Contestaţie la executare. Decizia nr. 2867/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2867/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 08-10-2015 în dosarul nr. 2867/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2867/2015
Ședința publică de la 08 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: S. I. Ț.
JUDECĂTOR: D. D. A.
GREFIER: I. B.
S-a luat în examinare pentru soluționare contestația în anulare formulată de contestatorul S. DANUȚ împotriva Deciziei civile nr. 1020/30.03.2015, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr._, intimat fiind ORAȘUL COSTEȘTI- PRIN REPREZENTANT PRIMAR, având ca obiect „contestație la executare”.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns contestatorul, personal și asistat de avocat F. R., în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar și intimatul prin consilier juridic S. V., în baza delegației depusă la dosar, fila 35.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
La interpelarea instanței apărătorul contestatorului învederează că nu a achitat taxa judiciară de timbru în sumă de 100 lei, însă va face dovada în acest sens până la sfârșitul zilei de lucru a instanței.
Părțile arată că nu au alte cereri de formulat sau probe de administrat în cauză.
Tribunalul, sub rezerva invocării excepției netimbrării, acordă cuvântul părților asupra contestației în anulare.
Contestatorul prin apărător învederează că a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei civile nr. 1020/30.03.2015, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr._, cererea fiind formulată și motivată în termenul legal prev. de art. 506 alin.1 și 2 N.c.p.c. Apreciază că este admisibilă contestația în anulare formulată, în raport de disp. legale anterior menționate, cât și în raport de disp. art. 503 alin.2 pct. 1 N.c.p.c., învederând că instanța de apel prin soluția pronunțată, dezlegarea dată soluției de admitere în parte a contestației și anularea în parte a titlului executoriu și a somației s-au referit exclusiv la majorările privind debitul considerat că trebuie să fie plătit de către contestator, situație în care celelalte aspecte nu au mai fost analizate. Arată că s-au săvârșit atât erori materiale privind calculul greșit al sumei de bani pe care o datorează ca obligație fiscală contestatorul, cât și sub aspectul omisiunii instanței de apel de a analiza în totalitate în afară de motivele de apel formulate de pârât și legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțate de instanța de fond sub toate aspectele pentru că doar în această situație se putea pronunța o hotărâre legală și temenică, întrucât atunci când nu mai este supusă unei alte căi de atac trebuie ca instanța de apel chiar din oficiu să analizeze în totalitate dacă hotărârea pronunțată este temeinică și legală.
Un prim aspect este acela că, deși prin dispozitivul hotărârii atacată cu contestație în anulare se menționează că admite în parte apelul privind admiterea în parte a contestației formulate și în rest menține titlul executoriu și somația, instanța nu motivează concret de ce le menține pentru că nu au mai fost analizate sau depuse dovezi noi care să confirme o altă situație de fapt decât cea care a fost avută în vedere de Judecătoria Costești care a stabili un debit mult mai mic, așa cum rezultă din decizia de impunere și se constată o altă situație în apel, deși nu s-au mai administrat alte probe. Arată că există raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză care nu a fost contestat de către pârâtă și nici instanța de judecată nu a înlăturat această probă care a analizat toate actele de la Primăria Costești și a ajuns la concluzia că obligațiile fiscale privind impozitul pe bunurile imobile nu este cel indicat de către primărie, ci mult mai mic. De asemenea, arată că instanța de apel a reținut în mod eronat că ar exista două imobile distincte pe care le deține în proprietate reclamantul contestator și în această situație impozitul care s-a aplicat a fost pentru două imobile distincte, deși la rol figura numai cu imobilul care există în . și în . de construcție, chiar dacă a existat pentru cea de a doua casă, aceasta nefiind finalizată, nu poate fi și impozitată atâta timp cât nu este terminată și nu este locuibilă, fiind la o altă adresă, respectiv . Pieții.
