Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 2261/2014. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2261/2014 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 09-10-2014 în dosarul nr. 14673/280/2009
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2261/2014
Ședința publică de la 09 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE MARIANA VÂRGĂ
Judecător A. M. P.
Judecător C. D.
Grefier N. P.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâta I. G., împotriva sentinței civile nr. 1695/24.02.2014, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimat fiind reclamantul A. L. M., având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av, M. C. pentru recurenta pârâtă, lipsă fiind intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Av. M. C. depune la dosar împuternicire avocațială emisă de Baroul Argeș și dovada achitării taxei judiciare de timbru pusă în vedere de instanță prin citativ.
Apărătorul recurentului pârâte învederează că nu are cereri de formulat.
Tribunalul, în raport de această împrejurare, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Apărătorul recurentului pârâte, având cuvântul, solicită admiterea recursului, apreciind că în mod nelegal s-a respins acțiunea formulată de către reclamantul A. L. M., motivat de faptul că nu s-au putut efectua rapoartele de expertiză din culpa exclusivă a părților.
Consideră că instanța de fond a dat o interpretare greșită prevederilor legale, întrucât recurenta a plătit onorariile ce i-au fost puse în vedere, astfel că nu poate să fie sancționată pentru culpa reclamantului, pentru care se putea dispune darea în debit pentru plata onorariilor de expert.
Apreciază că exista în primul rând posibilitatea suspendării cauzei potrivit art. 155 cor pr civ, și nu respingerea acțiunii, având în vedere că se pronunțase și încheierea interlocutorie.
Precizează că nimeni nu poate fi obligat să rămână în stare de indiviziune, într-un proces de partaj părțile dobândind calități reciproce.
Pentru aceste motive solicită admiterea recursului, casarea sentinței și continuarea judecării procesului.
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față:
P. sentința civilă nr. 1695/24.02.2014, pronunțată de Judecătoria Pitești a fost respinsă acțiunea precizată și formulată de reclamantul A. L. M., domiciliat în com. Micești, ., în contradictoriu cu pârâta I. G., domiciliată în com. Mărăcineni, ., jud. Argeș.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin acțiunea formulată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 08.10.2009, sub nr._ reclamantul A. L. M. a chemat în judecată pe pârâta I. G. solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună partajarea bunurilor comune dobândite de părți în timpul căsătoriei, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, se arată că părțile s-au căsătorit în anul 2006, căsătorie desfăcută prin divorț prin sentința civilă nr.6851/30.10.2009 pronunțată de Judecătoria Pitești.
Susține reclamantul că în timpul căsătoriei părțile au dobândit împreună mai multe bunuri mobile, enumerate în acțiunea introductivă. Solicită reclamantul ca la masa bunurilor de împărțit să fie inclusă și contravaloarea lucrărilor efectuate de foștii soți la domiciliul părinților pârâtei din ., jud.Argeș, unde se află și bunurile mobile și unde aceștia au locuit până la despărțirea în fapt, intervenită la data de 28.07.2009.
Arată reclamantul că lucrările efectuate și mai sus menționate constând în îmbunătățiri reprezintă un drept de creanță al ambelor părți la masa de partaj, astfel: construcția unei sobe din teracotă, zugrăvirea și repararea a două camere plus hol (vopsea lavabilă, vopsea de lemn, prize, întrerupătoare și două lustre), racordare la apa potabilă (țeavă PVC, robineți, coturi și reducții), vopsirea gardului ce împrejmuiește casa.
Solicită reclamantul să se aibă în vedere că toate cheltuielile de nuntă au fost suportate exclusiv de către acesta (rochie de mireasă și toalete costisitoare), iar în perioada căsătoriei a achitat cu banii obținuți din veniturile sale taxa pentru studii a pârâtei, în condițiile în care aceasta în intervalul 15.08.2008 – 04.05.2009 nu a prestat nicio activitate.
