Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 121/2014. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 121/2014 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 18-02-2014 în dosarul nr. 536/216/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIE Nr. 121/2014
Ședința publică de la 18 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE ELENA ANTON
Judecător A. D.
Grefier E. R.
S-a luat în examinare, spre soluționare, apelul formulat de reclamantul M. E.-D., împotriva sentinței civile nr.855/2013 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr._, intimată fiind pârâta G. F.-L., având ca obiect stabilire program vizitare minor.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, constată că dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc la data de 11.02.2014, susținerile părților fiind consemnate în acea încheiere, ce face parte integrantă din prezenta decizie:
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Curtea de Argeș la data de 25.02.2013, sub nr. dosar_, reclamantul M. E. D. a chemat în judecată pe pârâta G. F. L., solicitând instanței să dispună modificarea programului de vizită stabilit prin sentința civilă nr. 2844/21.03.2012 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._/280/2011, în sensul de a se încuviința să aibă legături personale cu minorul M. D. I., la domiciliul său, după următorul program: în primul și al treilea week-end, de vineri orele 12,00 până duminică orele 18,00; în vacanța de primăvară și iarnă, în prima săptămână; în vacanța de vară, în perioada 15 iunie -1 august; de ziua copilului, respectiv 20 mai, în anii impari la domiciliul său, iar în anii pari la domiciliul pârâtei.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat în esență că a fost căsătorit cu pârâta, iar din această căsătorie a rezultat minorul M. D. I., născut la data de 20.05.2009. Datorită neînțelegerilor apărute pe parcursul căsătoriei, prin sentința civilă nr.2844/21.03.2012 au divorțat fiind stabilit domiciliul copilului la mama pârâtă, precum și un program de vizită, cu preponderență la domiciliul pârâtei, în prezența acesteia. Reclamantul a mai arătat că, deși, i s-a stabilit un program de vizită prin hotărârea judecătorească menționată, în numeroase rânduri s-a deplasat în mun. Curtea de Argeș în zadar, întrucât pârâta refuza să îi permită să îl vadă pe minor. S-a mai susținut că atunci când i se permitea să aibă acces la fiul său, era nevoit să se plimbe prin parc, iar alteori era primit în holul apartamentului unde stătea jos pe covor, cu copilul care se bucura de câteva ore pe care le petreceau împreună. S-a mai susținut că în perioada martie 2012-februarie 2013 nu a fost lăsat să îl vadă pe minor decât foarte rar, motiv pentru care se impune modificarea programului de vizită, prin luarea minorului la domiciliul său unde are condiții optime pentru creșterea și educarea acestuia.
Prin sentința civilă nr. 855/2013, Judecătoria Curtea de Argeș a admis în parte acțiunea, cu motivarea că astfel cum reiese din cuprinsul sentinței civile nr. 2844/21.03.2012 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._/280/2011, reclamantul M. E. D. și pârâta G. F. L. au fost căsătoriți din data de 27.02.2002, iar în timpul căsătoriei s-a născut la data de 20.05.2009, minorul M. D. I.. Prin sentința menționată, rămasă irevocabilă, a fost desfăcută căsătoria dintre părți, fiind stabilit domiciliul minorului la părinții pârâtei G. F. L., respectiv în mun. Curtea de Argeș, ., .,jud. Argeș. Totodată, prin aceeași hotărâre judecătorească s-a încuviințat ca reclamantul M. E. D. să aibă legături personale cu minorul M. D. I. conform programului solicitat de părți prin cererea depusă la dosar, respectiv: în primul și al treilea week-end din lună, sâmbătă și duminică, între orele 10,00-14,00, la domiciliul reclamantei, în prezența mamei; în vacanța de C. oricând dorește pârâtul, cu anunțarea în prealabil a mamei, la domiciliul reclamantei până la împlinirea vârstei de 5 ani a copilului, iar după împlinirea vârstei de 5 ani, o săptămână la domiciliul pârâtului; în vacanța de P., oricând dorește pârâtul, cu anunțarea în prealabil a mamei, la domiciliul reclamantei până la împlinirea vârstei de 5 ani a copilului, iar după împlinirea vârstei de 5 ani, o săptămână la domiciliul pârâtului; în vacanța de vară oricând dorește pârâtul, la domiciliul reclamantei cu anunțarea în prealabil a mamei, până la împlinirea vârstei de 5 ani; după împlinirea vârstei de 5 ani la domiciliul pârâtului, o săptămână în luna iulie și o săptămână în luna august; de ziua minorului, ambii părinți să fie prezenți unde copilul își va aniversa ziua (fil.9,10).
Potrivit art. 401 C.civ., în cazul în care părinții au divorțat, iar locuința minorilor rezultați din căsătorie s-a stabilit la unul dintre ei, părintele separat de copii are dreptul la legături personale cu aceștia, apelând, la nevoie, la instanța judecătorească pentru exercitarea acestui drept. Legea nu prevede în mod expres care sunt modalitățile în care se pot păstra legăturile cu minorul încredințat celuilalt părinte, însă practica judiciară s-a pronunțat în mod constant, în sensul stabilirii unui program de vizitare în favoarea părintelui despărțit de minor.
