Grăniţuire. Decizia nr. 2850/2014. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2850/2014 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 18-12-2014 în dosarul nr. 2324/216/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2850/2014
Ședința publică de la 18 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. D. B.
Judecător A. D.
Judecător S. I. Ț.
Grefier O. - M. Ș.
S-a luat spre examinare pentru soluționare, recursul declarat de pârâții P. P. și P. G. împotriva Sentinței civile nr. 257/2014, pronunțata de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr._, intimate fiind reclamantele S. A. D., P. S. și L. R. C., având ca obiect grănițuire - revendicare imobiliară.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 11 decembrie 2014 și s-au consemnat în încheierea din acea dată, parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosarul cauzei concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi și când, în aceeași componență, deliberând, a pronunțat următoarea soluție:
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față ,deliberând constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Curtea de Argeș la data de 10.08.2012 sub nr. dosar_ ,reclamantele P. S., Stănușescu A.-D. și L. R. C. au chemat în judecată pe pârâții P. G. și P. P., solicitând ca instanța, prin hotărârea ce o va pronunța ,să dispună stabilirea liniei de hotar care desparte proprietățile lor; ca urmare a stabilirii liniei de hotar pârâții să fie obligați să le respecte dreptul de proprietate și posesie asupra fâșiilor de teren pe care le-au acaparat din proprietatea lor; obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantele au arătat că autorii lor, P. N. I. și P. I. S. au înstrăinat din proprietatea lor în suprafață totală de 25.000 mp., suprafața de 3000 mp. autorilor pârâților, B. C. și B. M. printr-un contract de schimb autentificat de notariatul de Stat al Raionului Curtea de Argeș sub numărul 163/71/18.04.1960, teren situat în comuna Oești, ., cu următoarele vecinătăți: E- drumul, V și N – rest proprietate P. N- I. și S- Valea Oeasca. Pârâții, prin mutarea semnelor exterioare de delimitare a celor două proprietăți le-au acaparat în mod abuziv din proprietatea reclamantelor o suprafață de aproximativ 3.000 mp. S-a menționat că terenul revendicat în suprafață de 3.000 mp. este situat în satul Oiești, . format din fânețe și teren neproductiv.
În drept au fost invocate disp. art. 560 C.civ.
La cerere au fost atașate înscrisuri( fil.3-7).
La data de 14.09.2012, pârâții P. G. și P. P. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată( fil.19). În motivare s-a arătat în esență în esență că acțiunea în grănițuire este de conotație șicanatorie prin exercitarea unui abuz de drept, întrucât semnele de hotar există și sunt fixate de vreme îndelungată, fiind acceptate de către părțile în litigiu. În ceea ce privește revendicarea terenului de 3.000 mp, pârâții au arătat că prin chiar petitul acțiunii, reclamanții au recunoscut că terenul respectiv a fost transmis în proprietatea autorilor pârâților, în condițiile legii, printr-un act de schimb legal ce a operat între autorii reclamanților și autorii lor în anul 1960. Reclamanții în cauză au recunoscut notarial dreptul de proprietate pârâților, așa cum rezultă din acul notarial autentificat la BNP Curtea de Argeș, G. A. sub nr. 1265/29.03.2002. S-a mai precizat că instanța urmează să rețină ca la terenul obținut de la autorii pârâților, B. C. și M., cum de altfel recunosc și reclamanții, prin efectul accesiunii prin aluviune ( art. 567 și art. 569 NCC) au dobândit o suprafață de 950 mp.( fil.19,20).
La data de 08.11.2012, reclamantele P. S., Stănușescu A.-D. și L. R. C. au formulat o cerere completatoare și precizatoare prin care au solicitat grănițuirea proprietăților părților situate pe laturile de Est, Vest și Nord și obligarea pârâților să le lase în deplină proprietate și pașnică posesie suprafața de cca. 3500 m.p. din pct.,,Acasă” din satul Oești, ., teren fânețe și neproductiv, respectiv pe toată lungimea drumului, care din 5,8 m.l. lățime măsoară în prezent 2,5 m.l. lățime, iar din acest drum până în Valea Oiească, suprafața de cca. 3000 m.p.
