Revendicare imobiliară. Decizia nr. 892/2014. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 892/2014 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 08-04-2014 în dosarul nr. 4576/205/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 892/2014
Ședința publică de la 08 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. D.
Judecător E. M. C.
Judecător E. A.
Grefier M. I.
S-a luat în examinare, spre soluționare, recursul formulat de recurenții A. S., A. E. împotriva sentinței civile nr. 1976/2013, pronunțată de Judecătoria Câmpulung, în dosarul nr._, intimați fiind Z. A. F., Z. C. C., având ca obiect revendicare imobiliară
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul A. S. personal care se legitimează cu CI . nr._, având CNP_, recurenta A. E. personal, care se legitimează cu CI . nr._, având CNP_, ambii asistați de av. P. I., cu împuternicire avocațială la dosar (fila 7) și intimații reclamanți prin avocat P. A., cu împuternicire avocațială la dosar (fila 12).
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Recurenții pârâți prin apărător depun dovada achitării taxei judiciare de timbru aferentă cererii de recurs.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Apărătorul recurenților arată că Judecătoria Câmpulung a admis în parte și cererea de chemare în judecată, a stabilit o linie de hotar, care nu reprezintă linia reală de hotar și a obligat recurenții să lase în deplină proprietate o suprafață de 2, 70 m precum și să ridice un stâlp, care ar depăși cu patru centimetri linia de hotar. Apărătorul recurenților consideră nelegală hotărârii în baza dispozițiilor art. 304 punctul 9 din C.p.c., întrucât instanța a avut în vedere un probatoriu care nu corespunde realității. Totodată mai arată că la dosar există o altă expertiză care a stabilit că cele două proprietăți nu se suprapun și stâlpul se află pe vechiul amplasament. Cu privire la expertiza efectuată de Dna ing. M. L. arată că raportul cuprinde mai multe greșeli. Mai mult arată că prin răspunsul la interogatoriu reclamantul a recunoscut că schița anexată la contractul de vânzare nu este aceeași cu cea din acțiune ci este cea care se află la pagina 58, chiar dacă suprafața totală este aceeași. În schița anexată acțiunii arată apărătorul recurenților este trecută cu scris cu pixul distanța dintre casă și hotar de 0,59, mențiune care nu se regăsește în schița care a însoțit actul de vânzare cumpărare. De asemenea mai arată că în actul de proprietate mai este menționată o porțiune de teren de 16 cm care se află în partea dinspre Sud, suprafață care nu se regăsește în raportul efectuat de M. L., astfel a ajuns la concluzia că trebuie mutată linia de hotar. De asemenea mai arată apărătorul recurențiilor expertul nu s-a oprit la cei doi stâlpi, care sunt martorii magaziei pe care recurenții au deținut-o la hotar, magazie care a fost demolată, fiind puși doi stâlpi 9 și 10, stâlpi care este linia veche de hotar, dintre cele două proprietăți. Apreciază apărătorul recurenților că expertul trebuia să unească acești doi stâlpi cu cel de la . asemenea a fost pus pe vechiul amplasament, situație care a fost confirmată de martora P. L., martoră care a mai arătat că reclamantul a construit o cameră, fără să respecte linia zidului din momentul cumpărării casei, intrând pe proprietatea recurenților. În concluzie expertul M. a menținut suprafața de 0,59 m între casa și hotar. Cu privire la schița depusă la dosar, de către reclamant întocmită de arhitect Mitoi, apărătorul recurenților arată că inclusiv Dl. arhitect stabilește că distanța gardului față de casa trebuie să fie de 40 cm pentru a depăși linia de hotar. O altă critică adusă raportului de expertiză întocmit de expert M. L. arată apărătorul recurenților este faptul că magazia nr. 3 se afla în punctele 9 și 10. Expertiza întocmită de expert M. se contrazice cu expertiza întocmită de expert D., care a transpus în teren actele de proprietate și a ajuns la concluzia că cele două proprietăți nu se suprapun. Totodată mai arată că Dl expert D. a propus și două variante, variante care sunt mai bune decât să se intre în proprietatea recurenților. În concluzie arată că expertiza întocmită de D-na M. nu transpune actele pe teren și solicită admiterea recursului și alegerea uneia dintre variantele propuse de D-l expert D.. De asemenea mai solicită cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimaților solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală, întrucât a avut în vedere raportul de expertiză și completarea la raport, întocmite de către expert M., care au răspuns obiectivelor stabilite de instanța de fond. Arată apărătorul intimaților, că motivele de recurs sunt de fapt obiecțiunile făcute de către recurenți la acest raport de expertiză, obiecțiuni la care expertul a răspuns prin completarea la raport și recurenții nu a mai depus obiecțiuni cu privire la completare. Apărătorul intimaților arată că expertul M. L. a stabilit că hotarul real între cele două proprietăți este pe aliniamentul B-J, tocmai ca urmare a transpunerii în teren a actelor de proprietate. Cu privire la cele două schițe la care a făcut referire apărătorul recurenților astfel cum rezultă din legendă nu s-a modificat suprafața sau conținutul proprietății. Cu privire la țeava martor arată că este nefondată critica, întrucât au fost transpuse toate cele trei construcții ale recurenților, care existau la întocmirea documentației cadastrale. Totodată mai arată că față de amplasamentul construcției C3 este imposibil ca acea țeavă de fier să fie considerată ca martor al liniei de hotar, și susținerile recurenților sunt contradictorii, fie arată că țeava a rămas de la o magazie demolată, fie că este pusă de intimați. Cu privire la declarația martorei P. L. arată că recurenții au recunoscut faptul că între cele două proprietăți nu a existat gard. Cu privire la solicitarea de a se ține cont de una din variantele propuse de către expert D., precizează apărătorul intimaților, că efectuarea unei noi expertize a fost dispusă în baza art. 212 C., pentru că instanța din actele dosarului și față de obiecțiunile reclamanților a apreciat că nu se poate lămuri din expertiza întocmită de expert D. motivat de faptul că în cuprinsul acelei expertize nu a fost prezentată situația de fapt existentă pe teren, variantele întocmite sunt una a paralelismului și cealaltă este propunerea pârâților, fără să fie făcută o variantă în ceea ce privește susținerile reclamanților, ceea ce înseamnă că Dl expert D. nu a fost imparțial. Cu privire la raportul întocmit de expert M. arată apărătorul intimaților, că aceasta a pornit de la situația de fapt, astfel cum se poate observa din planșa nr. 1, a transpus în teren actele de proprietate, documentele existente la dosarul cauzei în planșa nr. 2 și a concluzionat că intimații ocupă o suprafață de 87 m.p. în loc de 90 m.p., astfel cum figurează în documentația cadastrală, recurenții ocupă 430 m.p. în loc de 426 m.p, cele două proprietăți nu se suprapun, linia de hotar este pe aliniamentul B-J precum și faptul că recurenții ocupă suprafața de 2,70 m.p. din proprietatea intimaților și au amplasat stâlpul cu 0,04 m în proprietatea intimaților, concluzii care apreciază apărătorul intimaților sunt corecte. Solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată și depune concluzii scrise.
Față de actele existente la dosar și susținerilor părților prezente prin apărători, instanța reține cauza spre soluționarea cererii de recurs.
INSTANȚA
Asupra re ursului civil de față, deliberând constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 23 octombrie 2012, sub numărul_, reclamanții Z. A. F. și Z. C. C. au chemat în judecată pe pârâții A. S. și A. E., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților să le lase în deplină proprietate și posesie suprafața de circa 3 mp, pe care le-au acaparat-o fără drept și pentru care deține contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2509/1999; să se stabilească linia de hotar dintre proprietățile acestora pe latura unde se învecinează cu respectarea dreptului de proprietate: să fie obligați pârâții să demoleze stâlpul din beton și temelia de ciment de la gard, edificată parțial pe proprietatea reclamanților, iar în caz de refuz, autorizarea reclamanților de a o demola pe cheltuiala pârâților și obligarea pârâților să le permită să edifice gardul despărțitor dintre proprietăți, pe linia de hotar ce se va stabilii de către instanță.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că sunt proprietarii suprafeței de teren de 89,60 mp, din măsurători 90 mp, teren construcții, potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2509/1999, iar pentru suprafața cumpărată s-a întocmit lucrarea cadastrală cu nr._ și și-au intabulat dreptul de proprietate în cartea funciară, potrivit încheierii nr._/2011.