Așadar, legea recunoaște un drept al părintelui de a menține legătura cu copilul său încredințat celuilalt părinte prin posibilitatea vizitării periodice. Chiar dacă este un drept recunoscut de lege, așa cum a statuat și Curtea Constituțională prin decizia nr. 82/2003, (care își păstrează actualitatea) acesta nu este expresia unui interes legitim, ci este recunoscut în considerarea interesului exclusiv al copilului. În atare condiții, instanța este datoare a stabili în primul rând care este interesul minorului și în funcție de acesta a da eficiență dreptului părintelui sau după caz a restrânge exercitarea lui.
În concluzie, dreptul părintelui de a păstra legături cu minorul poate fi restricționat sau limitat doar în măsura în care acesta, prin comportamentul sau, generează suferințe nejustificate copilului ori îi implementează concepții, idei de natură a genera o atitudine antisocială ori contrară legii și bunelor moravuri.
În speța dedusă judecății, din coroborarea probelor administrate în cauză, instanța a reținut că pe parcursul vizitelor efectuate la domiciliul părinților pârâtei din mun. Curtea de Argeș, jud. Argeș relațiile dintre reclamant și pârâtă devin tensionate, degenerând în certuri și scandaluri. Astfel cum a rezultat din înscrisurile depus la dosar, cele două părți au formulat reciproc plângeri penale sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de lovire sau alte violențe și nerespectarea măsurilor privind încredințarea minorului, respectiv de amenințare (fil.19,20, fil. 40-42). Chiar dacă în urma cercetărilor efectuate de către organele de poliție s-a propus neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunilor menționate anterior, instanța a apreciat că simplul fapt că ambele părți au formulat reciproc plângeri penale unul împotriva altuia este de natură să demonstreze starea conflictuală între aceștia. Din coroborarea declaraților martorilor H. E., E. F. și U. Nicușor (fil.89-91, fil.103-104), instanța nu a reținut, însă, că pârâta i-ar interzice reclamantului să aibă legături personale cu minorul M. D. I. și nici că pârâta are avea vreo culpă în generarea stării conflictuale dintre părți.
Astfel, martora H. E. a declarat că reclamantul era primit în apartamentul în care locuiește minorul, se juca cu copilul, iar pârâta nu pleca din localitate când reclamantul avea program de vizită. Martora E. F. a arătat că în data de 11.07.2012, deși reclamantul s-a deplasat în afara programului de vizită la domiciliul minorului, respectiv la orele 22,00, acestuia i s-a permis accesul în locuință. (fil.89-91).
Nici din declarațiile martorului U. Nicușor, propus de reclamant nu s-a reținut că pârâta i-ar interzice reclamantului să aibă legături personale cu copilul său( fil.103-104), însă pe de altă parte instanța are obligația să are obligația să țină seama de interesul superior al minorului, ci nu de interesul personal al părinților acestuia.
În condițiile în care legea nu dispune în mod expres asupra modului în care se pot menține legăturile dintre părinte și minorul aflat în întreținerea altei persoane, instanța va trebui să analizeze și să dispună astfel încât să nu lipsească de substanță conținutul dreptului subiectiv și desigur să nu afecteze interesul exclusiv al minorului.
Interesul exclusiv al minorului este acela de a avea sprijinul material și mai ales moral al ambilor părinți, astfel încât menținerea legăturilor personale cu părinții săi nu trebuie să fie una formală. Minorul nu trebuie doar să-și cunoască fizic părinții, ci să stabilească o legătură complexă în special emoțională, bazată pe sentimente reciproce cu aceștia.
Prin decizia nr. 82/2003, (care își păstrează actualitatea), instanța de contencios constituțional a statuat că în unele cazuri, părintele căruia i-a fost încredințat copilul poate să defuleze, transmițându-i acestuia ostilitatea pe care o simte față de fostul soț, care, deși poate întemeiată din punctul său de vedere, nu este de natură să-l descalifice pe acesta din urmă ca părinte. Or, pericolul generat de o asemenea defulare nu poate fi înlăturat decât prin asigurarea intimității și timpului necesar refacerii, construcției și menținerii relației părinte - copil.
Raportat la aspectele expuse, instanța a constatat că programul de vizitare stabilit prin sentința nr.2844/21.03.2012 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._/280/2011 obligă practic reclamantul să efectueze vizitele doar la domiciliul pârâtei. Ca atare, relația tată-fiu nu se desfășoare în mediul de viață al reclamantului și nu relevă minorului suficiente date despre tatăl său, pentru a putea crea o legătură puternică. Repetiția și monotonia mediului ambiant, în care au loc vizitele precum și relația conflictuală dintre părți nu poate produce efectul scontat, ci dimpotrivă, pe acela de a accentua sentimentele negative pe care minorul le-are putea avea față de tatăl său. Stabilirea unei legături specifice părinte-copil necesită perioade de timp de conviețuire, comunicare, petrecerea împreună a timpului și desfășurarea diverselor activități. Mai mult, asemenea relații personale, atât de delicate, trebuie să se bucure de intimitate și nicidecum să fie supuse supravegherii exercitate de o terță persoană, fie ea chiar și celălalt părinte.
