Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1670/2014. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1670/2014 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 18-06-2014 în dosarul nr. 1197/214/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1670/2014
Ședința publică de la 18 Iunie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE MIHAELA BADEA, judecător
Judecător I. P.
Judecător D. D. A.
Grefier E. R.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâtul Ș. M. împotriva sentintei civile nr. 1331/23 12 2013 pronunțată de Judecătoria Costești în dosarul nr._, intimati fiind reclamanta C. F., pârâtii I. G., C. V., I. M., C. M., C. R., intervenientii C. V., C. L., B. L. M., având ca obiect „revendicare imobiliară”.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-pârât reprezentat de avocat V. S., intimatii-pârâti I. G. și C. M., ambii personal, lipsă fiind celelalte părti.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosarul cauzei recurentul-pârât a depus note de sedință.
Apărătorul ales al recurentului-pârât depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 lei și timbru judiciar de 0,15 lei și chitanța reprezentînd onorariu avocat.
Intimatul C. M. depune întâmpinare.
Părtile prezente, pe rând având cuvântul, arată că nu au alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Tribunalul, în raport de această precizare constată recursul în stare de judecată și acorda cuvântul asupra acestuia.
Apărătorul ales al recurentului-pârât solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat, cu cheltuieli de judecată. Arată că instanța de fond a retinut în mod eronat situația de fapt, nu a luat în calcul și nu a dat eficientă actului pârâtului, care este semnat de ambii proprietari respectiv C. R. și C. F.. În mod voit instanța de fond încurcă calitatea părtilor în cauză astfel că se ajunge la o motivare gresită, străină de natura pricinii. Interpretând în mod greșit situația juridică dedusă judecatii, instanța purcede la compararea titlurilor, dă eficientă titlului de proprietate emis pe numele autorului C. I. care este socrul reclamantei, fără a lua în calcul faptul că dreptul de proprietate al pârâtului s-a consolidat efectiv încă din anul 1993, anterior emiterii titlului de proprietate al reclamantei. Pentru aceste considerente expuse pe larg în cererea de recurs solicită admiterea recursului, modificarea sentintei pronunțată de instanța de fond în sensul respingerii cererii principale, admiterii cererii reconvenționale formulată de recurent în sensul pronunțării unei hotărâri care să tină loc de act de vânzare cumpărare pentru suprafața de 500 m.p. cu vecinătățile arătate în procesul verbal din 1993 și raportul de expertiză efectuat în cauză.
Intimatii prezenti, pe rând având cuvântul solicită respingerea recursului.
Tribunalul retine recursul spre soluționare.
TRIBUNALUL
Constată că la data de 18.05.2011, reclamanta C. F. a solicitat să fie obligat pârâtul Ș. M. să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 1000 mp, situată în comuna Rîca, .-i achite cheltuielile de judecată.
În acțiune, reclamanta a menționat că pârâtul, prin mutarea gardului, fără acordul ei, i-a ocupat terenul de 1000 mp, cu vecinii: la N – Drum de acces, la E – Ș. M., la S – Drum și la V – G. I., suprafață ce face parte din cea de 5800 mp, pe care a moștenit-o de la foștii ei socrii.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe disp. art. 480 C.civil.
Prin cererea reconvențională, pârâtul-reclamant, Ș. M., a solicitat să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act de vânzare-cumpărare pentru terenul de 500 mp, situat în satul Râca-Adunați, județul Argeș, cu vecinii: la E – rest proprietate Ș. I. M., la V – G. I. la S – Drumul Public și la N – C. R..
În motivare, pârâtul-reclamant a menționat că în anul 1993, a încheiat o convenție de vânzare-cumpărare cu numitul C. I., printr-un înscris sub semnătură privată, denumit proces-verbal.
Pârâtul-reclamant a precizat că a construit gardul în anul 1993 și s-a comportat ca un adevărat proprietar, plătind impozitele pentru acel teren.
La cererea reclamantei, au fost conceptați în calitate de intervenienți, C. M. și C. R., în temeiul art. 57 alin. 3 C.pr.civ.
La data de 26.10.2011, s-a invocat de către pârâtul-reclamant excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, întrucât aceasta, nefiind singura proprietară a terenului revendicat, s-a încălcat regula unanimității în formularea acțiunii.
Prin încheierea din 02,11.2011, s-a respins excepția invocată, în raport de disp. art. 643 alin.1 din Noul Cod Civil, care desființează regula unanimității, aplicabilă și proceselor în curs de soluționare.
