Grăniţuire. Decizia nr. 1557/2014. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1557/2014 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 05-06-2014 în dosarul nr. 917/109/2011**
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1557/2014
Ședința publică de la 05 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. D.
Judecător S. I. Ț.
Judecător A. D.
Grefier M. I.
S-a luat spre examinare pentru soluționare, după casarea cu rejudecare, recursul declarat de pârâții R. M. M., R. A. și R. M. împotriva Sentinței civile nr. 5763/08.06.2012, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimat fiind reclamantul C. G., având ca obiect grănițuire.
Dezbaterile în fond ale cauzei au avut loc în ședința publică de la 22.05.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când Tribunalul având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 29.05.2014. Ulterior, pentru legala constituire a completului de judecată, a amânat pronunțarea la această dată, când, deliberând, a pronunțat prezenta decizie:
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului de față,constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalului Argeș, ulterior declinată în favoarea Judecătoriei Pitești prin sentința civilă nr.122/04.04.2011, reclamantul C. G. în contradictoriu cu pârâtul R. M. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să stabilească linia de hotar care desparte proprietatea sa de cea a pârâtului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii a arătat că a cumpărat de la S. F. prin contractul autentificat sub nr._/08.11.1993 o suprafață de 1.000 mp teren intravilan situat în Pitești, ., cu următoarele vecinătăți: N- rest proprietate vânzător, E- rest proprietate vânzător și . Județean pentru Protecția Consumatorului, T. M. și B. N., V- .> Mai arată că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.18 din 05.01.1998, R. M. M., căsătorită cu radu M. a dobândit în proprietate devălmașă cu acesta suprafața de 600 mp teren intravilan situat în Pitești, ., având următoarele vecinătăți: N- S. C., E- . N., V- T. M..
Precizează că dată fiind împrejurarea că pe latura de nord a proprietății lot nu există linie de hotar între lotul lor și cel rămas în proprietatea vânzătorului S. F., dar nici pe latura de sud nu au determinat clar hotarul care să delimiteze imobilul lor de cele ale vecinilor, la data de 1 iulie 2003 a înregistrat pe rolul Judecătoriei Pitești o acțiune în grănițuire în contradictoriu cu Consiliul Local Pitești, S. F., D. N., T. T., Oficiul Județean pentru protecția Consumatorilor și R. M. M., dintr-o eroare omițând să îl cheme în judecată în calitate de pârât alături de soția sa și pe R. M..
Mai arată că prin sentința civilă nr.491/2005 s-a stabilit linia de hotar între proprietățile părților conform raportului de expertiză și schiței anexă aflate la filele 280, 281, 282 din dosar, și că sentința a devenit irevocabilă prin decizia nr.731/2006 a Tribunalului Argeș, respectiv prin decizia civilă nr.251/R/2007 a Curții de Apel Pitești.
Menționează că pârâtul R. M. a invocat inopozabilitatea hotărârii și că a refuzat să accepte hotarul dintre proprietăți
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe disp. art.584 Cod civ.
A anexat acțiunii înscrisuri (filele 5-24).
Prin încheierea de ședință din 16.09.2011 pronunțată în dosarul nr._ s-a admis excepția litispendenței și s-a dispus atașarea dosarului nr._ la dosarul nr._ întrucât privea aceleași părți, cauză și obiect.
La data de 14.10.2011 reclamantul a depus la dosar copia certificatului de deces al pârâtului R. M. (fila 14) și a solicitat introducerea în cauză a moștenitorilor defunctului (fila 12).
Prin încheierea de ședință din 21.10.2011(fila 16) s-a dispus introducerea în cauză a moștenitorilor defunctului R. M., respectiv R. M. M., R. A. și R. M. (fila 16).
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri și expertiză de specialitate (filele 55-62).
