Pensie întreţinere. Decizia nr. 742/2014. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 742/2014 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 17-09-2014 în dosarul nr. 4315/205/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 742/2014
Ședința publică de la 17 Septembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE R. V.
Judecător A. M.
Grefier E. N.
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de apelantul-pârât V. I., împotriva sentinței civile nr. 423/25.02.2014, pronunțată de Judecatoria Câmpulung în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata-reclamantă V. E. M., având ca obiect pensie întreținere – stabilire.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul-pârât V. I., prin avocat P. B. în baza împuterniciri avocațiale nr._ aflată la fila 6/dosar, lipsă fiind intimata-reclamantă V. E. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
La interpelarea instanței, apelantul-pârât, prin avocat arată că nu mai are alte cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat instanța acordă cuvântul pe probe.
Apelantul-pârât, prin avocat solicită încuviințarea probelor solicitate prin cererea de apel depusă la dosarul cauzei, respectiv proba cu înscrisuri, proba testimonială cu un martor și proba cu ancheta psihosocială.
La interpelarea instanței, referitor la proba cu interogatoriul reclamantei solicitată prin cererea de apel, apelantul-pârât, prin avocat arată că nu mai insistă în administrarea acesteia.
Deliberând asupra probelor solicitate de apelantul-pârât, prin apărător și având în vedere motivele de apel invocate de acesta, instanța apreciază că, în conformitate cu dispozițiile art. 478 alin. 2 și art. 479 alin. 2 Cod procedură civilă, se poate dispune refacerea sau completarea probelor administrate în fața primei instanțe, însă având în vedere probatoriul administrat în fața instanței de fond, reținând și că prin motivele de apel nu se invoca motive temeinice pentru completarea sau refacerea acestuia, tribunalul constată că probele solicitate nu sunt pertinente, concludente și utile soluționării cauzei motiv pentru care respinge cererea apelantului de administrare a probelor solicitate.
La interpelarea instanței, apelantul-pârât, prin avocat arată că nu mai are alte cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, în temeiul art. 244 alin. 1 Cod procedură civilă instanța constată încheiată cercetarea procesului și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apelantul-petent, prin avocat solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, având în vedere că nu este legal cuantumul pensiei de întreținere fixat de Judecătoria Câmpulung, deoarece, pe de o parte, întreținerea se datorează potrivit nevoii celui care o solicită, dar și posibilității celui care urmează să fie obligat a o plăti. Apreciază apelantul-petent, prin avocat că, instanța de fond nu a avut în vedere posibilitățile sale reale de plată, cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, făcând dovada că acesta are și alte obligații de plată, care rezultă din partajul efectuat după divorț în care părțile au înțeles cu privire la modul în care să se execute pe viitor obligația de întreținere.
Arată apelantul-petent, prin avocat că, în afara obligațiilor de plată rezultând din achitarea unui credit dobândit în timpul căsătoriei, acesta achită lunar o chirie astfel încât, cuantumul ce trebuie avut în vedere la stabilirea pensiei de întreținere se stabilește prin scăderea acestor cheltuieli.
Invocă apelantul-petent, prin avocat dispozițiile art. 531 și art. 529 cod civil care prevăd că, în caz de neînțelegere cu privire la cuantumul pensiei de întreținere, aceasta se stabilește în urma efectuării unei anchete psihosociale, obligație ce nu este facultativă, ci obligatorie, instanța de fond pronunțând o hotărâre cu încălcarea legii.
Față de aceste considerente, apelantul-petent, prin avocat solicită admiterea apelului și modificarea sentinței pronunțată de Judecătoria Câmpulung, iar la stabilirea pensiei de întreținere la care urmează să fie obligat, să se aibă în vedere veniturile sale reale fără cheltuieli de judecată.
La interpelarea instanței, apelantul-petent, prin avocat arată că înțelege să nu mai susțină excepția inadmisibilității invocată prin cererea de apel.
În temeiul art. 394 alin. 1 Cod Procedură Civilă, instanța declară dezbaterile închise, aduce la cunoștința părților ca potrivit art. 394 alin. 3 Cod Procedură Civilă, după închiderea dezbaterilor, nu mai pot depune nici un înscris la dosarul cauzei, sub sancțiunea de a nu fi luat in seama și rămâne în pronunțare asupra apelului formulat de apelantul-pârât V. I., împotriva sentinței civile nr. 423/25.02.2014 pronunțată de Judecatoria Câmpulung în dosarul nr._ .