Solicită reclamantul reținerea la masa de partaj ca pasiv și a creditului încheiat cu BRD Sucursala Mărăcineni la data de 29.08.2008 în sumă totală de 24.891,21 lei, bani ce au fost folosiți pentru cheltuieli în timpul căsătoriei. Arată reclamantul că acest credit a fost încheiat pe numele său iar din data de 31.07.2009 a suportat singur ratele bancare urmând să achite până în anul 2018 suma de 22.445 lei.Solicită să fie obligată pârâta la plata a 50 % din contravaloarea acestui pasiv.
In dovedire, reclamantul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriu, proba testimonială și expertiză tehnică de specialitate.
Cererea nu a fost motivată în drept.
La data de 29.01.2010 pârâta I. G. formulează întâmpinare prin care precizează bunurile mobile dobândite de părți în timpul căsătoriei (f.16, dos. primul ciclu procesual), susținând că televizorul color cu plasmă LG solicitat la partaj de către reclamant, nu există în masa bunurilor de împărțit.
In ceea ce privește îmbunătățirile despre care face vorbire reclamantul, pârâta arată că acestea constau de fapt doar în construirea unei sobe de teracotă, schimbat culoare pereți într-o cameră și în hol. Restul elementelor menționate de reclamant a fost achiziționat de părinții pârâtei.
In privința racordării la apa potabilă pârâta menționează că aceasta a fost executată cu foarte mulți ani în urmă iar în timpul căsătoriei părțile au cumpărat doar o pompă sumersibilă. Susține pârâta că nu este reală afirmația reclamantului că s-ar fi vopsit tot gardul împrejmuitor al proprietății, fiind vopsite doar două plase de gard interior.
Cu privire la cheltuielile de nuntă, pârâta arată că acestea au fost acoperite integral din darul obținut cu această ocazie, iar taxa de facultate a fost suportată de către părinții săi.
Arată pârâta că la data de 29.08.2008 foștii soți au contractat un împrumut bancar la BRD Suc. Mărăcineni în sumă netă de 10.700 lei, bani ce au fost folosiți pentru rambursarea de către reclamant a unui credit de nevoi personale contractat în euro anterior încheierii căsătoriei de la Volksbank Romania. In această situație, pârâta apreciază că acest credit nu poate fi reținut la masa de partaj ca datorie comună în condițiile în care suma de 1721 euro din credit a fost folosită pentru rambursarea unui împrumut contractat de reclamant înainte de căsătorie iar diferența până la valoarea de 10.700 lei a fost utilizată pentru achiziționarea unor bunuri mobile solicitate de reclamant prin acțiune la partaj.
P. întâmpinare pârâta a precizat că este de acord ca bunurile mobile solicitate de reclamant la masa de partaj să fie atribuite în integralitate în lotul acestuia, prin expertiza de lotizare (f.15-18 dos. primul ciclu procesual).
In susținere, pârâta a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu reclamant, martori și expertiză tehnică de specialitate.
La data de 26.02.2010 reclamantul a depus la dosarul cauzei precizări și răspuns la întâmpinare prin care a arătat că în timpul căsătoriei el a contractat două împrumuturi bancare, respectiv: contract de credit nr._/29.08.2008 încheiat cu BRD în sumă totală de 24.821,21 lei, în care pârâta are calitatea de coîmprumutat, din acest credit fiind achitată suma de 4.446 lei, restul de 22.445 lei urmând să îl achite reclamantul, iar pârâta să fie obligată la plata a 50 % din suma rămasă de rambursat; contract de credit nr._/02.02.2009 încheiat cu ING, din care, la data despărțirii în fapt, mai era de plătit suma de 10.863,39 lei, pe care solicită să fie reținută la partaj ca pasiv al comunității de bunuri și pentru care pârâta să fie obligată la plata a 50 % din valoare.
Menționează reclamantul că aceste sume de bani au fost folosite la achiziționarea bunurilor comune supuse partajului, la cheltuielile zilnice și la plata cursurilor facultății frecventată de pârâtă (f.26-28 dos. primul ciclu procesual).
