Pretenţii. Decizia nr. 2212/2014. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2212/2014 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 08-10-2014 în dosarul nr. 19914/280/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILA Nr. 2212/2014
Ședința publică de la 08 Octombrie 2014
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE A. M.
Judecător G. D. N.
Judecător R. V.
Grefier G. G.
S-au luat în examinare pentru soluționare, recursurile formulate de pârâții S. C. și M. L., împotriva sentinței civile nr. 8820/01.11.2013 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimata-reclamantă fiind A. DE P. A., având ca obiect „pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părtile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prin serviciul registratură s-au depus la dosar la data de 29.09.2014 taxa judiciară de timbru in suma de 388 lei și timbru judiciar în valoare de 5 lei, achitată de recurentul-pârât S. C. și la data de 06.10.2014 borderou cu înscrisuri din partea recurentului-pârât S. C..
Tribunalul lasă cauza la a doua strigare pentru dezbateri în contradictoriu, conform art.104 alin.11-13 din R.O.I. al instanțelor judecătoresti (H.C.S.M. 387/2005).
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare a răspuns avocat R. A. pentru intimata-reclamantă, lipsind recurentii-pârâti.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Avocatul intimatei-reclamantă arată că nu are cereri prealabile de formulat în cauză.
Tribunalul acordă cuvântul pe probe.
Avocatul intimatei-reclamantă solicită proba cu înscrisurile aflate la dosar.
Tribunalul pune în discuție proba cu înscrisuri solicitată de recurentul-pârât S. C..
Avocatul intimatei-reclamantă arată că este de acord cu încuviințarea probei cu înscrisuri solicitată de recurentul-pârât S. C..
Tribunalul ia act că nu se solicită probe de catre intimata-reclamantă prin avocat.
Tribunalul în temeiul art.305 Cod procedură civilă, încuviințează recurentului-pârât S. C., proba cu înscrisuri apreciind că este admisibilă.
Tribunalul pune în discuție excepția de netimbrare a recursului formulat de recurenta-pârâta M. L. și excepția de tardivitate a formulării recursului formulat de recurenta-pârâtă M. L. și acordă cu prioritate cuvântul asupra acestor excepții cât și pe fond asupra recursurilor.
Avocatul intimatei-reclamantă solicită admiterea excepției de netimbrare a recursului formulat de recurenta-pârâta M. L. și a excepției de tardivitate a formulării recursului declarat de recurenta-pârâtă M. L.. Pe fond solicită respingerea recursului formulat de recurentul-pârât S. C., menținerea sentinței de fond ca legală și temeinică, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată. Față de motivele de recurs, arată că excepția prescripției dreptului material la actiune este nefondată pentru că actiunea a fost formulată în octombrie 2011 având în vedere perioada iunie 2008- octombrie 2011. Față de motivul 2 de recurs privind penalitățile, arată că prin intermediul actiunii introductive s-a solicitat obligarea la plata sumelor pentru perioada iulie 2008- august 2011. Expertul cauzei a avut în vedere achitarea partială de catre recurent a acestor sume, astfel că s-a ajuns la aceste diferente dintre suma ce reprezintă penalitati de întârziere si suma ce reprezintă debit restant. Având în vedere că s-au achitat o parte din sumele datorate s-a identificat ca fiind mai mare cuantumul penalitatilor decat cuantumul sumelor restante. Solicită să fie avute în vedere dispozițiile art.51 din Legea nr.230/2007, dispoziții ce nu pot fi retinute in cauză deoarece conform raportului de expertiză, ca si obiective ce au fost stabilite de catre instanță, a fost în principal stabilirea sumelor ce reprezintă utilitati si restanțe la momentul respectiv, cel al efectuării raportului de expertiză. Având în vedere că pârâtul mai achitase și au fost scazute din aceste plati utilitațile restante, din acest motiv în continutul raportului de expertiză debitul penalitatilor era mai mare decat cuantumul sumelor restante. Solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Tribunalul rămâne în pronunțare asupra excepției de netimbrare a recursului formulat de recurenta-pârâta M. Leleioara, a excepției de tardivitate a formulării recursului formulat de recurenta-pârâtă M. Leleioara și pe fondul recursurilor.