La data de 30.11.2011, pârâtul-reclamant a cerut extinderea cadrului procesual-pasiv, enumerând pârâții, moștenitori ai defuncților C. I., C. V. și I. M.: C. V., C. R. și C. M., I. G. și I. M. ( fila 34).
În scopul soluționării cauzei s-au depus înscrisuri, s-a administrat proba cu interogatoriu, s-au audiat martori și s-a efectuat o expertiză tehnică de specialitate.
Întrucât la data de 1.02.2013 a interveni decesul intervenientului, C. R. ( fila 103), acțiunea a fost continuată în contradictoriu cu moștenitoarele acestuia: C. V. ( soție supraviețuitoare) și C. L. ( descendentă de gradul I).
Prin sentința civilă nr. 1331/23.12.2013 Judecătoria Costești a admis acțiunea și a respins cererea reconvențională, a obligat pârâtul S. M. să le lase reclamantei și intervenienților, C. M., C. V. și B. L. M., în deplină proprietate și posesie, terenul de 463 m.p., situat în intravilanul comunei Râca, județul Argeș, cu amplasamentul indicat și hașurat cu linii roșii în schița raportului de expertiză, întocmit de către expertul tehnic judiciar, ing. G. D. R. și care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
A obligat pârâtul să plătească suma de 1000 lei, cheltuieli judiciare către stat (contravaloarea ajutorului public judiciar acordat reclamantei).
A obligat pârâtul să-i plătească reclamantei suma de 46,76 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
La data de 01.12.1995, pe numele autorului, C. I., ai cărui moștenitori sunt C. R. și I. M., s-a emis titlul de proprietate cu nr._, în baza Legii nr. 18/1991, pentru suprafața totală de 1,94 ha, situată pe raza comunei Popești, județul Argeș ( fila 146).
Conform constatărilor expertului desemnat în cauză ( G. D.-R.), terenul în litigiu este cuprins în acest titlu de proprietate, în sola 1, . de folosință arabil, intravilan ( fila 140).
Expertul a evidențiat faptul că deși în titlu este menționată suprafața totală de 5800 mp, aceasta măsoară doar 2258 mp și-n care este inclusă terenul revendicat de 463 mp, hașurat cu roșu în planul de situație de la fila 143
Potrivit precizărilor expertului, același teren de 463 mp este înscris și în titlul de proprietate nr._/30.12.1995, eliberat pe numele autorului S. N. I. ( tatăl pârâtului Ș. M.) – fila 147.
Printr-un înscris sub semnătură privată, intitulat „proces-verbal”, încheiat la data de 5.02._, C. R. ( soțul reclamantei ) a consimțit la vânzarea suprafeței de 5 ari ( cu vecinătățile: la N – C. radu, la E – Ș. I. M., la S – Drum public și la V – G. I., prețul stabilit la suma de 10.000 lei fiind achitat în totalitate de pârât în calitate de cumpărător ( fila 10).
Existența convenției, mai sus descrisă, ce are valoarea unui antecontract de vânzare-cumpărare, este confirmată și de către martorul, S. C., care se numără printre semnatarii acelui proces-verbal ( fila 67).
Martorul a precizat că pârâtul a dobândit posesia acelui teren încă din anul 1993, iar pe una din laturi a amplasat un gard, la a cărui edificare, C. R., soțul reclamantei, nu s-a opus.
Pârâtul specifică la interogatoriu faptul că ocupă suprafața de 5 ari, dobândită prin convenția încheiată cu soțul reclamantei ( fila 64).
Identificând terenul descris în înscrisul sub semnătură privată, expertul a constatat că acesta corespunde celui revendicat de 463 mp, marcat în schița raportului de expertiză cu roșu ( fila 141).
Pentru a realiza transferul dreptului de proprietate în patrimoniul cumpărătorului-promitent (Ș. M.), este necesară existența calității vânzătorului promitent de proprietar al bunului imobil.
În speța de față, C. R. (vânzătorul-promitent), cel ce a semnat convenția expusă-n procesul-verbal, nu este singurul proprietar al imobilului supus înstrăinării ( în titlu fiind menționată și I. M.).
Întrucât dreptul de proprietate asupra imobilului este indiviz, instanța nu poate pronunța o hotărâre constitutivă de drepturi (în aplicarea art. 1669 C.Civil), echivalentă unui act autentic de vânzare-cumpărare, în absența consimțământului și a celuilalt coindivizar, care nu și-a asumat nicio obligație față de pârâtul-reclamant.