La data de 12.03.2010 pârâta formulează raspuns la precizările reclamantului arătând ca sumele de bani ce reprezintă credit au fost folosite de acesta în scopuri personale, numai suma de 4642 lei reprezintă bun comun și solicitând ca suma de 6958 lei să fie scoasă de la masa partajabilă . Arată pârâta că banii obținuți prin creditul de la ING conform contractului nr._/2.02.2009 au fost utilizați pentru refinanțarea unor linii de credit contractate de reclamant înainte de căsătorie, în scop personal si solicită scoaterea de la masa de partaj a acestui credit (f.63-64).
Cauza a fost soluționată de Judecătoria Pitești prin pronunțarea sentinței civile nr._/10.12.2010 care, ca efect al admiterii recursului promovat de pârâtă a fost casată integral (inclusiv încheierea de admitere în principiu) cu trimitere spre rejudecare prin decizia nr. 2591/15.09.2011 a Tribunalului Argeș.
S-a reținut în esență prin decizia de casare că prima instanță nu a lămurit în cauză ce sume din datoriile contractate au fost folosite de părți în timpul căsătoriei și ce sume au fost folosite pentru achitarea creditelor personale ale pârâtului, situație ce echivalează cu necercetarea fondului.
La rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești sub același număr de dosar_ .
La data de 26.03.2012 reclamantul A. L. M. a formulat cerere completatoare prin care a solicitat ca în baza probelor administrate în cauză să se constate că are un drept de creanță la masa de partaj în sumă de 10.320 lei constând în creditele contractate în timpul căsătoriei, încheiate cu BRD Sucursala Argeș și ING – Sucursala Pitești, astfel: suma de 5.520 lei reprezentând contravaloarea ratelor achitate de reclamant la BRD în perioada octombrie 2009 – septembrie 2011 și suma de 4.800 lei reprezentând contravaloarea ratelor achitate de reclamant la creditul contractat cu ING, în perioada octombrie 2009 – septembrie 2011 (f.11).
In motivarea cererii completatoare, reclamantul arată că în perioada căsătoriei cu pârâta au contractat două credite, unul la BRD – Sucursala Pitești și celălalt la ING Sucursala Pitești, credite pe care, de la data despărțirii în fapt, respectiv octombrie 2009 până în septembrie 2011, le-a achitat integral reclamantul, anticipat.
Solicită reclamantul ca și pârâta să suporte jumătate din aceste sume, întrucât creditele au fost contractate pe numele său, iar banii au fost folosiți de foștii soți în timpul căsătoriei.
De asemenea, a solicitat introducerea la masa de partaj și a acestor sume, urmând ca pârâta să suporte jumătate din acestea, respectiv ½ din 5.520 lei și ½ din 4.800 lei.
La data de 21.05.2012 pârâta a depus întâmpinare prin care arată că, la fila 31 din dosar există contractul de credit nr._/29.08.2008 în suma de 11.000 lei, iar din această sumă s-a acoperit un credit pe care l-a contractat reclamantul înainte de căsătorie, respectiv din data de 16.06.2005; diferența de sumă obținută din credit a fost folosită la cumpărarea calculatorului solicitat la masa de partaj.
In ceea ce privește contractul de împrumut nr._/30.01.2009 în valoare de 11.111 lei arată pârâta că din cuprinsul acestuia rezultă că au fost acoperite alte două contracte de credit la Raiffeisen Bank, contractate de reclamant înainte de căsătorie, respectiv 07.06.2002 și 20.09.2005, susținând că nu a avut cunoștință de refinanțare și aceste contracte nu poartă semnătura sa.
In continuarea motivării întâmpinării, pârâta reiterează motivele și susținerile invocate prin întâmpinarea depusă în primul ciclu procesual al judecării cauzei.
Ambele părți au depus la dosarul cauzei înscrisuri.
Au fost încuviințate și administrate la solicitarea ambelor părți litigante proba cu înscrisuri, interogatorii și proba testimonială.
P. încheierea pronunțată în cauză la data de 29.10.2012 a fost anulată ca netimbrată cererea completatoare formulată în cauză de către reclamantul A. L. M..
Au fost administrate interogatoriile părților (f.111-116) și s-au audiat martorii F. I. (f.161), B. L. E. (f.162), S. D. (f.398) și M. A. C. (f.399), depozițiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.