TRIBUNALUL
Asupra recursurilor civile de față, deliberând:
Constată că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 17.10.2011 sub nr._ reclamanta Asociația de proprietari A. a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâții P. M., F. C., A. V., M. P., T. V., S. I., S. C., A. A., I. M., V. N., Z. I. și M. Leleioara, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora la plata utilităților neachitate către asociație pentru perioada iunie 2008-august 2011, a penalităților de întârziere, ca și a cheltuielilor de judecata ocazionate de soluționarea prezentei cauze, pârâții datorând următoarele sume: P. M.-suma de 2789,65 lei din care 154,48 lei penalități de întârziere, F. C.- suma de 5325,78 lei din care 298,97 lei penalități de întârziere, A. V.- suma de 2391,45 lei din care 131,04 lei penalități de întârziere, M. P. - suma de 2817,35 lei din care 156,37 lei penalități de întârziere, T. V.- suma de 1208,34 lei din care 61,38 lei penalități de întârziere, S. I.- suma de 1205 lei din care 60,60 lei penalități de întârziere, S. C.- suma de_,15 lei din care 1544,45 lei penalități de întârziere, A. A.- suma de_,33 lei din care 1533,95 lei penalități de întârziere, I. M.- suma de 528,73 lei din care 24,80 lei penalități de întârziere, V. N.- suma de 1016,63 lei din care 50,78 lei penalități de întârziere, Z. I.- suma de 889,61 lei din care 44,85 lei penalități de întârziere și M. Leleioara - suma de_,96 lei din care 1090,68 lei penalități de întârziere.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că pârâții au beneficiat de serviciile și utilitățile specifice în materie locativă, fără ca la rândul lor să-și onoreze obligația de plată a contravalorii acestora, ceea ce îngreunează plățile asociației către furnizori, fiind nevoită să achite penalități de întârziere, existând pericolul ca și ceilalți membrii ai asociației, care sunt la zi cu plățile, să fie debranșați de furnizorul de agent termic. Se arată că prin neplata la termen a contravalorii utilităților sunt datorate și penalitățile de întârziere de 0,2%.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 46 și urm din Lg. nr. 230/2007.
La dosar s-au depus înscrisuri (filele 6-11, 37-162).
La data de 17.02.2012 pârâtul S. C. a formulat întâmpinare prin care a înțeles să invoce excepția de litispendența cu dosarul nr._ al judecătoriei Pitești,cu trimitere la dispozițiile art. 163 alin 1 C.pr.civ.
Pe fondul cauzei a solicitat admiterea numai în parte a acțiunii pentru suma ce se va stabili în urma unei expertize contabile, cu susținerea că a achitat toate cheltuielile până în iunie 2008 către fostul administrator care a decedat, fiindu-i eliberate în acest sens chitanțe ce poarta semnătură administratorului și ștampila asociației de proprietari.
După venirea noului administrator a fost informat că are de plătit sume foarte mari și a fost împiedicat să plătească în continuare cheltuielile de întreținere, cerându-i-se să achite așa-zisele debite restante.
În ceea ce privește perioada iunie 2008-octombrie 2008 a solicitat a se constata ca a intervenit prescripția dreptului material la acțiune.
Referitor la penalitățile de întârziere a susținut că valoarea acestora depășește cu mult cuantumul debitului, calculându-se penalități la penalitățile de întârziere, ceea ce nu este permis.
Întrucât prin sentința civilă cu nr. 2062/2012 pronunțata în dosarul cu nr._ s-a constatat perimata cererea de chemare în judecată, în ședința din 06.04.2012 pârâtul S. C. prin avocat a arătat că excepția de litispendența a rămas fără obiect, înțelegând să nu o mai susțină.
