Întoarcere executare. Decizia nr. 486/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 486/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 09-06-2015 în dosarul nr. 958/109/2012*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIE Nr. 486/2015
Ședința publică de la 09 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. M. C.
Judecător E. A.
Judecător A. D.
Grefier R.-E. D.
S-a luat în examinare, pentru solutionare, recursul declarat de reclamanta . împotriva sentinței civile nr._/24.11.2014 pronunțată de Judecătoria Pitești, intimat fiind pârâtul R. I. G., având ca obiect
întoarcere executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-reclamantă prin avocat G. Hipea.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că, la dosar se află depusă dovada achitării taxei judiciare de timbru, cât și întâmpinare.
Avocatul ales al recurentei-reclamante solicită comunicarea întâmpinării.
Tribunalul comunică avocatului ales al recurentei-reclamante un exemplar al întâmpinării care este depusă la data de 21.05.2015.
Avocatul ales al recurentei-reclamante arată că nu mai are cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Tribunalul, față de această împrejurare, de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurenta-reclamantă, prin avocat, solicită admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Argeș la data de 13.01.2012 sub nr._ reclamanta . în contradictoriu cu pârâtul R. I. G. a solicitat instanței întoarcerea executării și, pe cale de consecința, obligarea pârâtului la restituirea sumei nelegal încasate de 1.967,57 lei, actualizata în raport cu indicele de inflație la data plății efective.
În motivarea cererii reclamanta arată ca prin sentința civilă nr. 1147/27.11.2008 pronunțata în dosarul nr._ de către Tribunalul Argeș, irevocabilă prin decizia civilă nr. 477/R-CM/12.03.2009 a Curții de Apel Pitești, a fost obligată la plata către pârât a contravalorii drepturilor salariale reprezentând drepturi salariale de Paști și C. aferente perioadei 29.01.2005-aprilie 2008, în funcție de perioada efectiv lucrată. A precizat reclamanta că pârâtul a beneficiat în mod nejustificat de trei ori de efectele titlului executoriu anterior menționat. Astfel, a arătat reclamanta că la data de 16.12.2008 a achitat voluntar pârâtului suma de 750 lei, sumă încasată efectiv de pârât
Reclamanta a precizat că în urma executării abuzive s-a extras din contul său suma de 2.043,50 lei. Astfel, pârâtul a apelat la executarea silita în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1147/27.10.2008 constituindu-se dosarul nr. 341/2008 al B. B. E. A., fiind executate din conturile reclamantei la data de 14.01.2009 suma de 2.043,50 lei. De asemenea, reclamanta a precizat că pârâtul a apelat la executarea silita în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1147/27.10.2008 constituindu-se și dosarul nr. 3043/2009 al B. R. C. C., fiind executată din conturile sale la data de 16.09.2009 suma de 1.818,62 lei formată din 584 lei creanța și 51,03 lei cheltuieli de executare.
Prin sentința civilă nr._/2014, Judecătoria Pitești a respins acțiunea, cu motivarea că prin sentința civilă nr. 1147/27.11.2008 pronunțata în dosarul nr._ de Tribunalul Argeș, irevocabilă prin decizia civilă nr. 477/R-CM/12.03.2009 a Curții de Apel Pitești, reclamanta a fost obligată să plătească pârâtului contravaloarea drepturilor salariale, respectiv drepturile salariale de Paști și C. aferente perioadei 29.01.2005-aprilie 2008. În vederea realizării creanței, pârâtul a formulat cerere de executare silită.
S-a format dosarul de executare silită nr. 341/2008 al B. B. E. A., dosar în care s-a întocmit raport de expertiză contabilă în vederea determinării întinderii creanței. S-a stabilit că reclamanta datorează pârâtului suma de 753 lei conform raportului, sumă la care se adaugă cheltuielile de judecată și cheltuielile de executare. S-a întocmit proces verbal de stabilire cheltuieli de executare și s-a emis adresa de înființare poprire asupra conturilor reclamantei la data de 16.03.2009 pentru suma de 1.818,92 lei reprezentând creanță pentru mai mulți creditori.
