Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 149/2014. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 149/2014 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 26-02-2014 în dosarul nr. 3182/216/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 149/2014
Ședința publică de la 26 Februarie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE MIHAELA BADEA, judecător
Judecător I. P.
Grefier E. R.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul declarat de pârâta N. M.-C. împotriva sentinței civile nr. 526/16.05.2013 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș, în dosarul nr._, intimat fiind reclamantul A. D.-M. și având ca obiect stabilire program vizitare minor modificare.
Dezbaterile asupra apelului și susținerile părtilor au avut loc în ședința publică de la 12 02 2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Tribunalul având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 26 02 2014, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Constată că,sub nr._ din 23.11.2012, s-a înregistrat pe rolul acestei instanțe cererea formulată de reclamantul A. D. M. prin care se solicită modificarea programului de vizitare a minorilor A. A. C. și A. M. V., minori rezultați din relația avută anterior cu pârâta N. M. C..
În motivarea cererii s-a arătat că prin sentința civilă nr. 760/13.06.2012, pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre reclamantul și pârâta din prezenta cauză prin divorț de comun acord, exercitarea autorității părintești asupra minorilor, de către ambii părinți, stabilirea domiciliului minorilor la mama și s-a încuviințat tatălui să păstreze legături cu minorii, prin stabilirea unui program de vizitare.
Reclamantul a mai arătat că programul de vizitare stabilit prin sentința amintită nu-i permite a stabili o legătură afectivă cu minorii și pentru aceste considerente solicită modificarea lui.
În probațiune s-au depus înscrisuri.
La termenul din data de 18.12.2012, pârâta și numita N. A. (mama pârâtei), prin apărător au depus la dosar cerere reconvențională prin care solicită a se ridica dreptul tatălui de a-și vizita copii minori. În motivarea cererii s-a arătat că unul dintre minori prezenta semne de teamă în momentul vizitei tatălui său și refuza să-l vadă. Pârâta – reclamantă reconvențional a arătat că a apelat la serviciile unui psiholog care, i-a recomandat a întrerupe legăturile tată-minor pentru o perioadă de timp.
La data de 14.12.2012 s-a depus la dosar referatul de anchetă socială efectuat la domiciliul reclamantului, iar la data de 25.01.2013 referatul de anchetă socială efectuat la domiciliul pârâtei, la solicitarea instanței.
La termenul din data de 24.01.2013, reclamantul a depus la dosar întâmpinare la cererea reconvențională prin care a invocat lipsa calității procesuale active a numitei N. A.. De asemenea a solicitat respingerea cererii reconvenționale ca neîntemeiată.
La același termen s-a procedat la audierea minorului A. A. C., în cameră de consiliu.
Prin încheierea din data de 31.01.2013, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale active a numitei N. A. și pe cale de consecință a respins cererea reconvențională formulată de aceasta în contradictoriu cu reclamantul –pârât reconvențional.
De asemenea, la termenul din data de 16 mai a pus în discuția părților oportunitatea efectuării unei expertize psihologice asupra minorului A. A. C., însă în raport de lipsa nejustificată a reclamantei reconvenționale și poziția reclamantului care, s-a opus administrării acestei probe, s-a renunțat la administrarea ei.
Ca urmare a probatoriului administrat în cauză s-a dispus de Judecătoria Curtea de Argeș prin sentința civilă nr. 526/16.05.2013 admiterea în parte a acțiunii civilă formulată de reclamantul A. D. M., în contradictoriu cu pârâta N. M. C..
A încuviințat reclamantului să păstreze legături cu minorii A. A. C., născut la data de 18.06.2009 și A. M. V., născut la data de 29.05.2011,conform următorului program:
a) în al treilea și ultimul sfârșit al fiecărei luni de vineri orele 17,00 până duminică orele 17,00, cu preluare la domiciliul său
b) o lună în timpul vacanței de vară în intervalul 01 iulie – 31 august, cu preluare la domiciliul său
c) în anii pari, în vacanta de iarnă în intervalul 24 decembrie -02 ianuarie, iar în anii impari o săptămână în vacanța de primăvară în perioada sărbătorilor pascale, cu preluare la domiciliul său,
d) 3 ore, în zilele de naștere al fiecăruia dintre minori, fără preluare la domiciliul său, exceptând cazurile în care zilele respective sunt incluse în sfârșitul de săptămână prevăzute la pct. a), când se vor aplica dispozițiile anterioare.
Respinge cererea reconvențională formulată de reclamanta reconvențională N. M. C. în contradictoriu cu pârâtul reconvențional A. D. M..
