Fond funciar. Decizia nr. 250/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 250/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 671/216/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 250/2015
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. A.
Judecător S. I. Ț.
Grefier O. - M. Ș.
S-a luat spre examinare pentru soluționare, apelul declarat de reclamantul C. C. P. împotriva Sentinței civile nr. 664/26.06.2014, pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș, intimată fiind pârâta C. L. DE FOND FUNCIAR CURTEA DE ARGEȘ REPREZENTATĂ PRIN PREȘEDINTE-PRIMAR N. D., având ca obiect fond funciar cerere de repunere în termen.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare a cauzei, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Tribunalul, în raport de art. 104 alin. 13 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, apreciază că se impune lăsarea cauzei la a doua strigare, în vederea prezentării părților.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare a cauzei, a răspuns pentru intimata – pârâtă consilier juridic L. Anișoara, apelantul – reclamant lipsind.
Reprezentanta intimatei – pârâtă depune la dosarul cauzei împuternicire și arată că nu mai are alte cereri de formulat, ori probe de solicitat.
Tribunalul, în raport de această împrejurare, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului formulat.
Reprezentanta intimatei – pârâtă, având cuvântul, formulează concluzii de respingere a apelului pentru motivele arătate pe larg în întâmpinare, solicitând instanței menținerea ca legală și temeinică a soluției pronunțate de Judecătoria Curtea de Argeș. Apreciază că instanța de fond în mod corect a făcut aplicarea dispozițiilor prevăzute de art. 186 C.pr.civ și a legilor fondului funciar, având în vedere că reclamantul nu a făcut dovada unor motive temeinic justificate care să îl împiedice să formuleze personal cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în termenul legal, iar pronunțarea Deciziei nr. 2662/2013, de care se prevalează în susținerea cererii sale de repunere în termen, nu poate constitui un motiv temeinic justificat.
Instanța, socotindu-se lămurită, declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față:
Constată că, prin nr._ /19 februarie 2014 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Curtea de Argeș cererea de repunere în termen formulată de reclamantul C. C. P., prin care s-a solicitat ca în baza HG 890/2005 și a Legii 247/2005 să se dispună repunerea în termenul de a formula cererea de reconstituire a dreptului de proprietate adresată Comisiei Locale de Fond Funciar Curtea de Argeș, în numele autoarei H. P. I., care a avut calitatea de moșnean în cadrul Obștei Moșnenilor Argeșeni din Curtea de Argeș nedivizată, respectiv un număr de 100 puncte la poziția 62 urmând ca din suprafața ce a constituit averea Obștei să i se atribuie reclamantului suprafața de teren moștenită.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în conformitate cu anexa 39 din HG 890/2005, membrii Obștei Moșnenilor Argeșeni au mandatat un reprezentant ales de ei în persoana domnului vicepreședinte V. V., să formuleze cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 2020,14 ha, reprezentând averea Obștei în care reclamantul, în calitate de moștenitor al autorilor săi avea un număr de 100 puncte. S-a mai arătat că, după o judecată începută în anul 2006 până în anul 2013, prin decizia nr. 2662/2013 eliberată în ședință publică de la 20.11.2013 de Tribunalul Argeș, în dosarul nr._, a considerat că cererea formulată de persoana pe care o mandataseră să solicite dreptul de proprietate este nelegală deoarece reconstituirea trebuie cerută prin cerere separată de fiecare moșnean în parte, Obștea nefiind altceva decât administratorul acestei suprafețe de teren. Reclamantul a precizat că a luat cunoștință de această decizia la data de 02.02.2014, moment de la care s-a născut și dreptul de a solicita repunerea în termen în vederea reconstituirii dreptului de proprietate.
Prin rezoluția judecătorului din 21 februarie 2014 s-a dispus comunicarea către reclamant a următoarelor obligații de îndeplinit în termen de 10 zile, sub sancțiunea anulării cererii: să arate motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea, cu raportare la dispozițiile legale aplicabile; să arate dovezile pe care se sprijină cererea; să depună, în două exemplare, toate înscrisurile de care înțelege a se folosi în proces, certificate pentru conformitate cu originalul, conform art. 150 Cod procedură civilă (înscrisul respectiv trebuie să poarte mențiunea executată prin scriere de mână sau aplicarea unei parafe cu textul „conform cu originalul”, urmată de semnătura persoanei în cauză); să precizeze date pentru identificarea pârâtei, în măsura în care acestea sunt cunoscute de reclamant.