La data de 16.12.2008, ulterior declanșării executării silite, reclamanta a achitat voluntar pârâtului suma de 750 lei, sumă încasată efectiv de pârât.
Pârâtul a adus la cunoștință executorului prin cerere scrisă faptul că reclamanta i-a achitat suma de 750 lei solicitând ca executarea să continue pentru diferența de sumă stabilită în faza de executare.
Executorul a virat în contul pârâtului suma de 1.818,62 lei, la data de 16.09.2009 reprezentând diferență creanță plus cheltuieli de judecată conform sentință. Diferența de sumă menționată în adresa de înființare a popririi a fost virată în contul reclamantei.
Prin decizia civilă nr. 477/R-CM/12.03.2009 s-a modificat sentința, în sensul înlăturării obligației de a calcula drepturile salariale în baza adreselor 830,831/2008 și a fost obligată reclamanta la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâtul a formulat cerere de executare silită la B. R. C. C., formându-se dosarul nr. 3043/2009, dosar în care s-au stabilit drepturi salariale suplimentare față de cele achitate voluntar în cuantum de și cheltuieli de judecată în cuantum de 51,03 lei. În dosarul 3043/2009 al B. R. C. C. s-a întocmit proces verbal de stabilire cheltuieli de executare. S-a emis adresa de înființare a popririi pentru suma totală de 2.043,50 lei.
Din nicio probă nu a rezultat faptul că pârâtul a încasat de trei ori sumele datorate de reclamantă în baza hotărârilor judecătorești constând în drepturi salariale și cheltuieli de judecată.
Situația expusă se probează cu înscrisurile depuse la dosar.
Îmbogățirea fără justă cauză (fără just temei) este un fapt juridic licit considerat de literatura juridică ca izvor de obligații și consacrat și de practica judecătorească.
În conținutul Codului civil se regăsesc texte care fac aplicarea principiului de mai sus, prin aceea că se impune o obligație de restituire atunci când are loc o mărire a patrimoniului unei persoane pe seama patrimoniului altei persoane (art. 484, 493, 494, 997, 1618, 1691 din C. civ.). Îmbogățirea fără justă cauză poate fi definită ca fiind faptul juridic prin care patrimoniul unei persoane este mărit pe seama patrimoniului altei persoane, fără ca pentru aceasta să existe un temei juridic.
Atât practica, cât și literatura de specialitate, au precizat condițiile în care poate fi intentată acțiunea în restituire, respectiv: Condiții materiale: mărirea unui patrimoniu prin dobândirea unei valori apreciabile în bani; micșorarea unui patrimoniu ca o consecință a măririi altuia; existența unei legături între mărirea unui patrimoniului și diminuarea celuilalt; ambele efecte să fie rezultatul unei cauze unice. Condiții juridice: absența unei cauze legitime a măririi unui patrimoniu în detrimentul altuia (să nu existe temei legitim); absența oricărui alt mijloc juridic pentru recuperarea, de către cel care și-a micșorat patrimoniul, a pierderii suferite.
Această din urmă condiție instituie în fapt caracterul subsidiar al acțiunii de restituire întemeiată pe principiul îmbogățirii fără justă cauză.
Se poate promova acțiunea numai atunci când reclamantul nu are și nu a avut o altă cale de drept (nici o altă acțiune în justiție), pentru valorificarea dreptului său.
În cauză nu sunt îndeplinite condițiile anterior menționate.
Astfel, plata voluntară efectuată de reclamantă s-a realizat în baza hotărârii judecătorești, diminuarea patrimoniului său și mărirea patrimoniului pârâtului fiind justificată de obligația stabilită în sarcina sa printr-o hotărâre irevocabilă.
Executorul a virat în contul pârâtului doar suma de 750 lei la data de 16.12.2008 reprezentând diferență creanță plus cheltuieli de judecată, iar nu întreaga sumă ce rezultă din titlul executoriu.