În motivarea cererii, reclamantele au arătat că P. N.N. I. și S. I. M. P. au dobândit în anii 1929, suprafața de 7970 m.p. și 5.026 mp prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 302/1929 al Judecătoriei de Ocol Curtea de Argeș și transcris în registrul de grefă la 29 aprilie 1929, vecin la Est – drumul proprietății moșiei, la Vest – șoseaua Curtea de Argeș, Arefu, la Sud - IMN P. și la Nord – drumul proprietății și la 03 noiembrie 1937 suprafața de_ m.p. de la vânzătorii P. Al. Elădescu și A. N. Elădescu, în vatra satului Oești, vecin la E – drum, V – șoseaua Argeș - Aref, I. P. și M. C. M., S- restul moșiei, despărțit prin Valea Oiească, N- N. M. P. și dosul bisericii.În anul 1960 P. N.N. I. și P. I. S. au realizat un schimb cu B. N. C. și B. C. M. pentru suprafața de 3.000 m.p., cămin de casă, situat în vatra satului Pământeni, . E-drum, S- Valea Oiască, N- restul proprietății, V – restul proprietății P. N.N. I.. Reclamanta Stănușescu A.-D. a precizat că este moștenitoarea Nelei I., reclamanta L. R.-C., moștenitoarea lui P. I. A., descendenți ai defuncților, iar reclamanta P. S. ,fiica defuncților P. N.N. I. și P. I. S.. S-a mai precizat că succesiunile autorilor P. N.N. I. și P. I. S. au fost dezbătute după decesul acestora. Astfel, succesiunea autorului P. N.N. I. a fost dezbătut în dosarul nr. 295/1964 al Notariatului de Stat al Raionului Curtea de Argeș și s-a eliberat certificatul de moștenitor nr. 295/1964. Succesiunea autoarei P. N. S. a constituit obiectul dezbaterii în dosarul nr. 567/1992, al Notariatului de Stat Local Curtea de Argeș și s-a eliberat certificatul de moștenitor nr. 501/04 august 1992.Ulterior, moștenitorii descendenți ai acestora, respectiv reclamanta P. I. S. și I. N. și P. I. A. s-au partajat voluntar, conform partajului încheiat în firmă autentică sub nr. 1570/31 martie 1995 la Notariatul de Stat Local Curtea de Argeș, numai pe o parte din masa succesorală iar pe restul suprafețelor de teren reclamantele au rămas în indiviziune. Profitând de faptul că reclamantele nu au locuit în . ocupat o parte din teren, au modificat . reclamantelor, desființând o poartă și, de asemenea, au construit un gard despărțitor între proprietățile părților pe latura de nord până la Valea Oiască. De cca. trei luni, pârâții au schimbat porțile, în sensul că din trei porți existente au desființat poarta mică și au pus numai două porți, cele trei porți marcând drumul cu lățimea de 5,8 m.l.. În consecință, reclamantele au solicitat ca pârâții să le lase în deplină proprietate terenul de cca. 3.500 m.p., pârâții fiind proprietari numai pentru 3000 m.p. atât cât se precizează în actul de schimb. Reclamantele au mai precizat între proprietățile părților nu au existat semne distinctive de hotar, prin construirea gardului pârâții intrând și ocupând din proprietatea lor, iar autorul lor P. I. A. nu a fost împuternicit să dea declarația invocată de către pârâți.
În drept au fost invocate disp. art. 560, 563, 566 Cod civil.
La cerere au fost atașate înscrisuri( fil.32-43).
