Cereri. Decizia nr. 1880/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1880/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 04-06-2015 în dosarul nr. 7354/280/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1880/2015
Ședința publică de la 04 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. D.
Judecător S. I. Ț.
Grefier O. - M. Ș.
S-a luat spre examinare pentru soluționare, apelul declarat de reclamanta . ARGES SRL împotriva Sentinței civile nr. 6171/2014, pronunțată de Judecătoria Pitești, intimată fiind pârâta . SRL, prin curator avocat L. R., având ca obiect alte cereri CERERE DE VALOARE REDUSA.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru apelanta – reclamantă avocat S. D. A., intimata - pârâtă lipsind.
Procedura de citare nu este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentanta apelantei – reclamantă arată că în ceea ce privește numirea unui curator, nu înțelege să achite contravaloarea onorariului stabilit în sumă de 300 lei, prin prisma cheltuielilor disproporționate făcute de apelantă raportat la debit. De asemenea, apreciază că nu se impune numirea unui curator, întrucât sediul indicat de apelanta – reclamantă este cel declarat de intimata – pârâtă la ONRC, iar persoana juridică are un reprezentant, așa cum reiese din extrasul de la Registrul Comerțului, numirea unui curator fiind necesară doar atunci când o persoană juridică sau fără personalitate juridică dintre cele prevăzute de art. 56 alin. 2 C.pr.civ., chemată în judecată, nu are reprezentant. Mai mult decât atât, potrivit art. 48 alin. 1 din OUG 80/2013, avansarea remunerației curatorului special numit de instanță în condițiile art. 58 și 167 C.pr.civ este în sarcina persoanei ale cărei interese sunt ocrotite.
La interpelarea instanței, reprezentanta apelantei – reclamantă arată că nu mai are alte cereri de formulat, ori probe de solicitat.
Tribunalul, în raport de această împrejurare, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului formulat.
Reprezentanta apelantei – reclamantă, având cuvântul, formulează concluzii de admitere a apelului, solicitând instanței modificarea în parte a sentinței în sensul obligării pârâtei la plata onorariului curatorului în sumă de 400 lei, sau conform art. 49 alin. 1 din OUG nr. 80/2013, să dispună avansarea remunerației cuvenite curatorului din bugetul statului. Depune la dosarul cauzei note de ședință.
Instanța socotind lămurite împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 394 C.pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
La data de 08.04.2013 a fost formulată cerere de chemare în judecată de către reclamanta S.C. T. DISTRIBUȚION GROUP ARGEȘ S.R.L., cu sediul în mun. Pitești, ., județul Argeș, C.U.I. RO_, în contradictoriu cu pârâta S.C. M. M. CONF S.R.L., cu sediul în municipiul C., ., nr. 8, județul D., C.U.I._, prin care s-a solicitat instanței, conform disp. art. 1.028, alin. 2 din Codul de procedură civilă, să fie obligată aceasta din urmă la plata sumei de 279,26 lei, reprezentând contravaloare marfă ridicată și neachitată, a penalităților contractuale din ziua următoare a scadenței și până la executarea efectivă a obligației de plată în procent de 0,3%/zi de întârziere, în subsidiar, dacă se va respinge acest capăt de cerere, se solicită plata dobânzii legale de la data la care obligația a devenit exigibilă, cu cheltuieli de judecată în sumă de 50,3 lei.
În motivarea cererii s-a arătat că: a livrat marfă debitoarei conform facturilor pe verso contract de vânzare cumpărare: AG TDG f nr._ FC din data de 03.03.2012 scadentă 10.03.2012, . TDG f nr._ FC din data de 23.03.2012 scadentă 30.03.2012; prin capitolul VIII al contractului de vânzare cumpărare aflat pe verso facturii se stabilește competența instanței de a soluționa litigiile Judecătoria Pitești; forța obligatorie a contractelor, consacrată de art. 1270 Cod Civil, corelată cu obligația debitorului de executare a propriilor obligații cu bună credință (art. 1272, art. 1170 Cod Civil) dă dreptul creditorului de a cere îndeplinirea exactă a obligațiilor asumate contractual de debitor precum și dreptul la dezdăunare (art. 1164, art. 1516, art. 1530 Cod Civil), în caz de neexecutare sau executare necorespunzătoare; în același context, creditorul invocă și dispozițiile art. 1017 alin. 1 din Noul Cod de Procedură civilă referitoare la dobânda aplicabilă obligațiilor de plată rezultate din contracte încheiate intre profesioniști; în speță, la art. VII din contract, părțile au semnat o clauză penală în conformitate cu care pentru neîndeplinirea obligațiilor de plată se percep penalități în cuantum de 0,3% din prețul facturat al mărfii.
