Partaj judiciar. Decizia nr. 1400/2014. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1400/2014 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 22-05-2014 în dosarul nr. 5112/280/2008
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1400/2014
Ședința publică de la 22 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE ANDREEA MONICA PRUNARU
Judecător C. D.
Judecător N. S.
Grefier M. L.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâta Ș. M. împotriva încheierii de admitere în principiu din 04.07.2012, precum și împotriva sentinței civile nr. 5491/12.06.2013, pronunțate de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimați fiind reclamantul N. V. E. VICTOMIL și pârâta A. R., având ca obiect partaj judiciar .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima și a doua strigare a cauei, au răspuns: recurenta pârâtă Ș. M. asistată de av. D. M. și intimatul reclamant N. V. E. Victomil în nume propriu și în calitate de procurator al intimatei reclamante A. R. asistat de av. S. I..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar s-au depus prin serviciul registratură, la data de 08.05.2014, un borderou cu înscrisuri din partea recurentei pârâte, la data de 16.05.2014, un set de înscrisuri din partea intimatului reclamant, precum și o cerere de recuzare a instanței formulată de intimatul reclamant.
Prima strigare a cauzei.
Tribunalul aduce la cunoștință părților că cererea de recuzare formulată de intimatul reclamant nu a fost rezolutată până în prezent, desi a fost înaintată presedintelui de sectie, pentru ca s-a apreciat necesar sa se precizeze de reclamant pe cine înțelege să recuze.
Apărătorul intimatului reclamant învederează că prin recuzarea instanței a înțeles să recuze completul de judecată de la termenul din 24.04.2014, respectiv cei trei membri ai completului de la termenul anterior de judecată. Totodată, solicită amânarea cauzei pentru a depune la dosar dovada achitării diferenței taxei de timbru în sumă de 200 lei, aferentă cererii de recuzare.
Tribunalul apreciază că se impune lăsarea cauzei la a doua strigare ( la solicitarea apărătorilor părților, stabilind de comun acord ora 11.00) în vederea înaintării dosarului pentru rezolutarea cererii de recuzare formulată de intimatul reclamant, precum și în vederea soluționării acesteia. De asemenea, aduce la cunostinta partilor că aspectele de timbraj sau alte considerente ce vizeaza recuzarea vor fi invocate si analizate de completul care o va solutiona
A doua strigare a cauzei .
Tribunalul reține că dosarul a fost lăsat la a doua strigare pentru soluționarea cererii de recuzare a completului. Totodată, reține că cererea de recuzare formulată de intimatul reclamant a fost soluționată, fiind respinsă.
Apărătorii părților, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.
Tribunalul, în raport de această împrejurare, constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul recurentei pârâte Ș. M. învederează că își menține toate concluziile formulate și în recursul motivat în scris, precum și cele expuse ulterior. Învederează că succesiunea defunctei P. V. a fost deferită conform testamentului și succesiunea este testamentară, că a fost întocmit certificat de moștenitor iar notarul public menționează, în rubrica obligatorie, natura succesiunii testamentară. În raport de această împrejurare și de faptul că certificatul de moștenitor este expresia convenției încheiată între moștenitori, solicită să se observe că punctul de vederea exprimat de partea adversă, în sensul că ar beneficia de 1/2 din averea de la bunici și nu de 1/3 este neîntemeiat. Solicită înlăturarea ca nefondat a acestui punct de vedere și admiterea recursului, modificarea încheierii de admitere în principiu pronunțată de instanța de fond, casarea și trimiterea spre rejudecare, arătând că modificând IAP urmează a fi reluată cauza din faza efectuării expertizei și lotizării. În plus, arată toate cele 4 fiice au decedat ulterior părinților lor, părinții fiind decedați înainte de anul 1990, iar cele 4 fete după 1994.