Un alt aspect este acela că instanța de apel atunci când a rejudecat fondul a omis să analizeze toate celelalte dovezi, respectiv raportul de expertiză contabilă pe care nu l-a pus în discuție cu privire la obligațiile fiscale reale pentru că în această situație se înlătura expertiza contabilă ca nefiind concludentă sau în orice altă modalitate de respingere. Astfel, trebuia să fie înlăturată în mod expres această probă, atâta timp cât s-a efectuat la dispoziția instanței și nu a fost luată în considerare de instanța de apel, rejudecând fondul cauzei, ceea ce reprezintă o omisiune importantă, determinantă, în stabilirea situației de fapt corecte pentru că în afară de imobilul care nu era distinct și nu era finalizat, astfel că nu se putea plăti impozit pe acest imobil, s-a mai impus în mod eronat și un alt cuantum al obligațiilor fiscale contând în impozitul pentru 10 autoturisme care nu erau ale contestatorului din acest proces, ci ale altor persoane, fiind introduse nelegal la plata impozitului și aceste autoturisme. De asemenea, apreciază că soluția pronunțată este nelegală atâta timp cât instanța de apel rejudecând fondul a schimbat soluția dată de prima instanță, fără ca în cadrul rejudecării să fie analizate alte probe noi sau să fie încuviințată analizarea altor probe ca să se poată ajunge la concluzia că într-adevăr trebuia să fie modificată soluția instanței de fond. Pe baza acelorași probe care au fost acceptate și analizate corect de instanța de fond, fără omisiunea clară a instanței de apel în rejudecare de a verifica și a supune unei analize complete existența dovezilor din dosar care confirmă cu totul altă situație de fapt decât cea reținută de instanța de apel în rejudecare aceea de a diminua obligația fiscală doar cu privire la majorări ajungându-se la o sumă fabuloasă pe care în realitate contestatorul nu o datorează. Instanța a omis să analizeze și faptul că impozitul care trebuia stabilit în mod real de către Primăria Costești nu este cel reținut, chiar pe baza înscrisurilor de la dosar emise de către Primăria Costești, că acest impozit datorat este la un nivel mult mai mic de doar 2324 lei, iar nu de 72.000 lei, așa cum în mod eronat s-a stabilit de către instanță.
În raport de considerentele expuse, apreciază că în cauză sunt îndeplinite condițiile art. 503 alin.1 și 2 N.c.p.c., motiv pentru care solicită admiterea contestației în anulare, cu consecința desființării soluției contestate pronunțate de Tribunalul Argeș, urmând a fi rejudecat din nou fondul cauzei, așa cum prevăd dispozițiile legale.
Intimatul prin consilier juridic solicită respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă față de temeiurile invocate, solicitând a se avea în vedere că expertiza a fost contestată, iar la dosarul de fond există obiecțiunile formulate cu privire la cele 10 autoturisme despre care face vorbire apărătorul contestatorului. Solicită să se constate că nu este nici o impozitare la un număr mai mare de mașini decât cele pe care le deține în proprietate contestatorul. Arată că la dosarul de fond există planșe foto și este de notoritate această construcție din localitatea Costești. Învederează că acest contestator nu și-a plătit niciodată de bună voie impozitul pe care îl datora, iar apărarea făcută, în sensul că nu a fost finalizată construcția, deși exista autorizație de construire, nu poate fi primită, în raport de dispozițiile legale care stabilesc clar declararea imobilului la organele fiscale.
Pentru considerentele expuse și cele arătate în întâmpinare, solicită respingerea contestației în anulare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra contestației în anulare ,constată următoarele:
La data de 28.05.2015 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș sub nr._ contestația în anulare formulată de contestatorul S. DANUȚ împotriva Deciziei civile nr. 1020/30.03.2015, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr._ .
În motivarea contestației în anulare,contestatorul a arătat că instanța de apel a ajuns la concluzia eronată conform căreia,în cadrul contestației la executare nu pot fi analizate pe fond titlurile executorii ,decât în situația în care nu ar exista o altă cale legală de a contesta titlul de creanță,respectiv decizia de impunere.
Instanța de apel a omis să analizeze legalitatea și temeinicia sentinței primei instanțe ,ajungând astfel ca dezlegarea dată apelului să fie rezultatul unor erori materiale .Deși a invocat dispozițiile art. 477 alin. 1 C.pr.civ.,instanța de apel a apreciat că soluția primei instanțe de judecată privind stabilirea creditului datorat de contestator este greșită ,deși cuantumul stabilit se bazează pe probele administrate de instanța de fond,respectiv expertiza contabilă întocmită în cauză ,probă care nu a fost contestată de intimatul creditor și a fost confirmată și de înscrisurile existente în dosarul cauzei .