În consecință, se va respinge cererea reconvențională, soluție ce influențează legitimitatea posesiei exercitate de către pârâtul-reclamant asupra terenului revendicat ( același cu cel specificat și în antecontractul de vânzare-cumpărare, conform concluziilor expertului).
În evaluarea acestei caracteristici de legitimitate a posesiei, instanța va avea în vedere și faptul că terenul a fost inclus în ambele titluri de proprietate, emise pe numele autorului reclamantei și pe cel al autorului pârâtului-reclamant ( aspect subliniat de expert).
Așadar se impune compararea titlurilor, în raport de dispozițiile speciale cuprinse-n legislația funciară, referitoare la procedura de reconstituire a dreptului de proprietate.
Instanța reține că terenul în litigiu este intravilan, iar în perioada anterioară colectivizării, acesta a aparținut tatălui lui C. R. (potrivit relatării martorului,G. A.).
Întrucât la reconstituirea dreptului de proprietate funciară, trebuie să se respecte vechiul amplasament, deținut de fostul proprietar înainte de colectivizare, așa cum reiese din dispozițiile art. 14 din Legea nr. 18/1991, instanța va da eficiență titlului emis pe numele autorului C. I. (socrul reclamantei).
În aceste condiții este evident că posesia exercitată de pârâtul-reclamant asupra terenului dobândește un caracter nelegitim, acțiunea în revendicare pentru suprafața de 463 mp (doar pentru cea identificată de expert și hașurată cu linii roșii în schița atașată expertizei) fiind întemeiată, urmând a fi admisă, în baza art. 563 C.civ.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului pârâtul arată că prin cererea formulată la data de 18.05.2011, reclamanta C. F. a solicitat să fie obligat să-i las în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 1000 mp., teren situat in comuna Râca, . arătat în acțiune că prin mutarea gardului, fără acordul ei, eu i-ar fi ocupat suprafața de 1000 mp. suprafață care face parte din totalul de 5800 mp. din TP nr._/01.12.1995, suprafață moștenită de reclamantă de la foștii ei socri.
Prin cererea reconvențională formulată, a solicitat instanței de judecată să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act de vânzare cumpărare pentru terenul de 500 mp. (5 ari) situat în com. Râca, .. A arătat în cerere că în anul 1993 a încheiat o convenție de vânzare-cumpărare cu numitul C. I. R. (soțul reclamantei C. F., semnatară și ea a acestei convenții), înscris sub semnătura privată denumit proces-verbal în prezența a doi martori.
A dovedit cu martori că a dobândit posesia suprafeței de teren de 500 mp. încâ din anul 1993, a împrejmuit terenul cu gard, la a cărui edificare vânzătorul C. I. R., soțul reclamantei nu s-a opus.
A arătat în fața instanței ca s-a ocupat și se ocupă în permanență pe terenul cumpărat.
Hotărârea pronunțată in cauză cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, fiind pe deplin aplicabile disp. art. 304, pct. 7 Cod proc. civ.
Instanta de fond reține în mod eronat situația de fapt dedusă judecății și pleacă de la o premisă total greșită atunci când menționează că „ dreptul de proprietate asupra imobilului este indiviz, iar instanta nu poate pronunta o hotărâre constitutivă de drepturi, echivalentă unui act autentic de vânzare cumpărare, in absenta consimțământului și a celuilat coindivizar ..."
Instanța de judecată nu i-a în calcul și nu dă eficiență actului său, în sensul că procesul-verbal din data de 05.02.1993 este semnat de către AMBII PROPRIETARI, respectiv C. R. și C. F. așa cum apare pe act la rubrica vânzători.
La momentul la care a încheiat procesul-verbal din data de 05.02.1993, terenul in suprafață de 500 mp. se afla în patrimoniul lui C. I. R. și a șotiei sale C. F., ambii au semnat actul si și-au dat acordul cu privire la înstrăinarea terenului.
Instanța a interpretat in mod greșit actul juridic dedus judecății și a schimbat natura ori interesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, fiind aplicabile pe deplin prevederile disp. art. 304, pct. 8 Cod proc. civ.