La data de 10 martie 2014 s-au înregistrat la dosar precizările reclamantului, care a arătat că înțelege să formuleze cererea în contradictoriu cu C. L. de Fond Funciar Curtea de Argeș reprezentată de președinte-primar N. D., că modalitatea în care s-a luat la cunoștință de decizia Tribunalului Argeș în data de 2 februarie 2014 este procesul-verbal întocmit cu ocazia Adunării generale Ordinare, că înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri, că temeiul de drept al cererii este art. 19 din decretul 167/1958, iar numărul real este de 50 pe care le solicită, iar autorul a avut în cadrul Obștei Moșnenilor Argeșeni un număr de 100 puncte la poziția 62, precum și că depune înscrisuri (adeverința nr. 102/10 martie 2014, cererea din 19 februarie 2014, tabelul moșnenilor argeșeni, procesul-verbal din 2 februarie 2014, decizia civilă nr. 2662/20 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr._, adresa nr. 4517/24 februarie 2014, BI C. P., act de vânzare din 4 decembrie 1944, certificat de moștenitor nr. 412/1979).
La data de 1 aprilie 2014 s-a înregistrat la dosar întâmpinarea formulată de pârâta C. L. de Fond Funciar Curtea de Argeș reprezentată de președinte-primar N. D., prin care s-a solicitat, în principal, respingerea acesteia ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, iar în subsidiar, respingerea acțiunii ca neîntemeiată. În motivare, pârâta a arătat că, față de acțiunea reclamantului, înțelege să invoce excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului C. P., dar fiind că acesta nu a făcut dovada calității de moștenitor după pretinsul autor Hirstea P. I.. S-a arătat că reclamantul nu a depus nici un act de sare civilă sau certificat de moștenitor din care să rezulte că este moștenitorul autorului Hirstea P. I., astfel că nu este îndreptățit să solicite repunerea în termenul de a formula cerere de reconstituire a dreptului de proprietate după autorul menționat, motiv pentru care pârâta solicită respingerea acțiunii ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă. Pe fondul cauzei, C. L. de Fond Funciar Curtea de Argeș a solicitat respingerea acțiunii pentru mai multe motive. S-a arătat că prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat repunerea sa în termenul de a formula cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, în numele autorului, indicând ca temei de drept al cererii de repunere în termen, HG nr. 890/2005 și Legea nr. 247/_, nefăcând trimitere clară la prevederile din cele două acte normative care pot fi aplicabile în cauză, iar ulterior, revine și indică ca temei de drept art. 19 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctiva, abrogat prin N.C.C. Pârâta a apreciat că cererea trebuie respinsă ca inadmisibilă sau tardiv introdusă pentru că sediul materiei repunerii în termenul de prescripție este reprezentant de art. 2522 N.C.C., care stipulează la alin. 1 că „cel care, din motive temeinice, nu și-a exercitat în termen dreptul la acțiune supus prescripției poate cere organului de jurisdicție competent repunerea în termen și judecarea cauzei”. Prin urmare, repunerea în termenul de prescripție extinctivă reprezintă un beneficiu recunoscut de lege titularilor drepturilor subiective, în condițiile anume prevăzute, în temeiul căruia aceștia își pot valorifica drepturile chiar dacă termenul de prescripție extinctiva s-a împlinit. Chiar dacă, spre deosebire de cauzele de suspendare și de întrerupere a prescripției, care sunt indicate de lege, în cazul repunerii în termen legiuitorul se mulțumește să precizeze, în mod generic, că este vorba de ,,motive temeinice”, lăsându-le la aprecierea instanței care urmează să decidă, de la caz la caz, în funcție de situația concretă, nu trebuie ignorată finalitatea instituției prescripției extinctive – sancționarea conduitei culpabile a titularului dreptului subiectiv costând în inactivitatea acestuia. Pârâta a susținut că sub acest aspect reclamantul nu face dovada unor împrejurări de fapt care au reprezentat o piedică la depunerea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate în termenul prevăzut de lege. În ipoteza în care instanța ar aprecia că motivul invocat de reclamant reprezintă o cauză care justifică repunerea în termenul de prescripție extinctivă, va constata că, potrivit alin. 2 al art. 2522 N.C.C. care dispune că ,,repunerea în termen nu poate fi dispusă decât dacă partea și-a exercitat dreptul la acțiune înainte de împlinirea unui termen de 30 de zile, socotit din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care au justificat depășirea termenului de prescripție”, reclamantul ar fi putut să-și exercite dreptul la acțiune până cel târziu la 20 decembrie 2013. Pârâta a mai arătat că are în vedere că motivele cu care își justifică depășirea termenului de prescripție au încetat la data de 20 noiembrie 2013, data la care Tribunalul Argeș a pronunțat decizia nr. 2662. S-a mai arătat că decizia a fost pronunțată așa cum susține chiar reclamantul, în ședința publică și deci, începând cu data pronunțării, acesta trebuie