Pe parcursul cercetării judecătorești a fost administrată proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâților P. G. și P. P.( fil.56-61), interogatoriul reclamantelor P. S., Stănușescu A.-D. și L. R. C.( f.68-70), proba testimonială, în cadrul căreia au fost audiați martorii I. V., Ș. V., C. M. și M. A.( fil.62-65),precum și proba cu expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie, raportul de expertiză fiind întocmit de expert M. L. și depus la dosarul cauzei la data de 16.05.2013( fil.100-108).La data de 25.09.2013, d-na expert M. L. a depus la dosarul cauzei și completarea raportului de expertiză( fil.130-134).S-a depus și punctul de vedere al expertului consilier încuvințat pentru reclamante, ing. D. C..( fil.117-119,fil.144-148).La termenul de judecată din data de 20.02.2014, instanța a respins ca nefondată excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâți, pentru motivele reținute în încheierea de ședință.
Părțile au formulat și concluzii scrise care au fost atașate la dosarul cauzei.
Prin sentința civilă nr. 257/2014, Judecătoria Curtea de Argeș a admis în parte acțiunea astfel cum a fost completată de reclamantele P. S., Stănușescu A.-D. și L. R. C., în contradictoriu cu pârâții P. G., și P. P.,a obligat pârâții să le lase în deplină proprietate și posesie reclamantelor suprafața totală de 776 mp situat în pct.,,Acasă” din satul Oești, ., din care suprafața de 754 mp între reperele 90-19-17-18-16-1-92-3-4-4/1-91-14/1-18/1-90( evidențiat cu culoarea galbenă) și suprafața de 22 mp ( evidențiat cu culoarea albastră), astfel cum a fost identificat în planșa nr.4 întocmită de d-na expert M. L. ( fila 132dosar).
Instanța a dispus și grănițuirea proprietății reclamantelor situate în pct.,,Acasă” din satul Oești, ., față de proprietatea pârâților P. G. și P. P.,situată în satul Oești, . ,stabilind linia de hotar, pe următoarele aliniamente: E- 90-18/1-14/1-91-4/1; V-8-9-32-47-21-90; N-30-80-27-24-23-22-21/1-20-90-19-17-18-16-1, astfel cum au fost menționate în planșa nr.4 întocmită de d-na expert M. L. ( fila 132 dosar) și obligarea pârâților,în solidar, la plata sumei toate de 2.500 de lei cheltuieli de judecată către reclamante reprezentând taxe judiciare de timbru, onorariu expert și onorariu avocat.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că, potrivit art. 584 C.civ., proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare, suportând în mod egal, cheltuielile ocazionate de aceasta.
Deși, de regulă, acțiunea în grănițuire presupune doar restabilirea hotarului ce separă fondurile învecinate și marcarea acestora prin semne materiale vizibile, fără ca instanța să se pronunțe asupra întinderii dreptului de proprietate, dacă prin acțiunea în grănițuire se cere și o parte determinată din terenul limitrof deținută de către pârât, atunci acțiunea capătă caracter petitoriu, reclamantul trebuind să-și demonstreze dreptul de proprietate potrivit dreptului comun. Astfel, instanța va analiza cu prioritate acțiunea în revendicare imobiliară, pentru ca ulterior stabilirii întinderii dreptului de proprietate ale părților să stabilească linia de hotar între terenurile limitrofe.
Acțiunea în revendicare este acțiunea reală, imprescriptibilă extinctiv, prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului său cere restituirea acestui bun de la posesorul neproprietar. Fiind o acțiune petitorie, acțiunea în revendicare presupune dovedirea dreptului de proprietate și compararea titlurilor părților.
Conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 302/1929 al Judecătoriei de Ocol Curtea de Argeș și transcris în registrul de grefă la 29 aprilie 1929, autorii reclamantelor, P. N.N. I. și S. I. M. P. au dobândit suprafața de 7970 m.p. teren și respectiv un teren cu suprafața de 5.026 mp, situate în com. Corbeni, . :Est – drumul proprietății moșiei, la Vest – șoseaua Curtea de Argeș, Arefu; Sud - IMN P.;la Nord – drumul proprietății, iar prin contractul de vânzare-cumpărare nr.5176/3.11.1937 autorii reclamantelor au mai dobândit suprafața de 25.000 m.p. teren situat în vatra satului Oești, vecin la E – drum, V – șoseaua Argeș - Aref, I. P. și M. C. M., S- restul moșiei, despărțit prin Valea Oiească, N- N. M. P. și dosul bisericii.( fil.33,34)
Prin contractul de schimb încheiat în data de 16.04.1960 autentificat sub nr. 163/71/18.04.1960 de Notariatul de Stat al Raionului Curtea de Argeș, autorii reclamantelor, P. N. I. și P. I. S. au înstrăinat din această proprietate către autorii pârâților, B. C. și B. M., suprafața de 3000 mp. teren situat în comuna Oești, ., cu următoarele vecinătăți: E- drumul, V și N – rest proprietate P. N- I. și S- Valea Oeasca.( fil.35, 36).În schimbul acestui teren, autorii reclamantelor au primit de la autorii pârâților un teren în suprafață de 7.500 de mp, situat în pct. Pîrloage, ., proprietatea autorilor pârâților.
În urma măsurătorilor efectuate de expertul desemnat în cauză, au fost transpuse în teren actele invocate de părți în dovedirea dreptului de proprietate,iar prin raportul de expertiză depus la dosar s-a concluzionat că pârâții P. G. și P. P. folosesc în prezent suprafața de 4.333 mp. în baza contractului de schimb încheiat în data de 16.04.1960 de autorii lor ,B. C. și B. M. cu autorii reclamantelor, P. N. I. și P. I. S., astfel încât au un excedent de teren de 1.333 mp față de suprafața de 3.000 mp., menționată în actul de schimb. Expertul cauzei a mai apreciat că reclamantele dețin fizic suprafața totală de 25.343 mp și prin amenajarea și modificarea cursului de scurgere a apelor pe Valea Oească, datorită aluviunilor, atât terenul reclamantelor cât și terenul pârâților s-a mărit ca suprafață, iar pârâții au amenajat din aluviuni un teren cu suprafața de 696 mp.( fil.100-108).Din concluziile raportului de expertiză, astfel cum a fost completat la data de 25.09.2013( necontestat de părți), reiese că pârâții dețin din terenul proprietatea reclamantelor suprafața de 754 mp( fil.131), iar la obiectivul nr.5 din raportul de expertiză inițial( care de asemenea nu a fost contestat), expertul cauzei a precizat că pârâții au mai ocupat din terenul proprietatea reclamantelor și suprafața drumului de 22 mp( 19 mp prin construirea grajdului cu șopron și 3 mp prin desființarea porții mici)-fila 105.
În dovedirea dreptului său de proprietate asupra suprafeței de teren 1.333 mp, ce excede suprafeței de 3.000 mp care a făcut obiectul contractului de schimb încheiat în data de 16.04.1960 de autorii părților, pârâții P. G. și P. P. au invocat pe de o parte aluviunea ca mod de dobândire a proprietății, iar pe de altă uzucapiunea de lungă durată. În ceea ce privește aluviunea ca mod de dobândire a proprietății, întrucât se coroborează și cu declarațiile martorilor, instanța își va însuși parțial concluziile raportului de expertiză, și în consecință va considera că terenul pârâților s-a mărit cu suprafața de 561 mp( ci nu cu suprafața de 696 mp, cât s-a menționat în raportul de expertiză inițial- fil.100-108).Referitor la diferența de 135 mp, din planșa nr.4 ( fila 132)coroborat cu raportul de expert astfel cum a fost completat de același expert( fil.130,131), instanța constată că terenul proprietatea reclamantelor s-a mărit cu această suprafață ca urmare a aluviunii, ci nu terenul suprafața pârâților .Pe cale de consecință, instanța va reține că prin amenajarea și modificarea cursului de scurgere a apelor pe Valea Oească ,pârâții au dobândit ca urmare a accesiunii imobiliare, respectiv a aluviunii, suprafața de 561 mp teren, conform disp. art.495 C.civil din anul 1864 ( aplicabil în cauză).