În drept, au fost invocate prevederile art. 1026, alin. 1, art. 1028, alin. 2 din Noul Cod de procedură civilă, art. 1270, art. 1164, art. 1516, art. 1530 din Codul civil.
Anexat acțiunii s-a depus un set de înscrisuri (filele 6-10), iar instanța a dispus la termenul din data de 15.01.2014 emiterea unei adrese către O.R.C. D. pentru a se preciza sediul pârâtei, raportat la lipsa de procedură.
De asemenea, raportat la constanta lipsă de procedură cu pârâta (citată la sediul indicat de O.R.C. D.), la termenul din 14.05.2014 s-a trecut cauza în procedura de drept comun, fiind numit un curator special (avocat) pentru pârâtă.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, iar la termenul de judecată din data de 18.06.2014 s-au formulat concluzii asupra fondului cauzei.
Prin sentința civilă nr. 6171/2014, Judecătoria Pitești a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta S.C. T. D. GROUP ARGEȘ S.R.L., a obligat reclamanta la plata onorariului curatorului (av. L. R.) în sumă de 400 lei și pârâta la plata sumei de 279,26 lei reprezentând contravaloare mărfuri ,a dobânzii legale în materie comercială (profesioniști) aplicabilă la suma de mai sus, începând cu data scadenței și până la data plății efective și cheltuielilor de judecată în sumă de 450 lei, către reclamantă..
Pentru a dispune în acest sens,prima instanță de judecată a reținut faptul că între reclamantă și pârâtă au existat relații comerciale, fiind vândute acesteia mai multe produse .
În acest sens s-au emis două facturi fiscale, în dosar, în copie, la filele 9, 10, din care rezultă un debit de 446,46 lei. Petenta a solicitat numai plata sumei de 279,26 lei, rezultând că a existat o plată parțială.
Pârâta a acceptat aceste facturi fiscale prin semnătura reprezentantului său, cât și aplicarea parafei.
Rezultă că, obligațiile comerciale au fost dovedite de către reclamantă în modalitatea impusă de către dispozițiile art. 272 din N.C.proc.civ. („Noțiune. Înscrisul sub semnătură privată este acela care poartă semnătura părților, indiferent de suportul său material. El nu este supus niciunei alte formalități, în afara excepțiilor anume prevăzute de lege.”) și cele ale disp. art. 1165 din N.C.civ. („Izvoarele obligațiilor. Obligațiile izvorăsc din contract, act unilateral, gestiunea de afaceri, îmbogățirea fără justă cauză, plata nedatorată, fapta ilicită, precum și din orice alt act sau fapt de care legea leagă nașterea unei obligații.”).
În urma încheierii convenției au rezultat drepturi și obligații pentru ambele părți, printre care: pentru reclamantă - de a livra mărfurile și de a primi contravaloarea acestora, iar pentru pârâtă - de a primi produsele și de a achita suma reprezentând prețul lor (art. 1719 din N.C.civ.)
În urma derulării relațiilor comerciale reclamanta a furnizat mărfurile, îndeplinindu-și astfel obligațiile asumate, pentru care a emis factura analizată mai sus.
În cazul obligațiilor de a da, creditorul nu trebuie decât să facă dovada creanței, împotriva debitorului născându-se o prezumție relativă de neexecutare culpabilă a obligației corelative.
Astfel, prin înscrisurile depuse s-a făcut dovada existenței debitului, cât și că pârâta nu și-a îndeplinit obligația de plată.
Intimata este debitoare a reclamantei pentru suma precizată, 279,26 lei, existând astfel, o creanță certă (rezultată din înscrisurile depuse și analizate), lichidă (în mod clar determinată) și exigibilă (scadentă), urmând ca instanța, având în vedere dispozițiile art. 1164 și urm., art. 1650 și urm. din Noul C.civ., să oblige pârâta la plata, către reclamantă, a sumei de mai sus.
În privința penalităților de întârziere solicitate de către reclamantă, se constată că aceasta nu a reușit a dovedi faptul că o asemenea clauză a fost acceptată de către reprezentanții legali ai pârâtei - cuantumul penalității de 0,3% pentru fiecare zi de întârziere ce ar fi menționat în facturile fiscale (pe verso). Din copiile depuse de petentă nu rezultă o scriere olografă pe spatele facturilor.