să cunoască încetarea motivelor care au justificat depășirea termenului de prescripție, iar susținerile reclamantului că ar fi luat la cunoștință despre decizia tribunalului la mai mult de două luni de la data pronunțării sunt irelevante din punct de vedere legal, din moment ce pronunțările date de instanță sunt accesibile oricărei persoane. Pârâta a mai susținut că Legea nr. 247/2005 și HG nr. 890/2005, pe care reclamantul își întemeiază, generic, acțiunea, nu reglementează instituția repunerii în termenul de a formula cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, iar Legea nr. 18/1991, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, reglementează termenul pentru depunerea cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor, nedepunerea cererilor în termen fiind sancționată cu decăderea. S-a mai arătat că în practica judiciară s-a apreciat că termenul pentru depunerea cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor, termen stabilit de Legea nr. 18/1991, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, este un termen de decădere, iar nu un termen de prescripție, nefiind susceptibil de întrerupere sau suspendare, așa încât nu îi sunt aplicabile dispozițiile referitoare la prescripția extinctivă. Prin neformularea cererii de reconstituire în interiorul acestui termen de decădere, partea pierde însuși dreptul său subiectiv civil la reconstituirea, în condițiile legii, a dreptului de proprietate, acest termen reprezentând un termen de decădere materială. Întrucât legea nu reglementează, ca instituție, termenele de decădere materială, prin analogie, se aplică dispozițiile legale cele mai apropiate, acestea regăsindu-se în prevederile art. 185 și art. 186 N.C.P.C., iar art. 186 NCPC prevede la alin. 1 că ,,partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinice justificate”, iar la alin. 2 stabilește că „partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen”. Deci repunerea în termen implică existența a două condiții, și anume: partea sa fi fost împiedicată din motive temeinice justificate, să își exercite dreptul înăuntrul termenului imperativ; partea sa solicită repunerea în termen în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării. Pârâta a apreciat că, făcând aplicarea acestor dispoziții, reclamantul are sarcina de a dovedi existența motivelor temeinice justificate care l-au împiedicat să formuleze cererea de reconstituire a dreptului de proprietate în termenul legal, adică până la data de 30 noiembrie 2005, inclusiv, așa cum prevedea art. III din Titlul VI al Legii nr. 247/2005 modificată prin OUG nr. 127/2005.După cum susține reclamantul, motivul care l-a împiedicat să formuleze cerere de reconstituire în termenul legal este acela că, după o judecată începută încă din anul 2006, Tribunalul Argeș, prin Decizia civilă nr. 2662/20.11.2013 pronunțată în dosarul nr._, a respins plângerea Obștei Moșnenilor Argeșeni, considerând că cererea formulată de V. V., persoana pe care reclamantul și alți membrii ai obștei au mandatat-o să solicite dreptul de proprietate este nelegală deoarece reconstituirea trebuia cerută prin cerere separată de fiecare moșnean în parte, obștea nefiind altceva decât administratorul acestei suprafețe de teren”. Pârâta a apreciat că desfășurarea unui proces timp de 7 ani de zile și pierderea acestuia de către membrii Obștei Moșnenilor Argeșeni, prin mandatarul desemnat de ei, V. V., nu constituie motiv temeinic justificat, cu caracter excepțional, care să conducă la repunerea în termen a acestora, individual. De vreme ce au mandatat o persoană care să le valorifice dreptul de proprietate este evident că aveau cunoștință de prevederile legilor fondului funciar astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 247/2005 și cunoșteau faptul că fiecare membru al formei asociative (al obștei) sau moștenitor al acesteia posibilitatea de a dobândi, la cerere, reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, ori, nimeni și nimic nu au împiedicat membrii obștei care l-au mandatat pe V. V. să formuleze cerere de reconstituire a dreptului de proprietate la C. L. de Fond Funciar Curtea de Argeș și ulterior, să îi reprezinte în instanță, să depună, și individual, în termen legal, cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, așa cum a stabilit legiuitorul la art. 46 din Legea nr. 18/1991 republicată, și cum de altfel au procedat și alți moștenitori ai moșnenilor (în număr de 87) și care au fost validați pentru dreptul cuvenit în Obștea Moșnenilor Argeșeni. Pârâta a precizat că reclamantul nu arată acele circumstanțe excepționale care să ateste imposibilitatea obiectivă a acestuia de a depune cererea de reconstituire a dreptului de proprietate în termenul legal, simplul fapt că mandatarul desemnat de către aceasta și alți membrii ai obștei, s-au judecat cu C. L. de Fond Funciar Curtea de Argeș în valorificarea dreptului de proprietate timp de 7 ani, neprezentând un motiv temeinic justificat. De altfel, prin decizia civilă nr. 2662/20.11.2013 pronunțată în dosarul nr._, definitivă