Prin sentința civilă nr 5763/08.06.2012 Judecătoria P. a respins excepția autorității de lucru judecat ,a admis acțiunea și a stabilit linia de hotar ce delimitează proprietatea reclamantului de proprietatea pârâților pe aliniamentul T-D identificat pe schița nr.2 a raportului de expertiză efectuat în cauză de expert V. C. ( fila 62),obligând pârâții să plătească reclamantului suma de 109,65 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:
Pentru a exista autoritate de lucru judecat, dedus într-un proces din hotărârea pronunțată anterior, potrivit disp. art.1201 Cod civ., trebuie să existe tripla identitate cerută de acest text: de persoane, de obiect și de cauză. Este însă necesar ca prima hotărâre definitivă să fi rezolvat în fond procesul dintre părți.
Instanța a apreciat că nu există autoritate de lucru judecat în raport de sentința civilă nr. 5929/08.10.2009 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._ nefiind întrunite cerințele prevăzute de textul legal mai sus menționat, neexistând identitate de părți, în acea cauză figurând și alte persoane; neexistând identitate de obiect, acea cauză având ca obiect revendicare, iar prezenta cauză având ca obiect grănițuire.
Având în vedere cele prezentate instanța a respins excepția autorității de lucru judecat.
Pe fondul cauzei instanța a reținut următoarele:
Din sentința civilă nr.5929/08.10.2009 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._ (fila 72) reiese că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/08.11.1993 reclamantul C. G. a cumpărat suprafața de 1.000 mp teren situat în Pitești, ., învecinat la E- rest proprietate și .- . Județean pentru Protecția Consumatorilor, T. M. și B. N. și la N- rest proprietate vânzător S. F..
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.18/05.01.1998 (fila 36) R. M. M., căsătorită cu R. M., a cumpărat suprafața de 600 mp teren intravilan curți-construcții situat în Pitești, ., jud. Argeș, cu vecinii: N- S. C., E- . N. și V- T. M..
Situația de fapt expusă se probează cu înscrisurile depuse la dosar.
Potrivit disp. art.584 Cod civ., ,,orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa...”.
Din cuprinsul raportului de expertiză întocmit de expert V. C. (filele 55-62) reiese că linia de hotar este evidențiată în schița nr.2 prin punctele D-C-1.
Se mai arată în concluziile raportului de expertiză că această variantă corespunde cu cea existentă la data expertizei și că linia de hotar existentă la data expertizei și materializată în schiță prin punctele A-C a fost edificată de reclamant.
Prin sentința civilă nr.491/03.02.2005 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr.6146/2003 (filele 6-7 din dosarul nr._ ) definitivă prin decizia civilă nr.731/07.11.2006 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr._ (nr. format vechi 4139/Cv/2005) (filele 8-11) și irevocabilă prin decizia civilă nr.251/R/12.04.2007 pronunțată de Curtea de Apel Pitești (filele 12-15) s-a admis acțiunea formulată de reclamantul C. Gheorge împotriva pârâților S. F., R. M. M., D. N., T. T., Oficiul Județean pentru Protecția Consumatorului și Consiliul Local Pitești; s-a stabilit linia de hotar între părți conform raportului de expertiză și schiței anexe aflate la filele 280, 281, 282 din dosar, astfel: pe limita hotar sudic aliniamentul 1-10-9-8 al proprietății reclamantului (cu precizarea că rămâne o suprafață care a fost proprietatea S. 9-10-11-8 și nu sunt respectate vecinătățile din actul de vânzare-cumpărare. S-a stabilit că limita de nord a proprietății reclamantului este definită de punctele A-B-C-D-E.
Prin decizia civilă nr.731/07.11.2006 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr._ (nr. format vechi 4139/Cv/2005) (filele 8-11) s-a reținut cu putere de lucru judecat că hotarul corect dintre proprietatea reclamantului pe de o parte și cel al intimatului S. F. și Consiliul Local Pitești este cel stabilit de ing. exp. D. I. și notat cu punctele 11-10-20-9-8-7 pe schița anexă, hotar ce corespunde cu cel reținut de prima instanță.