S-au înaintat, la solicitarea instanței, adrese de relații de la Volksbank, BRD, ING și Raiffeisen Bank în ceea ce privește contractele de credit solicitate la masa de partaj de către reclamant.
P. încheierea de admitere în principiu pronunțată în cauză la data de 21.10.2013 (f.423 – 425), instanța a reținut următoarele:
Părțile în cauză, reclamantul și pârâta, s-au căsătorit la data de 14.07.2007, căsătoria acestora fiind desfăcută prin sentința civilă nr. 6851/30.10.2009 pronunțată de Judecătoria Pitești, rămasă definitivă prin neapelare și irevocabilă la data de 28.12.2009 (f.29 primul ciclu procesual).
Din răspunsurile în cadrul interogatoriului administrat, s-a reținut că pârâta a recunoscut în mare parte existența bunurilor mobile solicitate de către reclamant la masa de partaj prin acțiunea introductivă.
In ceea ce privește îmbunătățirile solicitate de reclamant la masa de partaj pretins a fi fost efectuate la imobilul casă – proprietatea părinților reclamantei pârâta a recunoscut la interogatoriu doar lucrările de zugrăvire în trei camere, lucrări de vopsire a două camere, a holului și a bucătăriei, instalarea unui hidrofor, vopsirea gardului exterior și montarea a două lustre.
Depozițiile martorilor audiați în cauză au confirmat doar aspectele recunoscute de către pârâtă în cadrul interogatoriului administrat în ceea ce privește îmbunătățirile mai sus descrise constând în lucrări de vopsire și zugrăvire precum și achiziționarea pompei submersibile.
In mod singular, martorul F. I. a susținut în depoziția sa în plus față de ceea ce s-a relevat prin celelalte elemente probatorii, faptul că părțile au racordat pe cheltuială proprie imobilul la rețeaua de apă curentă, că s-a schimbat pardoseala în două camere și au fost vopsite tocurile geamurilor.
In ceea ce privește pardoseala înlocuită și vopsirea tocurilor geamurilor instanța a reținut că reclamantul nu a solicitat la masa de partaj și contravaloarea acestor lucrări de îmbunătățire.
Cu privire la afirmația martorului relativ la racordarea imobilului la rețeaua de apă curentă, s-a constatat că aceasta a fost contrazisă prin depoziția martorei B. L. E., care a precizat că încă din anul 1992 imobilul părinților reclamantei era finalizat și foarte bine îngrijit, neefectuându-se de către părți vreo îmbunătățire.
In ceea ce privește cererea reclamantului formulată inițial în primul ciclu procesual, astfel cum a fost completată la data de 26.03.2012 și având ca obiect reținerea în favoarea acestuia a unui drept de creanță la masa de partaj în sumă de 5.520 lei, reprezentând contravaloarea ratelor achitate de el, în perioada octombrie 2009 – septembrie 2011, aferente contractului de credit încheiat cu BRD, instanța a reținut următoarele:
P. contractul nr._/29.08.2008 încheiat cu BRD, foștii soți au contractat, în timpul căsătoriei, un credit în sumă de 11.000 lei, pentru nevoi personale nenominalizate (f.31-36 dos.I ciclu procesual).
La data de 01.09.2008 reclamantul a formulat o cerere de rambursare credit către Volksbank România, unde a și plătit suma de 1721 euro pentru achitarea integrală a unui credit pe care l-a contractat personal la data de 16.06.2005, deci anterior încheierii căsătoriei, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la filele 19-20 din dosarul cauzei în I ciclu procesual.
Această situație de fapt a fost confirmată și de relațiile înaintate la dosarul cauzei de către Volksbank România (f.53). Diferența de sumă obținută prin împrumutul contractat cu BRD a fost folosită de foștii soți în timpul căsătoriei pentru achiziționarea unui calculator și a componentelor acestora, pentru care au plătit prețul total de 2612 lei, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei (f.80-84 I ciclu procesual).
Printr-un calcul simplu, a rezultat că din banii obținuți din împrumutul la BRD foștilor soți le-a mai rămas suma de 734 lei care nu s-a dovedit în ce mod a fost cheltuită.