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Constată că prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpulung, județul Argeș la data de 29 noiembrie 2013, sub numărul_, reclamanta V. E. M. a chemat în judecată pe pârâtul V. I., pentru ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în favoarea reclamantei, până la terminarea studiilor, raportat la veniturile obținute de acesta, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta arată că este fiica pârâtului, rezultată din relația acestuia de căsătorie, la data de 11.08.1995, deci în prezent este majoră, iar prin sentința civilă nr. 1055/17.06.2011, pronunțată de Judecătoria Câmpulung, rămasă definitivă și irevocabilă, s-a stabilit ca pârâtul să plătească o pensie de întreținere în favoarea sa, în cuantum de 500 lei lunar, achitând la data pronunțării sentinței suma de 12.000 lei, reprezentând cuantumul pensiei pe 24 de luni, adică perioada 11.03.2011 – 11.03.2013.
Precizează reclamanta că în prezent este elevă în clasa a XII-a la Liceul Teoretic „D. B.”, deci se află în continuarea studiilor, conform adeverinței nr. 1740/28.11.2013, emisă de această unitate școlară, iar pârâtul obține venituri mai mari decât cele avute în vedere la momentul pronunțării sentinței menționate mai sus și nu se implică în nici un alt mod în creșterea sau dezvoltarea fizică și psihică a reclamantei.
Având în vedere că cuantumul pensiei de întreținere se stabilește în raport de nevoile celui care o cere și cu mijloacele pe care cel ce urmează a o plăti le are la data judecării acțiunii, reclamanta solicită obligarea acestuia la plata pensiei de întreținere cu orientare spre maximul plafonului prevăzut de lege, avându-se în vedere că pârâtul nu mai are alte persoane în întreținere.
Menționează reclamanta că pârâtul este salariat la S.C. Automobile Dacia SA, cu sediul în Mioveni, ., județul Argeș.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 499 alin. 3 raportat la art. 529 NCC.
La dosarul cauzei reclamanta a anexat în copie, certificatul său de naștere (f.7), cartea sa de identitate(f.8) adeverința nr. 1740/28.11.2013, emisă de Liceul Teoretic „D. B.” (f.5), sentința civilă nr. 1055/17.06.2011, pronunțată de Judecătoria Câmpulung în dosarul nr._ (f.9-15), atestatul de informare gratuită privind avantajele medierii nr. 5/29.11.2013, chitanța privind taxa de timbru judiciar în sumă de 20 lei.
La data de 18 decembrie 2013, pârâtul a depus la dosar întâmpinare, prin care a înțeles să invoce excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, în sensul că reclamanta nu face dovada îndeplinirii procedurii de informare cu privire la avantajele medierii, sancțiune ce în opinia sa se aplică începând cu data de 1.08.2013.
Pe fond, pârâtul solicită admiterea în parte a acțiunii, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
În motivarea în fapt, pârâtul arată că prin prezenta acțiune reclamanta solicită obligarea acestuia la plata unei pensii de întreținere într-un cuantum maxim, fără însă a motiva în mod concret în ce ar consta necesitatea acesteia de a primi o pensie de întreținere într-un asemenea cuantum.
Pârâtul invocă dispozițiile art. 529 NCC, din a căror interpretare înțelege că simpla afirmare a unei stări de nevoie nu echivalează cu dovada acesteia, simpla depunere a unei adeverințe din care rezultă că reclamanta este în continuarea studiilor nefiind suficientă pentru ca instanța să poată aprecia existența acesteia.
Susține pârâtul că pentru a-i asigura bunăstarea materială a fiicei sale, prin sentința de partaj nr. 1055/17.06.2011 a fost de acord ca mama reclamantei să primească casa construită în timpul căsătoriei, astfel încât, în prezent locuiește cu chirie, plătind 300 lei lunar, iar din salariul său, achită și rate pentru două credite contactate în timpul căsătoriei, motiv pentru care solicită instanței, ca la stabilirea cuantumului pensiei de întreținere să aibă în vedere venitul net, cel care îi rămâne efectiv după achitarea tuturor obligațiilor de plată, pentru a putea să trăiască modest, fără a-i fi periclitată existența.
În dovedirea susținerilor sale, pârâtul solicită proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâtei, proba cu ancheta socială efectuată la domiciliul reclamantei, potrivit disp. art. 499 alin. 4 N.C.Civ.
Pârâtul și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art. 514, 529, 499 alin. 3 și 4 N. Cod civil, art. 60, 64 din Legea nr. 192/2006.
La dosarul cauzei, pârâtul a depus în copie: cartea sa de identitate, contractul de închiriere încheiat la data de 1.08.2012, actul adițional nr. 1 din data de 30.04.2010 la contractul de credit din data de 5.07.2007 (f. 24-33), graficul de rambursare al creditului din data de 25 iulie 2012 (f. 34-36), adresa nr._/7.06.2013 din care rezultă că pârâtul este beneficiarul a două credite de consum ING Personal, anexa nr. 3 –scadențarul rambursării creditului și dobânzilor la contractul de credit și garanție nr._/3.06.2010, V. I., și anexa 3 la contractul de credit și garanție nr._/6.08.2012.