S-a mai precizat de către reclamanți, că pe latura de nord unde se învecinează cu pârâții potrivit schiței cadastrale, aceștia, fără a respecta hotarul au început să construiască în data de 7.10.2012 între proprietăți, un gard intrând în proprietatea acestora, prin amplasarea parțială a temeliei de la gard, peste linia de hotar, în interiorul proprietății reclamanților.
Tot în acțiune s-a precizat că potrivit lucrării cadastrale, între zidul reclamanților și proprietatea pârâților este o distanță de 0,51 mp în punctul 1 și de 0,50 mp în punctul 4 la celălalt colț al casei.
Tot reclamanții au mai arătat că, în prezent pârâții au început să-și edifice gardul în linie dreaptă și au turnat o parte din temelie și un stâlp de beton, pe terenul reclamanților.
De asemenea, reclamanții au arătat că deși dețin autorizație de construcție, cu documentație tehnică emisă de Primărie pentru edificarea gardului dintre proprietăți, pârâții i-au împiedicat să-l edifice și au început ei să-l edifice pe proprietatea reclamanților, încălcând limita de hotar.
În drept, reclamanții își întemeiază acțiunea pe dispozițiile art. 480 din V. Cod civil, (art. 563 N. Cod civil), art. 560 N. Cod civil, art. 998, 999 V. cod civil (art. 1349, 1357 N. Cod civil), art. 1528, 1529 N. Cod civil și orice prevedere legală.
La dosarul cauzei, reclamanții au depus în copie, cărțile de identitate, contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2509 din 20 sept. 1999, plan de amplasament și delimitare a bunului imobil, încheierea nr._ din 21.11.2011 emisă de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară Argeș, extras de carte funciară, certificat de atestare fiscală, autorizația de construire/desființare nr. 112 din 15.10.2012, certificat de urbanism nr. 108/1.08.2012, clasarea notificării și documentație tehnică pentru obținerea autorizației de construire.
La data de 23 noiembrie 2012, pârâții au depus la dosar cerere reconvențională și întâmpinare.
Prin cererea reconvențională a solicitat să se stabilească judecătorește linia de hotar dintre cele două proprietăți pe linia de hotar care rezultă din actele de proprietate ale acestora și din cadastrul întocmit și înscris în cartea funciară nr._ din 17.08.2011 și schița anexă la aceasta.
Au mai arătat pârâții că stabilirea liniei de hotar, potrivit susținerile reclamanților nu este posibilă, deoarece reclamanții nu au cumpărat terenul în această formă, așa cum rezultă din planul de situație și amplasament ce a însoțit contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2509/1999, când acest teren a fost cumpărat de la numitul Sgârdea N., iar schița depusă de reclamanți la dosar este un fals cu privire la distanța înscrisă în aceasta.
De asemenea, au precizat pârâții, că potrivit actelor depuse de reclamanți, printre care și cele privind construirea unui gard între proprietăți, act întocmit de arhitectul Mitoi M., se observă că distanța dintre cele două proprietăți este de 0,40 m.
Tot pârâții au mai arătat că, potrivit certificatului de moștenitor nr. 3/1995, rezultă că pârâta A. E., a moștenit de la defuncta O. E., suprafața de 548 mp teren și clădiri aflate pe acesta, iar în urma cadastrului și înscrierea în cartea funciară cu ocazia măsurătorilor făcute de ing. exp. D. F., s-a reținut că terenul proprietatea acestora are suprafața de 426 mp.
S-a mai precizat de către pârâți că nu au început să construiască nici un gard între cele două proprietăți, ci aceștia au refăcut gardul de la stradă, care era cu postament de ciment și uluci de metal, iar în colțul gardului, dinspre proprietatea reclamanților se afla o babă metalică care a fost scoasă de echipa de muncitori și în locul ei s-a făcut un stâlp din ciment.
De asemenea, s-a arătat că, nu au încălcat linia de hotar dintre cele două proprietăți și nu au edificat vreo porțiune de gard între acestea.
