19-25 din dosarul inițial).
În baza probelor administrate, a fost pronunțată sentința civilă nr.5444/01.10.2008 pronunțată de Judecătoria Pitești, prin care a fost admisă în parte acțiunea reclamantei și a fost obligată pârâta comisia locală să pună în posesie pe reclamantă asupra suprafeței totale de 2,2946 ha, a fost obligată pârâta comisia locală să înainteze către pârâta comisia județeană documentația necesară emiterii titlului de proprietate, a fost obligată pârâta comisia județeană să emită titlu de proprietate pentru o suprafață totală de 2,75 ha după primirea documentației necesare, au fost obligate pârâtele comisii la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 500 lei către reclamantă.
Această sentință a fost recurată la Tribunalul Argeș, care a admis recursurile declarate, prin decizia civilă nr.218/R/04.02.2009, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond, Judecătoria Pitești, pentru a fi transpuse actele din vechime și pentru a se verifica amplasamentele de la rolurile agricole.
Judecătoria Pitești, la termenul de judecată din data de 27.02.2008 a admis probele solicitate de către petentă și comisia județeană, fiind administrate în acest sens: interogatoriul comisiei, înscrisuri și expertiză tehnică.
La data de 18.06.2008 a depus de către numita P. M., cerere de intervenție în interes propriu, prin care s-a solicitat obligarea celor două comisii să o pună în posesie cu suprafața de 500 mp. situată în ., cu vecinii: E – șoseaua C. – Vieroși, V – M. R., S – moștenitorii lui I. C., N – .>
În motivarea intervenției s-a arătat că, reclamanta a solicitat punerea în posesie pentru o suprafață de teren, care se include în cel cu care a fost validată și intervenienta; aceasta în calitate de nepoată maternă a fost validată cu suprafața de 2,3 ha. conform hotărârii 95/1991 însă nu s-a primit decât suprafața de teren de 3.827 mp.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 59-63 din C. proc. civ. și Lg. 247/2005.
Anexat cererii s-a depus un set de înscrisuri.
Cererea de intervenție a fost admisă în principiu la termenul de judecată din data de 15.07.2008, dată la care raportat la conținutul acesteia, s-a dispus completarea raportului de expertiză, completare depusă la data de 10.09.2008, pentru ca la data de 24.09.2008 să se formuleze concluzii asupra fondului cauzei.
Având în vedere probele administrate, judecătoria Pitești a pronunțat sentința civilă nr.5952/09.10.2009, prin care s-a admis cererea formulată de reclamanta R. A. domiciliată în mun. P., .+B2, ., jud. Argeș, în contradictoriu cu pârâtele C. L. DE FOND FUNCIAR VEDEA, jud. Argeș, C. JUDECTEANA DE FOND FUNCIAR Argeș, intervenientă în nume propriu P. M., domiciliată în ., a fost obligată pârâta C. Locală de Fond Funciar Vedea să procedeze la punerea în posesie a petentei pe suprafața de teren de 2,75 ha, pe vechiul amplasament; obligată pârâta C. Locală de Fond Funciar Vedea să înainteze Comisiei Județene de Fond Funciar Argeș documentele necesare eliberării titlului de proprietate.
De asemenea, a fost obligată pârâta C. Județeană de Fond Funciar Argeș să elibereze titlul de proprietate pentru suprafața de teren de 2,75 ha, și oblige pârâtele C. Locală de Fond Funciar Vedea și C. Județeană de Fond Funciar Argeș să plătească petentei 500 lei cheltuieli de judecată.
Această sentință, a fost din nou recurată la Tribunalul Argeș, fiind casată, cauza fiind trimisă din nou, spre rejudecare la aceeași instanță, Judecătoria Pitești.
Astfel, s-a format în rejudecare dosarul nr._, în care părțile au fost legal citate, iar instanța a avut în vedere îndrumarea instanței ierarhice, respectiv să se pronunțe asupra tuturor cererilor formulate de părți, inclusiv pe cererea de intervenție formulată de intervenienta P. M., iar la soluționare să aibă în vedere criticile formulate de părți în recurs.
În cauză față de obiectul acesteia, au fost îndreptate prin încheierea din 01.11.2010, calitatea părților, au fost introduși în cauză cei doi intervenienți în interes propriu P. M. și F. D. I..
La același termen au fost admise și administrate proba cu înscrisuri, testimonială, s-a dispus completarea raportului de expertiză de către ing expert I. D., ulterior aceasta fiind înlocuită cu expert topograf, fiind efectuate mai multe completări în raport de actele depuse de CLFF Vedea, cu privire la regimul juridic al terenului în litigiu, precum și proba cu cercetare la fața locului, au fost solicitate relații, de la Serviciul Județean O. al Arhivelor Naționale.
Ulterior, a fost formulată cerere de intervenție în interes propriu, de Canditatu V. M., prin care a solicitat să i se atribuie cota de ½ din drepturile pretinse de reclamanta R. A., de pe urma autorului comun.
În motivare a arătat că toate terenurile solicitate de reclamantă, au aparținut tatălui acesteia, C. A., care este același autor, și al tatălui său, Candidatul V., mai puțin terenul solicitat de intervenienta în interes propriu P. M..
A relevat, că nu emite nici o pretenție cu privire la terenul ce a aparținut mamei intervenientei, respectiv def. P. N., pentru că nu este unul și același teren, cu cel solicitat de mătușa sa reclamanta R. A., terenul fiind situat la nord, de fosta proprietate a bunicului său, C. A..