In consecință, instanța a constatat că nu se poate reține în favoarea reclamantului un drept de creanță la masa de partaj în cotă de ½ din contravaloarea ratelor aferente creditului BRD, în condițiile în care o parte din banii obținuți prin acest împrumut au fost folosiți la rambursarea altui credit contractat de acesta, anterior încheierii căsătoriei, iar cu diferența de bani s-au achiziționat bunuri mobile în timpul căsătoriei, solicitate la masa de partaj și care au fost reținute ca atare, fiind dovedite prin probatoriul administrat.
In ceea ce privește dreptul de creanță solicitat la masa de partaj de către reclamant prin cererea completatoare constând în contravaloarea ratelor achitate personal, aferente creditului contractat cu ING, instanța a reținut că sub acest aspect cererea a fost anulată ca netimbrată, astfel cum s-a menționat mai sus.
Potrivit disp. art.223 din Legea nr.71/2011, privind punerea în aplicare a Noului Cod Civil, dacă prin prezenta lege nu se prevede astfel, procesele și cererile în materie civilă sau comercială în curs de soluționare la data intrării în vigoare a Codului Civil, se soluționează de către instanțele legal învestite în conformitate cu dispozițiile legale, materiale și procedurale în vigoare la data când acestea au fost pornite.
La data învestirii instanței cu prezenta cerere de partaj respectiv 08.10.2009 erau în vigoare dispozițiile Codului Familiei în ceea ce privește regimul comunității bunurilor dobândite de părți în timpul căsătoriei, sens în care instanța a dat eficiență prevederilor acestuia în cauza de față.
Potrivit disp. art.30 alin.1 C.fam., bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soți, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților. Textul de lege mai sus invocat instituie o prezumție a comunității de bunuri dobândite de soți în timpul căsătoriei, prezumție care, potrivit alin.3, nu trebuie să fie dovedită.
Astfel, în temeiul acestei prezumții, oricare bun dobândit în căsătorie de oricare dintre soți se consideră comun, câtă vreme nu se face dovada, de către una dintre părți, că este bun propriu al acesteia, respectiv că se încadrează într-una din categoriile prevăzute de art.31 din Codul familiei. Potrivit disp. art. 5 alin. 1 din Decretul nr. 32/1954, dovada că un bun este propriu se va putea face între soți prin orice mijloc de probă.
Cu privire la cotele ce se cuvin coproprietarilor, legea prezumă contribuția egală și comună a fiecăruia dintre aceștia. Pe de altă parte, oricare dintre părți poate să dovedească, prin orice mijloc de probă, faptul că a avut o contribuție mai mare la dobândirea bunurilor comune.
În cauză nu s-a reținut că fiecare dintre părți a făcut dovada, prin probele mai sus analizate, că a avut o contribuție superioară la dobândirea bunurilor comune.
Având în vedere aceste considerentele spuse, instanța a reținut că părțile, reclamanta si paratul, au dobândit in timpul casatoriei, in cote de 50% fiecare, următoarele bunuri comune: mobila de dormitor compusă din pat de mijloc, șifonier cu 2 uși, comodă; aragaz cu 4 ochiuri marca Zanussi, 1 combina frigorifică, un ventilator cu picior, 1 masa de călcat, 1 aspirator marca Electrolux, Home Cinema LG(TV), 1 calculator (unitate, tastatura, mouse, boxe Phillips, monitor LG), mașină electrica de tocat carne, pompa sumersibilă, 50 metri liniari cablu, 1 soba teracotă, 1 filtru cafea, 5 pilote, 3 lenjerii de pat, 3 seturi de pahare, 1 storcător fructe, 2 seturi a cate 6 farfurii, 1 set cu 44 vase, 1 mixer cu bol, 2 vase yena,6 piese pentru bucătărie Apollo.