De altfel, ceea ce interesează sub aspectul celor reținute și care interesează în prezenta cauză este aspectul referitor doar la limita proprietății reclamantului față de limita proprietății pârâților, aspect în privința căruia se constată că expertul desemnat în prezenta cauză a efectuat transpunerea în teren și schiță a deciziei civile nr.731/2006 conform expertizei D. I. în schița nr.2 prin punctele K-L-M-N-O-T-G-H-I-J-K, stabilind linia de hotar potrivit deciziei civile nr.731/2006 pe aliniamentul T-D, cu precizarea că aceasta trece prin casa proprietatea pârâților.
Este de necontestat că aliniamentul T-D identificat pe schița raportului de expertiză efectuat în cauză de expert V. C. trece prin casa pârâților, astfel cum rezultă din schița nr.2 la raportul de expertiză (fila 62), însă ceea ce interesează sub aspectul calificării temeiniciei cererii de chemare în judecată este grănițuirea proprietății reclamantului de cea a pârâților, iar nu demolarea imobilului casă al pârâților, după cum a precizat și reclamantul la termenul de judecată din 01.06.2012.
Chiar în ipoteza în care s-ar solicita punerea în executare a prezentei hotărâri, instanța apreciază că nu se poate solicita demolarea imobilului casă al pârâților, instanța nedispunând nimic în această privința, ci s-ar putea stabili linia de hotar doar până la limita imobilului casă; pârâții având posibilitatea promovării unei acțiuni separate în care să fie stabilit dreptul de proprietate sau după caz de superficie în privința terenului aferent imobilului casă.
Cum prin sentința civilă nr.491/03.02.2005 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr.6146/2003 (filele 6-7 din dosarul nr._ ) definitivă prin decizia civilă nr.731/ 07.11.2006 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr._ (nr. format vechi 4139/ Cv/2005) (filele 8-11) și irevocabilă prin decizia civilă nr.251/R/12.04.2007 pronunțată de Curtea de Apel Pitești (filele 12-15) s-a stabilit cu putere de lucru judecat că linia de hotar este cea trasată în prezenta cauză pe schița anexă la raportul de expertiză efectuat în cauză de expert V. C. (fila 62) și identificată pe aliniamentul T-D, instanța nu poate dispune altceva decât cele reținute prin hotărârea mai sus menționată, întrucât s-ar încălca principiul puterii de lucru judecat exprimat prin adagiul res iudicata pro veritate habetur.
Având în vedere considerentele expuse, în raport de disp. art.584 Cod civ., instanța a admis acțiunea și a stabilit linia de hotar ce delimitează proprietatea reclamantului de proprietatea pârâților pe aliniamentul T-D identificat pe schița nr.2 a raportului de expertiză efectuat în cauză de expert V. C. (fila 62).
În temeiul disp. art.274 Cod proc. civ. și art.584 teza finală Cod civ., instanța a obligat pârâții să plătească reclamantului suma de 109,65 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței au declarat recurs, calificat de tribunal ca fiind apel, pârâții R. M. M., R. A., R. M. ,criticând-o, în esență, pentru următoarele motive:
Instanța de fond,deși a apreciat că nu poate pronunța o soluție contrară deciziei civile 731/2006 a Trib.Argeș, reținând că aceasta operează cu putere de lucru judecat nu a pus în discuție excepția autorității de lucru judecat în raport de această hotărâre, creând aparența că judecă pe fond litigiul.
Greșit instanța de fond a respins excepția autorității de lucru judecat invocată în raport de sentința civilă 5929/2009 ,definitivă prin decizia civilă nr. 832/R.Chiar dacă obiectul celor două cauze este diferit,în primul părțile judecându-se în revendicare scopul final urmărit este același și anume stabilirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, din acest punct de vedere existând identitate de obiect .De asemenea, în cauză există și identitate de părți ,chiar dacă în cel anterior au mai fost și alte părți decât cele ce stau în proces în prezentul dosar .