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel s-a reținut de prima instanță că, părțile în litigiu au fost căsătorite începând cu data de 13.08.2007 și până la data de 13.06.2012 când s-a pronunțat divorțul de comun acord. Din căsătorie au rezultat 2 copii minori A. A. C., născut la data de 18.06.2009 și A. M. V., născut la data de 29.05.2011.
Prin sentința 760/2012, instanța care a dispus desfacerea căsătoriei a soluționat și cererile accesorii divorțului dispunând ca exercitarea autorității părintești asupra minorilor să se exercite de către ambii părinți, minorii să locuiască cu mama acestora iar tatăl să păstreze legătura cu copii săi, după următorul program:
- în ultima sâmbătă și duminică din fiecare lună, între orele 16,00- 18,00, la domiciliul reclamantei;
- a doua zi de P. și a doua zi de C. a fiecărui an, între orele 16,00-18,00, la domiciliul reclamantei;
- de ziua de naștere a fiecărui minor, respectiv la datele de 29 mai și 18 iunie din fiecare an, între orele 16,00-18,00, la domiciliul reclamantei.
În data de 23.11.2012, reclamantul solicită modificarea acestui program motivat de faptul că nu îi permite a stabili și menține o legătură afectivă cu minorii.
Pe de altă parte, pârâta nu solicită doar respingerea cererii principale ci și ridicarea dreptului reclamantului de a-și mai vizita minorii, motivat de faptul că prezența sa afectează psihic pe aceștia.
Din cuprinsul textului art. 401 raportat la art. 400 N.C.C. rezultă că, în cazul în care în urma divorțului, domiciliul minorului este stabilit la unul dintre părinți, celălalt părinte are dreptul de a avea legături personale cu minorul.
Legea nu prevede în mod expres care sunt modalitățile în care se pot păstra legăturile cu minorul încredințat celuilalt părinte, însă practica judiciară s-a pronunțat în mod constant în sensul stabilirii unui program de vizitare în favoarea părintelui despărțit de minor.
Așadar, legea recunoaște un drept, al părintelui de a menține legătura cu copilul său încredințat altei persoane prin posibilitatea vizitării periodice. Chiar dacă este un drept recunoscut de lege, așa cum a remarcat și Curtea Constituțională, acesta nu este expresia unui interes legitim ci este recunoscut în considerarea interesului exclusiv al copilului (dec. 82/2003). În atare condiții, instanța este datoare a stabili în primul rând care este interesul minorului și în funcție de acesta a da eficiență dreptului părintelui, sau după caz a restrânge exercitarea lui.
Având o reglementare legală, exercitarea dreptului de a menține legături cu minorul o reprezintă regula, excepția fiind dată de neexercitare, în condițiile în care prezența fizică a părintelui are efecte negative asupra minorului.
Ca atare, solicitările pârâtei, formulate prin cererea reconvențională nu pot fi primite decât în condițiile în care se dovedește că prezența tatălui afectează în mod negativ creșterea și educarea minorilor, sub aspect fizic ori psihic. În acest sens pot fi reținute acte de violență fizică, verbală sau psihică ori alte acțiuni de natură a implementa minorilor concepții contrare normelor legale sau obiceiurilor, normelor sociale ori cutumei.
Dimpotrivă severitatea sau exigența unui părinte, motivată și impusă de rațiuni benefice, nu poate fi reținută în sensul restricționării exercitării dreptului de a menține legături cu minorul, chiar dacă aceste acte de severitate și exigență sunt de natură a genera ostilitatea minorului (vz. dec. C.C. nr.82/2003).
În concluzie, dreptul părintelui de a păstra legături cu minorul poate fi restricționat sau limitat doar în măsura în care acesta, prin comportamentul sau, generează suferințe nejustificate copilului ori îi implementează concepții, idei de natură a genera o atitudine antisocială, ori contrară legii și bunelor moravuri.
În speța dedusă judecății, din probele administrate la solicitarea reclamantei reconvenționale nu rezultă că prezența tatălui - pârât reconvențional în preajma minorilor este de natură a afecta negativ creșterea și educarea lor. Coroborând depozițiile martorilor P. L. A. și F. F., instanța reține că pe perioada în care părțile erau căsătorite, comportamentul tatălui față de minori nu era chiar unul plin de afecțiune ci dimpotrivă, unul mai sever, însă nu se poate reține că reclamantul ar fi urmărit sau doar acceptat a provoca suferințe copiilor.