După depunerea raportului de expertiză, prin care s-a stabilit debitul în privința pârâtului S. C., instanța a pus în discuție situația celorlalți pârâți, astfel că la data de 05.04.2013 reclamanta a depus la dosar o precizare a cererii în privința acestora, arătând că pentru perioada ce face obiectul dosarului prezent pârâta M. Leleioara a achitat suma de 950 lei, pârâta A. V. nu a achitat nicio sumă din cea datorată, ceilalți pârâți achitând debitele restante.
În cauza s-au administrat proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriu și proba cu expertiza în specialitatea contabilitate, raportul întocmit de expert B. C., aflându-se depus la filele 311-325 ale cauzei, ulterior completat în urma obiecțiunilor formulate, completare depusă la filele 398-400 ale dosarului. De menționat că proba cu expertiză a fost încuviințata la solicitarea pârâților S. C. și M. Leleioara, cea din urmă nedepunând însă dovada achitării onorariului provizoriu astfel cum a fost stabilit de instanța astfel că, în temeiul art. 170 alin 3 C.pr.civ., în ceea ce o privește s-a dispus decăderea din proba încuviințată.
Prin sentința civilă nr. 8820/01.11.2013 pronunțată de Judecătoria Pitești a fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtul S. C., cu privire la contravaloarea utilităților și penalităților datorate pentru intervalul iunie 2008-septembrie 2008.
A fost admisă în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta A. DE P. A., cu sediul în mun. Pitești, cart Trivale, .. 6, . în contradictoriu cu pârâții P. M., domiciliată în mun. Pitești, cart Trivale .. 6, ., ., F. C., domiciliat în mun. Pitești, cart Trivale .. 6, ., ., A. V. domiciliată în mun. Pitești, cart Trivale .. 6, ., ., M. P. domiciliată în mun. Pitești, cart Trivale .. 6, ., T. V. domiciliată în mun. Pitești, cart Trivale .. 6, ., ., S. I. domiciliat în mun. Pitești, cart Trivale .. 6, ., ., S. C. domiciliat în mun. Pitești, cart Trivale .. 6, ., ., A. A. domiciliat în mun. Pitești, cart Trivale .. 6, ., I. M. domiciliat în mun. Pitești, cart Trivale .. 6, ., ., V. N. domiciliat în mun. Pitești, cart Trivale .. 6, ., ., Z. I. domiciliata în mun. Pitești, cart Trivale .. 6, ., ., M. LELEIOARA, domiciliată în mun. Pitești, cart Trivale, .. 6, ., . și Z. I., domiciliată în mun. Pitești, cart Trivale, .. 6, ., ..
A fost obligat pârâtul S. C. să plătească reclamantei suma de 3965,34 lei reprezentând contravaloarea utilităților datorate pentru intervalul ianuarie 2010- august 2011, ca și suma de 7106,96 lei cu titlul de penalități de întârziere.
A fost obligată pârâta M. Leleioara să plătească reclamantei suma totală de_,96 lei reprezentând contravaloarea utilităților datorate pentru intervalul iunie 2008- august 2011 și a penalităților de întârziere ( inclusiv).
A fost obligată pârâta A. V. să plătească reclamantei suma totală de 2391,45 lei reprezentând contravaloarea utilităților datorate pentru intervalul iunie 2008- august 2011 și a penalităților de întârziere ( inclusiv).
A fost respinsă acțiunea față de ceilalți pârâți, P. M., F. C., M. P., T. V., S. I., A. A. I. M., V. N., Z. I., ca fiind rămasă fără obiect.
Au fost compensate cheltuielile de judecată avansate de reclamantă și de pârâtul S. C. până la concurența sumei de 300 lei, iar după compensare au fost obligați pârâții din prezenta cauză să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de câte 93 lei fiecare.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Un prim aspect de reținut în soluționarea cauzei este acela că, ulterior demarării judecății, din raportul de expertiză coroborat cu recunoașterile reclamantei a rezultat că mare parte din pârâții au achitat debitele pentru perioada în litigiu, în discuție rămânând numai datoriile pârâților S. C., M. Leleioara și A. V., situație în care pentru pârâții P. M., F. C., M. P., T. V., S. I., A. A., I. M., V. N., Z. I., având în vedere că debitele solicitate s-au stins prin plată, acțiunea va fi respinsă ca rămasă fără obiect.