Apărătorul intimatului reclamant N. V. E. VICTOMIL solicită respingerea recursului pentru cele 5 motive de recurs formulate, așa cum a precizat detaliat în concluziile scrise depuse la dosar. Totodată, solicită să se constate că în condițiile în care s-a discutat și s-a dezbătut succesiunea mătușii pentru moștenitorii și legatarii cu titlu particular aceasta nu împiedică moștenitorul legal al acesteia să formuleze cerere de reconstituire în numele său, în numele autoarei respective, și să dobândească această calitate și să preia și cota ce îi revenea mătușii sale. Arată că au fost 4 surori, fiecare fiind înzestrată cu câte 10 ha, că și-au recuperat fiecare, fiind în viață, terenurile. Solicită să se constate că în ce o privește pe P. V., aceasta și-a recuperat această suprafață prin judecată și a reprezentat-o tot intimatul reclamant, motiv pentru care i-a și dat prin testament ca legatar particular această suprafață. Mai arată că venind legea 169/2005, sunt cererile de reconstituire pentru terenurile ce au aparținut părinților acestor 4 fete ( 30 ha), terenuri pentru care au făcut cereri mama recurentei pârâte și a celeilalte intimate pârâte, P. C. care era în viață și intimatul reclamant, care prin cererea 124, cerea dreptul mamei și dreptul mătușii, de data acesta în calitate de moștenitor legal, pentru că era nepot. Arată că la dosar este depusă cererea de acceptare a succesiuni, deci intimatul reclamant nu este numai moștenitor legatar, este și moștenitor legal pentru că și-a manifestat disponibilitatea și dorința de a succede mătușii sale. Învederează că această cerere a fost aprobată de Comisia de Fond Funciar. Din eroarea comisiei s-au trecut numai cei care au făcut cerere, adică intimatul reclamant, P. C. și mama recurentei. Arată că dacă Comisia de Fond Funciar i-a aprobat cererea și în calitate de moștenitor al mamei și în calitate de moștenitor al mătușii, moștenitor legal, nu se duce în locul mamei, vine în dreptul său de nepot și a acceptat succesiunea. Învederează că legea 18/1991 spune că prin simpla cerere de reconstituire se dobândește caritatea de moștenitor legal. Solicită să se constate că în mod corect prima instanță a acordat drepturile ce se cuvin intimatului reclamant și solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
În replică, apărătorului recurentei pârâte arată că cele 4 fete au decedat toate după anul 1990, fetele optează în anul 1991 și nu cer niciuna averea de la părinți, ci cer fiecare, în nume propriu, câte 10 ha. Dacă pentru P. V. se dezbate succesiunea și se spune testamentară, arată că întrebarea este dacă se mai se poate beneficia de prevederile legii de fond funciar în ce privește repunerea în termenul de acceptare a succesiunii de la părinți prin simpla depunere a cererii, iar răspunsul este că nu se poate .
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față,
Constată că prin acțiunea civilă înregistrată la data de 07.06.2007, reclamantul N. V.-E.-Victomil, în contradictoriu cu pârâții Ș. M. și A. R., a solicitat stabilirea cotelor care revin fiecăruia din cei trei titulari ai titlului de proprietate nr._/9.10.2002 validat de către Comisia de Fond Funciar Teleorman în vederea ieșirii din indiviziune.
Reclamantul a arătat că acest titlu se referă la o suprafața de 29 ha și 9700 mp teren arabil situat în extravilanul comunei Peretu, județul Teleorman, tarlaua 9, .: N-Anexa, Roșiori de Vede, R, S, A -drumuri de exploatare. Terenul în suprafața de 29, 97 ha din extravilanul comunei Peretu provine din terenul agricol expropriat autorilor A. și P. P. prin Decretul nr. 83/1949 și este rezultatul aplicării cererilor de retrocedare conform Legii nr.169/1997 la Comisia Funciara Locala Călmățuiu, județul Teleorman de către N. V.-E., P. C. și S. E..
Conform cererii nr. 124/4.03.1998 de la Comisia locala Călmățuiu, ă reclamantul a solicitat retrocedarea terenului atât ca moștenitor legal al mamei sale N. M. cât și ca moștenitor legal al mătușii (sora mamei) P. V. (decedată în anul 1996), deci cotele care revin titularilor (din titlul de proprietate menționat) sunt: N. V.-E.: 1/4 (de la N. M.) + ¼ (de la P. V.) = ½; P. C.: ¼; S. E.: 1/4.
In drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile C.proc.civilă și Legea nr.36/1995 a notarilor publici.
