Contestaţie la executare. Decizia nr. 709/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 709/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 10-03-2015 în dosarul nr. 709/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIE Nr. 709/2015
Ședința publică de la 10 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. A.
Judecător A. D.
Grefier E. R.
S-a luat în examinare, spre soluționare, apelul formulat de intimata DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE ARGEȘ, împotriva sentinței civile nr.5284/2014 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimat fiind contestatorul A. I., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Tribunalul, față de împrejurarea că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de solicitat, în raport de actele și lucrările dosarului constată terminată cercetarea judecătorească și rămâne în pronunțare asupra apelului.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului de față constată următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești, sub nr._, contestatorul A. I. în contradictoriu cu intimatul MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE - ADMINISTRATIA N. DE ADMINISTRATIE FISCALA - DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE ARGES - ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI P., a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea înștiințării popririi nr._ din 09.05.2013, emisă de intimată, și să se dispună ca suma ce a fost plătită în contul impozitului pe trimestrul I la firmă și vărsată în mod automat de către Administrația Fiscală în contul Casei de Asigurări de Sănătate Argeș să fie restituit.
In susținerea contestației s-a arătat că, în fapt, prin înștiințarea de poprire nr._ din 09.05.2013 a fost informat că i s-a instituit poprirea pentru suma de 9452 lei, pe baza titlurilor executorii nr._/17.12.2012 și nr._/20.02.2013. Precizază că, Casa de Asigurări de Sănătate nu i-a comunicat titlurile executorii care sunt menționate în înștiințarea de plată la care a fost obligat și în ce consta această sumă, mai mult decât atât, nici Administrația Fiscală nu i-a comunicat odată cu înștiințarea de poprire titlurile executorii menționate în aceasta. De asemenea, precizează că în momentul în care s-a prezentat să achite impozitul trimestrial, trimestrul I, 2013 pentru activitatea profesională, suma de 370 lei, plătită în contul impozitului, i-a fost virat, automat, în contul CASS, la rubrica ctrb. asig. soc. sanat. pers. ven. activ, indep./alte acte". Precizază că, în momentul plății impozitului, a primit chitanța ., r._, dar nu s-a uitat, crezând că suma a fost virată în contul impozitului. S-a constatat deturnarea sumei în momentul primirii înștiințării de plată și consideră că nu este legal așa cum s-a procedat.
La data de 01.04.2014 contestatorul a depus la dosar precizare și completare a contestației la executare, arătând că înțelege să solicite anularea următoarelor acte de executare: somația nr. 3/_ /_/17.12.2012 și titlul executoriu nr._/17.12.2012 pentru suma de-9.546 lei, reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate; somația nr. 3/_ /_/20.02.2013 și titlul executoriu nr._/20.02.2013 pentru suma de 276 lei, reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate; nulitatea absolută a executării silite prin înființare poprire nr._/09.05.2013 pentru suma de 9.546 lei, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 5284/2014, Judecătoria Pitești a admis contestația, cu motivarea că, la data de 17.12.2012 s-a emis titlul executoriu cu nr._ pentru suma totală de 9546 lei, la natura obligației fiscale fiind făcute mențiuni, în sensul că acestea reprezintă contribuții de asigurări sociale de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente indicându-se și documentele prin care se evidențiază suma de plata ca fiind dec. ACC nr._ din 01.10.2012 și doc. numărul_/01.10.2012, precizându-se componența sumei totale ca fiind alcătuita din 6510 lei contribuții, 976 lei ca și 2060 lei, accesorii.
La aceeași data s-a emis și somația cu nr._/17.12.2012 în care este preluat titlul executoriu anterior amintit ca și suma totală de 9546 lei (f. 86-87). La data de 20.02.2013 s-a emis titlul executoriu cu nr._ pentru suma totală de 276 lei, la natura obligației fiscale fiind făcute mențiuni în sensul că acestea reprezintă contribuții de asigurări sociale de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente indicându-se și documentele prin care se evidențiază suma de plata ca fiind_/03.12.2012, precizându-se componența sumei totale ca fiind alcătuita din 138 lei având termen de plată 25.09.2012 și 138 lei având termen de plată 21.12.2012. La aceeași data s-a emis și somația cu nr._/20.02.2013 în care este preluat titlul executoriu anterior amintit ca și suma totală de 276 lei (f. 89-90).
