Contestaţie la executare. Decizia nr. 2763/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2763/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 24-09-2015 în dosarul nr. 2763/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2763/2015
Ședința publică de la 24 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M. P.
Judecător C. D.
Grefier M. L.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul declarat de contestatorii G. F. M. și G. I. S. împotriva sentinței civile nr._/12.12.2014, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimată fiind E. N. EUROPE FUNDING II BV, având ca obiect contestație la executare .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima si a doua strigare a cauzei, au lipsit părțile .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar s-a depus prin serviciul registratură, la data de 28.07.2015, întâmpinarea formulată de intimata E. N. EUROPE FUNDING II BV.
Prima strigare a cauzei.
Tribunalul apreciază că se impune lăsarea cauzei la a doua strigare în vederea prezentării părților, dând posibilitatea apelanților contestatori să se prezinte la instanță pentru a depune la dosar taxa de timbru aferentă apelului .
A doua strigare a cauzei.
Tribunalul reține că este investit cu judecata cauzei în lipsă, potrivit mențiunilor de la fila 2. De asemenea, reține că apelanții contestatori au fost înștiințați, în procedura prealabilă, că au obligația să achite taxa de timbru aferentă apelului, obligație pe care nu au complinit-o până la primul termen de judecată. Totodată, reține că excepția de anulare a apelului ca netimbrat primează și rămâne în pronunțare asupra acestei excepții.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față, deliberând:
Constată că, prin cererea înregistrata la data de 24.04.2014 pe rolul Judecătoriei Pitești sub nr._ contestatorii G. F. M. și G. I. S. în contradictoriu cu intimata E. N. EUROPE FUNDING II BV, au formulat contestație la executare împotriva formelor de executare din dosarul nr.1685/2013 al B. Sotae M., solicitând anularea actelor de executare precum și suspendarea executării silite declanșate pana la rămânerea irevocabilă a prezentei contestații, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii au arătat că prin contractul de credit de consum nr. 038CSF_ din data de 02.08.2007 au împrumutat de la . de 14.000 CHF pe termen de 120 luni; din cauza problemelor economice au avut întârzieri la plata ratelor lunare .
Prin prezenta formulează contestație privind lămurirea înțelesului, întinderea sau aplicarea titlului executoriu reprezentat de contractul de credit de consum nr 038CSF_ din data de 02.08.2007 precum și de actul adițional nr 1 din data de 21.10.2010; comisionul de administrare a creditului prevăzut la pct 10 reprezintă clauza abuzivă conform prevederilor Lg. Nr. 193/2000 astfel că solicită constatarea nulității acestei clauze; raportat la disp. art 77, 78, 79, 80, 81 din Lg. Nr. 296/2004 împrumutatului nu-i pot fi incluse costuri ori elemente variabile despre care nu a știut la semnarea contractului; încasarea comisionului de administrare este prezumată abuzivă întrucât creaza în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților încălcându-se disp. art.4 din Lg. Nr. 193/2000; clauza ce prevede comisionul de administrare este prevăzuta în condițiile generale ale convenției și nu a fost rezultatul negocierii directe cu consumatorul; comisionul de administrare a fost perceput pentru punerea la dispoziție a creditului astfel că obligația ce revine împrumutatului de a achita acest comision are drept obligație corelativă pe cea a băncii de a-i pune acestuia la dispoziție creditul cu atât mai mult cu cât în contractul inițial s-a prevăzut un comision de acordare credit de 2,5 % din valoarea creditului; în realitate banca a creat un sistem de clauze menite să o asigure împotriva oricărui risc, fara repercusiuni asupra situației financiare a băncii și punând toate riscurile pe care le implică activitatea de creditare în sarcina împrumutatului; banca săvârșește un adevărat dol prin inducerea în eroare a consumatorilor în sensul că sunt stipulate dobânzi mult mai mici față de dobânzile practicate de alte bănci și se recuperează diferența prin perceperea diverselor comisioane, mărind astfel în mod artificial costul total al creditului, comisionul de administrare reprezentând în fapt o dobânda mascată; banca avea la momentul contractării o poziție de autoritate în negocierea dintre părți astfel că a putut să influențeze consimțământul consumatorului la încheierea contractului.