Astfel, nu se poate deduce dacă persoana care reprezintă în mod legal societatea pârâtă (organele sale de conducere), a fost cea care a semnat-o; semnarea facturii de către persoana care a primit mărfurile nu poate duce la angajarea răspunderii societății pârâte în privința penalităților.
Clauza penală, raportat la dispozițiile art. 1538 din Noul C.civ., este o convenție accesorie, iar pentru valabilitatea acesteia este necesar a se îndeplini toate condițiile de valabilitate printre care și consimțământul valabil al părții care se obligă. În prezenta cauză nu s-a făcut dovada că administratorul pârâtei este cel care a semnat factura fiscală, ceea ce face să lipsească consimțământul acesteia.
În baza dispozițiilor citate mai sus s-a respins cererea privind penalitățile.
Prin dispozițiile art. 1523, alin. 2, lit. d din Noul C.civ. se prevede că: „(2) De asemenea, debitorul se află de drept în întârziere în cazurile anume prevăzute de lege, precum și atunci când: ... d) nu a fost executată obligația de a plăti o sumă de bani, asumată în exercițiul activității unei întreprinderi;”.
Astfel, raportat la pasivitatea intimatei în executarea obligației de plată, aceasta este debitoare și în ceea ce privește dobânda legală, dobândă care este determinată pentru obligațiile comerciale (profesioniști) prin O.G. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar.
A fost admis și capătul de cerere privind plata dobânzii legale aferentă sumei de 279,26 lei, constatând incidente în cauză și dispozițiile art. 2 din O.G. 13/2011, respectiv: „În cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea.”.
Observând disp. art. 167, alin. 3, raportat la disp. art. 58, alin. 3 și 4 din N.C.proc.civ., s-a stabilit remunerarea curatorului la suma de 400 lei, observând activitatea depusă în prezenta cauză și urmând ca aceasta să fie achitată de reclamantă.
În baza dispozițiilor art. 453 din C.proc.civ. pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, aceasta căzând în pretenții, în sumă de 450 lei – inclusiv onorariul de mai sus al curatorului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta . ARGES SRL.
În motivarea apelului,apelanta a menționat faptul că numirea curatorului special se va dispune numai în cazul persoanelor fizice,invocând faptul că textul art. 167 C.pr.civ. se referă numai la domiciliu.Întrucât sediul intimatei era cel declarat la toate instituțiile statului,inclusiv la Oficiul Registrului Comerțului ,nu erau îndeplinite condițiile pentru citarea prin publicitate și nici pentru numirea curatorului special,cu atât mai mult cu cât litigiul are o complexitate redusă.Totodată a susținut că numirea curatorului special pentru o persoană juridică sau o entitate fără personalitate juridică se face când aceasta nu are reprezentant,iar obligația de suportare a onorariului curatorului nu putea fi stabilită în sarcina sa..
În drept,au fost invocate disp. art. 466 și urm. C.pr.civ.,art. 48 și 49 din OUG nr. 80/2013.
Analizând sentința apelată,prin prisma criticilor formulate și în raport de disp. art. 477 alin. 1 C.pr.civ.,tribunalul constată că apelul este nefondat,pentru următoarele considerente:
Critica vizând aplicarea necorespunzătoare a dispozițiilor art. 167 C.pr.civ.privind citarea prin publicitate a intimatei pornește de la calitatea acesteia de persoană juridică.Din examinarea acestor dispoziții procedurale nu se poate reține faptul că acestea ar fi aplicabile doar în cazul în care pârâtul ar fi o persoană fizică ,scopul reglementării fiind acela de a asigura încunoștiințarea părții despre existența procesului în cazul în care, în ciuda demersurilor efectuate, nu se poate stabili un loc pentru comunicarea citației și aprecierea procedurii de citare ca fiind îndeplinită .Emiterea citației pentru adresa care reprezintă în mod oficial ,potrivit evidențelor autorităților ,domiciliul sau sediul pârâtului, nu asigură legalitatea procedurii de citare din punct de vedere al exigențelor procedurale civile decât în situațiile prev. de art. 163 C.pr.civ.În cazul în care este incidentă vreuna dintre situațiile prev. de art. 166 C.pr.civ. se va proceda în consecință ,sarcina celui care promovează cererea de chemare în judecată fiind aceea de a efectua demersuri în vederea identificării locului în care se poate face comunicarea menită să asigure părții posibilitatea de a afla despre existența procesului și despre actele procedurale întreprinse în cadrul acestuia,în vederea respectării principiilor dreptului la apărare și al contradictorialității.Pentru persoanele juridice de drept privat,locul citării este stabilit de art. 155 alin. 1 pct. 3 ca fiind sediul principal.Cum în cazul intimatei-pârâte,citarea la acest sediu principal s-a dovedit a fi lipsită de utilitate întrucât factorul poștal a menționat că destinatarul nu este cunoscut la această adresă,singura modalitate în care se putea acoperi,din punct de vedere procedural,procedura de citare era reprezentată de citarea prin publicitate.