În concluzie, văzând cele expuse anterior. dar și faptul că autoritatea părintească a fost încredințată deopotrivă și tatălui, instanța a reținut că programul de vizitare se impune a fi modificat, în sensul stabilirii unei perioade de timp mai lungi și în același timp de a permite reclamantului dreptul de a prelua la domiciliul său pe copilul său.
La stabilirea programului s-au avut în vedere solicitările reclamantului și solicitările pârâtei, expuse în cererea de chemare în judecată și, respectiv, în întâmpinare, dar și interesul superior al minorului, vârsta copilului de 4 ani și 4 luni (la data pronunțării hotărârii judecătorești), precum și starea conflictuală dintre părți care ar putea avea repercusiuni grave asupra dezvoltării psihice și emoționale ulterioare a copilului.
Instanța a mai reținut și faptul că prin sentința nr.2844/21.03.2012 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._/280/2011, s-a încuviințat ca reclamantul să aibă legături personale cu minorul la domiciliul său, conform programului solicitat din părți, după împlinirea vârstei de 5 ani a copilului.( fil.9,10). Analizând programul de vizită propus de părți în cauza dedusă judecății, precum și programul de vizită stabilit prin sentința nr.2844/21.03.2012 pronunțată de Judecătoria Pitești conform solicitărilor părților, raportat, totodată, la vârsta de doar 4 ani și 4 luni a minorului și ținând seama de starea conflictuală dintre părți, instanța a apreciat că programul de vizită propus de pârâtă prin întâmpinare este de natură să corespundă cel mai bine interesului superior al copilului.
Pentru aceste considerente, în baza art. 401 C.civ., a admis în parte acțiunea reclamantului și, în consecință, a încuviințat ca reclamantul să aibă legături personale cu minorul M. D. I., născut la data de 20.05.2009, prin luare la domiciliul său din mun. Pitești,., nr.12, ., ., după următorul program: în prima și în a treia săptămână din fiecare lună, pe parcursul zilei de sâmbătă, de la orele 10,00-18,00; trei zile în timpul vacanței de primăvară, cu anunțarea în prealabil a pârâtei de cel puțin 3 zile; cinci zile în timpul vacanței de iarnă, cu anunțarea în prealabil a pârâtei de cel puțin 3 zile; în perioada vacanței de vară, o săptămână pe parcursul lunii iulie și o săptămână pe parcursul lunii august, cu anunțarea în prealabil a pârâtei de cel puțin 3 zile; de ziua de naștere a minorului, respectiv pe data de 20 mai a fiecărui an, oriunde își dorește copilul.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul pe care a criticat-o pentru faptul că programul de vizită stabilit de către prima instanță nu este deloc potrivit, la fel ca și modalitatea de anunțare în prealabil a mamei.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate și în raport de prevederile art. 479 NCPC, tribunalul reține următoarele:
Prima instanță a pronunțat o soluție legală și temeinică în cauză.
În mod corect, având în vedere amplul probatoriu administrat, a statuat că, între părți, există și în prezent o stare conflictuală, stare care, însă, nu trebuie să afecteze relația tată – fiu, dar care poate avea repercusiuni asupra armonioasei dezvoltări psihice și emoționale a copilului.
Astfel, în acest context, în mod corect, a procedat la stabilirea programului de vizită, având în vedere interesul superior al minorului, dar și susținerile părților din cererea de chemare în judecată și din întâmpinare cu privire la acest program.
Tribunalul nu poate reține motivarea apelantului, în sensul că prima instanță a implementat, de fapt, programul stabilit anterior, prin sentința civilă nr. 2844/2012, întrucât, dintr-o analiză sumară a dispozitivului celor două hotărâri se poate constata contrariul.
Dimpotrivă, apreciază, așa cum s-a arătat, că, față de starea tensionată dintre părinți, interesul superior al copilului este protejat prin programul de vizitare stabilit de instanța de fond, inclusiv cu privire la anunțarea prealabilă a intimatei, la dosar nefăcându-se dovada, nici măcar prin martorul audiat din partea apelantului, a faptului că îi este interzis acestuia să aibă legături personale cu minorul.
Față de toate aceste considerente, în baza art. 480 NCPC, apelul va fi respins ca nefondat.
În baza art. 457 alin. 1 NCPC, fiind în culpă procesuală, apelantul va fi obligat la plata sumei de 500 lei, cheltuieli de judecată, către intimată, reprezentând onorariu apărător ales.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de către M. E. D. împotriva sentinței civile nr. 855/20.09.2013, pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în prezenta cauză, intimată fiind G. F. L., ca nefondat.
Obligă apelantul să plătească intimatei suma de 500 lei, cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Februarie 2014.
Președinte, E. A. | Judecător, A. D. | |
Grefier, E. R. |
E.A. 13 martie 2014/2 ex
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 742/2014. Tribunalul ARGEŞ | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