Greșit instanța de fond a înlăturat concluziile expertizei și a ales un aliniament ca și linie de hotar decât cel rezultat în urma măsurătorilor pentru că decizia 731/2006 și expertiza efectuată în acesta nu îi sunt opozabile, nefiind parte el sau autorul său în acel proces.Atât timp cât expertul prezentei cauze a stabilit ca situație de la momentul expertizei prin transpunerea contractului de vânzare-cumpărare aut.sub nr.18/1998 linia de hotar este dată de pct.D-C-1 ,instanța ar fi trebuit să stabilească acest aliniament.
Prin întâmpinare intimatul a invocat excepția nulității recursului ,arătând că acesta este motivat în drept exclusiv pe disp. art. 304 ind.1 Cod pr. Civilă, neindicându-se însă niciunul din motivele prev.de art. 304 Cod pr. Civilă.
Pe fond ,s-a solicitat respingerea apelului ,susținându-se ,în esență, că aliniamentul dintre proprietățile părților este stabilit cu putere de lucru judecat atât prin decizia civilă 123/1993 a Trib.Argeș, cât și prin Decizia civilă 731/2006 a Trib.Argeș ;că în mod corect instanța de fond a respins excepția autorității de lucru judecat ,cauza celor două procese fiind diferită,linia de hotar este corect stabilită ,având în vedere și faptul că terenul ce aparține lui R. M. M. are linia de hotar sudic pe aliniamentul T-D stabilit prin sentința civilă 491/2005 a Judecătoriei P. .C. devălmașă ce a aparținut defunctului R. M. din același teren nu poate avea două linii de hotar diferite ,nici o altă linie de hotar decât cea stabilită pentru soția sa.
În cauză,în faza de apel s-au administrat proba cu înscrisuri și proba cu expertiză topografică pentru a identifica terenurile proprietatea părților și a stabilit linia de hotar în raport de actele acestora de proprietate,urmând a se avea în vedere și raportul de expertiză efectuat în celelalte dosare în care s-au judecat părțile.Nu s-a mai susținut excepția nulității după calificarea căii de atac.
Prin decizia nr. 118/2013 pronunțată la data de 13.06.2013,Tribunalul Argeș a admis apelul declarat de pârâții R. M. M., R. A. și R. M. împotriva sentinței civile nr. 5763/08.06.2012, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._ ,a schimbat această sentință,în sensul că a respins acțiunea și l-a obligat pe intimatul-reclamant la 700 lei cheltuieli de judecată către apelantul R. A..
Împotriva acestei decizii a formulat recurs intimatul C. G...
Ca urmare a deciziei civile nr. 4250/2013 pronunțată de Curtea de Apel Pitești la data de 16.12. 2013 ,prin care a fost admis acest recurs,a fost casată decizia atacată și cauza a fost trimisă Tribunalului Argeș spre rejudecarea recursului în complet legal constituit,cauza a fost înregistrată din nou pe rolul acestei instanțe la data de 13.02.2014 sub nr. de dosar._ .
În vederea judecării căii de atac a recursului,Tribunalul a dispus atașarea dosarului nr. 6146 /2003 al Curții de Apel Pitești (_ al Tribunalului Argeș).
Analizând sentința recurată ,prin prisma criticilor invocate,precum și din oficiu,potrivit art. 304 indice 1 C.pr.civ, tribunalul apreciază că recursul este motivat și fondat pentru următoarele considerente:
Sub aspectul excepției nulității absolute a recursului, intimatul C. G. a invocat faptul că recurenții nu au invocat motive de nelegalitate a sentinței ,specifice acestei căi extraordinare de atac,întrucât motivarea în drept a recursului face trimitere exclusiv la dispozițiile art. 304 indice 1 C.pr.civ.,dar fără a se indica vreunul dintre motivele de nelegalitate exhaustiv prev. de art. 304 pct. 1-9 C.pr.civ..În opinia sa,recursul apare ca fiind nemotivat.