Interpretând în mod greșit situația juridică dedusă judecății, instanța purcede la compararea titlurilor, dă eficiență titlului de proprietate nr._/01.12.1995 emis pe numele autorului C. I. (socrul reclamantei), fără să ia în calcul faptul că dreptul său de proprietate s-a consolidat efectiv încă din anul 1993, anterior emiterii titlului de proprietate al reclamantei.
S-a invocat de către recurent lipsa de temei legal și faptul că hotărârea atacată este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Instanța de fond retine in mod greșit cum că posesia exercitată de mine mai bine de peste 20 de ani asupra suprafeței de teren de 500 mp. dobândește un caracter nelegitim, atâta vreme cât nu a fost tulburat de nimeni până in urmă cu 2 ani când s-a formulat acțiunea în revendicare de către reclamanta C. F., a muncit și stăpânit terenul în mod pașnic, l-a îngrădit, iar reclamanta, semnatară a convenției din 1993 .
Instanța de fond in mod nelegal și nelegitim nu dă eficiență actului său(convenția de vânzare-cumpărare din anul 1993) și nu consimte la consolidarea dreptului său de proprietate pronunțând o hotărâre în acest sens.
La termenul de judecată din 18.06.2014 reclamanta a formulat întâmpinare la recursul promovat de către recurentul Ș. M., împotriva Sentinței Civile nr. 1331/23.12.2013 pronunțată de Judecătoria Costești în dosarul nr._, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8, 9 C.pr.Civ.
S-a apreciat că soluția pronunțată de către instanța de fond este legală și temeinică, în cauză nefiind incidente disp. art. 304 pct. 7, 8, 9 C.pr.Civ., întrucât terenul în litigiu vizează un drept indiviz pe cale de consecintă instanta nu poate pronunța o hotărâre constitutivă de drepturi, respectiv o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, deoarece nu a fost manifestat expres consimtământul celuilalt coindivizar I. M..
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și având în vedere dispozițiile art. 304 ind.1 Cod procedură civilă, tribunalul constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Intanța de fond în mod corect a adoptat soluția atacată prin prezentul recurs raportat la probele administrate.
În acest sens se va avea în vedere că din probele administrate rezultă cu certitudine că reclamanta-pârâtă C. F. a fost căsătorită cu C. I. R. ( dec. la 15.03.2007) iar din căsătoria acestora au rezultat doi copii C. R. R. și C. M..
C. R. R. ( dec. la 1.03.2013) a fost căsătorită cu C. V. iar din căsătoria acestora C. L..
Titlul de proprietate cu nr._ invocat de reclamanta-pârâtă a fost emis la data de 01.12.1995, pe numele autorului, C. I., cu moștenitori C. R. și I. M., fiind emis în baza Legii nr. 18/1991, pentru suprafața totală de 1,94 ha, situată pe raza comunei Popești, județul Argeș.
C. I. este are ca moștenitori pe C. R. (soțul reclamantei-pârâte C. F.) pe C. I. (decedat) și I. M.. Aceasta din urmă apare pe titlul de proprietate cu nr._ la data de 01.12.1995(f.30).
Toate aceste aspecte nu sunt contestate de pârâtul-reclamant Ș. M. care le recunoaște prin înscrisurile depuse la filele 24,25 la dosarul de fond.
Conform înscrisului sub semnătură privată, intitulat „proces-verbal”, încheiat la data de 5.02._, C. R. ( soțul reclamantei- pârâte) a consimțit la vânzarea suprafeței de 5 ari ( cu vecinătățile: la N – C. radu, la E – Ș. I. M., la S – Drum public și la V – G. I., prețul stabilit la suma de 10.000 lei fiind achitat în totalitate de pârât în calitate de cumpărător ( fila 10).
Martorul, S. C., care a semnat acest „proces-verbal „ a confirmat existența convenției mai sus descrisă,.
Această convenție are valoarea unui antecontract de vânzare-cumpărare și nu este contract de vânzare-cumpărare
La momentul la care s-a încheiat procesul-verbal din data de 05.02.1993, terenul in suprafață de 500 mp nu se afla în patrimoniul lui C. I. R. și a șotiei sale C. F. așa cum susține pârâtul-reclamant.
Terenul în cauză se afla în indiviziune, proprietari fiind moștenitorii I. M. și C. R. ambii menționați pe Titlul de proprietate cu nr._ emis la data de 01.12.1995, pe numele autorului C. I..
Se constată că doar unul din moștenitori a semnat „proces-verbal” lipsind acordul lui I. M. cu privire la înstrăinarea terenului situație ce nu poate fi asimilată cu vânzarea realizată de unul dintre moștenitori.