În ceea ce privește uzucapiunea de lungă durată ca mod de dobândire a proprietății, invocată de asemenea de pârâți ca mod de dobândire a proprietății, instanța reține că potrivit disp.art. 645 din Codul civil din anul 1864( incident în cauză), uzucapiunea se întemeiază pe faptul posesiei, pe perioada de timp cerută de lege, a imobilului. Când posesia unui imobil se prelungește în timp pe o anumită perioadă de timp prescrisă, legea o consideră drept izvor al proprietății, iar posesorul va fi considerat proprietar. Însă, până la împlinirea termenului, în timpul posesiei exercitate de posesorul neproprietar, există numai o aparență de proprietate, în sensul că, în toată perioada, posesorul se află într-o situație incertă, existând permanent posibilitatea ca adevăratul proprietar să facă acte prin care să întrerupă prescripția achizitivă. Prin urmare, numai după împlinirea termenului fixat de lege faptul posesiei de până atunci se transformă dintr-o stare de drept și se consolidează dreptul de proprietate, posesorul devenind proprietar.
În consecință, uzucapiunea este o sancțiune civilă, aplicată adevăratului proprietar al unui imobil care lasă bunul său în posesia unei terțe persoane, care face acte de posesie sub nume de proprietar, într-un termen defipt de lege. Din dispozițiile art.1895 C.civil coroborat cu disp. art.1890 C.civil din anul 1864, rezultă pentru a fi dobândită proprietatea unui bun imobil prin uzucapiunea de 30 de ani ar trebui să fie îndeplinite cumulativ următoarele două condiții: posesorul să posede bunul în timpul prevăzut de lege; posesia să fie utilă, adică neatinsă de nici unul din viciile acesteia, conform disp. art.1847 C.civil. De asemenea, astfel cum reiese din disp. art.1847 C.civil din anul 1864, viciile posesiei sunt discontinuitatea, violența, clandestinitatea și precaritatea.
Din declarațiile martorilor I. V. și Morarau A. ( fil.62,65), propuși de către pârâți, instanța a considerat că pârâții P. G. și P. P. nu au făcut dovada că împreună cu autorii lor au exercitat posesia asupra acestui teren timp de 30 de ani, neîntrerupt și sub nume de proprietar. Astfel, sub acest aspect, instanța reține că martorul M. A. a declarat că terenul în litigiu nu este nici proprietatea reclamanților și nici al pârâților, ci aparține comunei Corbeni. Același martor a mai precizat că a existat un gard care a fost mutat de P. P. în anul 1986( fil.65), astfel încât nu este îndeplinită în primul rând condiția ca imobilul să fie posedat timp de 30 de ani, și nici aceea ca terenul să fie stăpânit sub nume de proprietar. Instanța va da eficiență însă cu prioritate declarației martorului C. M. care a arătat că după anul 1992, când a decedat autoarea reclamantelor, P. S., pârâții au început să ocupe din teren, mutând treptat gardul spre interiorul trenului proprietatea reclamantelor. Același martor a mai menționat că acapararea s-a realizat pe toate cele trei laturi ale terenului, după anul 1992 au fost litigii permanente cu fostul său socru, iar de cca. 5-6 ani aceste litigii sunt și între reclamante și pârâți, care nu se înțeleg în ceea ce privește poziția actuală a gardului( f.64). Pe cale de consecință, instanța consideră că din coroborarea probelor administrate în cauză nu se poate reține că pârâții P. G. și P. P. împreună cu autorii lor au exercitat o posesie neîntreruptă și utilă( sub nume de proprietar) asupra terenului în suprafață de 1.333 mp ce excede suprafeței de 3.000 mp care a făcut obiectul contractului de schimb încheiat în data de 16.04.1960,astfel încât nu poate fi primită apărarea acestora care au susținut că au dobândit proprietatea terenului respectiv prin uzucapiunea de lungă durată. Astfel cum s-a arătat anterior, instanța va reține că pârâții au dobândit conform disp. art.495 C.civil din anul 1864 ( aplicabil în cauză) ca urmare a accesiunii imobiliare, respectiv a aluviunii, un teren cu suprafața de 561 m,. În ceea ce privește declarația dată de P. I A., personal și în calitate de mandatar al surorii sale,reclamanta P. I.S., autentificată sub nr.1265/29.03.2002 de BNP G. A.( fila 17), în care s-a menționat că recunoaște dreptul exclusiv de proprietate a lui P. C.P. și P. G. asupra terenului în suprafață de 3.950 mp, instanța reține că această declarație nu valorează titlu de proprietate și în consecință consideră că nu produce nici un efect din punct de vedere juridic.
