Anulare act. Decizia nr. 1714/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1714/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 21-05-2015 în dosarul nr. 1714/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1714/2015
Ședința publică de la 21 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. D.
Judecător S. I. Ț.
Grefier O. - M. Ș.
S-a luat spre examinare pentru soluționare, apelul declarat de reclamanta I. G. împotriva Sentinței civile nr. 958/2014, pronunțată de Judecătoria Câmpulung, intimați fiind pârâții E. E., I. D. E. și I. V., având ca obiect acțiune în constatare.
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din data de 7 mai2015 și s-au consemnat în încheierea din acea dată, parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, Pentru a da posibilitatea apelantei – reclamantă de a depune la dosarul cauzei dovada achitării celei de-a treia tranșă din taxa judiciară de timbru în cuantum de 636 lei, a amânat pronunțarea pentru astăzi și când, în aceeași componență, deliberând, a pronunțat următoarea soluție:
TRIBUNALUL :
Asupra apelului civil de față, deliberând constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub numărul_ reclamanta I. G., a chemat în judecată pe pârâții E. E., I. D. E. și I. V., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se constate existența dreptului său de proprietate asupra cotei de 1/2 din casa de cărămidă în suprafață construită de 152 mp cotă formată din 3 camere de locuit, cămară, bucătărie și pivniță exercitat în comun de reclamantă și pârâtul I. V., drept dobândit urmare a contribuției reclamantei la edificarea imobilului și prin uzucapiunea de 30 de ani și anularea parțială a certificatului de moștenitor nr. 64/2010 eliberat de Biroul Notarului Public I. C. Câmpulung, cu consecința scoaterii de la masa partajabilă a cotei de 1/2 din imobilul menționat.
În motivarea cererii sale reclamanta a arătat că începând cu anul 1961 a locuit împreună cu soțul său pârâtul I. V. în casa socrilor săi, defuncții I. I. și I. V..
În aceste împrejurări, împreună cu părinții soțului său, reclamanta a edificat imobilul casă de locuit situat în . 103, sens în care reclamanta a achitat contravaloarea parțială a acestui imobil prin rețineri din salariu făcute în baza unui contract pentru achiziții de materiale și după finalizarea imobilului, împreună cu soțul său, a folosit separat partea din casă considerată a fi proprietatea lor, respectiv 3 camere, o cămară bucătăria și pivnița.
În anul 1996, respectiv 2010, părinții pârâtului I. V. au decedat. In anul 2010, în mod nelegal, în certificatul de moștenitor emis pe numele defunctei I. V., care figura în evidențele agricole și fiscale numai cu cota de 1/2 din casă, întregul imobil a fost trecut ca fiind rămas în succesiune și în acest sens a fost eliberat certificatul de moștenitor nr. 64/2010.
Această situație de fapt nu corespunde realității întrucât construcția casei a fost realizată în baza unui contract încheiat cu Întreprinderea de Construcții Pitești iar contravaloarea muncii și a materialelor a fost achitată de reclamantă și fostul său socru, conform reținerilor făcut pe statele de plată între anii 1967-1968. În subsidiar reclamanta a solicitat să se reține dreptul său și al soțului său „ s-a consolidat prin uzucapiune” ca urmare a stăpânirii camerelor și dependințelor ce formează cota de 1/2 din construcție, o perioadă mai mare de 30 de ani, posesia fiind una sub nume de proprietar, fără ca cineva să le conteste dreptul în toată această perioadă.
De asemenea, reclamanta a solicitat a se avea în vedere că succesiunea dezbătură prin certificatul de moștenitor menționat cuprinde între altele și un bun care nu se afla în patrimoniul defunctei (cota de 1/2 din casa în discuție), că deși pârâtul I. V. a invocat în fața notarului public faptul că cealaltă cotă de 1/2 îi aparține, nu s-a ținut seamă de acest lucru, astfel că, certificatul s-a emis cu încălcarea dispozițiilor legale situație față de care reclamanta solicită admiterea acțiunii, anularea parțială a certificatului de moștenitor cu consecința excluderii din masa succesorală a cotei de 1/2 din casa în suprafață de 152 mp.
