Contestaţie la executare. Decizia nr. 2203/2014. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2203/2014 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 07-10-2014 în dosarul nr. 2846/280/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIE Nr. 2203/2014
Ședința publică de la 07 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE ELENA ANTON
Judecător M. D. B.
Judecător E. M. C.
Grefier E. R.
S-a luat în examinare, spre soluționare, recursul formulat de intimata . - CU SEDIUL ALES LA SCA VILAU & MITEL, precum și cererea de repunere în termenul de formulare a recursului împotriva sentinței civile nr.8760/2013 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimat fiind contestatorul P. M. L., având ca obiect contestație la executare + SUSP. EXEC.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că, prin Serviciul Registratură la data de 15.06.2014 s-a depus de către recurentă dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar. Totodată, se învederează că la dosar s-a depus întâmpinarea formulată de către intimatul-contestator.
Tribunalul, față de împrejurarea că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, potrivit disp. art. 242 alin.2 c.pr.civ., nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de solicitat, în raport de actele și lucrările dosarului, pune în discuție cererea de repunere în termenul de formulare a recursului și excepția tardivității formulării recursului și rămâne în pronunțare asupra acestora.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin contestația înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 06.02.2013 contestatorul P. M. L. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata ..R.L., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea tuturor formelor de executare începute în dosarul cu nr. 393/2011 al B. I. C. anularea popririlor înființate în baza dosarului de executare nr. 393/2011 al B. I. C., suspendarea tuturor formelor de executare pornite în același dosar până la soluționarea contestației, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației se arată de către contestator că prin adresa de înființare a popririi din 16.01.2013 și a procesului verbal privind cheltuielile de executare din 04.01.2013 ale B. I. C., s-a dispus înființarea popririi pe veniturile ce le realizează la . în calitate de salariat în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. P 5341/05.07.2007 și a contractului de ipoteca nr. 320/P/5341/12.07.2007 în care este coplătitor. Creanța invocata în baza titlului executoriu menționat nu este certă deoarece, contractul de credit a fost încheiat pentru suma de 21.000 euro din care, s-au achitat diferite sume de bani atât de către contestator cât și de către împrumutat, iar obligația creditorului și a executorului judecătoresc era să prezinte modalitatea de calcul a creanței solicitate. Arată pe rolul Judecătoriei Pitești se află dosarul nr. 4706//280/2012 având ca obiect contestație la executare formulată de titularul contractului de credit cu termen de judecata la 06.03.2013 în care s-a dispus de către instanța efectuarea unei expertize contabile care, să determine debitul rezultat din contractul de credit amintit mai sus. Apreciază că executarea începută fața de acesta este prematură având în vedere că există o executare începută fața de debitorul contractului care, în ședința din 16.01.2013 a menționat că dorește să preia contractul asumându-și toate obligațiile de plată. Creditorul era obligat să înceapă executarea în primul rând împotriva bunurilor împrumutatului și trebuia să valorifice bunul ipotecat prin contractul de ipotecă. Contractul de credit nr. P 5341/05.07.2007 prevede obligații în sarcina creditorului, obligații care nu au fost respectate și care au afectat poziția de coplătitor a contestatorului în sensul acumulării unor debite restante purtătoare de penalități. În art. 4 pct. 10 din ,,Condiții Generale” anexa la contractul de creditare se arată că există în mod expres obligația creditorului ca în cazul în care, scadențele stabilite nu sunt rambursate, ratele de credit și dobânzile aferente, banca va comunica coplătitorului printr-o scrisoare recomandata consecințele ce decurg din contractul de împrumut. Aceasta prevedere nu a fost respectată deoarece, contestatorul nu a avut cunoștința de faptul că împrumutatul nu-și mai achita ratele scadente.
Prin sentința civilă nr. 8760/31.10.2013, Judecătoria Pitești a admis contestația cu motivarea că prin adresa de înființare a popririi din 16.01.2013 și a procesului verbal privind cheltuielile de executare din 04.01.2013 ale B. I. C., s-a dispus înființarea popririi pe veniturile ce le realizează la . în calitate de salariat în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. P 5341/05.07.2007 și a contractului de ipoteca nr. 320/P/5341/12.07.2007 în care este coplătitor. Creanța invocata în baza titlului executoriu menționat nu este certă deoarece, contractul de credit a fost încheiat pentru suma de 21.000 euro din care, s-au achitat diferite sume de bani atât de către contestator cât și de către împrumutat, iar obligația creditorului și a executorului judecătoresc era să prezinte modalitatea de calcul a creanței solicitate.
Pe rolul Judecătoriei Pitești se află dosarul nr. 4706//280/2012 având ca obiect contestație la executare formulată de titularul contractului de credit cu termen de judecata la 06.03.2013 în care s-a dispus de către instanța efectuarea unei expertize contabile care să determine debitul rezultat din contractul de credit amintit mai sus. Executarea începută fața de acesta este prematură având în vedere că există o executare începută fața de debitorul contractului care, în ședința din 16.01.2013 a menționat că dorește să preia contractul asumându-și toate obligațiile de plată. Creditorul era obligat să înceapă executarea în primul rând împotriva bunurilor împrumutatului și trebuia să valorifice bunul ipotecat prin contractul de ipotecă. Contractul de credit nr. P 5341/05.07.2007 prevede obligații în sarcina creditorului, obligații care nu au fost respectate și care au afectat poziția de coplătitor a contestatorului în sensul acumulării unor debite restante purtătoare de penalități. În art. 4 pct. 10 din ,,Condiții Generale” anexa la contractul de creditare se arată că există în mod expres obligația creditorului ca în cazul în care, scadențele stabilite nu sunt rambursate, ratele de credit și dobânzile aferente, banca va comunica coplătitorului printr-o scrisoare recomandata consecințele ce decurg din contractul de împrumut.