În drept au fost invocate disp. art 711 și 718 C.pr.civ., Legea nr. 193/2000, Legea nr. 296/2004.
Au solicitat proba cu înscrisuri și expertiza contabilă.
Au fost atașate înscrisuri (filele 15-33).
Intimata a depus la dosar întâmpinare (filele 44-56) prin care a invocat excepția inadmisibilității formulării contestației la executare pe motiv că procedura invocata poate fi utilizată doar când contestatorii nu au formulat cerere întemeiată pe disp. art 443 ; s-a mai invocat excepția tardivității pe motiv că nu s-a respectat termenul de 15 zile .
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea contestației la executare și a cererii de suspendare a executării silite ca neîntemeiate arătând că nu sunt abuzive clauzele contractuale invocate de contestatori întrucât se referă la obiectul principal al contractului; comisioanele de acordare credit și de administrare lunară a creditului fac parte din prețul contractului și sunt prevăzute în graficul de rambursare.
Nu este îndeplinită cerința de a nu fi fost negociată clauza contractuală, consumatorul neaflându-se în imposibilitatea de a influența conținutul clauzei, iar banca nu a încălcat obligația de transparența contractuală; banca nu are posibilitatea de a interveni în luarea deciziei comerciale a consumatorului, ci are exclusiv obligația de a furniza informațiile semnificative luării acestei decizii; debitorii nu au fost constrânși de diverse împrejurări la încheierea contractului; sumele datorate cu orice titlu stabilite în mod expres, clar și având un mod de calcul detaliat și previzibil pentru consumator o îndreptățesc să considere că a acționat cu bună credință.
Comisionul de administrare credit este o componentă a prețului contractului și, prin raportare la principiul libertății contractuale, prețul nu poate avea caracter abuziv; o dobânda sau un comision clar precizat în contract nu poate constitui în același timp și o dobânda mascată, cele doua caracteristici excluzându-se reciproc.
Mai arată că acceptarea unui preț al contractului în ideea ca se poate micșora pe calea unei acțiuni în anulare ar fi de natură să aducă atingere libertății de voință a băncii, care este îndreptățită să solicite un anumit preț pe care îl considera just pentru activitatea de creditare, acesta fiind și raționamentul pentru care legislația în vigoare și jurisprudența ICCJ exclud prețul contractului din sfera de control a clauzelor abuzive.
În drept au fost invocate dispozițiile art 205, 711 și urm. C.pr.civ.
A solicitat proba cu înscrisuri, fiind atașate întâmpinării (filele 57-110).
La 30.09.2014 contestatorii au depus la dosar răspuns la întâmpinare (filele 116-118) solicitând respingerea excepțiilor invocate de intimată.
Prin rezoluția din data de 01.10.2014 a fost fixat primul termen de judecata la data de 25.11.2014 .
Prin încheierea din 25.11.2014 instanța a respins excepția inadmisibilității invocată de intimată prin întâmpinare.
Prin sentința civilă nr._/12.12.2014, pronunțată de Judecătoria Pitești a fost admisă excepția tardivității contestației la executare propriu-zise.
A fost respinsă contestația la executare propriu-zisă, formulată de contestatoarea G. F. M. și G. I. S., în contradictoriu cu intimata E. N. EUROPE FUNDING II BV, ca tardiv formulată.
A fost respinsă contestația la titlu ca neîntemeiată.
A fost respinsă cererea de suspendare a executării silite.
Au fost obligați contestatorii să plătească intimatei suma de 821,13 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În considerentele sentinței se rețin următoarele:
La termenul de judecată din data de 25.11.2014, instanța a rămas în pronunțare asupra excepției tardivității formulării contestației la executare, precum și asupra fondului cauzei.