Sub aspectul întâmpinării, reclamanții au solicitat respingerea acțiunii în revendicare, deoarece nu au acaparat nici o suprafață de teren de la reclamant, precum și capătul de cerere prin care se solicită demolarea stâlpului de beton și a temeliei de ciment.
Pârâții solicită de asemenea și cheltuieli de judecată.
Pârâții au depus în copie, încheierea nr._ din 10.08.2011, emisă de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Argeș, extras de carte funciară, plan de amplasament și delimitare a bunului, certificat de moștenitor nr. 3 din 19 ianuarie 1995, o planșă foto și cartea de identitate a pârâtului.
La data de 7 decembrie 2012, reclamanții au depus la dosar răspuns la întâmpinare și cerere reconvențională, prin care arată că: atât schița depusă de pârâți cât și cea depusă de reclamanți are aceleași dimensiuni și se poate stabili cu ușurință distanța dintre proprietăți; lucrarea de cadastru pentru pârâți s-a executat în august 2011, iar lucrarea cadastrală pentru reclamanți s-a efectuat în luna noiembrie 2011; pe latura vecină cu pârâții nu a existat niciodată gard sau alte semne de hotar, respectiv babe de fier cum susțin pârâții, iar afirmația pârâților potrivit căruia nu a început să se edifice nici un gard între proprietăți este tendențioasă și făcută cu rea-credință.
În acest sens, au arătat reclamanți, pentru sistarea lucrărilor au fost nevoiți să promoveze o ordonanță prezidențială potrivit sentinței nr. 1736/2011 pusă în executare prin procesul-verbal in 2.11.2012, întocmit de Biroul Executorului Judecătoresc M. M..
Odată cu răspunsul la întâmpinare, reclamanții au depus în copie, sentința civilă nr. 1736 pronunțată de la data de 24 oct. 2012 de Judecătoria Câmpulung și procesul verbal încheiat la data de 2.11.2012 de executorul judecătoresc.
Părțile au solicitat și instanța a încuviințat administrarea probei testimoniale, fiind audiați martorii Brenescu C. și P. L..
De asemenea, în cauză a fost întocmit un raport de expertiză efectuat de ing. exp. D. I..
Reclamanții au avut obiecțiuni la raportul de expertiză, obiecțiuni depuse la dosar la filele 106 și 107 și susținute în ședința publică din 5 aprilie 2013, și au solicitat efectuarea unei noi expertize.
Instanța, în temeiul art. 212 C. proc. civ., a admis cererea formulată și a dispus numirea în cauză a ing. exp. M. L..
La data de 5.09.2013, experta a depus raportul de expertiză.
Față de raportul depus la această dată au avut obiecțiuni atât reclamanții cât și pârâții, astfel că instanța a dispus completarea raportului de expertiză, completarea fiind depusă la dosar la data de 11.10.2013.
Prin sentința civilă nr. 1976/01.11.2013 Judecătoria Câmpulung a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții Z. A. F. și Z. C. C. împotriva pârâților A. S. și A. E..
S-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâții-reclamanți A. S. și A. E..
S-a stabilit linia de hotar între cele două proprietăți pe aliniamentul B-J, așa cum a fost identificat în schița anexă la completarea raportului de expertiză întocmit de ing. expert M. L. ( pag. 157 dosar).
Au fost obligați pârâții să lase în deplină proprietate și posesie reclamanților suprafața de teren de 2,70 mp, așa cum a fost identificată în schița anexă la completarea raportului de expertiză întocmit de ing. expert M. L. identificată cu punctele 9-B-J-3´ ( pag. 157 dosar).
Au fost obligați pârâții să ridice de pe terenul proprietatea reclamanților partea din stâlpul de beton așa cum a fost identificat în schița anexă la completarea raportului de expertiză întocmit de ing. expert M. L. ( pag. 157 dosar).
Au fost obligați pârâții să permită reclamanților să construiască gardul despărțitor pe aliniamentul B-J.
S-au compensat în parte cheltuielile de judecată și au fost obligați pârâții să plătească reclamanților suma de 450 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut în raport de concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză și a actelor de proprietate exhibate de părți că actele de proprietate ale acestora nu se suprapun, iar linia de hotar este dată de aliniamentul B-J.