A susținut intervenientul, că are drepturi egale, cu mătușa reclamantă, anexând în copie certificatul de moștenitor nr.240/1973 eliberat de Fostul notariat de Stat Județean Argeș, aflat la fila 119 din dosar, și decizia nr.198/04.06.1977 eliberată de Fostul Consiliu Popular al Județului Argeș ( fila 120).
Instanța a pus în discuție admisibilitatea cererii de intervenție la termenul din 23.01.2012, reținând că acesta justifică interesul promovării cererii sale, fiind admisă în principiu.
De asemenea, în cauză la dosar s-au depus de către părți o . înscrisuri.
Instanța în baza rolului activ a pus în vedere pârâtei CLFF Vedea să depună la dosar înscrisuri prin care să facă dovada susținerilor, arătate cu ocazia cercetării la fața locului, respectiv să depună planul de urbanism general al comunei Vedea, în copie certificată, înscrisuri depuse cu adresa nr.2590/27.06.2012, aflate la filele 198-207 din dosar.
Înainte de acordarea cuvântului în dezbateri pe fond a fost invocată și excepția de inadmisibilitate a cererii de chemare în judecată, formulată de reclamantă, de către intervenienta P. M., dar și pe cale de excepție nulitatea parțială absolută a Hotărârii nr.95/30.09.1991.
Cu privire la aceste excepții intervenientul C. V. M. a lăsat la latitudinea instanței, dar a arătat că are aceleași drepturi ca și mătușa sa R. A..
Prin sentința civilă nr. 9440/2013 pronunțata de Judecătoria Pitești s-a respins excepția de inadmisibilitate a acțiuni formulate, s-a respins excepția de nulitate absolută parțială a Hotărârii CJFF 95/91 invocată pe cale incidentală, de intervenienta in interes propriu P. M., precum și excepția lipsei de interes invocată de aceasta, iar pe fond a admis in parte acțiunea principală, precizată formulată de reclamanta R. A., în contradictoriu cu pârâții C. Locală de Fond Funciar Vedea, C. Județeană de Fond Funciar Argeș, s-a admis cererea de intervenție in interes propriu formulată de P. M. și F. D I., s-a admis cererea de intervenție in interes propriu formulată de intervenientul C. V M..
A obligat pe CLFF Vedea să o pună in posesie pe reclamantă, alături de interveninetul C. V M., pe diferența de teren de 2, 3973 ha, de categorii diferite de folosință, arabil, pășune parțial împădurită, pruni neproductivi, situate în punctele situate in punctele ,, la Profa,, pe 0.25 ha(neproductiv), ,, In Grinduri,, 0.25 ha și 0,15 ha ( neproductiv), ,, Deasupra Câltoiu, pe vechile amplasamente, identificate in ., în schița anexă la raportul de expertiză inițial, intocmit de ing. expert I. D., fila 30-37.
S-a respins cererea reclamantei de a fi pusă în posesie pe diferenta de 356 mp teren de categorie intravilan, situat in punctul ,, acasă,, teren identificat in schita anexă la raportul de expertiză completat de ing expert G. I., in contur galben, aflat la fila 256.
A obligat pârâta CLFF Vedea să întocmească documentația necesară in vederea eliberării titlului de proprietate reclamantei, și obligă pe pârâta CJFF Argeș, pe baza documentației să elibereze acesteia titlul de proprietate.
A obligat pe pârâta CLFF Vedea să i pună in posesie efectiv, pe intervenineții P. M. și F. I. pe suprafata de 356 mp teren de categorie intravilan, in . punctul ,,Acasa,, în zona Centru Vedea, teren identificat in contur galben in schita anexă la raportul de expertiză completat la fila 256 efectuat de ing. expert G. I., cu vecinătățile din schiță, E Șoseaua C. – R Vieroși ( in prezent drum judetean Morăresti-Vedea –Bărăști, V M. P B R., ( prezent O. R. – fiul acestuia), S mostenitorii I C.( fiul C. I A. . in prezent R. A.), N șoseaua Națională D. P.( prezent DN P.- D.) identificată prin punctele 1-2-3-4*-1*-1, schită ce face parte integrantă din dispozitivul prezentei sentințe, cu excepția terenului pe proprietate publică identificat de aceeași expertă prin poligonul A-B-C-D, în suprafată de 200 mp, în contur negru, in schita anexă 2 la raportul de expertiză, aflată la fila 257 efectuat de aceeasi expertă ce apartine domeniului public al comunei, urmând ca pe diferenta de 200 mp, CLFF Vedea să-i pună in posesie efectiv pe teren echivalent, de aceeasi categorie de folosință intravilan, sau in extravilan, compensând categoria menționată, teren aflat la dispoziția sa.
A obligat pe pârâtele CLFF Vedea și CJFF Argeș să plătească reclamantei suma de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel s-a reținut de prima instanță că, reclamanta R. A. este moștenitoarea defunctei C. C., fapt care rezultă din certificatul de moștenitor nr.1894/02.09.1992 eliberat de Fostul Notariat al județului Argeș, autoarea sa fiind decedată la data de 27.10.1991.
La data decesului autoarei sale, rezultă că nu erau în masa succesorală, bunuri imobile, fapt care rezultă din același certificat, menționat mai sus, dar ulterior apariției Legi nr.18/1991, să reconstituie dreptul de proprietate moștenitorilor C. C., prin adeverința de reconstituire nr.2727/17.10.1997.