De asemenea,tot eronat a reținut instanța de apel și situația de fapt privind impozitarea imobilelor și bunurilor din orașul Costești ,.,jud. Argeș ,deși debitorul contestator a figurat cu rol fiscal doar în . .Contestatorul nu putea fi impozitat pentru două imobile întrucât în evidențele fiscale a figurat cu un singur imobil.
Instanța de apel a reținut că nu există motive de anulare a somației și a titlului executoriu ,dar a anulat în parte aceste acte de executare privind majorările de întârziere tocmai pentru motivul că somația și titlul executoriu nu au fost comunicate.Cuantumul debitului datorat a fost stabilit prin expertiză contabilă ,care nu a fost contestată de apelanta creditoare ,astfel că ,în mod nelegal s-a modificat situația de fapt reținută de prima instanță de judecată .
În consecință,întrucât dezlegarea soluției pronunțate în cauză este rezultatul unor erori materiale,se impune admiterea contestației în anulare.
În drept,au fost invocate disp. art. 503 alin. 2 C.pr.civ.
Prin întâmpinarea depusă la data de 29.06.2015,intimatul Orașul Costești a solicitat respingerea contestației în anulare ca neîntemeiată .
Analizând contestația în anulare prin prisma motivului invocat de contestator ce se încadrează în disp. art. 503 alin. 3 rap. la art. 503 alin. 2 pct. 2 C.pr.civ.,tribunalul reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.419/2014 pronunțată în dosarul nr._ ,Judecătoria Costești a admis în parte contestația la executare formulată de contestatorul S. D., a anulat în parte titlul executoriu nr. 839/11.04.2013 și somația nr. 839/11.04.2013 emise de Primăria orașului Costești până la concurența sumei de 2334,42 lei și l-a obligat pe intimat să plătească contestatorului suma de 2194 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimatul Orașul Costești,care a fost soluționat de Tribunalul Argeș prin decizia civilă nr. 1020 pronunțată la data de 30.03.2015.Potrivit dispozitivului acestei decizii ,tribunalul a admis apelul declarat de intimat,a schimbat sentința în sensul că a anulat în parte somația și titlu executoriu în ceea ce privește suma de 20.987 lei reprezentând majorări de întârziere,menținând în rest sentința în ceea ce privește cheltuielile de judecată .
Pentru a decide în acest sens,în considerentele acestei decizii s-a reținut faptul că prin somația nr.839 emisă în dosarul de executare nr. 839/2013 s-a statuat că debitorul S. D. datorează suma de 54.817 lei către bugetul local, reprezentând debit în sumă de 3598 lei, rămășițe în sumă de 30.232 lei și majorări de întârziere în sumă de 20.987 lei. S-a reținut de asemenea că sumele sunt datorate la data de 4.04.2013 și reprezintă impozit pe clădiri, impozit pe teren, taxe auto, amenzi de circulație și impozit curte persoană fizică.
Tribunalul a constatat că prima instanță, în soluționarea contestației la executare a intrat în fondul cauzei și a analizat susținerile debitorului în privința cuantumului creanței datorate, ajungând la concluzia că formele de executare trebuie menținute pentru suma de 2334,42 lei ( respectiv că această sumă este debit real). S-a statuat de asemenea că intimatul contestator nu datorează majorări de întârziere/ accesorii pentru că nu a fost înștiințat potrivit art.44 din OG nr.92/2003 de existența a titlului de creanță.
De aceea, respectând limitele învestirii și disp.art.477 alin. 1 C.pr.civilă, a procedat la rejudecarea fondului în calea de atac, potrivit limitelor stabilite de apelant, fără a se putea analiza din oficiu un aspect invocat în cererea introductivă și anume nelegalitatea formelor de executare sub aspectul necomunicării titlului de creanță, înainte de a se porni executarea silită, ce ar fi putut determina anularea acestora în totalitate.
Tribunalul a apreciat că soluția primei instanțe în privința stabilirii debitului datorat de contestator este greșită deoarece, pe de o parte dispozițiile art.172 alin.3 C.pr fiscală statuează că titlurile pot fi contestate pe fond doar în măsura în care nu există o altă cale prevăzută de legiuitor în acest sens ( contestația la instanța de contencios administrativ fiscal) și pe de altă parte, pentru că probele cauzei au fost interpretate eronat.
