Pretenţii. Decizia nr. 1610/2014. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1610/2014 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 12-06-2014 în dosarul nr. 8428/109/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1610/2014
Ședința publică de la 12 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. D.
Judecător S. I. Ț.
Judecător M. D. B.
Grefier O. - M. Ș.
S-a luat spre examinare pentru soluționare, contestația în anulare declarată de contestatorii S. C. și S.C. V. S. SRL PRIN ADMINISTRATOR V. M. împotriva Deciziei civile nr. 2906/2013, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr._, intimat fiind S. D. C., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns pentru contestatori, avocat M. Dominique și intimatul S. D. C. personal și asistat de avocat P. E..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
S-a făcut apelul nominal și în dosarul nr._, la care au răspuns pentru contestatori, avocat M. Dominique și intimatul S. D. C. personal și asistat de avocat P. E..
Tribunalul pune în discuție excepția de litispendență a dosarelor nr._ și_ .
Părțile, prin reprezentanți, pe rând având cuvântul, formulează concluzii de admitere a excepției.
Având în vedere tripla identitate de părți, obiect și cauză, apreciază că există litispendență și în baza dispozițiilor prevăzute de art. 163 C.pr.civ, conexează dosarul nr._ la dosarul nr._ .
La interpelarea instanței, părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat, ori probe de solicitat.
Tribunalul, în raport de această împrejurare, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra excepției inadmisibilității contestației în anulare.
Reprezentanta intimatului, având cuvântul, formulează concluzii de admitere a excepției, apreciind că motivele pe care contestatorii își întemeiază cererea, nu se regăsesc în niciun dintre dispozițiile legale invocate, respectiv art. 318 C.pr.civ și 317 C.pr.civ.
Reprezentantul contestatorilor, având cuvântul, formulează concluzii de respingere a excepției, întrucât motivele invocate se circumscriu respingerii cererii pe fond decât pe cale de excepție.
Pe fondul cauzei, solicită admiterea contestației, apreciind că taxa judiciară de timbru a fost stabilită în mod eronat, întrucât contestatorul se afla în imposibilitate de a o achita, fiind în șomaj, iar societatea contestatoare are o activitate cu caracter sezonier. Consideră că accesul la judecarea prezentei cauze a fost îngrădit prin stabilirea unei taxe de timbru disproporționată față de veniturile realizat de părți, invocând în acest sens cauza CEDO B. v. România, hotărâre pronunțată în 7.02.2008. De asemenea, apreciază că taxa de timbru a fost achitată și depusă la instanță în timp util, astfel că situația se circumscrie unei erori materiale. Față de aceste considerente, solicită admiterea contestației și trimiterea cauzei la completul inițial investit pentru judecarea recursului.
Reprezentanta intimatului, având cuvântul, formulează concluzii de respingere a contestației. Arată că taxa judiciară de timbru a fost pusă în vedere cu mult timp înaintea termenului de recurs, astfel că avea posibilitatea de a formula o cerere de ajutor public judiciar. Cu privire la susținerea că taxa de timbru a fost achitată în termen și depusă la dosar, arată că dosarul a fost lăsat la ultima strigare, tocmai pentru a da posibilitatea recurenților de a depune taxa de timbru. De asemenea, arată că potrivit dispozițiilor legislației în vigoare la data formulării recursului, taxa de timbru se datorează și este plătită anticipat termenului de recurs. Față de aceste considerente, solicită respingerea contestației și obligarea contestatorilor la plata cheltuielilor de judecată.
În replică, reprezentantul contestatorilor arată că taxa de timbru se achită la sediul societății și la domiciliul părții, ambele aflându-se în Topoloveni.
Instanța, socotindu-se lămurită, declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL :
Asupra contestatiilor în anulare întrunite ca urmare a litispendentei, deliberând constată următoarele:
La data de 23.12.2013 contestatorul S. C. a solicitat în contradictoriu cu intimatul S. D. C. anularea deciziei civile nr. 2906/10.12.2013 2013 pronuntată de Tribunalul Arges în dosarul civil nr._ cu motivarea că desi a achitat taxa judiciară de timbru si timbrul judiciar tribunalul a anulat recursul ca netimbrat.