La solicitarea instanței, în data de 22 ianuarie 2014, a fost depusă la dosarul cauzei adresa nr. J4000/264/20.01.2014 prin care S.C. Automobile Dacia SA comunică veniturile nete plus premiile realizate de pârât pe ultimele 6 luni, respectiv totalul de 18.599 lei și media de 3.100 lei.
Tot S.C. Automobile Dacia SA, la data de 19 februarie 2014, prin adresa nr. J4000/828 din 17.02.2014 a transmis situația cu categoriile de venit realizate de pârât, în perioada august 2013 – ianuarie 2014.
Prin sentința civilă nr. 423/25.02.2014 pronunțată de Judecatoria Câmpulung a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta V. E. M., împotriva pârâtului V. I., a fost obligat pârâtul să plătească în continuare pensie de întreținere reclamantei, în cuantum de 600 lei, începând cu data introducerii acțiunii -29.11.2013 și până la finalizarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 ani.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 400 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1055/17.06.2011 pronunțată de Judecătoria Câmpulung, pârâtul a fost obligat la plata unei pensii de întreținere lunară în cuantum de 500 lei în favoarea fiicei sale V. E. M. până la data majoratului, achitând la data semnării tranzacției încheiată cu acea ocazie, suma de 12.000 lei, reprezentând cuantumul pensiei pe 24 luni, adică pentru perioada 11.03.2011 – 11.03.2013.
Potrivit art. 499 alin. 3 Cod civil, „Părinții sunt obligați să-l întrețină pe copilul devenit major, dacă se află în continuarea studiilor, până la terminarea acestora, dar fără a depăși vârsta de 26 de ani”.
De asemenea, prin art. 531 alin. 1 Cod civil, „Dacă se ivește o schimbare în ceea ce privește mijloacele celui care prestează întreținerea și nevoia celui care o primește, instanța de tutelă, potrivit împrejurărilor, poate mări sau micșora pensia de întreținere sau poate hotărî încetarea plății ei”.
Din certificatul de naștere al reclamantei, aflat la fila 7 ds., rezultă că a devenit majoră la data de 11.08.2013, iar din adeverinței nr. 1740/28.11.2013 (f. 5 dosar), rezultă că se află în continuarea studiilor, fiind elevă în clasa a XII-a la Liceul Teoretic „D. B.”, curs de zi.
Adresa nr. J4000/828 din 17.02.2014 emisă de S.C. Automobile Dacia S.A., atestă că reclamantul a realizat în perioada august 2013 – ianuarie 2014 un venit net total de_ lei, respectiv o medie de 2851 lei și o medie a salariului de bază brut, pe aceeași perioadă, în cuantum de 2532 lei.
Având în vedere că în prezent reclamanta este elevă la liceu și nevoile sale au crescut, precum și faptul că veniturile pârâtului au crescut, instanța, în temeiul art. 499 alin. 3 Cod civil și art. 531 alin. 1 C. civ., a admis acțiunea, și l-a obligat pe pârât să plătească în continuare pensie de întreținere reclamantei, în cuantum de 600 lei, începând cu data introducerii acțiunii - 29.11.2013 și până la finalizarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 ani.
Împotriva sentinței civile nr.423/25.02.2014 pronunțată de Judecătoria Câmpulung a declarat apel pârâtul V. I., criticând-o pentru considerentul că în mod greșit instanța de fond nu a dispus efectuarea unui raport de anchetă psihosocială atât la domiciliul reclamantei cât și la cel al pârâtului, pentru a se verifica existența unei stări de nevoie, cât și condițiile de trai ale părților, cu încălcarea art.499 alin.4 Cod civil.
Apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.531 Cod civil, întrucât obligațiile sale lunare de plată constau în chirie în cuantum de 300 lei și o rată aferentă unui credit de consum în valoare de 329,02 lei, având în proprietate doar două bunuri imobile de tip garsonieră, dobândite în urma sistării comunității de bunuri cu mama reclamantei.
Precizează că a achitat global pensia de întreținere cu privire la reclamantă până la majoratul acesteia, iar nevoile reclamantei nu s-au modificat semnificativ de la data pronunțării divorțului.
Menționează că instanța de fond a omis să se pronunțe cu privire la excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată invocată prin întâmpinare, pe motiv că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii de informare cu privire la avantajele medierii.
Deși legal citată, intimata reclamantă nu a înțeles să formuleze întâmpinare și să-și precizeze poziția față de apelul formulat de pârât.