Acest fapt, rezultă și din înscrisurile depuse de către reclamantă, în dosarul inițial, reținându-se astfel, că numita C. C. a fost validată, în baza Lg. 18/1991, cu suprafața de 2,75 ha., prin hotărârea cu nr. 95/30.09.1991 emisă de către pârâta comisie județeană (adeverința cu nr. 2727/17.10.1997 - fila 3); s-a depus și hotărârea de mai sus în copie de către comisia locală (filele 22, 23).
Conform adresei cu nr. 4887/06.10.2006, emisă de către Primăria . reținut că în Registrul agricol al anilor 1959-1963, la fila 173, autoarea de mai sus și soțul său erau înscriși cu suprafața totală de 2,75 ha., teren de diferite categorii de folosință, printre care și suprafețele: 0,1 ha. în pct. „Acasă” – curți construcții; 0,5 ha. în pct. „În Vatra Satului” – teren arabil; 0,25 ha. în pct. „În fața Sfatului” – arabil; 0,25 ha. în pct. „Lângă Sfat” – teren arabil.
Astfel, se poate concluziona, din actul de evidență primară, că suprafața totală deținută la rol, de cei doi autori în intravilan, în vatra satului, era la nivelul anului 1963 de 1,1 ha, iar suprafața totală de 2,75 ha teren agricol.
Aceste mențiuni au fost analizate de către toți experții cauzei, în toate ciclurile procesuale, concluzia fiind una singură, că reconstituirea dreptului de proprietate, s-a făcut după autorul C. A., pe numele de C. C., respectiv pe numele moștenitorilor, pe anexa nr.3, poziția nr.26.
De asemenea, mai rezultă că din întreaga suprafața validată de 2,75 ha. s-au efectuat puneri în posesie asupra suprafeței de 0,3527 ha. în pct. „În fața Sfatului” – 0,25 ha. și în pct. „La Câlțoiu” – 0,1027 ha. (fila 43 dosar inițial);
- Totodată că, s-a realizat punerea în posesie asupra unei suprafețe de pădure, fost teren agricol care însă s-a împădurit – suprafața de 1027 mp.;
- pentru unele amplasamente ale autorilor petentei nu a mai fost posibilă punerea în posesie deoarece acestea fie au fost acordate unor alte persoane fie s-au edificat gospodării pe ele;
- în privința punctelor „Acasă” și „Vatra Satului” s-a măsurat și identificat o suprafață de 6.000 mp., teren înscris în registrul agricol la autor (fila 45 din dosarul inițial);
- petenta în dovedirea amplasamentului a depus în copie Extras din Planul topografic al com. Vedea, . de 1:5000, aerografiere executată în anul 1962 (fila 45);
- din analiza acestui plan a rezultat că pe el apare evidențiată fosta proprietate a autorilor reclamantei în forma și mărimea de la acea dată (anul 1962), determinată atât de construcția casei și a anexelor gospodărești ale autorilor răspândite pe acest teren cât și gardurile care împrejmuiau suprafața (fila 45 din dosarul inițial);
- potrivit acestui plan, raportat la precizia sa, mărimea calculată geometric era de 6.000 mp., iar între limitele acestuia și cele actuale s-a menținut în aceeași formă limitele de Est, Vest, Sud și parțial Nord (fila 46);
- pe baza măsurătorilor efectuate a rezultat că suprafața deținută în prezent de către reclamantă pe limitele reale existente era de numai 5.166 mp. (fila 46);
- din suprafața totală de 6.000 mp. pe parcursul anilor s-a deprins o suprafață de 204 mp. ocupată în prezent de construcții provizorii care au fost închiriate de către Primăria Vedea.
Aceste concluzii, au fost avute în vedere la pronunțarea celor două soluții care au fost casate și de Tribunalul Argeș.
Intervenientul C. M. este fiul lui C. V., decedat la data de 29.10.2000, cu ultimul domiciliu în ., care conform certificatului de moștenitor nr.1 eliberat în dosarul succesoral nr.205/2001 a rezultat că nu a avut bunuri mobile sau imobile la data decesului.
Certificatul de moștenitor menționat mai atestă faptul că intervenientul are o cotă de ¾ în calitate de fiu al defunctului, dar alături de soția acestuia C. C. G., care are cota de ¼.
Acest fapt, l-a determinat pe intervenient, să o cheme în judecată pe mătușa sa, R. A., reclamanta din prezenta cauză pentru a se constata nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr.1894/21.09.1992, despre care s-a făcut vorbire mai sus, dar și aceluia cu nr.240/22.02.1973, și să iasă din indiviziune de pe urma def. C. C., bunica lui și mama pârâtei.
A invocat, că mătușa sa a profitat de tatăl său, și de bunica lui, pentru a obține drepturile ce rezultă, din reconstituirea dreptului de proprietate, ca urmare a validării pentru suprafața de 2,75 ha.
Acțiunea ce a făcut obiectul dosarului de mai sus, a fost respinsă, reținându-se că nu a avut calitate procesuală activă, pentru că nu acceptat succesiunea tatălui său C. V.,
pronunțându-se sentința civilă nr.1505/13.04.2005.
