Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 629/2014. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 629/2014 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 12-03-2014 în dosarul nr. 17373/281/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 629/2014
Ședința publică de la 12 Martie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE MIHAELA BADEA
Judecător I. P.
Judecător M. P.
Grefier F. G.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâtul G. D. N. împotriva sentinței civile nr. 6300/05.07.2013, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimați fiind reclamanții I. D. și I. I. și având ca obiect stabilire program vizitare minor.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 05.03.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de fata, deliberand, va retine urmatoarele:
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 26.04.2012 sub nr._, reclamanții I. I. și I. D. au solicitat în contradictoriu cu pârâții Gogoanță D.-N., Autoritatea tutelară de pe lângă Primăria Mun.Ploiești și Autoritatea tutelară de pe lângă Primăria Mun. Pitești, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună, stabilirea unui program de vizitare a minorului Gogoanță V.-N. născut la data de 11.09.2005 după cum urmează: în al doilea și al patrulea sfârșit de săptămână din lună, de sâmbătă de la ora 10:00, până duminică la ora 18:00 la domiciliul copilului, iar în vacanțele de primăvară și iarnă câte o săptămână și în vacanța de vară o lună la domiciliul reclamanților situat în Ploiești, ., nr. 84, jud. Prahova.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că fiica lor, în prezent decedată s-a căsătorit cu pârâtul la data de 09.08.1997, din căsătorie rezultând doi copii, Gogoanță B.-C., născuta la data de 13.04.1998 și Gogoanță V. N., născut la data de 11.09.2005. În urma unui accident de circulație petrecut în cursul anului 2010, fiica reclamanților a decedat; minora Gogoanță B.-C. a rămas în îngrijirea bunicilor materni de la naștere și până la 10 ani, apoi a locuit cu părinții săi la Pitești. După decesul mamei sale și până în prezent minora a domiciliat la reclamanți, iar V.-N. a rămas spre creștere și educare la tatăl său, pârâtul Gogoanță D.-N.. De aceea, întrucât minorei B.-C. și reclamanților le este de dor de fratele, respectiv nepotul acestora, susțin că este necesar să poată avea legături personale cu minorul Gogoanță V. N..
Cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 400, 401 alin. 3 din C. Civ. și art. 14, 15 din Legea 272/2004.
La data de 15.05.2012 Autoritatea tutelară de pe lângă C. L. Pitești a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia, arătând că Direcția de Asistența Sociala a Municipiului Pitești, este un serviciu public, cu personalitate juridică aflat în subordinea Consiliului L. al Municipiului Pitești, având atribuții în aceasta materie.
La 08.10.2012 pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția de necompetență teritoriala a Judecătoriei Ploiești și excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității Tutelare de pe lângă C. L. Ploiești și C. L. Pitești, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii cu susținerea ca prevederile art. 14 din Lg. nr. 272/2004 consacra un drept al minorului de a menține relații cu o ruda de care este atașat, iar nu o obligație în acest sens. În speță copilul nu și-a exprimat o asemenea dorință, dimpotrivă este traumatizat de comportamentul agresiv și violent al bunicilor materni fața de pârât; a susținut că nu a împiedicat relațiile minorului cu reclamanții, însă acesta refuză, interesul superior al copilului fiind acela de a crește alături de tatăl său.
În drept a invocat art. 115-118 din C.pr.civ.
La data de 29.11.2012 reclamanții au formulat răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea excepției de necompetență teritorială a Judecătoriei Ploiești și excepției lipsei calității procesuale pasive a Autorității Tutelare de pe lângă C. L. Ploiești și C. L. Pitești, invocate de către pârât.
Prin sentința civilă nr._/03.12.2012 Judecătoria Ploiești a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești, pe rolul căreia dosarul a fost înregistrat la data de 03.01.2013 sub același număr.
Pe parcursul judecații reclamanții au precizat acțiunea în sensul că au înțeles să nu se mai judece în contradictoriu cu pârâții Autoritatea tutelară de pe lângă Primăria Mun.Ploiești și Autoritatea tutelară de pe lângă Primăria Mun. Pitești, depunând note scrise de ședința în acest sens.
La 28.06.2013 pârâtul a formulat concluzii scrise, solicitând numai în subsidiar, în măsura în care se va admite cererea reclamanților, a se stabili un program de vizitare a minorului astfel: în ultima zi din lună, o întâlnire în spațiul public sau la domiciliul minorului și două zile la sfârșitul fiecărei luni în vacanță în aceeași manieră.