La data de 19.09.2007 pârâta Ș. M. a formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii, în principal, ca inadmisibilă, în subsidiar, ca nefondată, instanța urmând să ia în considerare cele expuse în continuare. Pârâta Ș. M. are calitatea de moștenitoare testamentară (legatar cu titlu particular) a mătușii sale - P. C., decedată la data de 23 octombrie 2006, cu ultimul domiciliu în Pitești. Conform mențiunilor din testamentul autentic nr. 1211/27 iunie 2006 mătușa sa a testat în favoarea pârâtei suprafața de 10 ha, care face parte din suprafața totală de 30 ha menționată în titlul de proprietate nr._/9.10.2002 emis pe numele a trei moștenitori de către Comisia județeană de Fond Funciar Teleorman. Cu alte cuvinte, mătușa sa a testat cu privire la dreptul său de proprietate recunoscut prin titlul de mai sus.
Pârâta a mai arătat că solicitarea reclamantului, așa cum este formulată, apare ca inadmisibilă, deoarece ar fi trebuit valorificată în cadrul unei acțiuni având ca obiect ieșirea din indiviziune cu privire la terenurile menționate în titlul de proprietate.
Pe fond, acțiunea este nefondată, deoarece titlul de proprietate a fost emis în anul 2002, în cuprinsul său sunt menționați doar trei proprietari: pârâtul-reclamant, P. C. și S. E.. Acest titlu a fost ridicat, în original, de către pârâtul-reclamant, nu a fost contestat vreodată, așa cum nu au fost contestate nici hotărârile comisiei locale și județene de fond funciar, pârâtul-reclamant având calitatea de parte în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate.
Pe de altă parte, pârâtul-reclamant este legatar cu titlu particular al mătușii acestuia P. V., decedată în anul 1996, în favoarea sa fiind întocmit testamentul autentic nr._/20.11.1992. Prin acest testament pârâtul a fost instituit legatar cu titlu particular cu privire la suprafața de 9,876 ha teren arabil în ., județul Teleorman revenindu-i și cota de l/2 din casa și bunurile mobile dintr-un imobil situat în Pitești, cealaltă cotă de ½ din același imobil revenindu-i acestuia prin același testament. Conform certificatului de moștenitor nr. 262/12.12.1996 moștenitorii defunctei P. V. au fost, potrivit testamentului de mai sus: pârâtul-reclamant și P. C..
Cu alte cuvinte, pârâtul-reclamant nu are calitatea de legatar universal al autoarei P. V. și nici nu poate fi considerat moștenitor legal al defunctei atât timp cât certificatul de moștenitor este expresia convenției încheiate de moștenitori cu privire la calitatea de moștenitori, întinderea drepturilor lor și componența masei partajabile. Pârâtul-reclamant nu are nici calitatea de moștenitor rezervatar al autoarei P. V..
La data de 06.03.2011, reclamantul N. V. E. Victomil a formulat precizare la acțiune solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, în contradictoriu cu pârâtele Ș. M. și A. R., să se constate deschisă ieșirea din indiviziune referitoare la terenul extravilan în suprafața de 29,97 ha din titlul de proprietate nr._/9.10.2002, teren situat în extravilanul comunei Peretu, județul Teleorman. Autorii sunt bunicii materni P. A., decedat în anul 1949 și P. P. decedată în anul 1977, ambii având ultimul domiciliu în municipiul Pitești, județul Argeș.
Solicită reclamantul să se constate calitatea de moștenitori și să se dispună ieșirea din indiviziune și partajarea în natură a terenului în suprafață de 29,97 ha din titlul de proprietate mai sus menționat_/2002), potrivit cotelor cuvenite fiecăruia, cu cheltuieli de judecată
Se solicită de către reclamant să se ia în considerare cererea nr. 124/4.03.1998 depusă de reclamant la Comisia Locală Calmățuiu, jud. Teleorman prin care a solicitat reconstituirea proprietății atât ca moștenitor legal al mamei N. M., cât și ca moștenitor legal al mătușii P. V., precum și prevederile art. 13, din legea 18/1991, republicata în 1998.
Pârâta Steflea M. și-a exprimat poziția față de precizarea acțiunii, printr-o nouă întâmpinare în cadrul căreia a reiterat susținerile inițiale, arătând că reclamantul nu poate pretinde o cotă majorată, pentru că el deține o cotă de 1/3, stabilită prin certificatul de moștenitor nr. 67/2007 al BNP C. V. și C. M., după defuncta P. C..
Prin încheierea din data de 04.07.2012 Judecătoria Pitești a admis în principiu acțiunea.