Pentru restul cauzei din probatoriul dosarului se constată că potrivit listelor lunare atașate pentru perioada în litigiu, pârâții au beneficiat de utilitățile specifice în materie locativă, datorând cu titlul de cotă parte din acestea, următoarele sume: pârâtul S. C. suma de 3965,34 lei reprezentând contravaloarea utilităților datorate pentru intervalul ianuarie 2010- august 2011, ca și suma de 7106,96lei cu titlul de penalități de întârziere, pârâta M. Leleioara suma totală de_,96 lei reprezentând contravaloarea utilităților aferente intervalului iunie 2008- august 2011 și a penalităților de întârziere ( inclusiv), iar pârâta A. V. suma totală de 2391,45 lei reprezentând contravaloarea utilităților datorate pentru intervalul iunie 2008- august 2011 și a penalităților de întârziere ( inclusiv).
Pentru a se ajunge la aceasta concluzie se vor avea în vedere pentru pârâții M. Leleioara și A. V. listele lunare privind contravaloarea utilităților afișate de reclamanta asociație de proprietari ca și concluziile raportului de expertiză care au confirmat aceste debite ca și faptul că nu s-au mai făcut alte plați.
Referitor la pârâtul S. C., dat fiind apărările acestuia, în urma verificării actelor avute la dispoziție, prin expertiza de specialitate întocmită de expert B. C. s-a concluzionat în sensul că: raportat la perioada iunie 2008-august 2011, interval în litigiu pentru care s-a pornit judecata de față, nu s-a luat în calcul suma de 13 837,44 lei preluata ca sold în luna mai 2008 expertul arătând că aceasta este aferentă unui interval de timp anterior și excede litigiului;verificând plățile efectuate ca și listele ce cuprind contravaloarea utilităților de care acest pârât a beneficiat expertul arată că, în perioada iunie 2008-august 2011 a datorat asociației suma de 7560,34 lei din care a achitat 3595 lei care a mai rămas de plată 3965,34 lei.
Astfel în anexa 1 expertul a indicat în mod detaliat soldul de 13 837,44 lei preluat în mai 2008 ca și toate listele lunare afișate începând cu iunie 2008 și până în august 2011, menționând data afișării lor, data scadenței, suma datorată și suma plătită, pe ultima dintre coloanele acestei anexe arătându-se ordinea plăților, ultima intervenind pentru lista aferenta lunii ianuarie 2010 pentru suma de 453,46 lei, împrejurare fața de care se va reține că acest pârât a achitat cotele de contribuie datorate până în decembrie 2009 parțial ianuarie 2010, în litigiu rămânând astfel utilitățile datorate pentru perioada ulterioară respectiv ianuarie 2010-august 2011.
Față de situația plăților intervenite și de concluziile formulate de expert, excepția prescripției dreptului material la acțiune invocata de pârâtul S. C. este neîntemeiată întrucât au intervenit aceste plați în termenul legal de prescripție de 3 ani reglementat de dispozițiile art. 3 din Decretul 167/1958, prin art.12 din același act normativ prevăzându-se că „ în cazul când un debitor este obligat la prestațiuni succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestațiuni se stinge printr-o prescripție deosebită”, astfel că o eventuală prescripție a fost întreruptă, imputarea debitelor făcându-se în ordinea vechimii lor, o concluzie contrară fiind posibilă numai în situația în care acest pârât dovedea o altă modalitate de imputație a sumelor achitate care să rezulte în mod expres din mențiunile concrete în acest sens inserate pe documentele de plată, situație care nu se regăsește în speța de față.
În drept, conform art. 46 din Legea nr. 230/2007
[Toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari.]