Implicarea tatălui, puțin superficială, în creșterea și educarea minorilor, pe perioada căsniciei, este desigur condamnabilă însă nu trebuie omis faptul că atitudinea era desfășurată și pe fondul problemelor de familie (conflictelor cu fosta soție și mama acesteia) și financiare. În condițiile actuale, în care cel puțin o parte din aceste probleme au dispărut, comportamentul tatălui față de minori va căpăta desigur alte valențe. În stabilirea acestei convingeri, instanța a avut în vedere, în special sentimentele de afecțiune ale reclamantului față de copii săi, a căror existență nu poate fi negată. Astfel, după părăsirea domiciliului comun, reclamantul a preferat să rămână în localitatea Domnești, închiriind o cameră într-un imobil aflat în apropiere de fosta locuință și menținând un loc de muncă nu forte profitabil. Acest comportament denotă faptul că a dorit a fi în prezența minorilor și a contribui în limita posibilităților la creșterea și educarea lor. După părăsirea localității Domnești, reclamantul nu a întrerupt legătura cu minorii, ci dimpotrivă i-a vizitat constant,în limitele impuse de hotărârea judecătorească de divorț.
Pe de altă parte, afirmațiile reclamantei reconvenționale precum că prezența tatălui afectează psihic, în mod negativ minorii, nu sunt dovedite. Aceasta a arătat că un în urma unui control psihologic i s-a recomandat a evita contactul dintre minor și tată, însă nici nu a depus vreun înscris în acest sens, nu a precizat nici numele psihologului consultat pentru a se putea solicita relații de la acesta și mai ales nici nu s-a prezentat la termenul din data de 16.05.2013 când urma a fi pusă în discuție administrarea unei asemenea probe, cu expertiză psihologică.
În concluzie, văzând și depoziția martorilor propuși de reclamant, instanța va reține că tatăl minorilor are sentimente profunde de afecțiune față de aceștia și poate avea un rol pozitiv în creșterea și educarea lor.
Ca atare, întreruperea legăturilor cu minorii nu se impune, ci dimpotrivă este de preferat a se menține această legătură.
Cu privire la modalitatea de menținere a legăturilor cu minorii, stabilită prin sentința de divorț, se reține că s-a încuviințat vizitarea acestora de către tată doar la domiciliul mamei și doar 4 ore pe lună (câte 2 ore în ultima sâmbătă și duminică a fiecărei luni).
În condițiile în care legea nu dispune în mod expres asupra modului în care se pot menține legăturile dintre părinte și minorul aflat în întreținerea altei persoane, instanța va trebui să analizeze și să dispună astfel încât să nu lipsească de substanță conținutul dreptului subiectiv și desigur să nu afecteze interesul exclusiv al minorului.
Interesul exclusiv al minorului este acela de a avea sprijinul material și mai ales moral al ambilor părinți. Ca atare menținerea legăturilor cu părinții nu trebuie să fie una formală ci dimpotrivă. Minorul nu trebuie doar să-și cunoască fizic părinții ci să stabilească o legătură complexă în special emoțională, bazată pe sentimente reciproce cu aceștia. O asemenea legătură nu se poate realiza și nici menține în decursul a 4 ore de vizită lunare. Stabilirea unei legături specifice părinte-copil necesită perioade de timp de conviețuire, comunicare, petrecerea împreună a timpului și desfășurarea diverselor activități. Mai mult, asemenea relații personale, atât de delicate, trebuie să se bucure de intimitate și nicidecum să fie supuse supravegherii exercitate de o terță persoană, fie ea chiar și celălalt părinte.
Instanța de control constituțional a relevat pe de altă parte că în unele cazuri, părintele căruia i-a fost încredințat copilul poate să defuleze, transmițându-i acestuia ostilitatea pe care o simte față de fostul soț, care, deși poate întemeiată din punctul său de vedere, nu este de natură să-l descalifice pe acesta din urmă ca părinte. Ori, pericolul generat de o asemenea defulare nu poate fi înlăturat decât prin asigurarea intimității și timpului necesar refacerii, construcției și menținerii relației părinte - copil.
Programul de vizitare stabilit prin sentința nr. 760/2012 obligă practic reclamantul să efectueze vizitele doar la domiciliul pârâtei. Ca atare, relația tată-minor nu se desfășoare în mediul de viață al reclamantului și nu relevă minorului suficiente date despre tatăl său, pentru a putea crea o legătură puternică. Repetiția și monotonia mediului ambiant în care au loc vizitele nu poate produce efectul scontat ci dimpotrivă, de a accentua sentimentele negative pe care minorul le-are putea avea față de tatăl său.
În concluzie, văzând cele expuse anterior dar și faptul că autoritatea părintească a fost încredințată și tatălui deopotrivă, instanța urmează a reține că programul de vizitare se impune a fi modificat, în sensul stabilirii unei alte perioade de timp, mai largă și în același timp de a permite reclamantul prelua la domiciliul său minorii.
La stabilirea programului se va avea în vedere solicitările reclamantului, expuse în cererea principală dar și interesul exclusiv al minorului.