A mai reținut instanța că față de linia de hotar stabilită, pârâții ocupă din terenul reclamanților suprafața de 2,70 mp și o parte din stâlpul gardului din beton construit de pârât ocupă 4 cm din terenul proprietatea reclamanților.
Împotriva acestei sentințe în termen legal au declarat recurs pârâții A. S. și A. E. criticând-o sub următoarele aspecte:
1.- Sentința dată are la bază un raport de expertiză care nu a făcut corect măsurătorile potrivit actelor de proprietate,cât și a actelor cadastrale.
Astfel, recurenții susțin că experta M. L. la efectuarea expertizei nu a respectat actul de proprietate al reclamanților ,respectiv actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2509/20.09.1999.
În plus, experta M. L. mai susține în mod greșit că potrivit schițelor cadastrale magazia recurenților ar fi C3 din această schiță și că ea exisa când s-au făcut măsurătorile cadastrale, iar baba existentă nu a aparținut acestei construcții pentru că C3 este o altă magazie care a fost demolată de către recurenți după întocmirea formelor cadastrale.
De asemenea, recurenții susțin că la dosarul cauzei există și expertiza întocmită de expert D. I. care face măsurători corecte care contrazice concluziile expertei M. L., motiv pentru care aceștia solicită ca instanța de recurs să aibă în vedere cu ocazia soluționării recursului ,expertiza D. și să grănițuiască proprietățile părților în oricare din cele două variante ale expertizei D. I..
Prin concluziile scrise depuse la dosar intimații solicită respingerea recursului ca nefondat .
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate în raport de probatorul administrat în cauză, tribunalul va constata că recursul nu este fondat .
Astfel, în cauză prin încheierea din 07.12.2012, instanța de fond a încuviințat atât reclamanților ,cât și pârâților printre alte categorii de probe și proba cu expertiză tehnică de specialitate, lucrare ce a fost efectuată inițial de expert D. I..
La expertiza efectuată de expert D. I. reclamanții au formulat obiecțiuni, iar prin încheierea din 05.04.2013 instanța a dispus refacerea unei noi expertize de către expert M. L., numită în cauză prin tragere la sorți.
La lucrarea de expertiză efectuată în cauză de expert M. L. recurenții – pârâți au formulat în scris obiecțiuni ( fila 152) care sunt identice cu criticile aduse expertizei M. L. în recurs, obiecțiuni ce au fost în totalitate încuviințate de instanța de fond care prin încheierea din20.09.2013 a dispus completarea raportului de expertiză tehnică, completare la care recurenții – pârâți asistați de apărătorul ales au arătat că nu formulează obiecțiuni.
Ori, în raport de situația de fapt mai sus reținută, tribunalul va aprecia că prima critică nu este întemeiată pentru că de vreme ce recurenții nu au formulat în fața primei instanțe obiecțiuni la completarea făcută de expert M. L. la raportul de expertiză inițial, completare avută în vedere de instanța de fond la adoptarea soluției recurate,aceștia nu pot formula direct în recurs obiecțiuni la lucrarea M. L..
În plus, analizând raportul de expertiză efectuat în cauză cu completarea aferentă, efectuat de expert M. L. și omologat de instanța de fond,tribunalul va constata că obiecțiunile formulate în recurs la raportul de expertiză M. L. nu sunt întemeiate.
Astfel,tribunalul va reține că experta a avut în vedere actele de proprietate ale părților și implicit actul de vânzare cumpărare al reclamanților,acte ce au stat la baza întocmirii documentațiilor cadastrale avizate și recepționate de OCPI Argeș însușite de recurenții - pârâți și transpuse de expert în planșa nr. 2 a la raportului de expertiză.
În ceea ce privește schița care a însoțit actul de vânzare cumpărare și cea depusă de recurenți la fila 58 dosar fond ,tribunalul va constata că din legendă rezultă că acestea au aceleași dimensiuni, putându-se stabili cu ușurință distanța dintre proprietăți .
În ceea ce privește critica privind țeava - martor încastrată în beton, rămasă de la magazia demolată, tribunalul va constata că nici aceasta nu este întemeiată.