A constatat că părțile sunt în indiviziune asupra suprafeței de 29,97 ha, din titlul de proprietate nr._/09.10.2002, validat de Comisia de Fond Funciar Teleorman, teren situat în extravilanul comunei Peretu, județul Teleorman, teren provenind de la autorii părților – bunicii materni – P. A., decedat în anul 1949 și P. P., decedată în anul 1977, ambii având ultimul domiciliu în Municipiul Pitești, județul Argeș.
A constatat că reclamantul N. V.-E.-Victomil are cota de 4/8 din terenul de 29,97 ha – adică 14,985 ha, pârâta Ș. M. cota de 3/8 din terenul de 29,97 ha – adică 11,_ ha, iar pârâta A. R. cota de 1/8, din aceeași suprafață – adică 3,_ ha.
A numit un expert topograf pentru identificarea și evaluarea terenului și pentru a face propuneri de lotizare a acestuia în raport de cota cuvenită fiecărui moștenitor, conform prezentei încheieri.
Prin sentința civilă nr. 5491/12.06.2013, pronunțată de Judecătoria Pitești s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul N. V. E. Victomil, s-a dispus ieșirea părților din indiviziune și s-a omologat raportul de expertiză întocmit în cauză de către expertul tehnic judiciar P. I. C. în varianta a 2-a(schița nr.2 la raport f.264), atribuind părților loturile conform acestei variante, după cum urmează:
Lotul nr.1 s-a atribuit reclamantului N. V. E. Victomil și se compune din suprafața de 149.892 m.p., teren situat în extravilanul comunei Peretu, județul Teleorman, dat de punctele A-B-G-H-A, în valoare de 38.477,30 lei.
Lotul nr.2 s-a atribuit pârâtei A. R. și se compune din suprafața de 37.473 m.p., teren situat în extravilanul comunei Peretu, județul Teleorman, dat de punctele B-C-F-G-B, în valoare de 9.611,83 lei.
Lotul nr.3 s-a atribuit pârâtei Ș. M. și s-a compus din suprafața de 112,419 m.p., teren situat în extravilanul comunei Peretu, județul Teleorman, dat de punctele C-D-E-F-C, în valoare de 28.835,47 lei.
Au fost compensate cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Dosarul ce face obiectul prezentei cauze s-a format prin disjungerea cererii reconvenționale formulată de reclamant în dosarul civil nr._ .
În acel dosar reclamantul a formulat mai multe cereri, inițial solicitând doar să se constate calitatea de moștenitori ai autorilor acestuia și cota ce revine fiecăruia dintre ei din suprafața de 29,97 ha pentru care li s-a reconstituit dreptul de proprietate și li s-a eliberat titlul de proprietate nr._/9.10.2002, validat de Comisia de Fond Funciar Teleorman.
Prin sentința civilă nr.4164/02.07.2008, pronunțată în dosarul nr._, definitivă și irevocabilă, s-a admis acțiunea și s-a constatat nulitatea parțială a certificatului de moștenitor nr.67/2007, respectiv cota parte cuvenită defunctei P. C. din terenul în suprafață de 29 ha și 9.700 m.p. atribuit cu titlul de proprietate nr._/9.10.2002, validat de Comisia de Fond Funciar Teleorman.
Ulterior la termenul din 14.11.2007 reclamantul a depus o precizare a cererilor anterioare prin care a solicitat instanței ieșirea din indiviziune asupra terenului în suprafață de 29,97 ha atribuit cu titlul de proprietate nr._/09.10.2002.
Autorii terenului din titlul de proprietate menționat sunt bunicii P. A. și P. P., care au fost proprietarii unui teren arabil în suprafață de 29,97 ha pe raza comunei Călmățuiu, județul Teleorman, teren expropriat prin Decretul nr.83/1949, pentru care după apariția Legii 169/1997 au făcut cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate următorii moștenitori:
- reclamantul N. V.-E.-Victomil, ca moștenitor legal al mamei sale N. M., decedată în 1994 anterior apariției acestei legi funciare, precum și în calitate de moștenitor legal al mătușii P. V. (decedată în 1996), ambele fiind decedate anterior apariției legii invocate (cererea are nr. 124/4.03.1998).
- P. C., care a făcut cerere în nume propriu, și pe care a reprezentat-o ca procurator pentru acest demers ( cererea are nr. 125/4.03.1998).