Întrucât linia de hotar dintre proprietatea reclamantelor și proprietatea pârâților P. G. și P. P. este disputată de părți și având în vedere că prin răspunsul la interogatoriu, pârâții au fost de acord cu delimitarea limitelor de hotar, instanța în baza art.560C.civ. și văzând concluziile raportului de expertiză instanța a dispus grănițuirea acestor proprietăți, stabilind linia de hotar pe următoarele aliniamente: E- 90-18/1-14/1-91-4/1; V-8-9-32-47-21-90; N-30-80-27-24-23-22-21/1-20-90-19-17-18-16-1, astfel cum au fost evidențiate în planșa nr.4 întocmită de d-na expert M. L. ( fila 132 dosar).
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții P. G. și P. P., invocând faptul că hotărârea judecătorească atacată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.
Potrivit motivelor arătate de recurenți ,sentința Judecătoriei Curtea de Argeș este nelegală în ceea ce privește obligația de a lăsa în deplină proprietate și posesie intimatelor reclamante suprafața de 754 mp situată în pct. „Acasă” din satul Oiești, . între reperele 90-19-17-18-16-1-92-3-4-4/1-91-14/1-18/1-90 evidențiată cu culoare galbenă în planșa nr. 4 întocmită de expert M. L. ( fila 132) ,precum și obligarea solidară la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2500 lei reprezentând contravaloarea taxelor judiciare de timbru, a onorariilor de expert și avocat. .
În ceea ce privește revendicarea, în mod greșit a reținut instanța de fond ca fiind dovedit dreptul de proprietate și posesie al intimaților în calitate de succesori ai autorilor P. N.N. și S. I. N P., în condițiile în care din materialul probator nu rezultă că suprafața de 754 mp amplasată în punctele și coordonatele menționate mai sus ar fi aparținut autorilor intimaților. Astfel, nu rezultă să terenul acestor autori, după anul 1960 s-ar fi învecinat pe latura estică cu terenurile pe care le dețineau, ci dimpotrivă, din înscrisurile aflate la dosar rezultă că, începând cu anul 1960, acele terenuri se învecinau exclusiv pe latura sudică cu drumul de servitute conceptat în cauză, iar pe latura estică exclusiv cu drumul sătesc al bisericii .
În mod ,greșit instanța de fond a respins intervenirea uzucapiunii ca mod de dobândire a terenului de 619 mp de către recurenți ,declarațiile martorilor invocate în considerentele hotărârii atacate nereprezentând relevanță juridică legală în materia uzucapiunii ,prevalență având înscrisurile oficiale aflate la dosar din care rezultă fără echivoc că nu a existat niciodată între părțile în litigiu, vecinătate pe latura estică .
Potrivit recurenților ,atât prin declarațiile martorilor cât și prin înscrisuri au dovedit posesia și folosința sub condițiile intervenirii uzucapiunii asupra terenului de 619 ,mp instanța de fond adăugând în mod greșit suprafața de 135 mp rezultată din aluviuni .
Un alt doilea motiv de recurs privește obligarea recurenților la plata integrală a cheltuielilor de judecată în condițiile în care acțiunea nu a fost admisă la nivelul pretențiilor invocate în petitul acțiunii introductive ,aceste cheltuieli urmând a fi proporționalizate prin reducerea acestora la nivelul revendicărilor admise .