Potrivit dispozițiilor art.248 alin.1 C.pr.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Conform dispozițiilor art.714 alin.1 C.pr.civ., dacă prin lege nu se prevede altfel, contestația privitoare la executarea silită propriu-zisă se poate face în termen de 15 zile de la data când: 1. contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care-l contestă; 2. cel interesat a primit comunicarea ori, după caz, înștiințarea privind înființarea popririi. Dacă poprirea este înființată asupra unor venituri periodice, termenul de contestație pentru debitor începe cel mai târziu la data efectuării primei rețineri din aceste venituri de către terțul poprit; 3. debitorul care contestă executarea însăși a primit încheierea de încuviințare a executării silite sau somația ori de la data când a luat cunoștință de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit încheierea de încuviințare a executării silite și nici somația sau executarea se face fără somație.
Astfel, actele de executare se pot contesta, de către debitor, în termen de 15 zile de la data când a luat cunoștință de executare ori de actul de executare pe care îl contestă.
Somația, adresele de înființare a popririi și încheierea de constatare a cheltuielilor de executare au fost emise la data de 27.01.2014 și au fost comunicate contestatorilor la data de 31.01.2014 (fila 143). Termenul de contestare a expirat la data de 16.02.2014 și, fiind o zi de duminică, a fost prelungit până la data de 17.02.2014, conform dispozițiilor art.181 alin.1 pct.2 și alin.2 C.pr.civ.
Raportat la data înregistrării la instanță a contestației la executare, 24.04.2014, se observă că a fost depășit termenul de contestație de 15 zile, încât contestatoarea este decăzută din dreptul de a contesta actele de executare menționate.
Față de considerentele arătate, văzând dispozițiile legale precitate, instanța apreciază că excepția tardivității este întemeiată, urmând a fi admisă și, în consecință, va respinge contestația la executare ca tardiv formulată.
În raport de soluția pronunțată în cauză, văzând și prevederile art.718 alin.1 C.pr.civ., a fost respinsă cererea de suspendare a executării silite.
În ceea ce privește contestația la titlu, instanța a apreciat că aceasta este neîntemeiată, urmând a fi respinsă, pentru următoarele considerente:
La data de 02.08.2007, contestatorii au încheiat cu . de credit de consum nr. 038CSF_ pentru suma de 14.000 CHF pe termen de 120 luni.
Creditul s-a acordat cu o dobândă variabilă de 7,95% pe an, iar, conform pct.4.1 din convenție, clientul s-a obligat să plătească următoarele comisioane: comision de acordare credit de 2,5% din valoarea creditului și comision de administrare lunară a creditului de 0,3% aplicat la valoarea soldului creditului.
Prin actul adițional nr.1/21.10.2010, conform pct.10, comisionul de administrare a creditului reprezintă costul cu întreținerea și administrarea creditului și va fi plătit de către împrumutat lunar, odată cu rambursarea ratelor de credit, conform graficului de rambursare. Comisionul lunar de administrare are valoarea menționată în anexa II și se calculează după următoarea formulă: CA=S x 30/360 x Ca%, unde S= soldul creditului, Ca (%)= rata anualizată a comisionului de administarare.
Din Anexa II a actului adițional nr.1/2010 (fila 33) reiese că valoarea comisionului de administrare este de 0,3%.
Conform dispozițiilor art. 4 din Legea nr.193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori: „(1) O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. (2) O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv. (3) Faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidențiază că acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant. Dacă un comerciant pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens. (4) Lista cuprinsă în anexa care face parte integrantă din prezenta lege redă, cu titlu de exemplu, clauzele considerate ca fiind abuzive. (5) Fără a încălca prevederile prezentei legi, natura abuzivă a unei clauze contractuale se evaluează în funcție de: a) natura produselor sau a serviciilor care fac obiectul contractului la momentul încheierii acestuia; b) toți factorii care au determinat încheierea contractului; c) alte clauze ale contractului sau ale altor contracte de care acesta depinde. (6) Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil.”
Legea 193/2000 transpune prevederile Directivei Consiliului 93/13/CEE din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive in contractele încheiate cu consumatorii. O condiție contractuală care nu s-a negociat individual se consideră ca fiind inechitabilă dacă, în contradicție cu condiția de bună credință, provoacă un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților care decurg din contract, în detrimentul consumatorului.