Prin sent. civ. nr. 6300/05.07.2013 pronuntata de Judecatoria P. in dos. nr._ s-a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanți. S-a incuviințat acestora legături personale cu minorul Gogoanță V.-N., născut la data de 11.09.2005, în următoarea modalitate:
-în ultima săptămână a fiecărei luni, începând de sâmbătă orele 10,00 până duminica orele 14,00, în domiciliul minorului, cu posibilitatea luării acestuia și în locuri publice, în Mun. Pitești;
-în primele trei zile din vacanța de primăvară de luni orele 10,00 până miercuri orele 20,00 în domiciliul reclamanților din Mun. Ploiești;
-două săptămâni în luna august între 01.08-15.08, în domiciliul reclamanților din Mun. Ploiești.
Pentru a decide astfel, instanta de fond a retinut ca reclamanții sunt bunicii materni ai minorului Gogoanță V. N. născut la data de 11.09.2005, rezultat din căsătoria fiicei acestora Gogoanță R. M. cu pârâtul Gogoanță D. N..
În data de 17.07.2010 fiica reclamanților a decedat într-un accident de circulație, astfel că în urma unei înțelegeri între bunici și pârât nepoata Gogoanță B. C. a rămas în domiciliul reclamanților, minorul V. D. fiind crescut de tatăl său.
Din coroborarea probelor administrate în dosar se concluzionează în sensul că relațiile dintre reclamanți și pârât sunt tensionate, marcate de o . reproșuri și neînțelegeri, confirmate și prin schimbul direct de replici în fața instanței, condiții în care se va reține și faptul că există o opoziție a pârâtului la derularea unor relații firești între bunici și nepot, martorii audiați punând în evidență aceste aspecte, ca și faptul că întâlnirile între reclamanți și pârât degenerează, cu aspecte neplăcute, ce nu pot fi benefice pentru copil, acestea urmând a fi avute în vedere la modalitatea concretă de stabilire a legăturilor personale.
Cu ocazia audierii copilului în camera de consiliu acesta și-a exprimat opiniile potrivit vârstei pe care o are, fără a relata aspecte care să formeze convingerea instanței că ar fi contrar intereselor sale să păstreze legătura cu bunicii materni, chiar și prin deplasări în domiciliul acestora; copilul îi cunoaște și a mai mers în casa reclamanților; se află la vârsta când asimilează informații, reproducând discuțiile și părerile adulților despre anumite probleme și evenimente, astfel că cele precizate cu ocazia ascultării nu pot constitui, în cazul concret, singurul criteriu de apreciere pentru instanță pentru soluționarea litigiului, urmând a fi coroborat și cu restul probelor, neputând fi reținută apărarea pârâtului potrivit cu care, fiind un drept al minorului acesta nu și-a exprimat dorința în sensul păstrării legăturilor cu bunicii, câtă vreme nici nu s-a opus, arătând că ar dori să se întâlnească cu aceștia; o solicitare în acest sens din partea copilului, dat fiind că are numai opt ani nu s-ar putea formula decât prin reprezentantul legal, calitate ce revine pârâtului, care sub nicio formă nu este de acord cu plecarea minorului în domiciliul bunicilor materni.
S-a retinut că din probatoriul cauzei s-a făcut dovada că acest copil s-a născut la Ploiești, locuind împreună cu mama sa în domiciliul reclamanților până la vârsta de 6 luni, după care a mers periodic o vreme acolo, precum și faptul că sora acestuia domiciliază și în prezent la bunici, raportat și la dorința acestora de a se ocupa de copil anumite perioade de timp, fiind în interesul său a păstra legăturile afective și cu familia mamei sale.
În luarea acestei măsuri s-a ținut seama de vârsta copilului, de faptul că prin prisma evenimentelor intervenite în viața părților ( decesul fiicei, respectiv soției), ca și a adversităților dintre reclamanți și pârât, relația acestuia cu bunicii nu este una foarte apropiată, în ultimii ani întâlnindu-se mai rar și în condiții nu tocmai prielnice, dar și de interesul superior al acestuia ce presupune mai înainte de toate asigurarea unei anume stabilități și respectarea programului școlar.
S-a avut in vedere si că este în ordinea firească a lucrurilor ca cei doi frați să petreacă o vreme împreună, timp în care să se apropie și ulterior să le permită să aibă un trecut comun și un viitor în care să se poată sprijini unul pe altul, ca și faptul că forma desfășurării legăturilor personale aleasă de instanță trebuie să fie aptă a produce concret aceste efecte.