Aceasta prevedere nu a fost respectată deoarece, contestatorul nu a avut cunoștința de faptul că împrumutatul nu-și mai achita ratele scadente. În principal trebuiau urmărite bunurile creditorilor principali și numai după aceea bunurile contestatorului. Executarea în dosarul nr. 393/2011 a început în ianuarie 2012 și singurele sume încasate până în 2013 de către executor au fost numai cele efectuate asupra bunurilor contestatorului.
Prima suma intrată în contul executorului în valoare de 3164,14 lei la data de 16.02.2012 a fost din contul de Card de pensie de la Banca Raifeissen, cont executat în mod abuziv deoarece, maximul permis este de 1/3 iar contul a fost executat în totalitate. Sumele recuperate sunt în valoare de 11.000 lei, recuperate numai de la contestator deși debitorii în principal sunt salariați.
În condițiile în care în contestația la executare formulata de debitorii principali s-a dispus efectuarea unei expertize contabile, instanța a apreciat că suma nefiind exigibilă nu poate forma obiectul unei executări silite.
Pe de altă parte, asigurarea riscului nerambursării creditului are loc prin garanția reală imobiliară a cărei înființare este obligatorie potrivit contractului. Pe lângă aceasta calitate de creditor ipotecar a împrumutatului, banca are și calitate de creditor chirografar al acesteia putând urmări în măsura în care nu se poate îndestula cu bunuri cu privire la care s-a instituit garanția reală imobiliară, întreg patrimoniul debitorului astfel că, riscul scăderii valorii bunului afectat garanției este suportat de către consumator cu toate bunurile sale prezente și viitoare și nu de către societatea bancară care are asigurat acest risc prin obligarea împrumutatului la încheierea unor polițe de asigurare pentru acest bun.
Față de aceste considerente și față de prevederile art. 399 C.pr.civ. instanța a admis contestația la executare formulată și a dispus anularea formelor de executare din dosarul cu nr. 393/2011 al B. I. C..
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata solicitând repunerea în termenul de recurs, întrucât comunicarea sentinței atacate nu a fost realizată cu respectarea dispozițiilor legale, aceasta fiind împiedicată de instanța de judecată a exercita recursul în termen, din culpa acesteia prin nerespectarea procedurii de comunicare. Pe fondul recursului a solicitat admiterea acestuia, întrucât instanța de fond nu a avut în vedere, la pronunțarea soluției, materialul probator administrat.
La termenul de judecată de astăzi au fost puse în discuție cererea de repunere în termenul de recurs, dar și excepția tardivității declarării căii de atac, împrejurări față de care tribunalul reține următoarele:
Cererea formulată de către recurenta – intimată prin care solicită repunerea în termenul de declarare a căii de atac a recursului este neîntemeiată.
Astfel, s-a invocat în susținerea acesteia faptul că recurenta ar fi fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa de a exercita recursul din culpa instanței de fond de a comunica sentința atacată cu nerespectarea dispozițiilor procedurale în materie.
Această susținere nu poate fi, însă, avută în vedere.
La fila 567 a dosarului de fond se află dovada comunicării sentinței civile nr. 8760/2013, dovadă care îndeplinește toate condițiile prevăzute de art. 100 C., fiind trecute data primirii – 25.11.2013, numele persoanei care a primit dovada, respectiv, D. F. B., de la serviciul de registratură, semnătura acesteia, dar și ștampila societății recurente.
Împotriva mențiunilor din cuprinsul înscrisului sus menționat, până la acest moment, nu s-a formulat nicio cerere de înscriere în fals. De altfel, nici nu s-a menționat, prin cererea de recurs, care dispoziții procedurale ar fi fost încălcate și ar fi pus, astfel, recurenta în imposibilitate obiectivă de a declara calea de atac în termen.
Or, în contextul sus expus, în care, așa cum s-a arătat, sentința atacată a fost comunicată cu respectarea dispozițiilor legale în materie, la data de 25.11.2013, formularea căii de atac la data de 30.05.2014 (data poștei – f. 6, verso) apare ca fiind făcută peste termenul legal de 15 zile de la comunicare, prevăzut de art. 301 C..
D. urmare, întrucât nu s-a făcut dovada vreunei împrejurări obiective mai presus de voința recurentei care să o fi împiedicat să declare calea de atac în termen, tribunalul va respinge cererea de repunere în termen și recursul ca tardiv declarat.
În temeiul art. 274 C., fiind în culpă procesuală, recurenta va fi obligată să plătească intimatului suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată, în speță, onorariu apărător ales (f. 29, dosar recurs).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de repunere în termenul de declarare a recursului.
Admite excepția tardivității recursului.
Respinge recursul formulat de . împotriva sentinței civile nr. 8760/2013 pronunțată de Judecătoria Pitești în prezenta cauză, intimat fiind P. M. L. ca tardiv declarat.
Obligă pe recurentă la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Octombrie 2014.
Președinte, E. A. | Judecător, M. D. B. | Judecător, E. M. C. |
Grefier, E. R. |
E.A. 06 noiembrie 2014/2 ex
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 41/2014. Tribunalul ARGEŞ | Pretenţii. Decizia nr. 1610/2014. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