Art.47 din Legea nr.230/2007 stabilește categoriile de cheltuieli ale asociației făcând trimitere la: cheltuieli pe număr de persoane care locuiesc sau desfășoară activități în proprietăți individuale; cheltuieli pe consumuri individuale; cheltuieli pe cota-parte indiviză, în funcție de suprafața utilă a proprietății individuale; cheltuieli pe beneficiari, aferente serviciilor individuale ale proprietarilor, dar gestionate financiar prin intermediul asociației de proprietari; cheltuieli pe consumatori tehnici și cheltuieli de altă natură.
De asemenea prin art.48 se prevede că
[(1) Stabilirea și repartizarea sumei care privește proprietatea comună ce revine fiecărui proprietar din cadrul condominiului se fac proporțional cu cota-parte indiviză din proprietatea comună.]
În același timp prin HG nr. 1588/2007 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007 respectiv prin art. 44 alin 1 se stabilește că cheltuielile pe cota-parte indiviză de proprietate reprezintă cheltuielile asociației cu privire la proprietatea comună, cu privire la: fondul sau fondurile pentru lucrări de întreținere, service, reparații și, după caz, de consolidare, reabilitare, eficiență energetică, modernizare la părțile de construcții și instalații aflate în și pe proprietatea comună, astfel cum este descrisă în cartea tehnică a construcției și în acordul de asociere: subsolul; conductele de distribuție și coloanele instalațiilor de apă, canalizare, încălzire, energie electrică; casa scării; podul; spălătoria; uscătoria; terasa; ascensorul; interfonul - partea de instalație de pe proprietatea comună; centrala termică proprie; crematoriul; tubulatura de evacuare a deșeurilor menajere; structura de rezistență; fațadele; acoperișul și altele asemenea, conform prevederilor din acordul de asociere; personalul angajat sau contractat al asociației: salarii sau remunerații pentru administrator, contabil, casier, instalator, electrician, portar, cheltuieli pentru curățenie etc.; indemnizații acordate membrilor asociației de proprietari ori persoanelor alese: președintele, membrii comitetului executiv și ai comisiei de cenzori; prime; credite bancare; contracte sau polițe de asigurări; alte servicii administrative către proprietatea comună, actele dosarului făcând dovada debitului datorat de pârât. Se va avea în vedere că acesta nu a depus la dosar dovezi privind efectuarea altor plăți pentru perioada în litigiu, pe lângă cele recunoscute și confirmate de către reclamantă.
Față de situația de fapt reținută în baza probelor administrate în dosar, acțiunea așa cum a fost precizată este în parte întemeiată, instanța obligând pe pârâtul S. C. să plătească reclamantei suma de 3965, 34 lei reprezentând contravaloarea utilităților datorate pentru intervalul ianuarie 2010- august 2011, ca și suma de 7106,96lei cu titlul de penalități de întârziere, pe pârâta M. Leleioara să plătească reclamantei suma totală de_,96 lei reprezentând contravaloarea utilităților datorate pentru intervalul iunie 2008- august 2011 și a penalităților de întârziere ( inclusiv), iar pe pârâta A. V. să plătească reclamantei suma totală de 2391,45 lei reprezentând contravaloarea utilităților datorate pentru intervalul iunie 2008- august 2011 și a penalităților de întârziere ( inclusiv).
Împotriva sentinței civile nr. 8820/01.11.2013 pronunțată de Judecătoria Pitești a declarat recurs pârâta M. Leleioara, prin care a solicitat casarea sentinței atacate și reținerea cauzei spre rejudecare, în vederea efectuării unei noi expertize în specialitatea contabilitate, prin care să se stabilească debitul datorat, întrucât acesta nu a fost calculat în mod corect.
Împotriva încheierii de ședință din data de 12.04.2013, a celor ulterioare și a sentinței civile nr. 8820/01.11.2013 pronunțate de Judecătoria Pitești a declarat recurs pârâtul S. C., prin care a solicitat casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea efectuării unei noi expertize în specialitatea contabilitate, cu cheltuieli de judecată.