Recurgând la această procedură,prima instanță de judecată a aplicat disp. art. 167 alin. 3 C.pr.civ.,raportat la care nu se mai poate reține că numirea curatorului ar fi putut interveni în condițiile art. 58 alin. 1 C.pr.civ.Textul art. 167 alin. 3 C.pr.civ.reprezintă un caz distinct de curatelă specială ,care operează în afara situațiilor reglementate prin art. 58 alin. 1 C.pr.civ. ,nefiind așadar necesar a fi întrunite și condițiile de numire a curatorului instituite prin alin. 1 al art. 58 C.pr.civ.
În ceea ce privește onorariul curatorului desemnat de instanța de judecată,potrivit art. 48 din OUG nr. 80/2013, avansarea remunerației curatorului special numit de instanță în condițiile art. 58 și 167 din codul de procedură civilă este în sarcina persoanei ale cărei interese sunt ocrotite prin numirea curatorului,iar alin. 2 prevede și posibilitatea instanței de a stabili, prin încheierea prevăzută de art. 58 alin. (4) din Codul de procedură civilă, ca avansarea remunerației curatorului să se facă de cealaltă parte, când o asemenea măsură este în interesul continuării procesului,neputându-se aprecia în sensul art. 49 alin. 1 din același act normativ față de circumstanțele speței .
Apelanta și-a exprimat nemulțumirea față de stabilirea obligației de a avansa suma de bani stabilită cu titlu de remunerație pentru curatorul special,ceea ce vine în contradicție cu obligația pe care art. 10 C.pr.civ. o stabilește în sarcina sa,respectiv aceea de a contribui la desfășurarea fără întârziere a procesului și de a urmări finalizarea acestuia.Stabilirea obligației de plată a onorariului în sarcina intimatei-pârâte ar fi fost o măsură lipsită de eficiență întrucât numirea curatorului s-a făcut tocmai în considerarea imposibilității de identificare a prezenței acesteia într-un anumit loc.Din acest motiv,făcând aplicarea disp. art. 48 alin. 2 din OUG nr. 80/2013,în dispozitivul hotărârii apelate ,prima instanță de judecată a menționat obligația apelantei –reclamante de a plăti onorariul curatorului în sumă de 400 lei .
În ceea ce privește cealaltă critică vizând obligarea apelantei la suportarea plății sumei stabilite pentru remunerarea curatorului,prima instanță de judecată a aplicat în mod corect disp. art. 48 alin. 3 din OUG nr. 80 /2013 potrivit cărora sumele avansate cu titlu de remunerație a curatorului special se includ în cheltuielile de judecată și vor fi puse în sarcina părții care pierde procesul.Astfel ,admițând în parte acțiunea introdusă de apelanta-reclamantă ,ca urmare a pierderii procesului,intimata-pârâtă a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 450 lei către apelanta-reclamantă ,incluzând atât contravaloarea taxei judiciare de timbru în sumă 50 lei ,cât și 400 lei onorariul curatorului .Prin urmare,intimata-pârâtă este partea careia îi incumbă, în final, obligația de a suporta plata onorariului de 400 lei ,astfel că apelanta nu poate pretinde vreo vătămare.
Pentru toate aceste considerente,în temeiul art. 480 C.pr.civ. ,tribunalul va respinge apelul ca nefondat .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamanta . ARGES SRL, cu sediul în mun. Pitești, ., județul Argeș, C.U.I. RO_ împotriva Sentinței civile nr. 6171/2014, pronunțată de Judecătoria Pitești, intimată fiind pârâta . SRL, cu sediul în municipiul C., ., nr. 8, județul D., C.U.I._ ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 iunie 2015.
Președinte, A. D. | Judecător, S. I. Ț. | |
Grefier, O. - M. Ș. |
Red./Tehn.S.I.Ț. 30 Iunie 2015
4 ex.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 449/2015. Tribunalul ARGEŞ | Întoarcere executare. Decizia nr. 486/2015. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