Încheind antecontractul doar cu unul dintre coindivizari, pârâtul-reclamant si-a asumat riscul ca, în urma dezbaterii succesiunii autorului comun, bunul să nu intre în masa succesorala atribuita acestuia.
În cauza nu este vorba de "vânzarea unui bun indiviz de catre un coindivizar", situatie invocata de catre pârâtul-reclamant ci de o promisiune de vânzare-cumparare a unui coindivizar de a înstraina bunul, dupa dezbaterea succesiunii cu celalalt coindivizar.
Prin respectivul antecontract nu s-a transmis proprietatea ci doar s-a promis transmiterea ei, ceea ce a generat pentru promitentul vânzator doar obligatia de a întreprinde toate diligentele pentru a se încheia actul autentic.
Pârâtul-reclamantul a stiut, înca de la momentul încheierii antecontractului ca semnatarul acelui act este doar unul dintre mostenitorii - proprietari, iar în urma dezbaterii succesiunii este posibil ca terenul în litigiu sa nu revina, total sau partial, în lotul promitentului - vânzator. O asemenea promisiune nu putea genera nici o obligatie pentru cealalta coindivizara a bunului, drept urmare instanța de fond a respins întemeiat cererea reconvențională prin care pârâtul-reclamantul a solicitat a se constata intervenita vânzarea-cumpararea imobilului iar hotarârea să tina loc de act autentic de vânzare - cumparare.
În ceea ce privește acțiunea în revendicare tribunalul reține că în mod corect instanța de fond a dat câștig de cauză reclamantei-pârâte ca urmare a comparării celor două titluri de proprietate ale părților.
Terenul în litigiu este intravilan, iar în perioada anterioară colectivizării, acesta a aparținut tatălui lui C. R..
Din dispozițiile art. 14 din Legea nr. 18/1991 rezultă că la reconstituirea dreptului de proprietate funciară, trebuie să se respecte vechiul amplasament, deținut de fostul proprietar înainte de colectivizare astfel că eficiență are titlului emis pe numele autorului C. I. (socrul reclamantei).
Examinând sențința recurată și prin prisma incidenței în speță a motivului de recurs prev de art. 304 pct 7 Cod procedură civilă în sensul lipsei motivării hotărârii sau existența unor motive contradictorii ori străine de natura pricinii se constată că un astfel de motiv este neântemeiat.
În concret, hotărârea pronunțată de instanța de fond conține o motivare elaborată cuprinzând în detaliu motivele pe care se sprijină în raport de dispozițiile legale incidente. Pe de altă parte, nu sunt întrunite în speță existența unor motive contradictorii sau străine de natura pricinii deoarece judecătorul fondului s-a pronunțat asupra cererilor formulate așa cum au fost formulate.
În speță, nu se regăsește nici motivul de recurs prev de art. 304 pct 8 Cod procedură civilă în sensul interpretării greșite a actului juridic. Deși s-a invocat acest motiv de recurs în concret se face vorbire la interpretarea probelor. Din această perspectivă interpretarea dată probelor de către judecătorul fondului constituie o chestiune de fapt, care nu justifică invocarea motivului de recurs bazat pe denaturarea actului juridic dedus judecății respectiv a cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct 8 Cod procedură civilă.
Nu în ultimul rând s-a invocat de către recurent lipsa de temei legal și încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Aceasta presupune în primul rând faptul că instanța a nesocotit dispozițiile legale incidente, ceea ce în speță nu este cazul. În ceea ce privește aplicarea greșită a legii așa cum rezultă din întreaga motivare a judecătorului fondului soluția adoptată este sprijinită de întreg materialul probator administrat.
Față de toate considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin (1) Cod procedură civilă tribunalul urmează a respinge ca nefondat recursul .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ș. M. împotriva sentintei civile nr. 1331/23 12 2013 pronunțată de Judecătoria Costești în dosarul nr._, intimati fiind reclamanta C. F., pârâtii I. G., C. V., I. M., C. M., C. R., intervenientii C. V., C. L., B. L. M.
Irevocabil.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 Iunie 2014, la Tribunalul Argeș, sectia civilă.
Președinte, M. B. | Judecător, I. P. | Judecător, D. D. A. |
Grefier, E. R. |
Red. DDA
Tehn. E.N.
2 ex.
| ← Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... | Fond funciar. Decizia nr. 2842/2014. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