Împotriva sentinței civile nr. 6300/05.07.2013 pronuntata de Judecatoria P. in dos. nr._ a declarat recurs paratul criticând hotărârea primei instanțe sub aspecte de nelegalitate și netemeinicie, invocind disp. art. 304 pct.9 si 304 ind.1 C. proc. civ după cum urmează:
Desi se refera in considerente la interesul superior al minorului, instanta de fond nu-l defineste in concret, facand aprecieri la modul general asupra relatiilor dintre minor si bunici, omitand relatiile deosebite dintre minor si recurent dar si motivul tensiunii dintre recurent si reclamantii intimati.
A mai aratat recurentul ca instanta de fond a facut o aplicare gresita a disp. art. 14 si 15 din Lg. nr. 272/2004, dispozitii care consacra doar dreptul copilului nu si obligatia acestuia de a avea relatii personale cu rudele sau alte persoane. Instanta de fond nu a luat in considerare optiunea minorului, care a aratat ca doreste sa se vada cu bunicii in P., dar totusi a dispus sa fie audiat. De asemenea, instanta de fond nu a tinut cont de imprejurarea ca legea consacra dreptul copilului de a avea relatii cu persoane de care se simte atasat, desi constata ca intre minor si bunicii sai nu exista o legatura prea apropiata.
Pe de alta parte, reclamantii nu au fost impiedicati sa-si vada nepotul, vizitele fiind permise insa in timpul liber al acestuia si nu la scoala iar programul stabilit este deosebit de excesiv, fiind mai potrivit ca sora minorului sa vina in P. pentru ca e mai mare.
S-a mai aratat ca modalitatile prevazute la art. 15 din Lg. nr. 272/2004 nu sunt prevazute cumulativ.
Analizând recursul prin prisma criticilor formulate încadrate în disp.art.304 pct.9 C.pr.civilă și a disp.art.304 /1 C.pr.civilă, Tribunalul apreciază că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Lecturand motivarea instantei de fond, instanta constata ca s-a facut referire in mod constant la interesul superior al minorului. Nu se poate aprecia ca judecatoria nu l-a definit in concret, cata vreme face trimiteri la ceea ce inseamna acest interes, respectiv necesitatea asigurarii unei anume stabilități și respectarea programului școlar, dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament, dreptul de a-și cunoaște rudele și de a întreține relații personale cu acestea, precum și cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie, necesitatea ca cei doi frați să petreacă o vreme împreună.
Motivul tensiunii dintre recurent si reclamantii intimati nu intereseaza acest interes, cata vreme minorului ii este asigurata o legatura neimpusa si dorita de acesta ,care sa nu-i afecteze capacitatea afectiva precum si integritatea fizica.
Nu se poate sustine nici ca relatiile tensionate dintre recurent si intimati ar duce la o imposibilitate a exercitarii legaturii si la domiciliul minorului ( deci al recurentului), cu consecinta respingerii actiunii, cata vreme din insasi concluziile de fond depuse la prima instanta (f. 36), cat si in fata instantei de recurs, recurentul a sustinut in mod constant ca nu se impune deplasarea minorului la Ploiesti si nicidecum imposibilitatea realizarii legaturii in domiciliul din P..
Din acest considerent nu intereseaza nici relatiile deosebite dintre minor si recurent, pentru ca instanta de judecata nu a fost investita cu o cerere de incredintare ci cu o cerere de stabilire a legaturii personale cu minorul.
Pe de alta parte, in mod corect a facut instanta de fond aplicarea dispozițiilor art. 14 si art. 15 din Lg. nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului. Aceasta a apreciat asupra modalitatii de exercitare a legaturii cu minorul aratand ca se poate opri la una sau simultan la mai multe forme de asigurare a relațiilor personale, care nu se exclud unele pe altele. De altfel, din insusi programul stabilit se poate observa cu usurinta faptul ca modalitatile prevazute la art. 15 din Lg. nr. 272/2004 nu au fost avute in vedere cumulativ.
In privinta audierii minorului, in virtutea disp. art. 144/1 Cod procedura civila, art. 24 din Legea nr.272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului si art. 6 din Conventia asupra relatiilor personale care privesc copiii, instanta de fond a procedat la ascultarea minorului, opinia acestuia fiind consemnata în procesul-verbal aflat la dosar.
Este real ca potrivit art. 6 alin. 2 din Conventia asupra relatiilor personale care privesc copii, adoptata la Strasbourg la 15 mai 2003, opiniilor si dorintelor, precum si sentimentelor constatate ale copiilor trebuie sa li se acorde atentia cuvenita. Aceasta necesitate se desprinde si din reglementarile privind audierea minorului cuprinse în Regulamentul nr. 2201/2003 al Consiliului Uniunii Europene.