și irevocabilă, Tribunalul Argeș a respins plângerea Obștei Moșnenilor Argeșeni pe considerentul că nu mai este îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru alte suprafețe de teren decât cele pentru care s-a realizat deja validarea, deoarece validarea s-a făcut în limita cererilor de reconstituire formulate de moștenitorii moșnenilor conform art. 46 din Legea nr. 18/1991, republicată, și nu s-a făcut dovada că sunt și alți moștenitori ai moșnenilor care au depus, în termenul legal, cereri de valorificarea a drepturilor. Pârâta a mai arătat că în cauză nu este îndeplinită nici cea de-a doua condiție pentru repunerea în termen, și anume: partea sa solicite repunerea în termen în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării. Deși nu a făcut dovada motivelor temeinic justificate care l-au împiedicat să depună cerere de reconstituire în termen legal, reclamantul arată că dreptul de a solicita repunerea în termen în vederea reconstituirii dreptului de proprietate s-a născut de la data de 02.02.2014, când a luat la cunoștință de decizia civilă nr. 2662/20.11.2013 pronunțată în dosarul nr._ . Reclamantul depune la dosarul cauzei un PROCES VERBAL din data de 02.02.2014, încheiat cu ocazia Adunării Ordinare a Obștei Moșnenilor Argeșeni din Curtea de Argeș, semnat de P. I. - în calitate de președinte al Obștei Moșnenilor Argeșeni, de S. E. - membru în prezidiul de conducere a lucrărilor, S. G.-membru în prezidiul de conducere a lucrărilor și P. V. - persoana care a întocmit procesul verbal. În cuprinsul procesului verbal s-a consemnat că la Adunarea Ordinară a Obștei Moșnenilor Argeșeni din data de 02.02.2014 au fost prezenți un număr de 91 moșneni din totalul de 144 de moșneni, însă nici în cuprinsul și nici în partea finală a procesului verbal nu sunt menționate numele și semnăturile celor 91 moșneni pretinși prezenți. Chiar dacă în cadrul Adunării Ordinare a Obștei Moșnenilor Argeșeni din data de 02.02.2014 s-a da citire Deciziei civile nr. 2662/20.11.2013 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr._, nu rezultă de nicăieri că reclamantul a fost prezent la adunare, astfel încât termenul de 15 zile să fie calculat de la data de 02.02.2014. Pârâta a mai arătat că termenul începe să curgă de la data pronunțării deciziei nr. 2662/2013 de către Tribunalul Argeș, respectiv de la data de 20 noiembrie 2013, când mandatarul a luat la cunoștință, în ședința publică, de soluția pronunțată de instanță de judecată, acesta fiind prezent la proces, așa încât termenul de 15 zile a fost împlinit încă din 6 decembrie 2013.
La data de 14 aprilie 2014 s-a înregistrat la dosar răspunsul la întâmpinare formulat de reclamant, prin care, în ceea ce privește excepția de la pct. 1 în sensul că nu a făcut dovada calității de moștenitor după autorul Hirstea P. I., a arătat că potrivit înscrisurilor de la dosar, cele ce însoțesc acțiunea principală, există această dovadă, reclamantul depunând și următoarele acte: buletin de căsătorie, certificat de moștenitor, certificat de căsătorie care susțin calitatea sa de moștenitor al autorului. S-a mai arătat că față de apărările pe fondul cauzei, că este cu neputință ca instanța să încuviințeze o asemenea susținere, deoarece la data de 20.11.2013 Tribunalul Argeș s-a pronunțat în sensul admiterii recursurilor părții adverse și în fond a respingerii plângerii formulată de Obștea Moșnenilor Argeșeni din care și reclamantul în calitate de moștenitor al autorului lui facem parte, că împrejurarea consemnată pe înscrisul Tribunalului Județean ca reprezentând pronunțarea instanței, nu era edificatoare pentru el, pentru că pe de o parte nu a figurat ca parte în acest proces, pe de altă parte nu putea, să cunoască motivele avute în vedere de către instanța de recurs motive care nu puteau să apară decât în considerentele deciziei atunci când a respins plângerea. Reclamantul a mai precizat că după redactarea deciziei și după ivirea posibilității reprezentantului Obștei să ia cunoștință de aceasta motivare, 23.01.2014 acesta luând cunoștință de conținutul deciziei, a hotărât întrunirea Adunării generale a membrilor Obștei. Întrunirea a avut loc la 02.02.2014 când au fost toți convocați pentru a li se aduce la cunoștința motivarea din aceasta decizie, de abia atunci s-a născut dreptul reclamantului de a acționa în instanță, pentru că, potrivit motivării menționate în cuprinsul considerentelor acestei decizii, fiecare membru al Obștei, trebuia să depună cerere de reconstituire în nume propriu și nu reprezentantul Obștei, obștea neavând calitatea de proprietar al bunurilor imobile, ci numai calitatea de administrator, ei rămânând în continuare proprietarii bunurilor aduse de către autorii lor în Obște și pentru care au formulat prezenta cerere. Reclamantul a susținut că termenul pentru ei curge din momentul 02.02.2014, când li s-a adus la cunoștință conținutul acestei decizii și împrejurarea că fiecare trebuia să acționeze pentru recuperarea acestui drept în nume propriu. Pe de altă parte, a mai precizat că în noua opțiune a legiuitorului