Astfel, se va încuviința reclamantului să viziteze și să preia la domiciliul său minorii în al treilea și ultimul sfârșit al fiecărei luni de vineri până duminică, însă de la orele 17,00 și până la orele 17,00.
Instanța a avut în vedere că pe viitor, minorii pot fi înscriși la o unite preșcolară și sigur la una școlară, iar programul solicitat de reclamant, de vineri orele 13,30 este e natură a afecta programul școlar.
S-a mai solicitat de reclamant ca minorii să petreacă alături de el în anii pari Crăciunul și Paștele, iar în anii impari Anul Nou, pierzându-se din vedere faptul că sărbătorile de C. și Anul Nou sunt foarte apropiate ca timp și incluse în cadrul aceleiași vacanțe. Ca atare, deplasarea minorilor între cele două sărbători, între localitățile București și Domnești, poate deveni obositoare, fiind de preferat ca aceștia să petreacă într-un an atât Crăciunul cât și Anul Nou, în același loc, stabilitatea mediului ambiant fiind în interesul lor. În anul respectiv sărbătorile P. urmează a fi petrecute de minori cu celălalt părinte.
Programul de vizitare solicitat pentru vacanța de vară este apreciat de instanță ca exagerat. Ambii părinți au dreptul de a se bucura de această vacanță alături de copii lor, iar activitățile sezoniere se desfășoară de regulă în intervalul 01.07-31.08
Ca atare, reclamantul va putea prelua la domiciliul său minorii o lună în intervalul amintit.
Cu ocazia zilelor de naștere, reclamantul va putea să viziteze minorii și să petreacă alături de aceștia 3 ore, fără preluare la domiciliul său, intervalul orar fiind unul de natură a permite și pârâtei a-și exercita drepturile sale.
Sentința sus menționată a fost apelată de pârâta N. M.-C. care a considerat-o nelegală și netemeinică după cum urmează:
Apelanta consideră că, instanța de fond a apreciat eronat în ceea ce privește solicitarea reclamantului de a păstra legături cu minorii ,arătând că, aceștia nu și-au manifestat niciodată dorința de a fi cu tatăl intimat într-un interval mai lung de timp ,deoarece nu există legături de afecțiune cu acesta .
Apelanta apreciază că, minorilor le este teamă de a rămâne singuri cu intimatul în imobilul său ,considerând că prezența tatălui în prejma lor are consecințe psihice grave asupra copiilor, atâta timp cât, după vizita intimatului copii prezintă o stare de nesiguranță ,situație în care se solicită întreruperea legăturii cu minorii pe o perioadă de timp, fiind în interesul acestora de a se retrage exercitarea acestui drept pentru tată.
Totodată, apelanta arată că un program de vizitare pentru minori nu poate fi acceptat deocamdată,deoarece minorul A. C. manifestă o puternică teamă care îi poate afecta starea de sănătate, iar minorul M. V. nu are puternice sentimente afective față de tată.
La data de 04.02.2014 se depune întâmpinare de către reclamant prin care se solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond.
Analizând sentința apelată în raport de critica formulată, tribunalul constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Susținerile apelantei în sensul că, prezența tatălui îi afectează psihic pe minori a reprezentat una din apărările acesteia și la instanța de fond ,însă așa cum s-a reținut în considerentele sentinței, acestea nu au fost dovedite ,iar legăturile personale ale tatălui cu minorii reprezintă nu numai un drept al acestuia ,dar și o necesitate pentru minori în condițiile concrete ale cauzei de față pentru ca aceștia să se bucure de sprijinul material și moral al ambilor părinți .
Se constată că ,instanța de fond a constatat în mod corect că, raporturile cu părinții trebuie să îmbrace nu numai un caracter formal ,ci trebuie să se bazeze pe legături de afectivitate și comunicare reciproce, să se bucure de intimitate, atâta timp cât, prezența tatălui nu reprezintă un pericol pentru integritatea fizică și psihică a copiilor.
Mai mult chiar ,se constată că instanța de fond a analizat și cenzurat chiar și programul de vizită al tatălui având în vedere tocmai interesul superior al copiilor dar și faptul că autoritatea părintească a fost încredințată și tatălui deopotrivă .
Față de cele reținute și în raport de disp.art. 296 C.pr.civ. tribunalul urmează să respingă apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta N. M.-C. cu domiciliul în com. Domnești, . împotriva sentinței civile nr. 526/16.05.2013 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș, în dosarul nr._, intimat fiind reclamantul A. D.-M. cu domiciliul în mun. București, ..93, ., apt.39, sector 1.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 Februarie 2014, la Tribunalul Argeș, sectia civilă.
Președinte, M. B. | Judecător, I. P. | |
Grefier, E. R. |
Red.I.P.
Tehn D.T.4 ex.
08.04.2014
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