În drept, recursul a fost întemeiat pe disp.art. 496 rap la art. 498 alin.1 și art.501 alin.1,3 și 4 NCPC.
Cererea de recurs a fost legal timbrată prin achitarea taxei judiciare de timbru în cuantum total de 115 lei conform chitanțelor depuse la filele 4 și 20.
Prin întâmpinarea depusă la data de 13.11.2914( filele 13-16), intimatele au solicitat respingerea recursului ca nefondat .
Analizând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor cuprinse în art. 304 pct.9 și art.304 ind.1 C.pr.civ. ,aplicabile în raport de data introducerii cererii de chemare în judecată și de disp.art 24 din cuprinsul acestuia ,tribunalul constată următoarele:
Prima critică adusă de recurenți sentinței civile nr. 257/2014 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș se referă la dispoziția acestei instanțe de obligare a recurenților la lăsarea terenului în suprafață de 754 mp identificat în planșa nr. 4 anexată raportului de expertiză întocmit de expert M. L., prin culoarea galbenă, în deplina proprietate și posesie a intimatelor.
Instanța de fond a procedat la analizarea pretențiilor intimatelor-reclamante plecând de la actele de proprietate invocate de acestea ,respectiv contractul de vânzare cumpărare nr. 302/1929 al Judecătoriei de Ocol Curtea de Argeș și contractul de vânzare cumpărare nr. 5176/03.11.1937. Prin aceste contracte, numiții P. N.N.I. și S. I. M. P., autorii intimatelor, au dobândit suprafețele de 7970 mp, 5026 mp și 25.000 mp .Conform contractului de schimb datat 16.04.1960 și autentificat la data de 18. 04.1960 sub nr. 163 de Notariatul de Stat al Raionului Curtea de Argeș, aceiași autori au schimbat cu autorii recurenților, B. C. și B. M., suprafața de 3000 mp din terenul ce-l aveau în proprietate, primind de la aceștia 7500 mp în pct. Pârloge, .. Suprafața de 3000 mp care a făcut obiectul schimbului era amplasată în comuna Oești, . și se învecina la E cu drumul, la N și V cu rest proprietate P. N.I. și la V cu Valea Oeasca.
Potrivit raportului de expertiză întocmit de expert M. L. ,astfel cum a fost refăcut, suprafața de 3000 mp ce a făcut obiectul contractului de schimb a fot delimitată prin raportare la limita de vest a acestuia, materializată pe planul vechi, limită existentă și în prezent în spatele construcțiilor ,drumul comun de acces din spatele casei de locuit în partea de nord, precum și malul Văii Oeasca din partea de sud . Pe baza acestor trei repere a fost identificată, prin materializarea cu culoare verde, în perimetrul dat de punctele 30-27-24-23-22-21/1-20-90-18/1-14/1-91-4/1-5-6-7-8-9-32-47-31-30 suprafață de 3000 mp . În afara acestei suprafețe, a mai fost identificat și terenul în suprafață de 754 mp care aparține intimatelor ,dar care ,în prezent, este deținut de recurenți, în perimetrul conturat prin punctele 90-19-17-18-16-1-92-3-4-4/1-91-14/1-18/1-90.
La termenul de judecată din data de 20.02.2014, în fața instanței de fond, recurenții au obiectat față de concluzia expertizei potrivit căreia suprafața de 619 mp deținută de recurenți s-ar suprapune peste terenul intimatelor .Așa cum s-a arătat în cuprinsul raportului de expertiză refăcut, actul de schimb a privit terenul de 3000 mp pe care expertul cauzei l-a transpus în planșa nr. 4 ,din care rezultă că terenul în suprafață de 619 mp (S-138 mp + S-287 mp+S-194 mp ) excede acestei suprafețe . Recurenții nu au prezentat vreun act de proprietate care să justifice apartenența acestui teren la proprietatea acestora,suprafața respectivă depășind întinderea de 3000 mp înscrisă în contractul de schimb. Tocmai din acest motiv,recurenții s-au apărat prin invocarea uzucapiunii, ca mod de dobândire a dreptului de proprietate asupra acestui teren .