Din lecturarea cererii de recurs formulate de pârâții din dosarul nr._ ,tribunalul reține faptul că aceștia au imputat instanței de fond greșita respingere a excepției autorității de lucru judecat și greșita stabilire a liniei de hotar între punctele T-D.Aceste critici se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ.,care reglementează ca și motiv de recurs situația în care hotărârea este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
În raport de aceste aspecte și în virtutea disp. art. 306 alin. 3 C.pr.civ aplicabil prin analogie și în situația neindicării concrete ,expresiis verbis ,a motivelor de recurs ,constatând că dezvoltarea acestora pe baza expunerii din cererea de recurs,face posibilă încadrarea într-unul dintre motivele prevăzute de art. 304 și reținând și incidența art. 304 indice 1 C.pr.civ. ,tribunalul apreciază că recursul este motivat și posibil de examinat din punct de vedere al dispozițiilor care reglementează această cale de atac.
În privința primeia dintre criticile pe care se întemeiază acest recurs,cea a greșitei soluționări a excepției autorității de lucru judecat,recurenții au făcut trimitere la dosarul nr._ .În acest dosar,soluționat prin sentința civilă nr. 5929 din data de 08.10.2009 ,irevocabilă prin decizia nr. 832/R/07.05.2010 pronunțată de Tribunalul Argeș,astfel cum rezultă din examinarea filelor 70-87 ale dosarului de fond și din verificarea din oficiu de către tribunal a evidenței informatizate a Judecătoriei Pitești și Tribunalului Argeș,reclamanții C. G. și C. M. au chemat în judecată pe pârâții R. M. M., R. M., Consiliul Local - Primaria P., Oficiul pentru Protecția Consumatorilor Arges, Serviciul Judetean de Metrologie Argeș și T. T. solicitând obligarea acestora să le lase în deplină proprietate și posesie suprafata de 475 mp situată în mun. Pitești, . actului de vânzare-cumpărare nr._/08.11.1993.În motivarea acestei cereri,reclamanții au invocat sentința civilă nr. 491/2005 prin care s-a stabilit că pârâții R. ocupă suprafața de 240 mp, Oficiul pentru Protecția Consumatorilor Argeș și Serviciul Judetean de Metrologie Argeș ocupă 122 mp iar paratul T. T. 113 mp.
În privința pârâților R. ,reclamanții au arătat că aceștia au avut cunoștință despre această punere în posesie,dar refuza să le elibereze suprafața de 240 mp pe care au construit o parte din casă și anexele gospodărești.Ulterior ,cererea de chemare în judecată a fost completată cu solicitarea de constatare a nulității absolute parțiale a contractului de vânzare-cumpărare aut. sub nr. 18/05.01.1998 pentru suprafața de 240 mp care se suprapune cu terenul de 1000 mp proprietatea lor.În motivarea cererii completatoare reclamanții au arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare parații au dobândit de la . S.R.L. prin B. V. și C. G. suprafața de 600 mp teren intravilan curți construcții cu vecinătăți: N- S. C., E- . N., V- T. M., teren ce se suprapune pe suprafata de 240 mp cu terenul proprietatea reclamanților.
Potrivit considerentelor sentinței civile nr. 5929 din data de 08.10.2009, în cauză era necesară efectuarea unei expertize specialitatea topografie ,pe care instanța a dispus-o din oficiu ,dar reclamanții și celelalte părți au refuzat plata onorariului de expert .