motive temeinic justificate, acestea în realitate nu mai vizează mențiuni din vechiul cod de procedură civilă, motive mai presus de voința părților, care vizau forța majoră sau cazul fortuit, ci motivele temeinice trebuie să fie nu atât de drastice, dar care să justifice în termeni normali întârzierea. Reclamantul a apreciat că până la momentul motivării din considerente a deciziei 2662 pronunțată la 20.11.2013 și a aducerii la cunoștința membrilor Obștei de către reprezentantul lor a acestei motivări și anume 02.02._, nu s-a putut naște dreptul lor de a formula o asemenea acțiune. A mai arătat că nu invocă ca motiv temeinic împrejurarea că procesul ce a constituit obiectul dosarului_, a durat 7 ani și că acesta s-a pierdut ca urmare a faptului că l-au desemnat ca mandatar pe V. V. în sensul celor cerute de legiuitor, ci a arătat că din momentul 02.02.2014 s-a născut dreptul nostru de a formula aceasta cerere în nume propriu pentru ca o instanță judecătorească le-a recunoscut acest drept. Pentru că erau Obște constituită la momentul apariției Legii 247/2005, au considerat că reconstituirea dreptului de proprietate fond forestier și pășune pentru Obștile deja constituite trebuie să se facă prin cererea adresată Comise de către reprezentantul desemnau de ei și anume V. V.. Instanța însă, a recunoscut prin decizie dreptul fiecărui moșnean și nu a reprezentantului Obștei de a formula o asemenea cerere, recunoscând că nu Oștea este proprietara, ci fiecare moșnean în parte pe partea lui ce i se cuvine din indiviziune. Cum practic prin aceasta decizie s-a recunoscut o repunere în drepturi a lor, o confirmare a drepturilor lor de proprietate în sens individual și dreptul lor de a acționa s-a născut la momentul luării la cunoștință de aceasta recunoaștere și anume 02.02.2014. Reclamantul a mai arătat că instanța se confruntă cu o . cereri depuse de către toți cei care au participat la acea Adunare Ordinară, printre care și el astfel încât instanța poate constata că toate aceste motive invocate de pârâtă în întâmpinare nu pot fi sub nici un fel de formă susținute legal, în raport de realitatea faptelor prezentate în cererea de chemare în judecată și în acest răspuns la întâmpinare. A mai susținut că ne aflăm într-o situație pe care numai în statul nostru de drept o poți întâlni, respectarea legii respective a art. 26 din Legea 247/2006 și a art. 63 alin. 2 din HG 890/2005, în sensul ca pentru Obștile constituie cererea de reconstituire să se facă de către reprezentantul Obștii a fost contestată printr-o decizie a Tribunalului Județean și astfel s-a ajuns în situația ca averea Obștei inventariată chiar de partea adversă la nivelul anului 2000 în sensul că reprezintă 2020 ha fond forestier și pășune, să fie pierdută în acest context în situația în care legea reparatorie, arată în mod expres că este obligatorie retrocedarea terenurilor ce au aparținut Obștilor devălmașe în totalitate și pe vechiul amplasament. Pentru că prin aceasta decizie, se arată printr-o interpretare pe care magistrații și-au asumat-o ca Obștea nu are calitatea de proprietară a bunurilor ce reprezintă patrimoniul sau și de administrarea acestui patrimoniu, proprietar rămânând moșneanul, a fost nevoit să formuleze aceasta cerere de repunere în termenul de a formula, cerere de reconstituire vizând acest drept, iar ce se poate alege din dreptul de peste 100 de ani al unei Obști, numai instanțele de judecata pot să hotărască. Reclamantul a depus și înscrisuri: sentința civilă nr. 16/PJ/ eliberată în data de 09 mai 2000; certificat nr. 5774/27.04.2000 eliberat de Primăria municipiului Curtea de Argeș.
Prin rezoluția judecătorului din data de 18 aprilie 2014 s-a fixat primul termen de judecată și s-a dispus citarea părților.
Prin sentința civilă nr. 664/26.06.2014, pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș a fost respinsă excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului, excepție invocată de pârâtă.
A fost respinsă cererea de repunere în termen formulată de reclamantul C. P., CNP:_, domiciliat în municipiul Râmnicu V., .. A 25, ., județul V., împotriva pârâtei C. L. de Fond Funciar Curtea de Argeș, reprezentată prin președinte-primar N. D., cu sediul în municipiul Curtea de Argeș, ., județul Argeș.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului C. P., cu motivarea că acesta nu a făcut dovada calității de moștenitor după pretinsul autor Hirstea P. I., respectiv nu a depus nici un act de sare civilă sau certificat de moștenitor din care să rezulte că este moștenitorul autorului său, astfel că nu este îndreptățit să solicite repunerea în termenul de a formula cerere de reconstituire a dreptului de proprietate după autorul menționat.
În baza art. 248 Cod procedură civilă, examinând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, excepție invocată de pârâtă, instanța a apreciat-o ca neîntemeiată
Potrivit disp. art. 36 Cod procedură civilă, calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății, iar existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond.