În susținerea acțiunii, reclamanta a depus la dosar în copie certificatul de moștenitor menționat, două adeverințe privind reținerile din salariu, precum și adeverințele 2151/2010, 2154/2010 și 2522/2013 toate emise de Primăria comunei Dâmănești (fila 14-16 dosar).
Pârâtul I. V. a formulat și depus la dosar întâmpinare (fila 46) arătând că situația de fapt expusă de reclamantă în motivarea cererii introductive corespunde realității și că împreună cu reclamanta, în timpul căsătoriei lor, a locuit și gospodărit alături de părinții săi, a edificat o casă de locuit și mai multe anexe gospodărești, înțelegerea fiind de a folosi separat o parte din casă și din aceste anexe. De asemenea, pârâtul a arătat că în mod nelegal cu ocazia eliberării certificatului de moștenitor nu s-a ținut seamă de actele prezentate, din care reieșea că figurează în evidențele agricole și fiscale cu o cotă de 1/2 din această casă.
La rândul său, pârâta E. E., a arătat că „este de acord cu pretențiile reclamantei” sens în care a depus la dosar cererile de la filele 66-68.
Pentru pârâta I. D. E. care deși citată la domiciliul indicat de reclamantă, nu s-a prezent în instanță, a fost numit curator special (fila 91dosar).
În dovedirea cererii sale reclamanta a solicitat iar instanța a încuviințat acesteia, proba cu interogatoriile pârâților, proba cu martori și acte.
Din oficiu, instanța a solicitat BNP I. C. actele care au stat la baza emiterii certificatului de moștenitor nr. 64/2010 acte depuse la fila 92 -137 dosar.
În urma probatoriului administrat în cauză Judecătoria Câmpulung, prin sentinta civilă nr. 958/05.05.2014 a respins actiunea civilă formulată de reclamantă, retinând în considerente că, începând cu anul 1961 reclamanta și soțul ei, au locuit și gospodărit împreună cu părinții pârâtului V. I., numiții I. I. decedat în anul 1996 și I. V., decedată în anul 2010.
Reclamanta și soțul său împreună cu socrii, au edificat imobilul casă de locuit situat în ., nr. poștal 103, compus din 5 camere, cămară, bucătărie și pivniță, înțelegerea fiind ca 3 camere din casă, cămara, bucătăria și pivnița să fie folosite în mod exclusiv de reclamantă și soțul ei.
Reclamanta a susținut că, înțelegerea a fost de asemenea, ca acest imobil să fie considerat ca aparținând în cotă de 1/2 socrilor săi și cealaltă cotă de 1/2 urmând să-i aparțină reclamantei și soțului ei.
Deși începând cu anul edificării imobilului, reclamanta și pârâtul I. V. s-au comportat ca proprietari ai părții din imobil ce considerau că este proprietatea lor și nimeni nu le-a contestat acest drept, cu ocazia dezbaterii succesiunii defuncților I. I. și I. V., în certificatul de moștenitor nr. 64/2010 s-a reținut că imobilul casă susmenționat, a fost edificat în timpul căsătoriei defuncților I. I. și I. V., și că acest imobil reprezintă bun comun în sensul dispozițiilor art. 30 din codul familiei.
Reclamanta consideră că certificatul de moștenitor a fost emis cu încălcarea prevederilor legale și atestă o situație de fapt neconformă realității, având în vedere contribuția sa la edificarea imobilului rămas în succesiune.
După cum rezultă din actele dosarului, succesiunile defuncților I. I. decedat la data de 22 ianuarie 1996 și I. V. decedată la 31 martie_ au fost dezbătute în anul 2010, sens în care a fost eliberat certificatul de moștenitor nr. 64/2010 (fila 138 dosar).
Din actele care au stat la baza emiterii certificatului de moștenitor reiese că defuncții au figurat în evidențele agricole și fiscale, cu o casă de locuit în suprafață de 152 mp edificată în anul 1966 (filele 117-118 dosar), că acest imobil a fost edificat pe un teren proprietatea defunctei I. V., și că pe același teren se află 2 anexe gospodărești identificare C 2 și C3 în schița cadastrală, anexe edificate de pârâtul I. V. și soția sa, reclamanta din cauza de față.
Actele care au stat la baza emiterii certificatului de moștenitor nu confirmă situația invocată de reclamantă.