A constatat, de asemenea, că părțile, reclamanta si paratul, au un drept de creanța la masa de partaj, in cuantum de 1/2 fiecare din contravaloarea imbuntatirilor efectuate la imobilul proprietatea părinților paratei situat in com. Maracineni, ., jud.Argeș, drept de creanță ce se va calcula prin expertiza de specialitate si care constă in: lucrări de zugrăvit in 3 camere ale imobilului, lucrari de vopsire a 2 camere ,hol si bucătărie, montare a 2 lustre, efectuat lucrări suplimentare de alimentare cu apă, vopsit fațada gard împrejmuitor.
Întrucât patrimoniul supus împărțelii este cel de la data partajului, la împărțirea bunurilor și în vederea stabilirii contravalorii cotei de proprietate asupra acestora a fiecărei părți, se ia în calcul valoarea lor de la acest moment, iar nu de la momentul intrării în comunitate. P. urmare, în cauză este necesar să se țină seama de valoarea de circulație ce se poate stabili prin expertize de specialitate .
P. urmare, în cauză s-a dispus efectuarea unor expertize de specialitate având ca obiectiv identificarea ,evaluarea bunurilor si intocmirea propunerilor de lotizare, în baza art.673 ind.6 C.pr.civ.
Au fost numiți în cauză prin încheierea din 02.12.2013 experți specialitatea construcții și evaluări bunuri mobile, fixându-se onorariile acestora, a căror plată a fost instituită în sarcina părților în cote egale.
P. chitanțele depuse la f.431 – 432 din dosar pârâta I. G. a făcut dovada achitării onorariilor către cei doi experți.
La termenul de judecată din data de 20.01.2014 apărătorul reclamantului a precizat că nu a mai luat legătura cu acesta din urmă în vederea achitării onorariilor pentru cei doi experți.
Reclamantul nu a depus la dosarul cauzei dovada achitării onorariilor experților.
La același termen instanța a pus în vedere pârâtei să precizeze dacă înțelege să achite diferența de onorariu stabilită în sarcina reclamantului pentru cei doi experți.
La termenul de judecată din data de 24.02.2014 instanța a constatat ca: nu s-au efectuat cele doua rapoarte de expertiza dispuse in cauza fata de împrejurarea ca reclamantul nu a achitat onorariul pentru cei doi experti; expertul V. S. a depus la dosar note scrise prin care a învederat ca nu i-a fost achitat pana la acest termen onorariul provizoriu, sens in care nu a efectuat raportul de expertiză.
La același termen, instanța a constatat ca apărătorul paratei a depus la dosarul cauzei cerere de amânare a cauzei pentru nedepunerea rapoartelor de expertiză, fără a preciza dacă înțelege să achite diferența de onorariu stabilită în sarcina reclamantului pentru cei doi experți, astfel cum i s-a pus în vedere.
Față de această situație de fapt, instanța a constatat imposibilitatea efectuării rapoartelor de expertiza, respectiv administrării acestei probe, din culpa exclusiva a părților.
Conform disp. art.6736 alin.1 C.pr.civ. anterior, „Dacă pentru formarea loturilor sunt necesare operații de măsurătoare, evaluare și altele asemenea, pentru care instanța nu are date suficiente, ea va da o încheiere prin care va stabili elementele arătate la art. 6735 alin.1, întocmind în mod corespunzător minuta prevăzută de art. 258. P. aceeași încheiere, instanța va dispune efectuarea unei expertize pentru formarea loturilor”.
Potrivit alin.2 din același text legal mai sus invocat, „raportul de expertiză va arăta evaluarea și criteriile avute în vedere la stabilirea acesteia, va indica dacă bunurile pot fi comod partajabile în natură și în ce mod anume, propunând loturile ce urmează a fi atribuite”.
Conform art. 170 alin.1 C.pr.civ. anterior, când s-a încuviințat o cercetare locală, expertiză sau dovadă cu martori, partea care a propus-o este obligată ca în termen de 5 zile de la încuviințare să depună suma statornicită de instanță pentru cheltuielile de cercetare, drumul și despăgubirea martorilor sau plata expertului; neîndeplinirea acestor obligații, potrivit alin.2, atrage decăderea din dovada încuviințată; astfel cum prevede alin.4 din același text legal, depunerea sumei se va putea însă face și după împlinirea termenului, dacă prin aceasta nu se amână judecata.