În ședința publică de astăzi, apelantul prin apărător, a arătat că nu mai înțelege să susțină motivul de apel privind nesoluționarea excepției inadmisibilității invocată prin întâmpinare.
Analizând sentința civilă apelată, în raport de criticile formulate, având în vedere și efectul devolutiv al apelului stabilit de art.476 Cod pr.civilă, tribunalul, în raport de probele administrate în prezenta cauză, apreciază că este nefondat pentru următoarele considerente:
Din analiza sistematică a dispozițiilor art.499 Cod civil reiese că necesitatea efectuării raportului de anchetă psihosocială rezidă doar în ipoteza existenței unor neînțelegeri între părinți cu privire la întinderea obligației de întreținere, felul și modalitățile executării și contribuția acestora, nu și în situația în care aceste neînțelegeri au apărut între copilul major, aflat în continuarea studiilor și părintele său, debitor al obligației de întreținere, în cadrul unei acțiuni având ca obiect majorarea cuantumului pensiei de întreținere.
Mai mult, astfel cum rezultă din aceste dispoziții legale, neînțelegerile dintre părinți trebuie să aibă o anumită gravitate și să privească atât întinderea obligației de întreținere cât și felul și modalitățile executării, iar nu doar o parte din acestea (legiuitorul a folosit conjuncția „și” ceea ce denotă că disensiunile trebuie să îmbrace toate aceste aspecte).
Ori, în condițiile în care prin sentința civilă nr. 1055/17.06.2011 pronunțată de Judecătoria Câmpulung, rămasă irevocabilă, s-au stabilit felul, modalitatea executării obligației de întreținere și contribuția pe care o datorează pârâtul copilului său minor, într-un litigiu ulterior, vizând doar întinderea acestei obligații, nu mai este necesară efectuarea unui raport de anchetă psihosocială cu privire la acest aspect.
Chiar prin art.531 Cod civil (ce constituie sediul materiei privind modificarea cuantumului pensiei de întreținere) nu se face trimitere către dispozițiile art.499 alin.4 Cod civil, soluție legislativă ce nu este lipsită de rațiune, având în vedere și scopul efectuării unei anchete psihosociale, de a se verifica condițiile de trai ale părților.
Astfel cum rezultă din dispozițiile art.529 alin.1 și art.531 Cod pr.civilă pentru a se majora cuantumul obligației de întreținere a unui părinte în favoarea copilului său se impune apariția unei modificări în ceea ce privește nevoia celui ce pretinde întreținerea și mijloacele necesare a celui obligat la întreținere.
Chiar dacă sunt reale susținerile apelantului potrivit cărora acesta are obligații de plată lunare derivând din contractul de închiriere a locuinței situată în Mun.Câmpulung, ..21, ., . (în cuantum de 350 lei) - contract ce nu a fost însă înregistrat la Administrația financiară de către locatarul proprietar - și din contractul de credit nr._/03.06.2010 încheiat cu ING Bank N.V. Amsterdam – Sucursala București (în cuantum de 327,71 lei), față de veniturile nete realitate de acesta ( în cuantum de 2851 lei lunar, conform adeverinței nr.J4000/828/17.02.2014, emisă de .), și având în vedere împrejurarea că, prin tranzacția consfințită prin sentința civilă nr.1055/17.06.2011 pronunțată de Judecătoria Câmpulung acesta a dobândit în proprietate 2 bunuri imobile reprezentate de garsonierele nr.404 și 405, în suprafață de 21 mp fiecare, situate în Mun. Câmpulung, ., ., jud.Argeș și un autoturism marca Opel Agila, precum și un drept de creanță de 12.000 lei, astfel încât acesta putea folosi respectivele bunuri imobile fie pentru a locui în acestea, fie pentru a le închiria, în vederea obținerii de venituri suplimentare, tribunalul apreciază că, raportat și la vârsta minorei și la momentul stabilirii obligației de întreținere în sarcina apelantului pârât – 17.06.2011, instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică, atât nevoile intimatei reclamante, cât și mijloacele apelantului-pârât fiind crescute, împrejurare față de care, în conformitate cu dispozițiile art.480 alin.1 Cod pr.civilă va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul-pârât V. I., domiciliat în Câmpulung, .. 21, ., ., împotriva sentinței civile nr. 423/25.02.2014, pronunțată de Judecatoria Câmpulung în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata-reclamantă V. E. M., domiciliată în comuna Schitu Golești, .. 48, județul Argeș.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 17 Septembrie 2014.
Președinte, R. V. | Judecător, A. M. | |
Grefier, E. N. |
red.R.V.-17.10.2014
dact.C.E.C./4 exp.
20.10.2014.
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 2715/2014. Tribunalul ARGEŞ | Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 121/2014.... → |
|---|