- S. E. (mama pârâtelor), de asemenea, în nume propriu (cererea are nr. 37/21.01.1998)
Deoarece la momentul soluționării cererilor nu mai exista teren disponibil pe amplasarea inițiala a terenului expropriat de pe raza comunei Călmățuiu, dreptul de proprietate solicitat a fost reconstituit pe raza comunei Peretu, tot în județul Teleorman, conform titlului de proprietate nr._/9.10.2002.
Conform procedurii Comisiei Județene Teleorman, titularii menționați pe titlul de proprietate sunt cei trei semnatari ai cererilor de reconstituire (N. V., P. Constanta, S. E.). Pe titlul de proprietate nu sunt menționați autorii (P. A. și P. P.).
Pe titlul de proprietate sunt menționați trei proprietari, aceia dintre moștenitorii petenți care erau în viață la momentul aplicării cererilor, dar sunt reprezentati cele patru fiice ale autorilor. Consecința este că aplicând principiile de drept civil în domeniul succesiunii, celor trei proprietari de pe titlu le revin cote neegale, diferite de 1/3.
Fiecare din cele 4 fiice și moștenitoare legale ale lui P. A. si P. P. și anume N. M., P. V., P. C. și S. E. au formulat cereri în anul 1991 conform Legii 18/1991 și au obținut reconstituirea a câte circa 10 ha fiecare, pentru terenurile pe care le deținuseră în proprietate în nume propriu, primite de la părinți prin acte dotale (N. M. și S. E.) sau donații (P. V. și P. C.) înainte de emiterea Decretului nr. 83 din martie 1949. Aceste proprietăți reconstituite prin Legea nr.18/1991 nu au nicio legătură cu cotele lor din terenul arabil de 29,97 ha din titlul de proprietate care face obiectul partajului și care reprezintă reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului expropriat autorilor A. și P. P. prin Decretul nr. 83/1949 și a putut fi solicitat abia prin Legile nr. 169/1997 și respectiv nr. 1/2000).
Reclamantul culege cota de 1/2 corespunzând la o suprafață totală de 14.985 ha, provenita din cumulul cotei de 1/4 ca moștenitor legal al mamei sale N. M. și 1/4 ca moștenitor legal (nepot de soră) al mătușii P. V., pentru care a solicitat reconstituirea prin instituția reprezentării succesorale. Prin reprezentare succesorală, reclamantul a urcat în locul celor două fiice decedate ale autorilor, în arborele de succesiune.
În anul 1996, reclamantul a avut alături de pârâta Ș. M. calitatea de legatar testamentar al mătușii P. V., pentru bunurile care se aflau în posesia acesteia la momentul decesului.
În patrimoniul mătușii P. V. nu exista însă la decesul acesteia dreptul de proprietate asupra cotei-care îi revenea din terenul agricol în suprafață de 29,97 ha de pe raza comunei Peretu, care face obiectul acestui partaj, deoarece acest teren nu se afla în circuitul civil în anul 1996, și deci nu putea face obiectul certificatului de moștenitor.
Dar reclamantul a solicitat în anul 1998 cota care revenea mătușii P. V. din reconstituirea acestui teren în calitate de moștenitor legal, prin reprezentare succesorală, prin cererea depusă la comisia funciară, pe baza Legii nr. 169 din 1997. Calitatea sa de moștenitor legal pentru P. V. îi era deja conferită de declarația de acceptare expresă a succesiunii nr. 5837/19.09.1996 dată la Biroul Notarial Caunei, iar prin cererea nr. 124/4.03.1998 depusa de reclamant la Comisia Locala Calmățuiu, conform art. 13/Legea 18/1991 republicata, a fost repus de drept în termenul de acceptare a succesiunii.
La rândul său, pârâta Ș. M. culege cota de 3/8, provenită din cumulul cotei de 1/4, cuvenită mătușii P. C., pentru care este legatar cu titlu particular, și a cotei de 1/8 (reprezentând 1/2 din cota de 1/4 cuvenită mamei sale S. E.), corespunzând la o suprafața totală de 11,_ ha.
Pârâta A. R. are dreptul la cota de 1/8 reprezentând 1/2 din cota de 1/4 cuvenită mamei sale S. E..
Expertul desemnat în cauză a obținut și avizul Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară Argeș după efectuarea raportului, conform procesului verbal de recepție nr.13/2013(f.255), a făcut mai multe propuneri de lotizare, iar părțile nu au avut obiecțiuni la raport fiind de acord cu omologarea raportului de expertiză în varianta a 2 - a propusă de expert.