Apreciază că încheierea de ședință din data de 12.04.2013, cele ulterioare și sentința civilă nr. 8820/01.11.2013 pronunțate de Judecătoria Pitești au fost pronunțate cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, caz prevăzut de art.304 pct.9 C.pr.civ.
Susține că în mod greșit i-au fost admise doar în parte obiecțiunile la raportul de expertiză contabilitate întocmit de expertul B. C., în condițiile în care acesta a calculat greșit cuantumul penalităților de întârziere, cu încălcarea art.49 din Legea nr.230/2007, potrivit cărora suma acestora nu poate depăși suma la care s-au aplicat.
Precizează că a calculat un număr mult mai mare de zile de întârziere pentru care a aplicat penalități și s-au stabilit penalități și pentru sumele achitate.
Menționează că pentru luna iunie 2008 s-a stabilit un număr de 221 zile de întârziere, deși penalitățile trebuiau calculate începând cu această lună, față de obiectivele stabilite de instanța de fond prin încheierea de ședință din data de 06.04.2012.
Totodată, expertul a calculat în mod greșit penalitățile de întârziere până la data de 15.04.2013, în condițiile în care instanța a solicitat calculul acestora pentru perioada iunie 2008-august 2011.
Pe de altă parte, în mod greșit expertul a calculat penalități de întârziere de 0,2% pentru luna iunie 2008, când de abia în adunarea generală din data de 15.07.2008 s-a stabilit acest cuantum al penalităților de întârziere.
Apreciază că în mod corect expertul său consilier Brodner G. a stabilit că recurentul pârât are de achitat suma de 3965,34 lei, reprezentând cote de întreținere restante și 2760,14 lei, penalități datorate până la 21.11.2011.
Arată că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, având în vedere data promovării acțiunii și că instanța s-a pronunțat pe această excepție doar cu privire la perioada iunie 2008-septembrie 2008, fără a avea în vedere luna octombrie 2008.
La termenul de astăzi, instanța din oficiu a invocat excepția netimbrării recursului formulat de recurenta-pârâtă M. Leleioara, și analizând cu prioritate excepția invocată, conform prevederilor art. 137 C.proc.civ., instanta urmează să o admită pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.1 din Legea nr.146/1997, așa cum a fost succesiv modificată, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru, cuantumul taxei de timbru datorat pentru acțiunile evaluabile în bani stabilindu-se conform dispozițiilor art.2 din actul normativ.
Totodată, art.11 din același act normativ stabilește că cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, în cazul cererilor și acțiunilor evaluabile în bani.
La aceste taxe se adaugă, în conformitate cu art.3 alin.2 din O.G.32/1995, modificată și completată , în cazul în care cererile de chemare în judecată au ca obiect o valoare mai mare de 10.000 lei, se aplică timbre judiciare de 5 lei, obligații pe care recurenta-pârâtă M. Leleioara nu a înțeles să le îndeplinească până la termenul stabilit în acest sens.
În conformitate cu dispozițiile art.20 alin.1 din Legea nr.146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar potrivit alin.2 al textului de lege, „dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determină o valoare mai mare, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. În cazul când se micșorează valoarea pretențiilor formulate în acțiune sau în cerere, după ce a fost înregistrată, taxa judiciară de timbru se percepe la valoarea inițială, fără a se ține seama de reducerea ulterioară”.
Verificând actele și lucrările dosarului, instanța constată că prin încheierea de ședință din data de 17.09.2014 i s-a pus în vedere recurentei M. Leleioara să depună la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 635,7 lei și a timbrului judiciar de 5 lei.
Având în vedere că acesta nu s-a conformat dispozițiilor instanței, până la primul termen de judecată acordat în acest sens, în temeiul dispozițiilor art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997 și art.9 alin..2 din O.G.32/1995, modificată, instanța urmează să admită excepția invocată din oficiu și, pe cale de consecință, va anula recursul formulat de recurenta-pârâtă M. Leleioara ca netimbrat.