Contestatia în anulare a fost întemeiată în drept pe prevederile art. 318 C. pr. civ.
La data de 12 iunie 2014 tribunalul în sedintă publică, având în vedere tripla identinate de părti, obiect si cauză a apreciat că există litispendentă si în baza art. 163 C. pr. civ. a dispus conexarea dosarului nr._ la dosarul de fată.
A fost atasat cauzei dosarul civil nr._ în care s-a pronuntat decizia civilă nr. 2906/10.12.2013 a cărei anulare se solicită.
Din actele si lucrările dosarului si văzând si lucrările dosarului atasat tribunalul retine că prin decizia civilă nr. 2906/10.12.2013 pronuntată de Tribunalul Arges în dosarul civil nr._ a admis excepția netimbrării, a anulat ca netimbrat recursul formulat de pârâții S. C. și S.C. V. S. SRL PRIN ADMINISTRATOR V. M., împotriva sentinței civile nr.385/2013 pronunțată de Judecătoria Topoloveni în dosarul nr._, intimat fiind reclamantul S. D. C. si a obligat recurentii să plătească intimatului suma de 400 lei, cheltuieli de judecată.
S-a retinut că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Topoloveni la data de 03.10.2012 sub nr._, reclamantul S. D. C. a chemat în judecată pe pârâtul S. C. și pe pârâta S.C. V. S. SRL prin administrator V. M., solicitând obligarea pârâților la plata sumei de 5.000 lei reprezentând prejudiciul cauzat prin distrugerea autovehiculului marca Dacia 1307 cu nr. de înmatriculare_, cât și la plata sumei de 5.000 lei reprezentând lipsa de folosință a autovehiculului avariat începând cu data producerii prejudiciului și până la momentul achitării acestuia.
A mai solicitat reclamantul și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat că la data de 07.10.2011 pârâtul S. C., prin neglijență sau printr-o faptă imprudentă încercând să dea foc unor resturi de culturi vegetale păioase aflate pe terenul ce era lucrat de societatea comercială unde acesta ocupa un loc de muncă, teren ce se afla în imediata vecinătate a unei suprafețe de teren deținută de reclamant, a observat după un timp scurt de la descinderea pârâtului în zonă, faptul că autovehiculul cu care se deplasase la fața locului a fost cuprins de flăcări, determinând distrugerea acestuia în totalitate.
A mai arătat reclamantul și faptul că, ulterior a constatat că prejudiciul produs a fost rezultatul incendierii resturilor vegetale realizate de pârât care a dat foc acestor resturi pe suprafața de tren administrată de firma la care ocupa un loc de muncă, imprudența sa constând în faptul că a lăsat nesupravegheată activitatea desfășurată, focul cuprinzând datorită condițiilor meteo și zona unde se afla autovehiculul său incendiindu-l.
Față de considerentele mai sus arătate, reclamantul a solicitat obligarea pârâților la plata prejudiciului cauzat și la plata cheltuielilor de judecată.
În drept au fost invocate dispozițiile art.1357,1373,1381,1382 Cod civil.
La data de 07.11.2012, pârâții Ș. C. și S.C. V. S. S.R.L prin administrator V. M., în temeiul disp.art.115 din Codul de procedură civilă, au depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii de chemare în judecată și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Prin întâmpinare, pârâții au arătat faptul că prin cererea dedusă judecății reclamantul a solicitat obligarea în solidar a pârâților la plata sumei de 5.000 lei reprezentând contravaloarea autovehiculului Dacia 1307 cu nr. de înmatriculare_ cât și la plata sumei de 5.000 lei reprezentând lipsa de folosință a autovehiculului avariat.