Pretinde contestatorul, printre apărările formulate prin cererea de chemare în judecată că niciodată nu i-a fost comunicat titlul de creanța prin care s-a stabilit sumele pe care le datorează, împrejurare față de care executarea se realizează în lipsa unui titlu executoriu. În cadrul dosarului de executare solicitat în integralitate și în mod expres de către instanță, intimata a atașat pe lângă cele două titluri executorii și somații sus individualizate și decizia cu nr._/01.10.2012 referitoare la obligațiile de plata și calcul accesoriu însoțita de o anexă (f. 81-83), fără a se depune și înscrisul cu nr._/03.12.2012.
De asemenea, s-a depus anunțul colectiv cu nr._/21.08.2012 efectuat în temeiul ar 44 alin 3 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura Fiscală republicat, comunicându-se faptul că au fost emise acte administrative fiscale referitoare la contribuția de asigurări sociale de sănătate și calcul accesorii pentru toți contribuabilii persoane fizice care potrivit prevederilor art. 5 alin 5 din O.U.G. nr. 95/2011 au fost preluați în activitate de administrare de către ANAF prin unitățile fiscale teritoriale, începând cu data de 01.07.2012
În același anunț colectiv este făcuta și mențiunea potrivit cu care actele administrativ fiscale se considera comunicate în termen de 15 zile de la data afișării anunțului, respectiv 22.08.2012, la fila 84 a dosarului aflându-se procesul verbal privind îndeplinirea procedurii de comunicare prin publicitate cu nr._/22.08.2012. Din acest ultim act a rezultat că la data amintită s-a afișat concomitent la sediul CAS Argeș și pe pagina de internet casag. ro anunțul cu nr._/21.08.2012, motivat de faptul că deciziile nu au putut fi comunicate prin una din modalitățile de comunicare prevăzute la art. 44 alin 2 lit. a,b și c din O.G. nr. 92/2003 cu modificările și completările ulterioare.
Deși, in procesul-verbal privind îndeplinirea procedurii de comunicare prin publicitate, din 22.08.2012, s-a consemnat că nu a fost posibila comunicarea deciziei nr._/01.10.2012 prin una din modalitățile prevăzute la art.44 alin.2 lit. a, b si c din OG nr.92/2003 cu modificările și completările ulterioare, nu s-au depus probe in acest sens de către intimată, situație în care s-a procedat în condițiile art.44 alin.3 din același act normativ. S-a reținut că, în cauză, se încearcă acreditarea ideii comunicării titlului de creanță cu mai bine de o lună anterior emiterii acestuia.
Mai mult, prin decizia Curții Constituționale nr.536/2011, a fost admisă excepția de neconstituționalitate privind dispozițiile art. 44 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, constatându-se ca acestea sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează, în sensul că organul fiscal emitent poate să procedeze la comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate, cu înlăturarea nejustificată a ordinii de realizare a modalităților de comunicare prevăzute la art. 44 alin. (2) lit. a) - d) din aceeași ordonanță. Instanța constitutională a retinut ca, “anterior recurgerii la comunicarea prin publicitate, trebuie să fi fost respectată cu strictețe ordinea prevăzută în art. 44 alin. (2) lit. a) - c) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, astfel încât comunicarea prin publicitate să reprezinte doar o modalitate ultimă și subsidiară, după cum a remarcat și Curtea Constituțională în jurisprudența mai sus citată. (…)Instanțele vor trebui să examineze, însă, dacă această comunicare prin publicitate a fost îndeplinită doar ca urmare a imposibilității realizării procedurii de comunicare prin celelalte modalități, în ordinea în care acestea sunt enumerate la art. 44 alin. (2) lit. a) - c). Interpretarea prevederilor art. 44 alin. (2) din Codul de procedură fiscală potrivit căreia enumerarea cuprinsă în acesta constituie și ordinea de prioritate pentru realizarea modalităților de comunicare a actelor administrativ fiscale, la respectarea căreia instanțele de judecată trebuie să vegheze, este singura care poate înlătura viciul de neconstituționalitate de care textul suferă prin lipsa unei mențiuni exprese în acest sens.”