În raport de cele ce preced instanța în baza art.728 C.civ. a dispus ieșirea părților din indiviziune omologând varianta a 2-a de lotizare propusă de expertul cauzei, prin care s-au format 3 loturi, fiecărei părți.
Împotriva încheierii de admitere în principiu din 4.07.2012 și împotriva sentinței civile de mai sus a declarat recurs pârâta Steflea M. care a susținut următoarele:
I.A.P-ul și sentința sunt nelegale în ceea ce privește cotele de moștenire stabilite pentru reclamant, în aplicarea legilor de fond funciar după autorii care au decedat ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991. Pentru reclamant trebuia să se rețină o cotă de 1/3 în loc de ½ cât a reținut instanța de fond, în urma partajării terenului din titlu și implicit să se modifice cotele stabilite pentru cele două pârâte.
Instanța de fond a reținut că reclamantul este moștenitor legal al autoarei P. V., în calitate de nepot de soră, culegând cota bunicilor, prin reprezentarea acestei autoare, însă succesiunea defunctei P. V. a fost deferită testamentar celor trei legatari cu titlul particular: reclamantul și pârâtele. În acest sens este certificatul de moștenitor nr. 262/1996 al BNP Caunei F. M.. În plus, componența masei partajabile a fost stabilită la acel moment prin testamentul emis după P. V., moment la care nu au existat și alte bunuri în afară de cele menționate în testamentul autentificat în anul 1992.
P. V. a decedat la 7.04.1996, iar cererea de reconstituire formulată de reclamant după mătușa sa P. V., nu putea produce efecte juridice pentru că succesiunea autoarei se dezbătuse anterior. Potrivit regulilor din materie civilă, reclamantul nu o moștenește pe autoarea P. V., deoarece este îndepărtat de rudele ce au grad mai apropiat și erau în viață, adică surorile P. C. și S. E.. În mod greșit s-a apreciat că operează reprezentarea succesorală, deoarece mama reclamantului și mătușa sa P. V. au decedat ulterior decesului autorilor primari – P. A. și P..
S-a solicitat prin recurs modificarea cotelor și stabilirea unei cote de 1/3 pentru fiecare dintre părțile menționate pe titlu de proprietate, cu consecința efectuării unei noi expertize în vederea lotizării.
Recursul a fost întemeiat pe disp.art. 304 pct.7 și 9 și 304 ind.1 C.pr.civilă.
Intimatul reclamant a formulat concluzii scrise, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței primei instanțe.
Deliberând asupra recursului civil de față tribunalul reține următoarele:
Titlul de proprietate după care se solicită ieșirea din indiviziune este emis la data de 09.10.2002 de C.J.F.F. Teleorman, sub nr._, pentru suprafața de 29 ha și 9.700 m.p., pe numele reclamantului N. V. E. și al numitelor P. C., S. E..
În urma pronunțării sentinței civile nr. 2478/10.11.2011 a Judecătoriei Roșiorii de Vede s-a dispus modificarea și completarea titlului de proprietate, menționându-se că autorii defuncți sunt P. A. și P. P., cu moștenitori N. V., P. C. și S. E..
În vederea emiterii acestui titlu, au fost formulate cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, bazate pe Legea nr. 169/1997, cu numerele 124, 125 și 37 /1998, adresate Comisiei Locale de Fond Funciar Călmățuiu, jud. Teleorman. Cererile au fost formulate de reclamant, de numita P. C. și S. E. ( mama pârâtelor).
Analizând cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de reclamant, rezultă că acesta solicită terenuri ce au aparținut bunicului său A. P., atât după mama sa N. M. cât și după mătușa maternă – P. V. (sora mamei sale), după aceasta din urmă în calitate de succesor legal.
Instanța de fond reține în mod corect că autorii primari au avut 4 fiice: N. M., P. V., P. C. și S. E. și că terenurile menționate în titlul de proprietate supus analizei nu au nicio legătură cu suprafețele de teren pentru care anterior s-a obținut reconstituirea, în baza legii 18/1991. De asemenea se reține în mod corect că reclamantul culege o cotă de ½, prin cumularea celor două cote de ¼ ale autoarelor sale N. M. ( mamă) și P. V. ( mătușă) pentru că a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate după ambele.