Pe de altă parte, după cum s-a statuat în practica judiciară în sensul reglementărilor din vechiul cod al familiei, incidente în cauză, soții care au edificat prin contribuție proprie un imobil pe terenul proprietatea părinților unuia dintre soți, sau împreună cu aceștia au contribuit la realizarea unui astfel de imobil, dobândesc numai un drept de creanță. De asemenea, în situația construcțiilor edificate de soți pe terenul aparținând altei persoane, sunt aplicabile regulile de drept comun privind accesiunea construcția respectivă aparținînd proprietarului terenului
Soții care au construit pe terenul proprietatea unui terț au un drept de proprietate rezolubilă în devălmășie, adică un drept de proprietate afectat de un eveniment viitor și nesigur, și anume manifestarea de voință a proprietarului terenului care aparține ca o condiție rezolutorie.
În ipoteza în care soții constructori au fost de bună credință, proprietarul terenului nu poate cere dărâmarea construcției, fiind obligat să o păstreze și să-i despăgubească pe soții constructori la alegerea sa, cu echivalentul valoric al materialelor și al muncii din momentul edificării construcției sau cu sporul de valoare adus fondului prin edificarea construcției.
În cauza de față după cum arătam, reclamanta a solicitat constatarea dreptului său de proprietate asupra cotei de 1/2 din imobilul construcție înscris în certificatul de moștenitor sus menționat.
În raport de cele arătate, instanța a apreciat că acțiunea reclamantei formulată ca și o acțiune în constatare este inadmisibilă pe de o parte, întrucât cota de 1/2 din construcție, după cum ea însăși recunoaște, nu îi aparține în exclusivitate, ci reprezintă un bun realizat în timpul căsătoriei cu pârâtul I. V. și pentru că, pe de altă parte valorificarea pretențiilor concrete ale reclamantei, care invocă în fapt un drept de creanță asupra imobilului, nu poate fi făcută în cadrul unei astfel de acțiuni, ci numai pe calea unei acțiuni de partaj în care să se stabilească drepturile cuvenite părților și întinderea acestora, fiind incidente reglementările legale sus menționate (art. 30 și următoarele din fostul cod al familiei din vechiul, respectiv prevederile art. 494 și următoarele din vechiul cod civil).
Nu sunt incidente, consideră instanța, nici dispozițiile privind dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, dat fiind că este vorba de un drept necontestat de terțe persoane, asupra unei părți dintr-o construcție edificată în timpul căsătoriei conform susținerilor reclamantei, nefiind așadar aplicabile prevederile dispozițiilor art. 1890 și următoarele din vechiul cod civil.
Aceasta întrucât, în sensul vechii reglementări uzucapiunea reprezintă dobândirea dreptului de proprietate sau a altui drept real prin posedarea neîntreruptă în tot timpul fixat de lege a unui lucru (care prin ipoteză nu este proprietatea celui ce invocă uzucapiunea).
În condițiile în care pârâții nu i-au contestat dreptul de proprietate al reclamantei asupra bunului reprezentat de o parte din construcția în discuție și despre care, însuși reclamanta a susținut că a fost edificată pe cheltuiala sa, este evident că nu sunt incidente dispozițiile ce reglementează dobândirea dreptului de proprietate prin posesia de lungă durată.
În al treilea rând, cu privire la anularea certificatului de moștenitor sus menționat, instanța a reținut că a fost eliberat cu respectarea conținutului înscrisurilor depuse la dosar și care au stat la baza emiterii sale, înscrisuri care atestau că imobilul casă de locuit a fost edificat de cei doi defuncți în timpul căsătoriei lor, pe terenul proprietatea soției supraviețuitoare și că cele două anexe gospodărești aparțin pârâtului I. V..
Așa fiind, instanța a considerat că certificatul de moștenitor a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 102 și următoarele din legea nr. 36/1995 republicată precum și cu respectarea conținutului încheierii finale a procedurii succesorale și că nu sunt incidente dispozițiile art. 119 din același act normativ.