Din reglementarea art. 1201 C.prciv. rezultă că elementele autorității de lucru judecat sunt părțile,obiectul și cauza,care trebuie să fie aceleași în ambele cereri ,respectiv în cazul de față, în cea înregistrată sub. nr._ și în cea înregistrată sub nr._ . Cum cele trei elemente la care se referă textul de mai sus trebuie întrunite cumulativ și cum obiectul cererilor de chemare în judecată mai sus individualizate nu este nici identic,revendicarea imobiliară fiind distinctă de grănițuire și nici îndreptat spre atingerea aceluiași scop final,redobândirea posesiei asupra unui bun de către proprietarul acestuia în cazul revendicării fiind diferită de stabilirea hotarului dintre două proprietăți ,în mod corect ,instanța de fond a respins excepția autorității de lucru judecat.
În ceea ce privește nemulțumirea recurenților referitoare la traseul liniei de hotar,astfel cum rezultă din cererea introductivă de instanță ,intimatul C. G. a investit instanța de judecată cu o acțiune formulată în contradictoriu cu pârâtul R. M. ,întemeiată pe disp. art. 584 C.civ.,pentru a obține o hotărâre judecătorească opozabilă și acestuia.Așadar,obiectul cererii de chemare în judecată a privit numai stabilirea liniei de hotar dintre proprietatea intimatului C. G. și cea a numitului R. M. și a soției acestuia.În acord cu acest obiect,instanța a încuviințat și administrat în cauză proba cu înscrisuri la solicitarea ambelor părți,precum și proba cu expertiză tehnică ,propusă de recurenți,cu obiectivul de a stabili linia de hotar,în raport de titlurile de proprietate ale părților(fila 46).
Conform raportului de expertiză întocmit de expert V. C. (filele 58-62),trasarea liniei de hotar a fost realizată în două variante, respectiv conform deciziei civile nr. 731/2006 și raportului de expertiză D. ,ambele înscrisuri invocate de intimatul C. G. și potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.18/1998 și schiței anexe prezentate de recurenți.
Din punct de vedere teoretic,tribunalul reține faptul că, prin promovarea unei acțiuni în grănițuire, se urmărește fixarea limitelor fondurilor învecinate,prin semne externe și vizibile.De asemenea,grănițuirea se poate dispune atât în cazul inexistenței unei delimitări între proprietăți ,cât și în situația în care există semne exterioare în acest sens,dar acestea sunt contestate de părți.
În speța de față,pornind de la concluziile raportului de expertiză, își găsește aplicare cea de-a doua ipoteză ,în cuprinsul acestui raport (fila 60 ),ca și în schița anexată acestuia și depusă la fila 62,expertul V. C. afirmând că la data efectuării expertizei, exista linie de hotar între proprietățile părților ,între coordonatele 1-C-D ,materializată prin țevi și gard.Deci,practic,intimatul-reclamant nu este de acord cu acest traseu al liniei de hotar dintre proprietatea sa și cea a recurenților.Această observație este întărită și de considerentele sentinței civile nr. 5929 din data de 08.10.2009 ,irevocabilă prin decizia nr. 832/R/07.05.2010 pronunțată de Tribunalul Argeș(fila 73) conform cărora intimatul-reclamant a recunoscut la interogatoriu faptul că ,gardul despărțitor dintre proprietatea sa și cea a pârâților R. ,calitate avută în acel dosar de numitul R. M. și de recurenta R. M. M. a fost trasat de către intimatul-reclamant prin stâlpi pe care pârâții au construit gardul,ceea ce confirmă existența gardului,fără a prezenta importanță în cadrul prezentei analize dacă pârâții au fost cei care au edificat gardul.Coroborat cu cele mai sus arătate ,trebuie avute în vedere și susținerile intimatului din cererea de chemare în judecată referitoare la existența unei situații neschimbate din 01 iulie 2003(data introducerii acțiunii soluționate prin sentința civilă nr. 491/2005 ,astfel cum rezultă din rezoluția Judecătoriei Pitești din dosarul nr. 6146/2003) în ceea ce privește proprietatea sa și cea a soților R. și la refuzul numitului R. M. ,în contradictoriu cu care a formulat această cerere, de a accepta hotarul stabilit prin sentința civilă nr. 491/2005.Toate aceste aspecte conduc spre reținerea existenței acelei delimitări între proprietățile învecinate la care s-a referit expertul din cauza de față,delimitare cu care intimatul nu este de acord.