Așadar, aplicând în cauza efectele obligatorii ale deciziei susamintite, s-a constatat că în speță nu s-a facut dovada imposibilitatii comunicarii actului administrativ-fiscal, prin remiterea acestuia contribuabilului/împuternicitului, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal sau prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau prin alte mijloace cum sunt fax, e-mail sau alte mijloace electronice de transmitere la distanță, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia și dacă contribuabilul a solicitat expres acest lucru (alin.2 si 21 al art.44 din OG nr.92/2003, în vigoare la data emiterii deciziei si a comunicarii ei prin publicitate).
Prin urmare, comunicarea prin publicitate nu indeplineste cerintele constitutionale, iar actul administrativ-fiscal se consideră a nu fi fost comunicat debitorului.
În aceste condiții sunt incidente disp. art.45 alin.2 C.pr.fisc., în sensul că decizia necomunicata debitorului nu este opozabila acestuia si nu produce efecte juridice.
Mai mult chiar, lamurind aceste dispozitii, art.44.1 din Normele metodologice de aplicare a OG nr.92/2003, adoptate prin HG nr.1050/2004, arată că organul fiscal nu poate pretinde executarea obligației stabilite în sarcina contribuabilului prin actul administrativ, dacă acest act nu a fost comunicat contribuabilului, potrivit legii. A rezultat că executarea silita declanșată împotriva debitorului prin emiterea somației nr._ emise la data de 17.12.2012 și a titlului executoriu nr._ emis la data de 17.12.2012 este nelegala, impunandu-se anularea tuturor actelor de executare.
Cu privire la titlul executoriu cu nr._/20.02.2013 pentru suma totală de 276 lei și somația cu nr._/20.02.2013 în care este preluat titlul executoriu anterior amintit ca și suma totală de 276 lei (f. 89-90), instanța a reținut că acestea au fost emise în baza documentului cu nr._/03.12.2012, fără a se depune acest înscris, pentru a se putea stabili dacă acesta constituie titlul de creanță, în sensul disp. art. 85-86 din OG 92/2003, fără a se face dovada comunicării sale către contribuabilul contestator.
Potrivit art.141 alin.11 teza a doua C.pr.fisc., cu excepția cazului în care prin lege se prevede că un înscris constituie titlu executoriu, niciun titlu executoriu nu se poate emite în absența unui titlu de creanță în baza căruia se stabilesc, în condițiile legii, creanțe fiscale principale sau accesorii. Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege (alin.2). Se subîntelege că titlul de creanță trebuie sa fi fost anterior comunicat în mod legal debitorului pentru a putea produce efecte si a deveni titlu executoriu, neîndeplinirea acestei condiții echivalând cu însăși absența lui în ceea ce priveste executarea silita.
S-a apreciat că, deși este vorba de procedura contestatiei la executare, în care se analizeaza doar legalitatea actelor de executare, verificarea existentei sau nu a unui titlu de creanță care să fie opozabil si să producă efecte juridice nu excede cadrului procesual și nu este inadmisibilă, aceasta reprezentând o condiție imperios necesară pentru ca executarea silită să fie demarată în conditii legale.
Potrivit disp. art. 172 din OG nr.92/2003 republicată [(1)Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii. 2) Dispozițiile privind suspendarea provizorie a executării silite prin ordonanță președințială prevăzute de art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă*) nu sunt aplicabile.], iar conform art.173 din același act normativ [ (1) Contestația se poate face în termen de 15 zile, sub sancțiunea decăderii, de la data când: a) contestatorul a luat cunoștință de executarea ori de actul de executare pe care le contestă, din comunicarea somației sau din altă înștiințare primită ori, în lipsa acestora, cu ocazia efectuării executării silite sau în alt mod;] Prin art. 174 din OG nr.92/2003 republicată s-a prevăzut că: [(1) La judecarea contestației instanța va cita și organul de executare în a cărui rază teritorială se găsesc bunurile urmărite ori, în cazul executării prin poprire, își are sediul sau domiciliul terțul poprit.(…). (3) Dacă admite contestația la executare, instanța, după caz, poate dispune anularea actului de executare contestat sau îndreptarea acestuia, anularea ori încetarea executării înseși, anularea sau lămurirea titlului executoriu ori efectuarea actului de executare a cărui îndeplinire a fost refuzată.]