Reclamantul susține că este moștenitorul autorului său Hirstea P. I., care a avut calitatea de moșnean în cadrul Obștii Moșnenilor Argeșeni Curtea de Argeș și astfel este îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate care i-a aparținut acestui autor, conform legilor fondului funciar. Actuala Obște a Moșnenilor Argeșeni este o persoană juridică înființată în baza Legii nr. 1/2000, prin sentința civilă nr. 16/PJ/9 mai 2000 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr. 14/PJ/2000, sentință rămasă irevocabilă. Dintr-un tablou al moșnenilor argeșeni întocmit în baza tabelului din 1943 care cuprindea vechii moșneni, precum și a unor hotărâri ale Comisiei Județene de Fond Funciar Argeș pronunțate în anul 2002, respectiv în anul 2006, tablou certificat de Obștea Moșnenilor Argeșeni, rezultă că numitul Hirstea P. I. a avut calitatea de moșnean în trecut (poziția 62 din acel tablou), iar moștenitorul acestuia este și C. C., autorul al cărui moștenitor este reclamantul, așa cum reiese din adeverințele eliberate de obște. Oricum, în cauza de față nu poate analiza vocația succesorală a reclamantului la moștenirea autorilor săi, așa cum a susținut pârâta, ci trebuie analizate doar calitatea și interesul reclamantului de a formula cererea de repunere în termen. Aceste două condiții de exercitare valabilă a unei acțiuni civile în justiție au fost dovedite de autorul demersului judiciar, el susținând că este moștenitorul foștilor moșneni, așa cum rezultă și din înscrisurile emise de Obștea Moșnenilor Argeșeni, având astfel calitatea de a formula cerere de reconstituire.
Împrejurarea dacă reclamantul are sau nu vocație concretă la moștenirea fostului moșnean, fiind astfel îndreptățit la reconstituire, este o chestiune ce trebuie analizată în cadrul procedurii derulate în fața Comisiei Locale de Fond Funciar Curtea de Argeș, ea neputând fi verificată în acest dosar.
Prin urmare, în baza art. 248 raportat la art. 247 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța a respins ca neîntemeiată excepția ridicată de pârâtă prin întâmpinare.
Nu poate fi împărtășită nici opinia pârâtei că cererea de față este inadmisibilă, atâta vreme cât ea este permisă de lege, putându-se formula atât cereri de repunere în termenul de prescripție, cât și cereri de repunere în termenul procesual de decădere.
S-a apreciat însă că cererea reclamantului de repunere în termen nu este întemeiată.
Vechea Obște a Moșnenilor Argeșeni deținea, înainte de 1945, suprafața de 2.020 ha și 700 mp. teren în 7 parcele, având inițial 243 membri, conform unui tablou din data de 11 mai 1935.
După apariția Legii nr. 18/1991 și a celorlalte legi de fond funciar, obștii i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unor suprafețe de teren, prin hotărâri succesive ale Comisiei Județene de Fond Funciar Argeș emise în perioada 2002-2006. Ultima hotărâre, nr. 123/26 octombrie 2006, a acestei comisii, care a avut ca obiect reconstituirea suprafeței de 48,5 ha, a fost contestată în instanță de către obște, iar prin decizia civilă irevocabilă nr. 2662/20 noiembrie 2013 a Tribunalului Argeș pronunțată în dosarul nr._, i-a fost respinsă plângerea, reținându-se că obștea nu putea solicita reconstituirea în procedura în fața comisiei de fond funciar, deoarece toți membrii săi, luați individual, nu au formulat cerere de reconstituire în nume propriu, conform art. 46 din Legea nr. 18/1991 republicată.
Astfel, ca urmare a acestei decizii irevocabile a instanței, reclamantul, moștenitor al unor membri ai vechii obști existente înainte de 1945, a formulat cererea de față, susținând că trebuie repus în termenul de a formula cerere de retrocedare, deoarece acum, prin pronunțarea hotărârii Tribunalului Argeș, i s-a născut acest drept legal.
S-a apreciat că prezenta cerere a reclamantului a fost formulată pentru repunerea într-un termen de decădere, termen reglementat de art. 180-186 Cod procedură civilă. Termenul în discuție nu poate fi unul de prescripție, reglementat de art. 2517-2544 Cod civil.
Potrivit dispozițiilor legilor fondului funciar, așa cum au fost modificate și completate prin Legea nr. 18/1991, Legea nr. 1/2000 și Legea nr. 247/2005, cererea de reconstituire a fost reglementată în mod expres atât ca termen de formulare, cât și ca titular, formă și conținut, dar mai ales ca mod de înregistrare, prevăzându-se că se înregistrează fiecare cerere sub nr. distinct la data formulării, în ordine cronologică, în registrul special ținut în acest scop. Potrivit art. 33 alin. 1 din Legea nr. 1/2000, cererea de reconstituire a dreptului de proprietate privind terenurile forestiere au putut fi formulate până la data de 30 noiembrie 2005.