Este fondată apărarea apelantului deoarece într-adevăr contestatorul a figurat înregistrat cu două roluri fiscale, unul în . și al doilea în ., acestea fiind unificate în 31.12.2013, moment de la care partea a figurat doar cu rolul fiscal din ..
În mod eronat nu a fost luat în considerație pentru stabilirea impozitului și imobilul casă, la efectuarea expertize contabile omologată de intimata de fond, câtă vreme expertul arată în lucrare că a existat autorizație de construcție cu nr. 62/2001 și că locuința nu a fost declarată de contestator în termen de 30 de zile de la data expirării autorizației. Prin calculul impozitului pe 5 ani ar rezulta o sumă de 39.517 lei. De altfel, chiar și din evidența computerizată, studiată de expert sunt menționate debitele de plată consemnate în somație, existând la rolul fiscal al contestatorului ( aspecte redate în expertiza de la dosar).
Faptul că acesta nu a intrat în legalitate în privința imobilului, pentru fiscalizare adică nu l-a declarat în mod corect, nu este de natură să-l scutească de plata taxelor către stat. Pe de altă parte și din înscrisurile depuse în apel rezultă existența construcției P + II, având aproximativ 1000 m.p.
Reținând cele ce preced și având în considerație limitele învestirii ( apel declarat doar de creditor) tribunalul a apreciat că intimatul contestator datorează debitul principal din somație, neexistând motive de anulare a formelor de executare în acest sens. Într-adevăr, acesta nu datorează accesoriile, aspect reținut corect de prima instanță, deoarece nefiind comunicat titlul de creanță nu se poate stabili data de la care curg majorările de întârziere.
Prin intermediul contestației în anulare promovate împotriva acestei decizii,contestatorul S. D. a invocat pretinse erori materiale comise de instanța de apel cu ocazia soluționării apelului .Examinând aceste susțineri ale contestatorului raportat la interpretarea dată de doctrină și jurisprudență acestui motiv al contestației în anulare,respectiv aceea de greșeală de natură procedurală comisă în legătură cu aspectele formale ale judecării căii de atac ,tribunalul constată faptul că acestea nu se circumscriu acestei noțiuni.Contestatorul ,în demersul său ,s-a referit la o . erori de interpretare și aplicare a dispozițiilor legale ,la reținerea eronată a situației de fapt sau la greșeli de interpretare și apreciere a probelor ,erori comise de instanța de apel ,acesta încercând ,de fapt ,să determine o schimbare a soluției pronunțate de instanța de apel pe fondul cauzei .
Invocarea acestui motiv al contestației în anulare de care s-a prevalat contestatorul ar implica în cazul de față o reanalizare a probelor și a situației de fapt reținute de instanța de apel ,precum și efectuarea unei verificări a aplicabilității și sensului unor dispoziții legale și chiar o reexaminare a fondului.Așadar,examinarea acestui motiv nu este limitată la anumite aspecte procedurale evidente . Noțiunea de eroare materială trebui să fie interpretată însă în mod restrictiv și exclude deci o analiză aprofundată în legătură cu chestiuni ce țin de fondul litigiului,motiv pentru care calea extraordinară de atac promovată de contestator nu poate fi apreciată ca fiind întemeiată.
Pentru toate aceste considerente,reținând că în cauză nu se poate reține incidența art. 503 alin. 2 pct. 2 C.pr.civ. ,tribunalul urmează a respinge contestația în anulare ca neîntemeiată..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca neîntemeiată contestația în anulare formulată de contestatorul S. DANUȚ,domiciliat în oraș Costești,. ,jud. Argeș împotriva Deciziei civile nr. 1020/30.03.2015, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr._, intimat fiind ORAȘUL COSTEȘTI- PRIN REPREZENTANT PRIMAR,cu sediul în oraș Costești ,.,jud. Argeș
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 08.10.2015.
Președinte, S. I. Ț. | Judecător, D. D. A. | |
Grefier, I. B. |
Red./Tehn. S.I.Ț.
19.10.2015/4 ex.
| ← Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 2896/2015.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 2865/2015. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