Concluzionând, în sensul că executarea silită a început în absența unor titluri de creanță devenite executorii în conditiile legii, fiind nelegala, s-a impus desfințarea actelor de executare. Prin urmare, în temeiul textelor de lege enunțate a fost admisă contestația la executare dispunându-se anularea tuturor actelor de executare emise în dosarul nr._ al ANAF-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel intimata pe care a criticat-o pentru următoarele: în urma preluării de la Casa de Asigurări de Sănătate a contribuțiilor privind asigurarea de sănătate, contestatorul figura cu sume neachitate pentru care a fost începută executarea silită în baza unui titlu de creanță, respectiv decizia de calcul accesorii, care a devenit executorie prin neplată; actele de executare anterioare adresei de înființare a popririi au fost comunicate contestatorului cu respectarea dispozițiilor legale, respectiv, mai întâi prin poștă, iar apoi prin anunț colectiv; deși în contestație a fost atacată adresa de înființare a popririi, contestatorul face discuții și asupra titlului de creanță, pentru care instanța nu putea să treacă peste procedura prealabilă specială instituită de art. 205 și următoarele din OG 92/2003 R; în concluzie, actele de executare întocmite de către apelantă respectă dispozițiile legale în materie.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și în raport de prevederile art. 477 Ncpc, tribunalul reține următoarele:
Prima instanță a pronunțat o soluție legală și temeinică în cauză, având la bază probatoriul supus judecății.
Astfel, în mod corect, în funcție de înscrisurile ce au fost depuse în susținerea cauzei, dar și în contraprobă, a constatat că cererea de chemare în judecată este temeinică și trebuie admisă.
De altfel, și tribunalul verificând actele dosarului de fond, reține că, într-adevăr, la dosar nu s-a făcut dovada comunicării titlului de creanță în modalitatea prevăzută de art. 44 din OG 92/2003 R.
Prin cererea de apel s-a învederat faptul că acea comunicare s-ar fi făcut prin poștă, cu mențiunea că dovada s-a restituit pentru că a expirat termenul de păstrare, însă, ceea ce a fost depus la dosarul de fond, respectiv plicul care, într-adevăr poartă această mențiune (f. 42) vizează somația nr. 3/_ de la fila 40, iar nu decizia de calcul a contribuțiilor la asigurările sociale sau cea de calcul a accesoriilor, respectiv titlurile de creanță. Totodată, în cuprinsul dosarului de fond, dar nici în apel, nu a fost depusă dovada comunicării legale în ordinea stabilită de art. 44 din OG 92/2003 R.
Așadar, raportat strict la motivul de apel invocat, legate de comunicarea actelor îndeplinite de către apelantă, tribunalul reține că această procedură nu a fost respectată, astfel că, în mod corect, a fost admisă contestația la executare; atâta timp cât titlul de creanță nu a fost comunicat contestatorului, acesta nu poate produce efecte juridice.
Referitor la motivul conform cu care prima instanță nu a avut în vedere procedura prevăzută de art. 205 și urm. din OG 92/2003 R, tribunalul reține că judecătorul fondului a făcut aprecieri strict legate de cauza și de obiectul cu care a fost învestită, nedepășindu-și competența legat stabilită prin art. 172 și urm. din OG 92/2003 R, astfel că nici acest motiv nu poate fi reținut.
D. urmare, față de considerentele expuse, în baza art. 480 Ncpc, apelul de față va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de către DGRFP PLOIEȘTI, reprezentată de ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE ARGEȘ, cu sediul în Pitești, ., jud. Argeș împotriva sentinței civile nr. 5284/2014 pronunțată de Judecătoria Pitești în prezenta cauză, intimat fiind A. I., domiciliat în Pitești, ., ., ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Martie 2015.
Președinte, E. A. | Judecător, A. D. | |
Grefier, E. R. |
E.A. 16 Martie 2015/4 ex
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 706/2015.... | Anulare act. Decizia nr. 199/2015. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