Din analiza certificatului de moștenitor nr.240/22.02.1973, a rezultat că bunicul intervenientului menționat, C. A., și tatăl reclamantei R. A., a decedat la 01.07.1970, cu ultimul domiciliu în ., aceasta din urmă fiind moștenitoare acceptantă, cu o cotă de 1/1, dar numai ci privire la imobilul de 800 mp teren casă situat în ., precum și la celelalte anexe aflate pe teren, moștenite de autor de peste 30 de ani, de la părinții săi, deci prin uzucapiune.
Din conținutul aceluiași înscris autentic, a rezultat că a renunțat șa succesiunea defunctului C. C., soția acestuia, și C. V., tatăl intervenientului, conform declarațiilor autentice.
Cele menționate a rezultat și din actele de stare civilă aflate la filele 155-161.
Intervenienta P. M. este moștenitoarea autoarei sale P. D. și P. E., fapt care rezultă din actele de stare civilă depuse în dosarul inițial.
Autoarea sa a avut teren care a provenit de la bunica sa, ea fiind nepoată maternă, care a deținut rol agricol la Primăria comunei Vedea.
Aceasta a formulat cerere de reconstituire în temeiul Lg nr.18/1991, fiind validată cu suprafața de 2,30 ha, prin hotărârea nr.95/30.09.1991, fiind pusă în posesie prin două procese verbale cu nr.136/474/02.11.2007 și 130/475/02.11.2007, nr.130/473/02.11.2007, de către pârâta CLFF Vedea.
Așadar, intervenienta, nu a fost pusă în posesie cu toată suprafața de teren, lipsind diferența de 500 mp, din zona Centru a comunei Vedea, județul Argeș.
Terenul reconstituit, provine de la bunica intervenientei P. E., fapt care rezultă din actele de stare civilă, actul de evidență primară, dar în primul rând din actul de partaj autentificat sub nr.437/28.01.1935.
În situația expusă, este de reținut că terenul în litigiu, pe care reclamanta solicită punerea în posesie a făcut obiectul Decretului nr.545/1958, când prin decizia nr.198/04.06.1997 terenul a trecut în proprietatea statului, în conformitate cu HCM nr.1676/_, pentru care la momentul respectiv, R. A. a primit despăgubiri, fapt care rezultă din înscrisul depus la dosar.
Regimul juridic al terenului rezultă practic din înscrisurile menționate, faptul că a fost trecut în proprietatea statului și în Administrarea Fostului Consiliu Popular al comunei Vedea.
Conform înscrisurilor depuse la dosar de către pârâta CLFF Vedea, a rezultat că terenul solicitat de reclamantă, potrivit avizului nr.4/16.05.2007 al OCPI Argeș, este cuprins în PUG Vedea- Zona Centrală, înscrisuri aflate la filele 198-207.
Așadar, atât reclamanta cât și intervenienta, a solicitat același teren în litigiu, el fiind o parte în domeniul public, iar o parte în domeniul privat al comunei Vedea, județul Argeș.
În situația expusă, este cert că acțiunea formulată de reclamanta P. M. nu este inadmisibilă, excepția de inadmisibilitate nefiind o excepție propriu zisă, ea presupunând apărări de fond.
Mai mult, fiind validată în temeiul Lg. nr.18/1991 autoarea sa C. C., și bunica intervenientului C. M., este cert că are calitate procesuală și interes, atât ea cât și intervenientul, care pot cere ieșirea din indiviziune cu privire la terenul validat.
Instanța nu a putut reține, nulitatea absolută parțială a hotărârii de validare, pentru că autoarea a formulat cerere de reconstituire, iar hotărârea de validare are caracter jurisdicțional, care se bucură de instabilitatea raporturilor juridice deja create.
Intervenienta P. M. a dovedit cu act autentic, respectiv actul de partaj al autoarei, care au fost vecinătățile terenului, dobândit de la aceasta, având patru vecinătăți strict delimitate, cu garduri, față de proprietățile private, ce aparțin domeniului privat al comunei Vedea, dar și unor vecini proprietari validați în baza Legii nr.18/1991.
Din toate expertizele tehnice întocmite în cauză, și îndeosebi a expertului topograf, a rezultat că suprafața este în litigiu este vechiul amplasament al autoarei intervenientei, P. M., dar că reducerea suprafeței este rezultatul lucrărilor de modernizare din zonă, respectiv lățirea drumului național, betonarea șanțului adiacent etc., fapt recunoscut și de CLFF Vedea prin întâmpinarea formulată.
Mai mult, martori audiați în cauză au reliefat aceeași situație de fapt, iar nepotul reclamantei, respectiv intervenientul C. M., a confirmat și el, aceeași situație, arătând limitele care, coincid în prezent cu cele din trecut.
Expertiza completată în rejudecare, a confirmat că autorul reclamantei deținea și în anul 1935, și în anul 1973, numai proprietatea aflată la sud de proprietatea intervenienților P. M., și a intervenientului F. D. I., care este dobânditorul de drepturi litigioase.
Așadar, raportul de expertiză topografică a transpus clar terenul în litigiu, având în vedere toate actele prezentate de părți, evidențiindu-l prin schiță cu S.2 și S.3 fiind situat în ., având în prezent o suprafață totală de 382,50 mp cu vecinătățile indicate, schiță ce se află la fila 156 din dosar, 256, 257, iar regimul juridic al acestuia este că numai o parte este domeniul public al comunei Vedea, respectiv suprafața de 24,50 mp, teren evidențiat prin S.3, pe care se găsește amplasată construcția fostei stații de autobuz, precum și o construcție provizorie de 14,58 mp, restul terenului în suprafață de 358 mp, aflându-se în domeniul privat al comunei Vedea, teren evidențiat prin S.2.