In cauză, proba cu expertiză a fost dispusă din oficiu în condițiile art. 6736 alin. 1 și 2 C.pr.civ.
Potrivit art.1711 C.pr.civ., în cazurile în care proba a fost dispusă din oficiu, instanța va stabili, prin încheiere, cheltuielile de administrare a probei și partea care trebuie să le plătească, putându-le pune și în sarcina ambelor părți.
In speța de față cheltuielile pentru efectuarea expertizelor de specialitate au fost stabilite în sarcina ambelor părți care nu au făcut dovada achitării onorariilor pentru experți nici în condițiile instituite prin disp. art. 170 alin.4 C.pr.civ.
Având în vedere imposibilitatea administrării probei cu expertize de specialitate, instanța a reținut că nu poate proceda la formarea și atribuirea loturilor conform disp. art.6739 C.pr.civ.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta I. G., care susține:
1. Sentința este netemeinică și nelegală (art.3041 și art.304 pct.9 Cod pr.civilă), pentru că instanța a reținut greșit că expertiza nu s-a putut efectua din culpa părților. Însă, recurenta a plătit onorariile ce i-au fost puse în vedere de către prima instanță și nu poate fi sancționată pentru culpa intimatului, care nu a achitat partea sa din onorariile cuvenite experților.
Instanța trebuia să suspende judecata, conform art.155 Cod pr.civilă, mai ales că pronunțase o încheiere de admitere în principiu, iar părțile nu pot să rămână în indiviziune.
2. Soluția este greșită și pentru că instanța nu a acordat recurentei pârâte cheltuielile de judecată.
Examinând actele dosarului și sentința recurată, tribunalul va reține:
Primul motiv de recurs este nefondat.
La data de 21.10.2013, Judecătoria Pitești a pronunțat în această cauză încheierea de admitere în principiu, în care a reținut contribuția egală a foștilor soți, părți în prezenta cauză, cu privire la dobândirea următoarelor bunuri comune: mobila de dormitor compusă din pat de mijloc, șifonier cu 2 uși, comodă; aragaz cu 4 ochiuri marca Zanussi, 1 combina frigorifică, un ventilator cu picior, 1 masa de călcat, 1 aspirator marca Electrolux, Home Cinema LG(TV), 1 calculator (unitate, tastatura, mouse, boxe Phillips, monitor LG), mașină electrica de tocat carne, pompa sumersibilă, 50 metri liniari cablu, 1 soba teracotă, 1 filtru cafea, 5 pilote, 3 lenjerii de pat, 3 seturi de pahare, 1 storcător fructe, 2 seturi a cate 6 farfurii, 1 set cu 44 vase, 1 mixer cu bol, 2 vase yena,6 piese pentru bucătărie Apollo.
Prima instanță a constatat că părțile, reclamantul si parata, au un drept de creanța la masa de partaj, in cuantum de 1/2 fiecare din contravaloarea imbuntatirilor efectuate la imobilul proprietatea părinților paratei situat in com. Maracineni, ., jud.Argeș, drept de creanță ce se va calcula prin expertiza de specialitate si care constă in: lucrări de zugrăvit in 3 camere ale imobilului, lucrari de vopsire a 2 camere ,hol si bucătărie, montare a 2 lustre, efectuat lucrări suplimentare de alimentare cu apă, vopsit fațada gard împrejmuitor.
La termenul următor, din 02.12.2013, prima instanță a desemnat, prin tragere la sorți, experți pentru identificarea și evaluarea bunurilor reținute la partaj, respectiv pe V. S. – expert constructor și P. N. – expert evaluator.
Onorariile au fost stabilite la câte 900 lei pentru fiecare expert, urmând ca fiecare parte să plătească jumătate din onorariu către fiecare expert.
Recurenta pârâtă și-a îndeplinit obligațiile stabilite în sarcina sa, achitând câte 450 lei, la dispoziția fiecărui expert (f.431-432 dosar rejudecare).