Se critică de către recurentă cota de ½( 1/4 plus ¼) reținută de prima instanță în favoarea reclamantului intimat, prin faptul că s-a dat eficiență juridică cererii de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de acesta.
Faptul că reclamantul a fost instituit legatar cu titlu particular, prin testamentul din anul 1992, de către mătușa sa P. V., care i-a lăsat o suprafață de aproximativ_ m.p. în ., sens în care s-a emis la 12.12.1996 certificatul de moștenitor cu nr. 262, nu împiedică ca reclamantul să o moștenească legal pe mătușa sa. La acel moment al deschiderii succesiunii, respectiv în momentul întocmirii testamentului și ulterior a certificatului de moștenitor ( cu 3 legatari cu titlul particular), terenurile din titlul de proprietate ce face obiectul litigiului, nu se aflau în patrimoniul autoarei, pentru a face obiectul testamentului.
Terenurile nu erau în circuitul civil, nu fuseseră încă solicitate a se reconstitui, acesta fiind motivul pentru care compunerea masei la acel moment s-a stabilit în funcție de bunurile existente la data decesului autoarei P. V., în anul 1996. Moștenirea legală și cea testamentară nu se exclud reciproc, ele pot coexista iar formula legală din art.650 C.civ nu trebuie interpretată în sensul că moștenirea testamentară o exclude pe cea legală. Aceasta înseamnă că s-a putut formula cerere de reconstituire în mod legal de către reclamant atât după mamă cât și după mătușa maternă, în temeiul unei legi de retrocedare apărută ulterior decesului acestor persoane, adică în temeiul Legii nr. 169/1997.
Reclamantul nu este îndepărtat de la moștenirea mătușii sale P. V., decedată în 1996, potrivit principiului proximității gradelor de rudenie, de către surorile autoarei – P. C. și S. E., în viață la momentul deschiderii succesiunii ( acestea decedând ulterior în anul 2006, 2008). Argumentul este acela că surorile autoarei P. V. și reclamantul – nepot de soră ( N. M.) fac parte din aceeași clasă de moștenitori, respectiv din clasa a II a ascendenților privilegiați și a colateralilor privilegiați.
În privința instituției reprezentării tribunalul reține că într-adevăr pentru a fi aplicabilă, cel reprezentat trebuie să fie decedat la data deschiderii succesiunii autorului.Această problemă privind moștenirea prin reprezentare/retransmitere în lumina legi lor de retrocedare a suscitat discuții în literatura de specialitate, care în marea ei majoritate susținută de altfel și de practica judiciară a relevat că în cazul legii nr. 18/1991 este admisă reprezentarea și în cazul în care reprezentantul a decedat nu anterior, ci ulterior decesului fostului proprietar al terenului, deces care a avut loc până la apariția legii de retrocedare. Având în vedere faptul că anterior acestei legi terenurile agricole nu erau în circuitul civil și deci nu puteau face obiectul succesiunii, apare fără relevanță împrejurarea că persoana în cauză a decedat ulterior lui de cujus, din moment ce la moartea acestuia din urmă nu s-a deschis și nici nu se putea deschide moștenirea.
Astfel, reținând aceste aspecte tribunalul apreciază că instanța de fond a aplicat corect dispozițiile legale, a dat eficiență legal cererii de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de reclamant cu nr. 124/1998, stabilind cota acestuia ca fiind de ½, prin cumulare a două cote de câte ¼, după mamă și după mătușă.
Pentru cele ce preced tribunalul în baza art. 312 alin.1 și 304 ind.1 C.pr.civilă va respinge recursul ca nefondat, obligând recurenta la 500 lei cheltuieli de judecată către intimatul N. V., potrivit chitanței de la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Ș. M. împotriva încheierii de admitere în principiu din 04.07.2012, precum și împotriva sentinței civile nr. 5491/12.06.2013, pronunțate de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimați fiind reclamantul N. V. E. VICTOMIL și pârâta A. R.
Obligă recurenta la 500 lei cheltuieli de judecată către intimatul N. V..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 22.05.2014.
Președinte, A. M. P. | Judecător, C. D. | Judecător, N. S. |
Grefier, M. L. |
Red. A.M.P
Dact. NE/ 2 ex
23.06.2014
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1394/2014. Tribunalul ARGEŞ | Întoarcere executare. Decizia nr. 2645/2014. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