La dosar reclamanta nu a depus înscrisuri care să ateste faptul că B. R. C. a virat în contul pârâtului vreo sumă de bani.
Deci, reclamanta nu a probat existența a trei plăți pentru acoperirea aceluiași debit deși obligația îi revenea conform art. 1169 cod civil.
În același timp, reclamanta avea posibilitatea formulării contestației la executare în cadrul căreia să solicite îndreptarea, anularea actelor de executare, respectiv încetarea executării în raport de stadiul în care se afla motivat de faptul că s-a stins obligația prin plată voluntară cu consecința repunerii în situația anterioară prin restituirea sumelor executate nelegal, dacă s-ar fi executat nelegal. Or reclamanta, deși a avut această posibilitate, nu a uzat de ea.
În cadrul prezentei acțiuni instanța nu este îndreptățită să cenzureze raportul de expertiză efectuat în faza de executare silită sau orice alt act de executare, inclusiv procesul verbal de stabilire cheltuieli de executare. Verificarea legalității acestor acte de executare este atributul exclusiv al instanței de executare în cadrul contestației la executare, astfel încât, chiar dacă s-ar aprecia că executarea silită efectuată în baza titlului executoriu reprezentat de hotărârile judecătorești, în cadrul procesual ales de reclamantă instanța nu ar fi îndreptățită să cenzureze acest aspect.
Deci, până la momentul anulării actelor de executare în cadrul procedurii speciale reglementată de codul de procedură civilă, contestația la executare, instanța a reținut că încasarea oricărei sume de bani prin executare silită în baza unui titlu executoriu constituie o cauză legitimă a măririi patrimoniului creditorului și a diminuării patrimoniului debitorului.
Pentru considerente expuse, a respins acțiunea.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta pe care a criticat-o pe considerentul că, în mod greșit, a fost respinsă cererea sa în contextul în care erau întrunite toate condițiile legale de admisibilitate.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate și în raport de prevederile art. 304 ind. 1 C., tribunalul reține următoarele:
Prima instanță, în analiza amplă a probatoriului administrat, a pronunțat o soluție legală și temeinică în cauză.
Astfel, în mod corect, a statuat că nu s-a făcut dovada unei triple executări a aceleiași sume, în contextul în care, la dosar, la fila 76, fond, există procesul verbal de eliberare sume din care reiese că pârâtul a fost de bună credință restituind reclamantei sumele încasate în plus.
Tribunalul reține că prin cererea precizatoare recurenta – reclamantă a precizat temeiul de drept al acțiunii sale, respectiv dispozițiile art. 998 și urm vechiul cod civil, iar, în subsidiar, îmbogățirea fără justă cauză.
Pentru a fi antrenată răspunderea civilă delictuală era necesar ca să fie făcută dovada întrunirii cumulativă a celor patru condiții: existența unei fapte ilicite, cauzarea unui prejudiciu, legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și vinovăția pârâtului, or, în speță, din probatoriul administrat, nu reiese că pârâtul s-ar face răspunzător pentru o faptă ilicită cauzată reclamantei.
Cât privește îmbogățirea fără justă cauză, așa cum, în mod corect, a reținut și judecătorul fondului recurenta avea la îndemână o altă acțiune, respectiv contestația la executare pentru a face dovada susținerilor sale, neputând uza de procedura dedusă judecății.
D. urmare, față de considerentele expuse, constatând că sentința atacată este legală și temeinică, în baza art. 312 C., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către . împotriva sentinței civile nr._/2014 pronunțată de Judecătoria Pitești în prezenta cauză, intimat fiind R. I. G., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Iunie 2015.
Președinte, E. M. C. | Judecător, E. A. | Judecător, A. D. |
Grefier, R.-E. D. |
EA. 26 Iunie 2015/2 ex
| ← Cereri. Decizia nr. 1880/2015. Tribunalul ARGEŞ | Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 1837/2015. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