La data de 20.01.2014, prima instanță a emis adrese către experți și a pus în vedere recurentei pârâte, care avea termen în cunoștință și beneficia de asistență juridică din partea unui avocat, neprezent în sală însă, să precizeze dacă înțelege să achite și diferențele de onorarii cuvenite experților și datorate de intimatul reclamant, acordând în acest sens termen la 24.02.2014 (f.436).
Pentru acest termen, apărătorul recurentei pârâte a lăsat o cerere, la 21.02.2014 (f.441), de amânare a cauzei pentru lipsa raporturilor de expertiză, iar recurenta pârâtă nu s-a prezentat în instanță.
Tribunalul reține că recurenta pârâtă avea obligația conform art.129 alin.1 Cod pr.civilă, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului. De asemenea, avea obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de judecător și să-și exercite drepturile procedurale conform art.723 alin.1 Cod pr.civilă.
În concret, recurenta pârâtă, dacă dorea finalizarea procesului, trebuia să achite și diferențele de onorarii pentru expert ce au fost puse în sarcina intimatului, până la termenul acordat în acest sens, sume pe care le-ar fi recuperat ulterior de la intimat, pe calea cheltuielilor de judecată.
Recurenta pârâtă a susținut că prima instanță trebuia să dispună suspendarea judecării cauzei potrivit art.155 Cod pr.civilă, iar nu decăderea din dreptul de a administra proba cu expertiză tehnică.
Tribunalul reține că în cauză, raportat la susținerile recurentei, nu sunt incidente prev.art.155 Cod pr.civilă, care se referă la amânarea judecății, iar nu a suspendarea invocată de recurentă.
Probabil, recurenta pârâtă a făcut referire la prev.art.1551 Cod pr.civilă, care prevăd că instanța poate suspenda judecata atunci când constată că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina părții reclamante, prin neîndeplinirea obligațiilor stabilite de instanță în cursul judecății.
Aceste prevederi legale nu sunt aplicabile în cauză atâta timp cât există normă specială cât privește administrarea probelor, respectiv art.170 alin.3 Cod pr.civilă, care prevede că în termen de 5 zile de la încuviințarea probei cu expertiză partea/părțile au obligația să consemneze sumele constând în onorariile experților, sub sancțiunea decăderii din probe.
Or, prima instanță a aplicat corect prev.art.170 alin.3 Cod pr.civilă, cu prioritate, întrucât sunt norme speciale față de disp.art.1551 Cod pr.civilă.
Motivul doi de recurs este fondat.
Potrivit art.274 Cod pr.civilă, partea căzută în pretenții, în speță intimatul reclamant căruia i s-a respins acțiunea, datorează recurentei pârâte cheltuieli de judecată în cuantum de 2900 lei, constând în onorarii de experți și avocat (f.179, 431 și 432).
Pentru considerentele expuse, tribunalul, în baza art.312 rap.la art. 041 și art.304 pct.9 Cod pr.civilă, va admite recursul, va modifica în parte sentința în sensul că va obliga pe intimatul reclamant să plateasca recurentei parate suma de 2900 lei cheltuieli de judecată.
Va menține în rest sentinta.
În baza art.274 Cod pr.civilă, intimatul reclamant datorează recurentei pârâte cheltuieli de judecată în recurs, constând în suma de 20 lei, plătită cu titlu de taxă judiciară.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta I. G., domiciliată în com. Mărăcineni, ., jud. Argeș împotriva sentinței civile nr. 1695/24.02.2014, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimat fiind reclamantul A. L. M. domiciliat în com. Micești, .
Modifica in parte sentinta in sensul ca, obliga pe reclamant sa plateasca paratei suma de 2900 lei cheltuieli de judecată.
Menține în rest sentinta.
Obliga pe intimat la 20 lei cheltuieli de judecata in recurs, catre recurent.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica din 09.10.2014
Președinte, M. V. | Judecător, A. M. P. | Judecător, C. D. |
Grefier, N. P. |
red.C.D.
dact.C.E.C./4 exp.
28.10.2014.
jud.fond A.G..
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 1070/2014. Tribunalul ARGEŞ | Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 149/2014.... → |
|---|