Au mai arătat pârâții și faptul că potrivit dispozițiilor art.1 din Legea 146/1997 „Acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești, precum și cererile adresate Ministerului Justiției și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție supuse taxelor judiciare de timbru, prevăzute în prezenta lege, se taxează în mod diferențiat, după cum obiectul acestora este sau nu evaluabil în bani, cu excepțiile prevăzute de lege”.
S-a susținut că reclamantul a formulat plângere penală, în urma căreia P. de pe lângă Judecătoria Topoloveni a dispus scoaterea de sub urmărire penală reținându-se faptul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.
S-a arătat că atât reclamantul S. D. C., martorul R. M. cât și organele locale de poliție nu au putut să precizeze dacă pârâtul Ș. C. a condus tractorul pe respectiva . care orice vehicul care se deplasează pe drumurile publice, are un număr de înmatriculare, iar organele de poliție au stabilit că în aceeași zi la ora 21,00, tractorul folosit în serviciu de pârât era parcat în incinta firmei, avea motorul cald, iar de plug era legat un cablu metalic de aproximativ de 2 m. lungime.
De asemenea în cererea de chemare în judecată reclamantul face referire la faptul că la data respectivă efectua o activitate de stingere a resturilor vegetale în vederea pregătirii arăturilor de toamnă, acesta omițând să precizeze că de fapt a incendiat terenul pe care îl lucra, astfel încât incendiul s-a propagat la propriul autoturism.
Prin urmare, pârâții susțin faptul că reclamantul a fost cel care a fost neglijent cu propriul bun, urmând să formuleze plângere penală împotriva reclamantului pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații, uz de fals și mărturie mincinoasă.
La termenul de judecată din data de 13.12.2012 reclamantul a depus la dosarul cauzei cerere precizatoare prin care a învederat faptul că renunță la petitul acțiunii privind obligarea pârâtului la plata sumei de 5000 lei reprezentând lipsa de folosință a autovehiculului distrus, solicitând obligarea în solidar a pârâților la plata sumei de 5000 lei reprezentând contravaloarea autovehiculului distrus prin incendiu (fila 23 a dosarului).
În vederea soluționării cauzei, instanța a administrat proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriu, proba testimonială și proba cu relații de la P. de pe lângă Judecătoria Topoloveni.
Prin sentința civilă nr.835/2013 pronunțată de Judecătoria Topoloveni s-a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamant, a obligat în solidar pe pârâtul Ș. C. și pe pârâta S.C. V. S. S.R.L., prin administrator V. M., să plătească reclamantului suma de 4800 lei reprezentând contravaloarea autovehiculului marca Dacia 1307 înmatriculată sub nr._ .A obligat pe pârâtul Ș. C. și pe pârâta S.C. V. S. S.R.L., prin administrator V. M., să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 500 lei.
În considerentele sentinței se rețin următoarele:
Potrivit probelor administrate în cauza dedusă judecății rezultă faptul că la data de 07.10.2011, reclamantul a sesizat prin serviciul de urgență 112 faptul că pe marginea unui drum de acces la terenurile agricole situat în punctul „L. Argeșului” arde autovehiculul marca Dacia 1307 având numărul de înmatriculare_ proprietatea sa.
În raport de sesizarea formulată, P. de pe lângă Judecătoria Topoloveni a dispus efectuarea de cercetări, iar prin Ordonanța din data de 10.09.2012 dispusă în dosarul nr.980/P/2011 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a pârâtului Ș. C. deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, sesizarea Inspectoratului pentru Situații de Urgență Cpt.P. N. al județului Argeș cu privire la săvârșirea de către pârâți a contravenției prev.de art.44 din Legea nr.307/2006 și sesizarea Gărzii Naționale de Mediu – Comisariatul Județean Argeș cu privire la săvârșirea de către pârâți a contravenției prevăzută de art.96 alin.1 pct.9 din O.U.G.nr.195/2005 (filele 4-5 ale dosarului).