Împotriva sentintei civile sus mentionate a declarat apel reclamanta I. G. criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
A arătat apelanta după reluarea situatiei de fapt că instanta de fond a făcut o gresită apreciere în ceea ce priveste caracterul inadmisibil al cererii de chemare în judecată ca urmare a faptului că ar fi formulată doar de un coproprietar, respectiv de reclamantă si nu a fost formulată si de sotul acesteia, pârât în cauză. Concluzia instantei contravine prevederilor art. 643 alin.1 C. Civil potrivit cu care fiecare coproprietar poate sta singur în justitie, indiferent de calitatea procesuală, în orice actiune privitoare la coproprietate, inclusiv în cazul actiunii în revendicare. Prin urmare reclamanta are dreptul recunoscut de lege de a promova singură o actiune având ca scop recunoasterea si protejarea unui drept pe care-l detine si îl exercită împreună cu sotul său.
S-a mai arătat că aprecierea caracterului inadmisibil al actiunii care derivă din faptul formulării actiunii în constatare este gresită întrucât constatarea dobândirii unui bun prin uzucapiune nu este o actiune în constatare ci o actiune în realizare iar potrivit considerentelor ÎCCJ clasificarea unei actiuni în realizare sau în constatare nu se face în functie de verbul folosit de reclamant în petitul actiunii ci în functie de finalitatea urmărită. Astfel, desi dobândirea unui drept prin uzucapiune se „ constată „ de către instantă, care este chemată să constate retroactiv îndeplinirea conditiilor specifice uzucapiunii, uzucapiunea este o actiune reală pentru că prin ea se urmăreste stabilirea unui drept de proprietate potrivnic altor persoane. Actiunile în realizare nu se clasifică după cum pârâtii se împotrivesc sau nu intentiilor reclamantului iar în cazul uzucapiunii, neîmpotrivirea este de esenta acesteia pentru că o eventuală împotrivire a pârâtilor ar vicia posesia reclamantului.
S-a sustinut că hotărârea este nemotivată în ceea ce priveste capătul de cerere privind anularea certificatului de mostenitor. Prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat anularea partială a Certificatului de Mostenitor nr. 64/2010 eliberat de BNP I. C. cu consecinta scoaterii de la masa partajabilă a cotei de ½ din casa de cărămidă cu suprafat construită la sol de 152 mp pe terenul în suprafată de 1507 mp situat în satul Dârmănesti, ., motivul fiind acela că în cuprinsul certificatului se mentionează un bun care nu făcea parte din patrimoniul defunctilor. Instanta de judecată a constatat că actele care au stat la baza emiterii certificatului de mostenitor nu confirmă situatia invocată de reclamantă, fiind ignorate motivele pentru care s-a solicitat anularea certificatului de mostenitor si fără a se face vreo trimitere la documentele înaintate de Primăria Comunei Dârmănesti la dosarul cauzei din cuprinsul cărora rezultă că imobilul este detinut în cote egale de familia reclamantei si de soacra acesteia I. V.. Potrivit opiniilor exprimate în jurisprudentă, omisiunea judecătorului de a analiza cererea reclamantului si de a evoca care sunt considerentele de fapt si de drept care au justificat această solutie echivalează cu necercetarea fondului cauzei.
S-a solicitat a se avea în vedere gresita interpretare si aplicare a legii de către instantă cu ocazia stabilirii dreptului de proprietate asupra cotei de ½ din imobilul constructie, fapt care a dus la respingerea ca inadmisibil a primului capăt de cerere iar pe de altă parte împrejurarea că instanta nu a analizat argumentele referitoare la existenta unor documente care înfătisau o altă situatie ceea ce impune anularea hotărârii si judecarea cauzei pe fond.
Apelanta a solicitat admiterea apelului astfel cum a fost formulat.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimatul I. V. a solicitat admiterea apelului declarat de sotia saa cu motivarea că imobilul ce face obiectul dezbaterii succesorale care s-a finalizat prin emiterea certificatului de mostenitor nr. 64/2010 a fost edificat si cu contributia fanmiliei sale, sotia sa contractând un împrumut iar banii au fost virati direct în contul constructorului pentru realizarea căruia a achitat rate mai multi ani, iar pe lângă sumele arătate, amândoi sotii au contribuit si cu alte sume importante de bani în numerar pentru plata avansului si achizitia de material. A mai arătat intimatul că a învederat notarului situatia imobilului casă si a conventiei avute cu părintii si fratii despre partea de casă în care locuieste împreună cu reclamanta însă acesta a arătat că se impune dezbaterea succesiunii cu privire la întreaga masă succesorală întrucât cu privire la terenurile rămase ca mostenire nu a intervenit nici.-o conventie anterioară.