Sub acest aspect, instanța de fond a concluzionat în mod corect ,în raport de ansamblul probelor administrate în cauză ,că recurenții nu au făcut dovada exercitării unei posesii utile înăuntrul termenului de 30 de ani. În acest sens au fost reținute relatările martorilor M. A. și C. M. potrivit cărora ar fi avut loc o mutare a gardului realizată de către recurenți în anul 1986, respectiv după anul 1992, potrivit celui de-al doilea martor . Astfel, chiar martorul audiat la propunerea recurenților s-a referit la mutarea gardului în anul 1986.
Potrivit art.1895 rap.la art.1890 C.civil, pentru a fi dobândită proprietatea unui bun imobil prin uzucapiunea de 30 de ani este necesar ca posesorul să posede bunul în timpul prevăzut de lege și posesia să fie utilă, adică neatinsă de nici unul din viciile acesteia, conform disp. art.1847 C.civil.
Nefiind îndeplinite aceste condiții,instanța de judecată nu putea da eficiență apărării recurenților,invocată în scopul paralizării acțiunii în revendicare.
Față de toate aceste considerente,constatând că prima instanță de judecată a dispus în mod corect în ceea ce privește obligarea recurenților de a lăsa în deplină proprietate și posesie intimatelor reclamante suprafața de 754 mp situată în pct. „Acasă” din satul Oiești, . între reperele 90-19-17-18-16-1-92-3-4-4/1-91-14/1-18/1-90 evidențiată cu culoare galbenă în planșa nr. 4 întocmită de expert M. L. ( fila 132) ,tribunalul reține că primul motiv de recurs este nefondat.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, raportat la ansamblul cheltuielilor prilejuite de acest proces, dovedite de către intimați prin intermediul chitanțelor depuse la dosar, care totalizează 2500 lei și la soluția de admitere în parte a cererii de chemare în judecată ,obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată este fondată numai pentru suma de 2350 lei, proporțională pretențiilor admise.
Prin urmare,față de toate considerentele mai sus expuse,în raport de disp. art. 312 C.pr.civ. ,tribunalul va admite recursul,va modifica sentința în sensul că va obliga în solidar pe pârâți la plata către reclamantă a sumei de 2350 lei cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 274 C.pr.civ., având în vedere soluția pronunțată asupra recursului prin aprecierea caracterului fondat al acestui numai pentru unul dintre motivele de recurs formulate, celălalt fiind găsit neîntemeiat, recurenții sunt în culpă procesuală ,raportat la respingerea primului motiv de recurs.Pe cale de consecință, aceștia urmează a fi obligați să plătească intimatei-reclamante suma de 800 lei reprezentând parte din cheltuielile de judecată efectuate de către aceasta pentru plata onorariului de avocat(1000 lei ) ,cererea de acordare a cheltuielilor de judecată și pentru diferența de 200 lei dovedindu-se neîntemeiată față de soluția pronunțată asupra recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâții P. P. și P. G. împotriva Sentinței civile nr. 257/2014, pronunțata de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr._, intimate fiind reclamantele S. A. D., P. S. și L. R. C..
Modifică sentința în sensul că obligă în solidar pe pârâți la plata către reclamantă a sumei de 2350 lei cheltuieli de judecată.
Menține în rest sentința.
Obligă recurenții la 800 lei cheltuieli de judecată în recurs către intimata - reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 decembrie 2014.
Președinte, M. D. B. | Judecător, A. D. | Judecător, S. I. Ț. |
Grefier, O. - M. Ș. |
Red..S.I.Ț.
Tehn D.T. 3 ex.
14.01.2015
Jud fond G.N.I.
| ← Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 2293/2014.... | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 51/2014. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