Referitor la mandatul necesar formulării cererii de reconstituire, care vizează un drept de dispoziție, având și rol de repunere în termenul de acceptare a moștenirii, se reține că este necesar un mandat expres și o procură scrisă, fiind exclus un mandat verbal în acest sens.
Art. 9 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, care reglementează modalitatea de depunere a cererii de reconstituire și organul competent să o soluționeze, stabilește că în cazul nedepunerii acestei cereri în termenul prevăzut de lege, partea interesată este decăzută din termen.
Acest termen prevăzut în mod expres de legea specială are o natură juridică mixtă, atât de drept substanțial, cât și de drept procesual, întrucât, ca termen de drept civil, nesocotirea lui atrage stingerea dreptului subiectiv civil de reconstituire, iar ca termen de drept procesual, nerespectarea lui atrage stingerea dreptului procesual de a solicita și obține analiza și rezolvarea cererii de reconstituire.
Ca termen de decădere materială, potrivit art. 2548 Cod civil, acesta nu este supus suspendării și întreruperii, afară de cazul când legea dispune altfel.
Ca termen procesual de decădere, art. 184 Cod procedură civilă vorbește doar de cazurile de prelungire a acestuia, făcând referire la instituția întreruperii sale.
Legea procesuală civilă reglementează și instituția repunerii în termenul procesual de decădere, aplicabilă și în speța de față.
Potrivit art. 186 alin. 1 Cod procedură civilă, partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate, iar potrivit alin. 2 al aceluiași text de lege, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând repunerea sa în termen.
Reclamantul nu a făcut dovada unei cauze temeinic justificare, care să-l fi împiedicat să formuleze personal cererea de reconstituire în termenul prevăzut de legile fondului funciar, cerere pe care să o depună la C. L. de Fond Funciar Curtea de Argeș.
Împrejurarea că toți membrii obștii ar fi desemnat un mandatar comun în anul 2006, care să le reprezinte interesele și să formuleze cerere pentru ei, nu este un motiv temeinic justificat, reclamantul trebuind să cunoască legea și să formuleze el personal cerere de reconstituire, iar după aceea își putea desemna un mandatar care să îi reprezinte interesele în fața comisiei de fond funciar și mai apoi, după caz, în fața instanțelor judecătorești.
Mai mult decât atât, data de la care s-ar calcula cele 15 zile pentru formularea cererii de față este 20 noiembrie 2013, când s-a pronunțat în mod irevocabil Tribunalul Argeș asupra plângerii obștii, prin decizia nr. 2662/2013, iar nu 2 februarie 2014, când reclamantului i s-ar fi adus la cunoștință conținutul acelei hotărâri judecătorești. Nici nu s-a făcut dovada că reclamantul ar fi participat la acea ședință a obștii din 2 februarie 2014 și i s-ar fi comunicat personal decizia Tribunalului Argeș, pentru a se stabili că aceasta este data de la care încep să curgă cele 15 zile la care se referă art. 186 alin. 2 Cod procedură civilă.
Orice termen procedural de decădere se calculează de la data când persoana în cauză putea cunoaște motivul care a dus la nașterea dreptului său de a cere repunerea în termenul prevăzut de lege, această posibilitate producându-se în speță la data de 20 noiembrie 2013, când reprezentantul obștii a fost și prezent în sala de ședință la Tribunalul Argeș și a știut că pricina a rămas în pronunțare.
Nu poate fi primită susținerea reclamantului că prin acea decizie pronunțată de Tribunalul Argeș la 20 noiembrie 2013 i s-a stabilit dreptul individual la reconstituire, deoarece acest drept este conferit de lege.
Potrivit art. 46 din Legea nr. 18/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare, cererea de reconstituire a dreptului de proprietate trebuia formulată în mod individual de către reclamant la momentul când acesta era îndreptățit și în termenul prevăzut de această lege, neștiința reclamantului neconstituind acum un motiv de repunere în termenul de a formula aceeași cerere.
Prin decizia irevocabilă a Tribunalului Argeș din 20 noiembrie 2013 nu s-a făcut altceva decât să se verifice dacă s-a respectat legea și dacă ea a fost aplicată în mod corect, nestabilindu-se prin acea hotărâre niciun drept propriu al fiecărui membru al Obștii moșnenilor Argeșeni la reconstituire. S-a apreciat doar că obștea nu putea formula o astfel de cerere de reconstituire pentru membrii săi, ci aceștia trebuiau să depună cereri individuale, însă în termenul prevăzut de legile fondului funciar.
Pârâta a și susținut prin întâmpinare că alți 87 de moșneni aflați în situația reclamantului au formulat la momentul permis de lege o astfel de cerere individuală de reconstituire și au fost validați în drepturile cuvenite, ca moștenitori ai vechilor moșneni din cadrul obștii.