S-a reținut de P. de pe lângă Judecătoria Topoloveni în cuprinsul Ordonanței din data de 10.09.2012, faptul că nu sunt îndeplinite condițiile de existență a infracțiunii de distrugere din culpă în forma prev.de art.219 alin.1 Cod penal, sub aspectul laturii obiective, reclamantului rămânându-i la dispoziție posibilitatea de a se îndrepta împotriva pârâților cu o cerere adresată instanței civile, întemeiată pe prevederile art.1357 și urm. din Noul Cod Civil.
Sub acest aspect, instanța a reținut faptul că potrivit contractului de vânzare cumpărare pentru un vehicul folosit, rezultă faptul că reclamantul a dobândit la data de 08.10.2010, prin cumpărare, un vehicul marca Dacia 1307 având numărul de înmatriculare_ cu suma de 4800 lei (fila 37 a dosarului).
Potrivit interogatoriului administrat de instanță pârâtului Ș. C. la propunerea reclamantului la termenul de judecată din data de 28.02.2013, rezultă faptul că pârâtul la data de 07.10.2011 avea calitatea de salariat al pârâtei S.C. V. S. S.R.L, împrejurare în raport de care a efectuat mai multe lucrări agricole pe terenurile proprietatea acestei societăți (filele 39-40 ale dosarului).
Faptul că pârâtul Ș. C. avea calitatea de salariat al pârâtei S.C.V. S. S.R.L, a fost recunoscut de această pârâtă potrivit interogatoriului existent la fila 38 a dosarului, dar această pârâtă a contestat faptul că pârâtul executa lucrări agricole la data respectivă la un teren proprietatea sa situat în ..
Din cuprinsul interogatoriului administrat reclamantului S. D. la propunerea pârâților, acesta a arătat faptul că la data respectivă autovehiculul proprietatea sa marca Dacia având numărul de înmatriculare_ se afla pe drumul public, pârâtul fiind cel care a provocat incendiul de vegetație (fila 41 a dosarului).
Potrivit depoziției martorului R. M., audiat de instanță la termenul de judecată din data de 28.02.2013, rezultă faptul că în luna octombrie 2011 acest martor l-a ajutat pe reclamant să muncească un teren, iar la data respectivă pârâtul a dat foc la un cauciuc, foc care s-a extins până la mașina reclamantului (fila 42 a dosarului).
În ceea ce-l privește pe martorul S. M., audiat de instanță la același termen de judecată, acesta a relatat faptul că nu cunoaște aspecte referitoare la un incendiu, iar la data de 07.10.2011 s-a aflat la sediul societății pârâte pentru o perioadă de aproximativ patru ore împreună cu pârâtul (fila 43 a dosarului).
De evidențiat este și faptul că potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit în dosarul penal, rezultă faptul că la data de 07.10.2011, cauza producerii incendiului autoturismului marca Dacia 1307 având numărul de înmatriculare_ a fost determinată de folosirea intenționată a unui mijloc de aprindere cu flacără de către o persoană care în mod conștient a aprins un material combustibil în scopul arderii resturilor vegetale rămase în urma recoltării porumbului.
Prin urmare, coroborând probele administrate în cauza dedusă judecății, instanța a reținut îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de disp.art.1357 din Noul cod civil coroborat cu disp.art.1373 din Noul Cod civil.
Sub acest aspect, instanța a reținut faptul că potrivit disp.art.1357 alin.1 din Noul Cod civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită săvârșită cu vinovăție este obligat să-l repare, iar potrivit disp.art.1357 alin.2 din Noul Cod civil, autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.
De asemenea, disp.art.1373 alin.1 din Noul Cod civil, statuează faptul că, comitentul este obligat să repare prejudiciul cauzat de prepușii săi ori de câte ori fapta săvârșită de aceștia are legătură cu atribuțiile sau cu scopul funcțiilor încredințate.