Se consideră întotdeauna că o condiție care nu s-a negociat individual este condiția care a fost redactata în prealabil, iar, din acest motiv, consumatorul nu a avut posibilitatea de a influenta conținutul condiției, în special în cazul unui contract standard formulat în avans.
Pentru a nu fi considerate abuzive, clauzele nenegociate trebuie să nu creeze, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Conform art.1 alin.(3) din Legea nr.193/2000, ,,se interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii”.
În Anexa nr.1 la Legea nr.193/2000, alin.(1) lit. a) se prevede că ,,sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract.
Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare își rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivație întemeiată, în condițiile în care comerciantul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părți contractante și acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul”.
Astfel, pentru ca o clauză contractuală să fie considerată abuzivă este necesar ca aceasta să nu fi fost negociată direct cu consumatorul (dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei) și să creeze (prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract) în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Analizând clauzele prevăzute la pct. 4.1 din contractul de credit și pct.10 din actul adițional, instanța a reținut că părțile au convenit în privința unei dobânzi variabile și a două comisioane, unul de acordare credit și altul de administrare lunară a creditului; valoarea celui din urmă a fost de 0,3% aplicat la valoarea soldului creditului și menținut de părți la aceeași valoare prin semnarea actului adițional din 2010. S-a indicat în actul adițional și formula de calcul a acestui comision de administrare lunară a creditului, părțile având cunoștință de aceasta, dar și de cuantumul concret, prin prezentarea graficului de rambursare.
Instanța a mai reținut că prețul creditului este dat de dobândă și acest comision de administrare lunară a creditului.
În raport de cele prezentate nu se poate aprecia existența unor clauze abuzive în contractul de credit bancar supus analizei, de vreme ce comisionul respectiv reprezintă costul băncii, comerciant, privind administrarea lunară a creditului acordat, fără a avea o altă destinație și fără să creeze un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților, iar acordul s-a materializat prin clauze clare, asumate de contractanți.
Susținerea contestatorilor că nu a existat o negociere cu consumatorul nu poate fi reținută, împrumutații având cunoștință despre comisionul aplicat, aceasta fiind rezultatul propriei opțiuni, exprimate la momentul alegerii produsului de creditare, cu atât mai mult cu cât a fost acceptat, la aceeași valoare, și prin semnarea actului adițional.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel contestatorii G. F. M. și G. I. S. care critică sentința pentru netemeinicie și nelegalitate, pentru motivele redate în cuprinsul declarației de apel.
Examinând actele dosarului și sentința apelată, tribunalul, conform art.248 Cod pr.civilă, va examina cu prioritate excepția de netimbrare a căii de atac.
Apelanților contestatori li s-a pus în vedere să achite taxa de timbru în sumă de 500 lei, împreună, prin rezoluția din 24.06.2015 (f.8) și prin citațiile emise acestora în etapa de regularizare (f.12, 13).
Potrivit art.33 din OUG 80/2013 taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege.
Din interpretarea per a contrario a art.36 alin.2 din OUG 80/2013, rezultă că dacă până la termenul prevăzut de lege sau stabilit de instanță, apelanții contestatori nu și-au îndeplinit obligația de plată a taxei, acțiunea ori cererea va fi anulată .
Apelul nu a fost timbrat, situație în care, pentru considerentele expuse, tribunalul va anula apelul ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca netimbrat apelul declarat de contestatorii G. F. M. și G. I. S., ambii domiciliați în mun. P., ., nr. 12, .. E, . împotriva sentinței civile nr._/12.12.2014, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimată fiind E. N. EUROPE FUNDING II BV, cu sediul ales în sector 2, București, . G. la SCPA Mituca si As, nr. 19, .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Septembrie 2015
Președinte, A. M. P. | Judecător, C. D. | |
Grefier, M. L. |
red.C.D.
dact.C.E.C./5 exp.,
06.10.2015.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 863/2015. Tribunalul ARGEŞ | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 2762/2015. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