Astfel, în planșa nr. 2 a raportului de expertiză tehnică au fost transpuse prin linii întrerupte de culoare roșie construcțiile C1, C2 și C3 ale părților existente la data efectuării măsurătorilor pentru documentația cadastrală și evidențiate pe planul de amplasament și delimitare întocmit de inginer D. F., iar după cum se poate observa față de poziția construcției magaziei C3, țeava de fier – martor nu putea să aparțină altei magazii cum în mod eronat susțin recurenții.
Pe de altă parte susținerile recurenților – pârâți în legătură cu această țeavă sunt contradictorii . Astfel, pe de o parte aceștia afirmă că provine de la o magazie demolată ,iar pe de altă parte că ar fi baba rămasă de la gardul vechi, deși recurentul – pârât prin răspunsul la întrebarea nr. 2 din interogatoriu, recunoaște că între proprietățile părților nu a existat niciodată gard.
Și critica prin care se susține că experta M. L. nu a avut în vedere faptul că reclamanții și-au anvelopat casa este nefondată, întrucât la data întocmirii documentațiilor cadastrale ale părților, casa de locuit a acestora avea izolație termică ,astfel că dimensiunile dintre cele două documentații cadastrale poziționează construcția deja izolată termic.
Referitor la solicitarea recurenților de a se avea în vedere expertiza întocmită de ing. D. I., se constată că și aceasta este neîntemeiată .
Această lucrare a fost întocmită superficial, la stabilirea liniei de hotar nu s-a avut în vedere toate actele și schițele depuse la dosar, s-au întocmit două variante, respectiv una pe baza unei ipoteze a paralelismului și una potrivit susținerilor pârâților,neîntocmindu-se și o variantă potrivit susținerilor reclamanților, ceea de nu denotă altceva decât subiectivismul expertului .
De asemenea, nu a transpus terenurilor părților potrivit situației faptice din teren la data efectuării expertizei ,aspect determinant pentru soluționarea cauzei, măsurătorile nu au fost făcute corect, situația scriptică necorespunzând cu cea faptică.
În aceste condiții, instanța de fond având în vedere actele dosarului, obiecțiunile invocate de reclamanți și cererea acestora în acest sens, în mod corect a dispus în temeiul art. 212 C.pr.civ. efectuarea unei noi expertize.
Experta M. L. în efectuarea expertizei a plecat de la situația de fapt existentă la data efectuării expertizei transpunând terenurile părților în planșa nr. 1, care așa cum s-a arătat, este un aspect foarte important și pe care ing. D. I. l-a omis în totalitate . A avut în vedere toate actele din dosar, a transpus în teren actele de proprietate ale părților și schițele care au stat la baza acestora, inclusiv documentațiile cadastrale ale părților.
În acest fel, s-a ajuns la concluzia corectă de către expert că reclamanții ocupă suprafața de 87 mp ,deci mai puțin decât suprafața din acte și cea din documentația cadastrală, iar pârâții ocupă suprafața de 430 mp ,deci mai mult decât cea înscrisă în cartea funciară, actele de proprietate ale părților nu se suprapun, iar linia de hotar este dată de aliniamentul B-J ,astfel că pârâții ocupă din terenul reclamanților suprafața de 2,70 m și stâlpul gardului fin beton construit de aceștia se află amplasat cu 0,04 m în terenul proprietatea reclamanților.
Pentru aceste considerente, tribunalul în temeiul art. 312 C.pr.civ .va respinge recursul ca nefondat,
În baza art. 274 C.pr.civ. va obliga recurenții la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1500 lei .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat formulat de recurenții AMZAR S., A. E. împotriva sentinței civile nr. 1976/2013, pronunțată de Judecătoria Câmpulung, în dosarul nr._, intimați fiind Z. A. F., Z. C. C. .
Obligă recurenții la 1500 lei cheltuieli de judecată către intimate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 08.04.2014.
Președinte, A. D. | Judecător, E. M. C. | Judecător, E. A. |
Grefier, M. I. |
Red.A.D.
Tehn D.T.2 ex.
08.05.2014
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1199/2014.... | Uzucapiune. Decizia nr. 41/2014. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