Cu toate acestea, este de retinut ca legea impune audierea minorului ce a implinit 10 ani. Sub aceasta varsta, desi permisa, audierea minorului presupune atat sub aspectul procedurii in sine cat si sub aspectul interpretarii depozitiei lui, un tratament special, in sensul ca cele aratate de minor vor fi lasate la libera intelepciune a instantei care, prin coroborare cu celelalte probe, sustineri si in concordanta cu propria experienta de viata, poate decide in consecinta respectand, desigur, numai si numai interesul minorului.
In concret in cauza, din depozitia minorului nu rezulta o aversiune fatisa fata de bunicii materni, o impotrivire categorica de a lua legatura cu acestia, ci imprejurarea ca nu doreste a merge in domiciliul lor se datoreaza in exclusivitate planurilor de a petrece timpul cu tatal lui, planuri pe care tot recurentul i le-a indus. De asemenea, din depozitia minorului dar si din celelalte probe administrate nu rezulta ca există motive temeinice de natură a periclita dezvoltarea fizică, mentală, morală a acestuia Limitarea exercitării dreptului de a avea legături personale cu minorul se impune numai in astfel de cazuri.
Legatura cu bunicii materni se realizeaza prin stabilirea unui program în limite suficiente și rezonabile, care să permită efectiv construirea și dezvoltarea unei relații de atașament între copil și acestia.
Pe de alta parte, in cauza fiind vorba de existenta a doi minori, se va retine ca acestia pot fi traumatizati de-a lungul timpului de faptul despartirii lor, fiind stiut faptul ca este de preferat ca acestia sa fie educati si crescuti in acelasi camin. Prin acordarea unei legaturi permisive si de mai lunga durata, se ajunge ca minorii sa petreaca mai mult timp impreuna, . altul, indiferent care ar fi acela. Se va retine ca programul stabilit de prima instanta raspunde acestei exigente.
Nu poate fi trecuta cu vederea nici imprejurarea ca prin contractul de mandat nr. 3192/30.06.2011 recurentul a fost de acord ca fiica mai mare a fostilor soti sa locuiasca in domiciliul bunicilor materni, care urmau a o avea in ingrijire si nici nu s-a facut vreo dovada in sensul ca s-ar fi facut demersuri ca acesta sa exercite legatura personala cu fiica sa, astfel ca nu poate fi primita sustinerea conform careia, s-ar impune respingerea actiunii reclamantilor intimati tocmai pentru ca fiica sa, fiind mai mare, trebuie sa vina la P. sa-si viziteze fratele.
In consecinta, Tribunalul retine ca la alegerea modalitatii concrete de exercitare a dreptului de relatii personale, instanta de fond a tinut cont doar de interesul copilului, de necesitatea ca minorul sa nu îsi schimbe pe perioade prea mari de timp mediul familial si programul încuviintat sa nu-i afecteze dezvoltarea armonioasa atât din punct de vedere psihic cât si fizic, mentinerea relatiilor personale cu reclamantii sa fie apta sa influenteze pozitiv buna sa dezvoltare si echilibrul psihic, raporturile sociale în care va fi implicat si pregatirea scolara si profesionala.
Relatia de atasament dintre copil si bunici cere timp si consecventa si se realizeaza gradual, însa aceasta presupune ca bunicii sa aiba la dispozitie si pârghiile necesare si anume timp suficient pentru consolidarea relatiei.
Instanta apreciaza ca legaturile personale ale bunicilor cu minorul nu trebuie sa fie interpretate într-un sens restrictiv, ci trebuie sa vizeze toate aspectele vietii minorului, într-o masura care sa permita dezvoltarea unei relatii solide si de durata, fara a afecta dezvoltarea ulterioara a copilului sau a-i da un sentiment de dezradacinare si insecuritate.
Pentru toate acestea, Tribunalul apreciază că recursul așa cum a fost argumentat nu este fondat, iar pe cale de consecință, în baza art.312 alin.1 și art.304/1 C.pr.civilă, va fi respins cu consecința menținerii în vigoare a hotărârii primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Respinge recursul declarat de pârâtul G. D. N. împotriva sentinței civile nr. 6300/05.07.2013, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimați fiind reclamanții I. D. și I. I. și având ca obiect stabilire program vizitare minor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Martie 2014.
Președinte, M. B. | Judecător, I. P. | Judecător, M. P. |
Grefier, F. G. |
Red.M.P./18 Martie 2014
Tehn.E.N./2 ex
| ← Pensie întreţinere. Hotărâre din 05-03-2014, Tribunalul ARGEŞ | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 25/2014. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