Verificând actele si lucrările dosarului precum si sentinta civilă apelată prin prisma criticilor formulate de apelantă tribunalul constată că apelul acesteia este nefondat.
Astfel, prin actul de învestire a instantei reclamanta I. G., a solicitat în contradictoriu cu pârâtii E. E., I. D. E. și I. V., să se constate existența dreptului său de proprietate asupra cotei de 1/2 din casa de cărămidă în suprafață construită de 152 mp cotă formată din 3 camere de locuit, cămară, bucătărie și pivniță exercitat în comun de reclamantă și pârâtul I. V., drept dobândit urmare a contribuției reclamantei la edificarea imobilului și prin uzucapiunea de 30 de ani precum și anularea parțială a certificatului de moștenitor nr. 64/2010 eliberat de Biroul Notarului Public I. C. Câmpulung, cu consecința scoaterii de la masa partajabilă a cotei de 1/2 din imobilul menționat, cu motivarea în esentă că începând cu anul 1961 reclamanta a locuit împreună cu soțul său pârâtul I. V. în casa socrilor săi, defuncții I. I. și I. V., că împreună cu părinții soțului său a edificat imobilul casă de locuit situat în . 103, si a achitat contravaloarea parțială a acestui imobil prin rețineri din salariu făcute în baza unui contract pentru achiziții de materiale iar după finalizarea imobilului, împreună cu soțul său, a folosit separat partea din casă considerată a fi proprietatea lor, respectiv 3 camere, o cămară bucătăria și pivnița. În anul 1996 si 2010, părinții pârâtului I. V. au decedat fiind emis în mod nelegal în anul 2010, certificatul de moștenitor nr. 64 pentru întregul imobil casă cu includerea gresită a cotei din imobil ce revenea reclamantei si sotului său .
Observând cuprinsul certificatului de mostenitor nr. 64/08 iulie 2010 depus la fila 9 a dosarului de fond se constată că acesta cuprinde masa succesorală rămasă de pe urma autorilor I. I. decedat la data de 22 ianuarie 1996 si I. V. decedată la data de 31 martie 2010 precum si mostenitorii acestora .
Actele care au stat la baza emiterii certificatului de moștenitor confirmă că defuncții au figurat în evidențele agricole și fiscale, cu o casă de locuit în suprafață de 152 mp edificată în timpul căsătoriei lor, în anul 1966, fără autorizatie de construire asa cum rezultă din adeverinta nr. 2302/21.06.2010 eliberată de Primăria Comunei Dîrmănesti judetul Arges, că acest imobil a fost edificat pe un teren proprietatea defunctei I. V., și că pe același teren se află 2 anexe gospodărești identificare C 2 și C3 în schița cadastrală, anexe edificate de pârâtul I. V. și soția sa, în timpul căsătoriei, fără autorizatie de construire asa cum rezultă din adeverinta nr. 2493/06.07.2010 eliberată de Primăria Comunei Dîrmănesti .
Sustinerea apelantei privind posibilitatea recunoscută de lege de a promova singură actiunea având ca scop recunoasterea si protejarea unui drept pe care-l exercită împreună cu sotul său este întemeiată în raport de prevederile art. 643 alin.1 C. Civil potrivit cu care fiecare coproprietar poate sta singur în justitie, indiferent de calitatea procesuală, în orice actiune privitoare la coproprietate, inclusiv în cazul actiunii în revendicare, sub acest aspect retinerile instantei de fond fiind gresite însă nu determinante în adoptarea solutiei contestate.
Din probele administrate rezultă că reclamanta apelantă si sotul acesteia au gospodărit împreună cu părinții pârâtului I. V., au locuit o parte din imobil si s-au comportat ca proprietari ai părții din imobil ce considerau că este proprietatea lor, cu toate acestea tribunalul, retine că chiar dacă soții au edificat prin contribuție proprie un imobil pe terenul proprietatea părinților unuia dintre soți, cu acordul acestora, ei dobândesc numai un drept de creanță si nu proprietatea asupra imobilului.