Regimul juridic menționat, are o mare relevanță, pentru că în domeniul public al comunei, în anexa nr.99, se găsește înregistrată atât stația de autobuz, la poziția nr.109, cât și terenul aferent acesteia, la poziția nr.110 cu suprafețele mai sus menționate.
Terenul din domeniul privat însă, de 382,50 mp, care este de fapt terenul în litigiu aparține domeniului privat al comunei Vedea, ceea ce presupune că el poate fi retrocedat, persoanelor îndreptățite.
Acest teren are pe el o . construcții provizorii, realizare din pal și acoperite cu internită, construcții realizate fără autorizație, care au fost închiriate, de către Primăria Vedea, unor societăți comerciale, care desfășoară activități.
Situația de fapt, reținută mai sus, a fost constatată și cu ocazia cercetării efectuată de instanță la fața locului.
În acest context este de reținut, față de situația de fapt expusă că faptul că pe parcursul anilor comisia locală a stat în pasivitate în privința punerilor în posesie, în ceea ce o privește atât pe reclamantă, cât și pe intervenienții în interes propriu, dar punerile în posesie ar fi trebuit făcute în ordine cronologică, pe vechile amplasamente ,numai dacă se facea dovada acestora, dar după epuizarea rezervelor comisiei, era necesar ca reconstituirile să se facă sub formă de despăgubiri, în funcție de HG nr.890/2005.
Pentru că nu s-a procedat așa, s-a ajuns la situații litigioase, fără ca pârâta CLFF Vedea, să țină cont de faptul că validările privesc reconstituirile făcute, după autorii inițiali, că s-au formulat cereri de reconstituire și ulterior apariției Lg nr.18/1991, că renunțarea la succesiune privește atât bunurile existente la succesiune la data decesului, cât și cele ce eventual intră ulterior, în succesiunea respectivă.
De asemenea, trebuia avut în vedere art.12 din Lg. nr.18/1991, prin care s-a repus în termenul de acceptare a succesiunii moștenirii care nu au acceptat-o în condițiile art.700 fin Codul civil, nu și cei care au renunțat la succesiune în condițiile art.696 din Codul civil.
Totodată, necesitatea punerii în posesie a reclamantei, și intervenientului C. M., a celorlalți doi intervenienți asupra întregii suprafețe validate, trebuia avută în vedere de CLFF Vedea, faptul că dreptul de proprietate al acestora a fost recunoscut încă din anul 1991, ceea ce presupunea existența liberă a vechilor amplasamente sau a unui disponibil de teren, raportat și la lipsa unei reduceri proporționale, conform dispozițiilor art. 13, alin. 3 din Lg. 18/1991 inițială; dacă ar fi existat un deficit de teren atunci s-ar fi aplicat reducerea iar nu s-ar fi validat întreaga suprafață pentru care s-au făcut dovezi.
Pentru a nu goli de conținut, esența reconstituiri dreptului de proprietate, instanța în baza dispozițiilor art. 116, alin. 1 din Lg. 18/1991 modificată și a art. 6, alin. 1, lit. f din H.G. 890/2005, raportat la art.64 din Lg. nr.247/2005, dar și la prevederile Lg. nr.165/2013, și HG nr.401/2013, va admite in parte acțiunea principală, precizată, va admite cererea de intervenție in interes propriu formulată de P. M., domiciliată în domiciliată în comuna Vedea, . și F. D I., domiciliat în comuna Poiana Lacului, ., județul Argeș, va admite cererea de intervenție in interes propriu formulată de intervenientul C. V M., domiciliat în comuna Vedea, ., județul Argeș.
În baza acelorași texte, a obligat pe CLFF Vedea să o pună in posesie pe reclamantă, alături de interveninetul C. V M., pe diferența de teren de 2, 3973 ha, de categorii diferite de folosință, arabil, pășune parțial împădurită, pruni neproductivi, situate în punctele situate in punctele ,, la Profa,, pe 0.25 ha(neproductiv), ,, In Grinduri,, 0.25 ha și 0,15 ha ( neproductiv), ,, Deasupra Câltoiu, pe vechile amplasamente, identificate in ., în schița anexă la raportul de expertiză inițial, intocmit de ing. expert I. D., fila 30-37, va respinge cererea reclamantei de a fi pusă în posesie pe diferenta de 356 mp teren de categorie intravilan, situat in punctul ,, acasă,, teren identificat in schita anexă la raportul de expertiză completat de ing expert G. I., in contur galben, aflat la fila 256.