Față de această soluție nu se mai impune analizarea excepției tardivității declarării recursului de către această pârâtă și, implicit, a criticilor formulate de aceasta cu privire la sentința pronunțată de instanța de fond.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate de recurent pârâtul S. C., tribunalul constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Referitor la modalitatea de soluționare a excepției prescripției dreptului material la acțiune, tribunalul constată că în mod corect prima instanță a apreciat că prin plățile efectuate de către acest pârât în perioada 11.05._11 și identificate de către expertul B. C. în răspunsul la obiecțiuni depus la data de 09.09.2013 (dar și de expertul consilier al pârâtului), a intervenit o întrerupere a termenului de prescripție în sensul art.16 alin.1 lit.a din Decretul nr.167/1958, în condițiile în care aceste plăți au fost efectuate în intervalul de 3 ani de la data scadenței fiecărei cote de întreținere, astfel încât sumele solicitate de către reclamantă nu sunt prescrise.
Deși reale susținerile recurentului potrivit cărora s-a omis din considerentele și dispozitivul sentinței atacate menționarea lunii octombrie 2008, cu privire la care a invocat această excepție, tribunalul apreciază că acest aspect nu este de natură a conduce la modificarea soluției pronunțate, reprezentând o simplă eroare materială, împrejurare față de care, cum prima instanța a analizat, raportat la concluziile raportului de expertiză în specialitatea contabilitate întocmit de expertul B. C. (inclusiv cu privire la această lună, stabilindu-se un obiectiv în acesta sens) toate plățile efectuate de pârât, acesta achitând integral contravaloarea utilităților aferente acestei luni, însă cu întârziere, și cu privire la acestea a intervenit întreruperea termenului de prescripție, astfel încât excepția invocată apare neîntemeiată și cu privire la această perioadă, pentru identitate de rațiune.
Potrivit art.49 alin.1 din Legea nr.230/2007 asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat.
Din analiza acestor dispozițiile legale, tribunalul reține că legiuitorul a limitat cuantumul maxim al penalităților de întârziere, datorate pentru neachitarea sau achitarea cu întârziere a utilităților, la suma restantă ce ar reprezenta contravaloarea cotei de întreținere aferente fiecărei luni în parte, aspect ce rezultă și din interpretarea gramaticală a art.49 alin.1, teza finală (legiuitorul a utilizat singularul, iar nu pluralul în momentul stabilirii plafonului maximal- suma la care s-au aplicat, iar nusumele la care s-au aplicat, ceea ce denotă intenția sa de a edicta ca suma penalităților să nu depășească cuantumul cotei de întreținere restantă sau achitată cu depășirea datei scadente).
În același sens sunt și prevederile art.25 alin.1, teza finală din H.G.1588/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, potrivit cărora asociația de proprietari poate calcula și percepe penalizări de întârziere pentru suma neachitată, (…) în limitele stabilite de art. 49 alin. (1) din Legea nr. 230/2007. Suma acestora nu poate depăși suma cotei restante la care s-a aplicat.
Pe cale de consecință, nu poate fi primită interpretarea recurentului, în conformitate cu care prin aceste prevederi s-a statuat ca totalul sumelor datorate cu titlu de penalități de întârziere să nu poată depăși totalul sumelor datorate cu titlu de contribuție la întreținere, împrejurare față de care, analizând și anexa nr.2 a raportului de expertiză în specialitatea contabilitate întocmit de expertul B. C., în mod corect instanța de fond i-a respins această obiecțiune ca neîntemeiată.
Nici critica privind luarea în calcul a unui număr mai mare de zile de întârziere pentru care s-au aplicat penalități nu este fondată, întrucât, în condițiile în care cuantumul cotelor de contribuție restantă au fost achitate cu întârziere, după data scadenței, este firesc să se procedeze și la calcularea de penalități de întârziere până la data plății integrale a acestora.