De altfel, pretentiile reclamantei trebuie analizate în raport de forța probanta a actului juridic contestat, ținându-se seama ca, față de terți, certificatul de moștenitor nu poate face dovada decât cu privire la calitatea de moștenitor, nu si asupra componentei masei succesorale, chiar daca aceasta este menționata în cuprinsul lui ; patrimoniul defunctului se transmite moștenitorilor în situația juridica în care se afla la decesului autorului si nu se poate susține ca trecerea unor bunuri în masa succesorala, cu ocazia dezbaterilor în fata notarului, ar constitui proba în ceea ce privește dreptul de proprietate al moștenitorilor asupra lor iar practica judiciara si literatura de specialitate au subliniat in mod constant faptul ca certificatul de moștenitor nu constituie un titlu de proprietate care sa poată fi opus ca atare terților.
În speta dedusă judecătii de fată reclamanta solicită constatarea existentei dreptului său de proprietate asupra cotei de 1/2 din imobilul construcție înscris în certificatul de moștenitor sus menționat, act a cărui anulare o si solicită, or, o astfel de solicitare nu poate fi analizată în cadrul unei actiuni în constatare în care nu se pot analiza drepturile cuvenite părtilor si întinderea acestora ci pe calea unei actiuni în realizare în care pentru valorificarea pretențiilor concrete ale reclamantei, se pot administra toate categoriile de probe, aspect corect retinut si de instanta de fond, care de asemenea corect a retinut că în cauză nu sunt incidente nici dispozițiile art. 1890 si urm. din vechiul cod civil, privind dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, întrucât, uzucapiunea reprezintă dobândirea dreptului de proprietate sau a altui drept real prin posedarea neîntreruptă în tot timpul fixat de lege a unui lucru care prin ipoteză este proprietatea altuia ( si nu proprietatea celui ce invocă acest mod de dobândire cum e cazul în spetă ), în plus, reclamanta a susținut că partea din imobilul ce pretine a fost edificată pe cheltuiala sa, asa încât este evident că nu sunt incidente dispozițiile ce reglementează dobândirea dreptului de proprietate prin posesia de lungă durată.
Nu se confirmă criticile aduse de reclamantă sentintei, potrivit cu care prima instantă nu a analizat capătul de cerere privind anularea certificatului de mostenitor iar omisiunea judecătorului de a analiza cererea reclamantului si de a evoca care sunt considerentele de fapt si de drept care au justificat această solutie echivalează cu necercetarea fondului cauzei, întrucât, observând considerentele sentintei atacate se constată – contrar sustinerilor apelantei - că prima instantă a analizat în detaliu si capătul de cerere privind anularea certificatului de mostenitor retinând că acesta a fost eliberat cu respectarea continutului înscrisurilor depuse la dosar, care au stat la baza emiterii sale, înscrisuri care atestau că imobilul casă de locuit a fost edificat de cei doi defuncți în timpul căsătoriei lor, pe terenul proprietatea soției supraviețuitoare și că cele două anexe gospodărești aparțin pârâtului I. V., actul notarial fiind întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 102 și următoarele din legea nr. 36/1995 republicată precum și cu respectarea conținutului încheierii finale a procedurii succesorale .
De aceea tribunalul, în raport de considerentele arătate si temeiurile legale sus invocate, constatând că sentinta civilă apelată este temeinică si legală o va păstra iar în temeiul art. 480 alin.1 NCPC va respinge apelul reclamantei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta I. G. domiciliată în ., județul Argeș, împotriva Sentinței civile nr. 958/2014, pronunțată de Judecătoria Câmpulung în dosarul civil nr._, intimați fiind pârâții E. E., domiciliată în Municipiul Pitești, .. 34, .. A, ., județul Argeș I. D. E. domiciliată în ., județul Argeș și I. V., domiciliat în ., județul Argeș.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 21 mai 2015 la Tribunalul Arges – Sectia Civilă.
Președinte, A. D. | Judecător, S. I. Ț. | |
Grefier, O. - M. Ș. |
Red. AD/ 6 ex/23.06.2015
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 332/2015. Tribunalul ARGEŞ | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