De altfel,prin această hotărâre judecătorească irevocabilă,pronunțată de Judecătoria Pitești la data de 03.02.2005 sub nr. 491,a fost stabilită ,la cererea intimatului,formulată în contradictoriu inclusiv cu recurenta din prezenta cauză R. M. M., linia de hotar între părțile dosarului soluționat prin această hotărâre .Așadar,în privința acestei recurente,care în prezenta cauză a preluat,alături de ceilalți doi recurenți,prin transmisiune succesorală,calitatea procesuală a pârâtului R. M.,problema delimitării proprietății a fost tranșată în mod irevocabil.
În privința celorlalți doi recurenți ,R. A. și R. M.,la care se referă analiza ce urmează a fi efectuată ,instanța de fond a reținut că ar opera,în baza aceleiași sentințe,principiul puterii de lucru judecat,în considerarea căruia linia de hotar se impune a fi stabilită pe aliniamentul T-D,stabilit conform sentinței invocate de către intimat.
Această motivare a fost susținută și de intimat, care,prin aserțiunea din cuprinsul întâmpinării din calea de atac și din concluziile scrise depuse la dosar ,a invocat obligativitatea hotărârii ca efect al lucrului judecat . Sub acest aspect,tribunalul are în vedere faptul că, cei doi recurenți R. A. și R. M. nu au fost părți în dosarul nr.6146/2003 ,în privința acestora sentința civilă nr. 491/2005 impunându-se ,în aceste condiții, cu valoarea unui fapt juridic și cu semnificația unui mijloc de probă(prezumție).Așadar,este adevărat că statuările unor hotărâri irevocabile, cu valoare de prezumții legale, se răsfrâng în mod indirect și asupra terților,însă,întrucât terțul nu a participat la dezbaterea judiciară finalizată prin hotărârea judecătorească ce i se opune ,neputând să-și facă propriile apărări,trebuie să i se recunoască posibilitatea ,ca în cadrul procesului ulterior, prin administrare de probe, să răstoarne prezumția invocată de parte ,care în ceea ce-l privește are doar valoare relativă.
Tocmai de aceea,instanța de fond a dispus efectuarea unei alte expertize,pentru respectarea dreptului la apărare al recurenților și al dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului,recurenții fiind terți față de sentința invocată de intimat .În raport de această calitate,recurenților trebuia să li se acorde posibilitatea de a face dovada contrară a ceea ce s-a stabilit judecătorește prin sentința civilă nr. 491/2005.
În lumina celor mai sus expuse,atât instanța de fond ,care a reținut principiul puterii de lucru judecat ,cât și intimatul-reclamant au făcut confuzie între principiul relativității efectelor hotărârii judecătorești ,în virtutea căruia obligativitatea acestor efecte și autoritatea lucrului judecat se impun numai părților și principiul opozabilității acelorași efecte ,care se manifestă în relația cu terții, interzicând acestora să ignore și să încalce aceste efecte, câtă vreme nu fac dovada unei alte realități juridice.
Pe fondul pretenției intimatului,urmare a celor stabilite prin proba cu expertiză administrată în procesul în care au avut calitatea de părți ,recurenții au solicitat grănițuirea conform variantei b. din raportul de expertiză,adică între punctele D-C-1.Această solicitare nu poate fi însă primită ,întrucât astfel cum rezultă din raportul de expertiză,pentru materializarea acestei linii de hotar,expertul a avut în vedere situația rezultată din transpunerea terenurilor deținute de părți la data expertizei,iar nu cea rezultată din transpunerea actelor de proprietate ale acestora.Or,în condițiile în care ,astfel cum s-a arătat mai sus,în speță nu se pune problema stabilirii unor granițe necontestate,dar necunoscute de părți ,ci a contestării granițelor existente,este evident că era necesar a fi stabilite limitele proprietăților în raport de actele prin care acestea au fost dobândite,ceea ce nu s-a făcut atunci când s-a stabilit traseul hotarului între coordonatele D-C-1.Această constatare nu echivalează însă cu reținerea aspectului conform căruia recurenții ni au făcut dovada contrară celor dispuse prin sentința civilă nr. 491/2005.