Astfel, în condițiile în care pârâtul S. a achitat suma de 50 lei din cuantumul total al cotei de întreținere aferentă lunii iunie 2008, în cuantum de 70,85 lei, pentru cele 221 de zile scurse între data scadenței (30.08.2008) și plata parțială a debitului (11.05.2009), s-au calculat penalități de întârziere de 22 lei, în această manieră procedându-se de către expert, pentru fiecare plată în parte.
Totodată, recurentul pârât nu a făcut dovada efectuării unor plăți suplimentare către asociație, iar față de răspunsul expertului B. C. din data de 09.09.2013, în sensul că au fost avute în vedere toate chitanțele indicate de acesta, în momentul întocmirii raportului de expertiză, pârâtul nu a formulat obiecțiuni.
Pe de altă parte, expertul în specialitatea contabilitate B. C., astfel cum reiese din raportul de expertiză, cât și din anexa nr.2 la aceasta, a calculat penalitățile de întârziere aferente perioadei iunie 2008-august 2011.
Modalitatea de calcul în sensul că pentru sumele datorate de pârâtul S. cu titlu de cote de contribuție și rămase neachitate, aferente perioadei mai sus menționate, s-au calculat penalități de întârziere până la data de 15.04.2013, a fost determinată de împrejurarea că atât reclamanta, prin cererea de chemare în judecată, cât și instanța de judecată, prin obiectivele stabilite prin încheierea de ședință din data de 06.04.2012 (obiectivul trei al raportului de expertiză), nu au precizat un termen limită până la care acestea să fie calculate, astfel încât expertul a indicat această dată, apropiată de momentul întocmirii raportului de expertiză, în lipsa căreia nu se putea realiza calculul solicitat, astfel încât nici aceste critici nu sunt întemeiate.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că în ședința din data de 15.07.2008 a adunării generale a Asociației de proprietari „A.”, s-a hotărât aplicarea unei penalități de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere, în cazul neachitării la data scadentă a cotelor de întreținere (filele 36,323-325 dosar fond).
Având în vedere această decizie adoptată de proprietari este de aplicare imediată, cum termenul scadent al cotei de întreținere datorată de recurent pentru luna iunie 2008, este, potrivit listei de întreținere (f.37 din dosarul de fond), la data de 30.08.2008, după adoptarea hotărârii adunării generale, în mod corect expertul a calculat penalități de întârziere și în ceea ce privește această lună.
Pentru aceste considerente reținând, și împrejurarea că, deși recurentul a exercitat calea de atac a recursului împotriva tuturor încheierilor de ședință pronunțate de Judecătoria Pitești ulterioare celei din 12.04.2013, nu a formulat critici decât cu privire la aceasta, în conformitate cu dispozițiile art.312 alin.1 Cod pr.civilă, tribunalul va respinge recursul formulat de pârâtul S. C. ca nefondat, considerând ca prima instanță a dat o legală și temeinică soluționare motivelor invocate de acesta.
Potrivit art.274 Cod pr.civilă, va dispune obligarea recurenților M. LELEIOARA și S. C. la plata către intimata reclamantă A. DE P. A. a sumei de 600 lei, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în faza recursului, respectiv onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează recursul formulat de pârâta M. LELEIOARA, domiciliată în mun. Pitești, cart Trivale, .. 6, ., împotriva sentinței civile nr. 8820/01.11.2013 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimata-reclamantă fiind A. DE P. A., cu sediul în mun. Pitești, cart Trivale, .. 6, .. A, ., ca netimbrat.
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâtul S. C. domiciliat în mun. Pitești, cart Trivale, .. 6, ., ., împotriva sentinței civile nr. 8820/01.11.2013 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimata-reclamantă fiind A. DE P. A..
Obligă recurenții M. LELEIOARA și S. C. la plata către intimata A. DE P. A. a sumei de 600 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.10.2014
Președinte, A. M. | Judecător, G. D. N. | Judecător, R. V. |
Grefier, G. G. |
red.R.V.
dact. R.V./2 exp.-27.11.2014
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1532/2014. Tribunalul ARGEŞ | Fond funciar. Decizia nr. 387/2014. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