Totodată a obligat pârâta CLFF Vedea să întocmească documentația necesară in vederea eliberării titlului de proprietate reclamantei, și obligă pe pârâta CJFF Argeș, pe baza documentației să elibereze acesteia titlul de proprietate și va obliga pe pârâta CLFF Vedea să i pună in posesie efectiv, pe intervenineții P. M. și F. I. pe suprafata de 356 mp teren de categorie intravilan, in . punctul ,,Acasa,, în zona Centru Vedea, teren identificat in contur galben in schita anexă la raportul de expertiză completat la fila 256 efectuat de ing. expert G. I., cu vecinătățile din schiță, E Șoseaua C. – R Vieroși ( in prezent drum judetean Morăresti-Vedea –Bărăști, V M. P B R., ( prezent O. R. – fiul acestuia), S mostenitorii I C.( fiul C. I A. . in prezent R. A.), N șoseaua Națională D. P.( prezent DN P.- D.) identificată prin punctele 1-2-3-4*-1*-1, schită ce face parte integrantă din dispozitivul prezentei sentințe, cu excepția terenului pe proprietate publică identificat de aceeași expertă prin poligonul A-B-C-D, în suprafată de 200 mp, în contur negru, in schita anexă 2 la raportul de expertiză, aflată la fila 257 efectuat de aceeasi expertă ce apartine domeniului public al comunei, urmând ca pe diferenta de 200 mp, CLFF Vedea să-i pună in posesie efectiv pe teren echivalent, de aceeasi categorie de folosință intravilan, sau in extravilan, compensând categoria menționată, teren aflat la dispoziția sa.
În baza dispozițiilor art. 274 din C. proc. civ. și art. 52, alin. 3 din Lg. 18/1991 pârâtele comisii au fost obligate și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1000 lei numai cererea acesteia a fost admisă.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta R. A., C. J. de Fond Funciar Arges și intervenienta P. M. care au considerat-o nelegală și netemeinică după cum urmează:
În recursul reclamantei se critică hotărârea primei instanțe cu motivarea că în mod nelegal a fost respinsă cererea privind punerea în posesie pe diferența de 356 mp în intravilan pct. „Acasă”.
Astfel, se arată că această suprafață de teren este inclusă în suprafața de 2,75 ha cu care reclamanta a fost validată prin Hotărârea nr. 95/1991, fiindu-i eliberată și adeverința de reconstituire a dreptului de proprietate,teren care în prezent se află în domeniul privat al comunei Vedea ,astfel că reclamanta poate fi pusă în posesie pe acest teren.
În acest sens, se arată că în mod nelegal instanța de fond a apreciat că intervenienta P. M. este îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate și punerea în posesie pe acest amplasament întrucât aceasta nu a făcut dovada că autorii săi au deținut teren în punctul respectiv, ci dimpotrivă, prin lucrarea de expertiză întocmită în cauză s-a constatat că terenul din pct. „Acasă”a aparținut autorilor lui R. A. și anume C. A. și C., care au deținut 2,75 ha ,din care reclamanta a fost pusă în posesie doar cu 3527 mp iar pentru diferența de 2,3973 ha urmând a se restitui terenul pe vechiul amplasament deținut de autorii săi așa cum a fost înregistrat în evidențele agricole înainte de colectivizare .
Se mai arată că, în pct. „Acasă” reclamanta deține act de proprietate pentru 6000 mp, iar în fapt ocupă doar 4741 mp (Sa pe schița anexă la raport) astfel că diferența S2 de 358 mp din domeniul privat al comunei ăi aparține, ca și suprafața S3 de 24,5 mp ce reprezintă stația de autobuz, teren aflat în domeniul public al comunei Vedea.
Se mai arată că, potrivit relațiilor de la Arhivele Statului cu privire la cele două contracte de donație, precum și concluziile expertizei I. a rezultat că terenul din actul dotal 3649/07.12.1928 nu este unul și același cu cel din actul de partaj voluntar din 19,35, astfel că terenul din pct. „Acasă” nu aparține autorilor intervenientei P. M., aspecte pe care instanța de fond nu le-a avut în vedere.
O altă critică vizează faptul că în mod greșit s-a apreciat de către prima instanță că intervenientul în nume propriu, C. M., urmează să fie pus în posesie alături de reclamantă pe toate suprafețele de terne reconstituite pe numele lui C. C. a.
Astfel, hotărârea de validare a fost emisă doar pentru C. C., singura care a formulat cerere de reconstituire, în calitate de soție supraviețuitoare a autorului C. A., fiind eliberată și adeverința de reconstituire a dreptului de proprietate nr. 2727/17.10.1997 pentru aceasta privind suprafața de 2,73 mp ., teren cu care C. A. a figurat la rolul agricol și s-a înscris în CAP.
Se mai arată că doar C. C. a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, iar hotărârea de validare nu a fost contestată, reclamanta fiind unica moștenitoare a acesteia. În ceea ce-l privește pe intervenientul C. M. se arată că, prin sentința civilă nr. 437/24.01.2007 a fost respins acțiunea de partaj și de anulare a certificatului de moștenitor întrucât tatăl său, C. M. este străin de succesiunea defunctei C. C., astfel că reclamanta este singura persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma defunctei C. C. care a formulat cerere de reconstituire și îndreptățire la punere în posesie pentru terenurile menționate în adeverința nr. 2727/1991 pentru 2,75 ha, astfel că în mod greșit instanța de fond a admis cererea de intervenție a intervenientului C. M. .
În recursul intervenientei P. M. se critică hotărârea primei instanțe sub aspectul admiterii în parte a cererii de intervenție în sensul că în mod eronat nu i-a fost atribuită și suprafața de teren de 20 mp reținându-se că aceasta face parte din domeniul public al comunei vedea .
Se mai invocă și faptul că în dispozitiv apare suprafața de 356 mp, iar în considerente se face referire la suprafața de 358 mp pentru care s-a reținut că intervenienta este îndreptățită să o dețină .