Pornind de la această limită între proprietățile părților,existentă în prezent,între punctele D-C-1,grănițuirea pe aliniamentul T-D ,potrivit solicitării intimatului, ar presupune translatarea hotarului existent în prezent ,înspre proprietatea recurenților .Ca urmare a acestui fapt,s-ar ajunge la situația în care ,prin stabilirea liniei de hotar,aceștia să fie deposedați în fapt și de o parte din terenul pe care îl dețin și pentru care invocă contractul de vânzare-cumpărare nr. 18/1998 ,fără a se analiza dreptul de proprietate al acestora asupra acestei suprafețe de teren.
Acest lucru este cunoscut și de intimat, întrucât astfel cum rezultă din motivarea cererii de chemare în judecată înregistrată sub nr. 6146/2003,nu ar deține decât circa 500 mp din suprafața de 1000 mp înscrisă în contractul de vânzare-cumpărare din data de 08.11.1993 ,restul terenului fiind ocupat de ceilalți pârâți și tocmai pentru a i se asigura dreptul de proprietate,a cerut stabilirea liniei de hotar.De asemenea,în sprijinul acestei aprecieri,tribunalul reține și considerentele acțiunii în revendicare din dosarul nr._ promovată de intimat care se referă la ocuparea de către pârâții R. a suprafeței de 240 mp din terenul său,aspect statuat în cadrul judecății pentru stabilirea liniei de hotar prin sentința civilă nr. 491/2005.
Prin prisma aspectelor mai sus expuse,este evident că intimatul ,prin cererea de stabilire a liniei de hotar,a contestat implicit și dreptul de proprietate al recurenților asupra unei părți din terenul pe care aceștia îl stăpânesc ,fără a investi instanța de judecată și cu un capăt de cerere privind revendicarea,deși,în contextul mai sus expus, prin admiterea acțiunii în grănițuire ,pe traseul solicitat de intimat ,astfel cum s-a arătat,recurenții ar fi deposedați și de o suprafață de teren.Este evident că, în aceste condiții,în raport de scopul urmărit,acțiunea în grănițuire nu se dovedește un mijloc eficient pentru rezolvarea litigiului dintre părți ,prin aceasta,intimatul tinzând și la obținerea unei părți din terenul ocupat de recurenți,ceea ce impune și un alt capăt de cerere,respectiv cel de revendicare ,cu care instanța de judecată nu a fost investită .
Pentru toate aceste considerente,în temeiul art. 312 alin. 3 corob. cu art. 304 pct. 9 C.pr.civ. ,tribunalul va admite recursul (se ia din minuta din 05. 06.2014)
În temeiul art. 274 C.pr.civ.,reținând culpa procesuală a intimatului și cheltuielile de judecată în sumă de 610 lei efectuate de recurenți, reprezentând onorariu de expert în cuantum de 600 lei (fila 45 dosar fond) și taxă judiciară de timbru în valoare de 10 lei (fila 22 dosar apel ) ,va obliga intimatul la plata acestei sume către recurenți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții R. M. M., R. A. și R. M. împotriva Sentinței civile nr. 5763/08.06.2012, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimat fiind reclamantul C. G. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 05.06.2014.
Președinte, A. D. | Judecător, S. I. Ț. | Judecător, A. D. |
Grefier, M. I. |
Red. S.I.T .2 ex.
23.06.2014
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1014/2014. Tribunalul ARGEŞ | Grăniţuire. Decizia nr. 348/2014. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