Potrivit interogatoriului administrat pârâtului Ș. C. la termenul de judecată din data de 28.02.2013, instanța reține faptul că acesta a recunoscut faptul că la data de 07.10.2011 avea calitatea de salariat, respectiv conducător auto al S.C. V. S. S.R.L, efectuând lucrări agricole pe terenurile proprietatea acesteia.
Prin urmare, pârâtul Ș. C. a săvârșit o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii, fapta fiind săvârșită în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu, iar fapta acestui pârât a determinat un prejudiciu în patrimoniul reclamantului.
Prejudiciul, ca element esențial al răspunderii delictuale, constă în rezultatul, în efectul negativ, material sau moral, suferit de o anumită persoană ca urmare a faptei ilicite săvârșite de o altă persoană.
Prejudiciul generat de pârâtul Ș. C. a fost reprezentat de distrugerea la data de 07.10.2011 a autoturismului proprietatea reclamantului marca Dacia 1307 având numărul de înmatriculare_, autoturism a cărui valoare a fost la data achiziționării în cuantum de 4800 lei, așa cum rezultă din contractul de vânzare cumpărare existent la fila 37 a dosarului, prejudiciu ce trebuie reparat în integralitate.
Sub acest aspect instanța a reținut faptul că, persoana care a cauzat prin fapta sa ilicită un prejudiciu este obligată să repare integral dauna, întrucât repararea prejudiciului trebuie să-i asigure celui vătămat acoperirea integrală a daunelor suferite, restabilindu-se astfel situația anterioară faptei prejudiciabile.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
La termenul din 10.12.2013, instanța a pus în discuție excepția netimbrării recursului, excepție ce urmează a fi analizată cu prioritate.
Instanța a reținut că recurenții au fost citați pentru termenul din 10.12.2013, cu mențiunea achitării taxei de timbru de 356 lei și 0,3 lei timbru judiciar, însă aceștia nu au înțeles să-și îndeplinească obligația procesuală stabilită în sarcina sa.
La dosarul cauzei la fila 26 recurs a fost depus o cerere din partea apărătorului recurentilor si atasat prin care se învedera plata taxei judiciare de timbru, cerere pe care se mentionează că a fost primită la ora 11 ,10 după pronuntare si după introducerea solutiei în sistemul informatic Ecris .
Observând dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu recurentii tribunalul retine că acestia au fost citati pentru termenul de recurs din data de 10 decembrie 2013, la data de 27.06. 2013, pe dovadă fiind mentionată si obligatia achitării taxei judiciare de timbru de 356 lei si a timbrului judiciar de 3 lei, prin urmare din data de 27.06.2013 si până la data de 10.12.2013 recurentii au avut suficient timp ( aproape 6 luni ) pentru îndeplinirea obligatiei de plată a taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar, considerent pentru care tribunalul, văzând că obligatiile au fost îndeplinite după pronuntarea solutiei, de asemenea având în vedere prevederile art. 20 alin.1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru cu modificările si completările ulterioare si art 35 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997, potrivit cu care taxele judiciare de timbru se datorează si se plătesc anticipat. Neîndeplinirea obligatiei de plată a taxei judiciare de timbru stabilite de instantă până la termenul fixat atrage anularea cererii în conformitate cu dispozitiile art. 20 alin.5 din Legea nr. 146/1997 si art. 35 din Normele metodologice de aplicare a legii, în temeiul art. 318 C. pr. civ. va respinge contestatiile în anulare întrunite, ca urmare a litispendentei. .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestațiile în anulare, întrunite ca urmare a litispendenței, formulate de contestatorii S. C. și S.C. V. S. SRL PRIN ADMINISTRATOR V. M. împotriva Deciziei civile nr. 2906/2013, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr._, intimat fiind S. D. C. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.06.2014 la Tribunalul Arges – Sectia Civilă.
Președinte, A. D. | Judecător, S. I. Ț. | Judecător, M. D. B. |
Grefier, O. - M. Ș. |
Red. AD/2 ex/24.06.2014
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 2203/2014. Tribunalul ARGEŞ | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 2710/2014. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