Împotriva sentinței civile nr. 664/26.06.2014 a formulat apel reclamantul C. P., solicitând schimbarea sentinței apelate și admiterea acțiunii principale.
Apelantul în motivarea cererii arătă că, în calitate de moștenitor al autoarei Histea P. I., a dobândit calitatea de moșnean în cadrul Obștei Moșnenilor Argeșeni din Curtea de Argeș prin succesiune, iar în temeiul acestei calități l-a împuternicit pe reprezentantul Obștii să formuleze cerere de reconstituire a dreptului de proprietate.
Cererea formulată de persoana mai sus menționată a fost respinsă de Tribunalul Argeș prin decizia nr.2662/2013, după ce inițial fusese validat de C. Județeană de Fond Funciar Argeș prin hotărârea nr. 123/26.10.2006. Această decizia i-a fost comunicată la 02.02.2014, dată de la care s-a născut dreptul de a solicita repunerea în termen pentru a formula cerere de reconstituire.
Apelantul mai menționează că ulterior, în termen de 15 zile de la data luării la cunoștință a Deciziei nr. 2662/2013 de către Adunarea Generală a Obștii a formulat cerere de repunere în termen.
În drept și-a întemeiat cererea pe disp. art.466, art.470 și urm. C.proc.civ., Codul civil, HG nr.890/2005, Legea nr.1/2000 și Legea nr.247/2005.
În probațiune a anexat cererii sentința civilă pe care o critică.
La data de 12.12.2014 a formulat întâmpinare C. L. de Fond Funciar Curtea de Argeș, prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței civile nr. 664/26.06.2014 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș ca fiind legală și temeinică.
Tribunalul, examinând hotărâre atacată în raport de situația de fapt reținută, de criticile formulate, de textele de lege aplicabile, reține următoarele:
Prin cererea cu care a învestit prima instanță, apelantul a solicitat repunerea în termenul de a formula cererea de reconstituire a dreptului de proprietate în calitate de moștenitor al autoarei H. P. I., membră a Obștii Moșnenilor Argeșeni din Curtea de Argeș.
Potrivit art. 33 din Legea 1/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 247/2005 și O.U.G nr. 127/2005 cererile pentru reconstituirea dreptului de proprietate puteau fi depuse la Comisiile de fond funciar până la data de 30 noiembrie 2005, inclusiv.
Tribunalul constată că, nerespectarea termenului de depunere a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate atrage decăderii persoanei care a formulat o astfel de cerere cu depășirea termenului imperativ prevăzut de lege.
Partea care a formulat cerere cu nerespectarea unui termen imperativ are la îndemână instituția repuneri în termen reglementată de art.186 C.prpc.civ., conform căruia partea va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate și dacă a formulat cerere de repunere în termen în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării.
Tribunalul constată că instanța de fond a analizat cererea de repunere în termen prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză și a reținut că în cauză este vorba despre un termen de decădere, iar în cazul termenului de decădere sancțiunea apare ca fiind aceea a pierderii dreptului subiectiv constând în reconstituirea dreptului de proprietate .
Decizia civilă nr.2662/2013 pronunțată de Tribunalul Argeș nu a acordat membrilor Obștii Moșnenilor Argeșeni dreptul de a formulat cerere individuală de reconstituire a dreptului de proprietate, întrucât astfel cum în mod corect a reținut și prima instanță, acest drept este conferit de lege, art. 46 din Legea nr.18/1991.
Faptul că demersul juridic întreprins de reprezentantul Obștii s-a soldat cu eșec, nu îl îndreptățește pe apelant, care nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate cu respectarea disp. art.9 și art.46 din Legea nr.18/1991 să beneficieze de repunere în termen, pentru a formulat o astfel de cerere.
Tribunal mai reține că prin „motive temeinic justificate” trebuie să se înțeleagă acele împrejurări care nu se datorează culpei părții, fiind piedici relative, ori în cauză motivul invocat de apelant constând în pronunțarea deciziei civile nr. 2662/20.11.2013 a Tribunalului Argeș, nu reprezintă un motiv temeinic în accepțiunea disp. art.186 C.proc. civ.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul în temeiul art. 480 alin. 1 C.proc.civ. va respinge apelul formulat de reclamantul C. P., ca nefondate și va menține ca fiind legală și temeinică hotărârea nr.664 din 26 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul C. C. P. CNP:_, domiciliat în municipiul Râmnicu V., ., .. F, . împotriva Sentinței civile nr. 664/26.06.2014, pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș, intimată fiind pârâta C. L. DE FOND FUNCIAR CURTEA DE ARGEȘ reprezentată prin președinte-primar N. D., cu sediul în municipiul Curtea de Argeș, ., județul Argeș.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29.01.2015.
Președinte, A. A. | Judecător, S. I. Ț. | |
Grefier, O. - M. Ș. |
red.A.A.09.02.2015
dact.C.E.C./4 exp.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 114/2015.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 64/2015.... → |
|---|