Referitor la suprafața de 20 mp se arată că preluarea acestei suprafețe s-a făcut în mod abuziv ,scopul declarat al acestei preluări nu a fost respectat, terenul fiind folosit în interes privat, iar declararea ca domeniu public s-a făcut ulterior cererii de reconstituire a dreptului de proprietate depusă de autoarea sa la C.L.F.F. Vedea ,astfel că nu se poate restitui terenul pe un alt amplasament, întrucât terenul are o valoare funcțională și financiară numai împreună cu restul proprietății, nu se poate identifica terne în aceeași zonă și de aceeași valoare pentru compensare menționându-se că nerestituirea terenului proprietatea sa contravine și jurisprudenței europene.
În recursul declarat de C.J.F.F.Argeș se critică hotărârea primei instanțe sub aspectul nelegalei obligări a recurentei la plata cheltuielilor de judecată avându-se în vedere disp.OG 22/2002 completată prin Legea 288/2002, precum și art. 2 și 7 din Legea 340/2004 în sensul că recurenta nu are patrimoniu propriu, legea îi conferă doar calitate procesuală activă sau pasivă după caz neputându-se realiza o executare silită a acesteia .
În cauză intervenienta a depus la dosar înscrisuri potrivit art 305 C.pr.civ.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și care se încadrează în motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 C.pr.civ. precum și analizând cauza sub toate aspectele potrivit art. 304 ind. 1 Cpr.civ. ,tribunalul în raport de actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Recursul reclamantei este fondat .
Astfel, cu privire la prima critică din recurs tribunalul va reține că aceasta este neîntemeiată, întrucât în mod legal instanța de fond a respins cererea reclamantei de a fi pusă în posesie pe diferența de 356 mp teren intravilan situat în pct „Acasă”, întrucât acest teren a aparținut autorilor intervenientei respectiv N. C.I.P. și E. P., terenul în litigiu fiind menționat în actul de partaj încheiat la 28.01.1935 poziția 2 unde se menționează că N. C.I.P. a primit lotul de teren având vecinătățile: E- Șoseaua C. - Miroși în prezent Drumul Județean Morărești – Bărăști, V- M. P.B.R., fratele autoarei cu moștenitor O. R., la M- Șoseaua Națională D. – Pitești, iar la S- moștenitorii I.C., acesta fiind tatăl lui A. C. și al intervenientului .
De asemenea, potrivit registrului agricol din 1956-1958 mama reclamantei P. E. figurează înregistrată cu suprafața de 0,10 ha în pct, „Acasă „ deținută în prezent de către aceasta și cu suprafața de 0,05 ha situată în Vatra Satului ,acesta fiind terenul în litigiu, cele două suprafețe de teren menționate fiind distincte, mențiuni ce se regăsesc și în registrul agricol 1959-1963 și despre care se face vorbire în completarea raportului de expertiză D. I. .
Se mai are în vedere faptul că C.L.F.F.Vedea în raport de înscrisurile menționate a susținut în mod constant că acest teren nu reprezintă fostul amplasament al autorilor reclamantei, ci dimpotrivă aparține intervenientei ca moștenitoare a altui autor deposedat ,susținându-se în mod constant faptul că reclamanta a primit suprafața la care era îndreptățită în pct. „Acasă” de 5215 mp .
De altfel, aceste aspecte trebuie avute în vedere și prin prisma declarațiilor martorilor audiați în cauză R. O. și C. C. care au menționat că terenul în litigiu a aparținut autoarei intervenientei, respectiv P. E. provenind de la bunicul părților care l-a împărțit copiilor săi, pe teren existând o brutărie care ulterior a fost demolată și care a aparținut numitei P. E., iar la colectivizare, P. E. s-a înscris cu terenul în CAP, acesta nefiind proprietatea familiei C. . În același sens sunt și recunoașterile intervenientului Candatu M. moștenitorul lui C. A. care recunoaște că terenul a aparținut mamei intervenientei ,respectiv P. N. care l-a deținut înainte de CAP fiind distinct de terenul deținut de familia C. care se învecina cu această proprietate .
De asemenea, trebuie avut în vedere că terenul în suprafață de 356 mp solicitat de intervenientă și-a menținut vecinătățile din actul de partaj din anul 1935 având ca limite pe două laturi două drumuri ce nu și-au schimbat amplasamentul, iar pe celelalte vecinătăți proprietăți ce sunt împrejmuite .
În legătură cu susținerile recurentei reclamante potrivit cu care aceasta a fost validată prin Hotărârea HCJ nr. 95/1991 și cu terenul în litigiu fiindu-i emisă și adeverință de reconstituire a dreptului de proprietate ,tribunalul va reține că aceasta deține o reconstituire generică fiind pusă în posesie doar cu suprafața de 2,3973 ha iar pentru diferența de teren nu a prezentat nici un act de proprietate din care să rezulte că terenul în litigiu a aparținut autorilor acesteia, fiind pusă în posesie în pct. „Acasă” cu suprafața de 5215 mp, însă ulterior această suprafață s-a micșorat la suprafața de 4741 mp ,fără însă a se face dovada că diferența de teren până la 6000 mp o reprezintă suprafața în litigiu, mențiunile din registrul agricol având doar valoare declarativă care trebuie să se completeze cu alte probe în sensul dovedirii vechiului amplasament al autorilor săi.
Cu privire la cea de a doua critică din recurs tribunalul va reține că aceasta este întemeiată, întrucât potrivit înscrisurilor depuse la dosar singura care a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenurile deținute de autorul Candidaru A. a fost soția sa C. C. ,ceilalți moștenitori ai autorilor neformulând o cerere în acest sens întemeiată pe dispozițiile Legii nr.18/1991, hotărârea de validare fiind emisă în mod legal doar pe numele acesteia, fiind eliberată și adeverință de reconstituire a dreptului de proprietate cu nr. 2727/17.10.1997 pentru 2,75 ha ,teren cu care figura la rolul agricol anterior CAP soțul său, C. A. ,care s-a și înscris cu acest teren în CAP. În cauză ,a fost depusă la dosar cererea de reconstituire a dreptului de proprietate înregistrată sub nr. 1507/18.03.1991 formulată de C. C., nefiind depuse și alte cereri de reconstituire ale altor moștenitori și nefiind contestată hotărârea de validare.
Potrivit certificatului de moștenitor cu nr. 1894/21.09.1992 singura moștenitoare a defunctei C. C. este reclamanta R. A. .
De asemenea se va reține că potrivit .art 14 din Legea 18/1991 moștenitorul care nu a depus cerere în termenul prevăzut de lege nu beneficiază de dispozițiile acestei legi speciale de reparație, chiar dacă la decesul fostului proprietar a acceptat succesiunea acestuia,acesta constituind o derogare de la caracterul indivizibil al opțiunii succesorale . Prin urmare, în lipsa unei cereri de reconstituire formulată de autorul intervenientului nu se poate reține că acesta a acceptat succesiunea în baza cererii de reconstituire, iar potrivit sentinței civile cu nr. 437/24.01.2007 a fost respinsă acțiunea de partaj și de anulare a certificatului de moștenitor cu motivarea că tatăl intervenientului C. M. nu a acceptat și este străin de succesiunea defunctei C. C. .
Prin urmare, recurenta reclamantă este singura persoană îndreptățită în calitate de moștenitoare a defunctei C. C. în legătură cu suprafața de teren menționată în adeverința nr. 2727/1992 prin care i s-a reconstituit dreptului de proprietate pentru 2,75 ha de pe urma acestei defuncte,astfel că tribunalul în cauză va admite recursul sub acest aspect și va modifica sentința în sensul că va respinge ca neîntemeiată cererea de intervenție formulată de intervenientul C. M., menținând în sens sentința.
Recursul intervenientei P. M. este nefondat întrucât în ceea ce privește calculul suprafeței ce urmează a fi atribuită de 356 mp menționată în dispozitiv, urmează a fi avută în vedere cu ocazia executării acesteia, fără a avea relevanță ele menționate în considerente, în legătură cu suprafața de 358 mp, în cauză fiind vorba de o simplă eroare materială care nu se impune a fi analizată în cadrul prezentului recurs.
Referitor la cealaltă critică din recurs și care se referă la greșita soluționare a cauzei de către instanța de fond în legătură cu respingerea cererii privind atribuirea și a suprafeței de 20 mp ,tribunalul va reține că în mod corect instanța de fond a apreciat că terenul evidențiat pe schița de configurație a raportului de expertiză S3 aparține domeniului public al comunei Vedea, pe acesta aflându-se amplasată construcția fostei stații de autobuz, precum și o construcție provizorie, expertul desemnat în cauză stabilind în mod corect regimul juridic al acestui teren și menționat ca atare în evidențele comunei Vedea .
Pentru aceste considerente tribunalul va reține că în cauză nu s-a făcut dovada preluării abuzive și a schimbării destinației terenului, nefiind înlăturate efectele juridice ale actelor de trecere în proprietatea publică a statului, motiv pentru care în temeiul art.304 pct.9 rap la art.312 C.pr.civ. va respinge recursul intervenientei ca nefondat .
Și recursul pârâtei C.J.F.F.Argeș urmează a fi respins ca nefondat întrucât dispozițiile art. 52 a. 1-3 din Legea nr.18/1991, prevăd în mod expres că aceasta are calitate procesuală pasivă iar disp.art. 274 C.pr.civ sunt aplicabile și față de aceasta ,astfel că în temeiul art. 304 pct. 9 .pr.civ. rap la art. 312 C.pr.civ. va respinge recursul pentru aceste considerente .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul reclamantei R. A. împotriva sentinței 9440/2013 pronunțata de Judecătoria pitești in dosarul nr._ intimați fiind intimați fiind F. D. I., C. V. M., C. L. DE FOND FUNCIAR VEDEA
Modifică sentința în sensul că respinge cererea de intervenție formulată de intervenientul C. V M..
Menține în rest sentința.
Respinge ca nefondat recursul declarat de C. J. DE FOND FUNCIAR ARGES și de intervenienta P. M. împotriva sentinței 9440/2013 pronunțata de Judecătoria Pitești in dosarul nr._ Obligă pe intimatul intervenient la 100 lei cheltuieli de judecată către recurenta R. A..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 16.10.2014 la Tribunalul Argeș-secția civilă
Președinte, M. D. B. | Judecător, A. D. | Judecător, S. I. Ț. |
Grefier, M. I. |
Red..M.D.B.
Tehn D.T. 2 ex
12.11.2014
| ← Cerere necontencioasă. Decizia nr. 986/2014. Tribunalul ARGEŞ | Întoarcere executare. Decizia nr. 2617/2014. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
