Fond funciar. Decizia nr. 19/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 19/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 15-01-2015 în dosarul nr. 4428/109/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 19/2015
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE ANDREEA MONICA PRUNARU
Judecător C. D.
Judecător M. V.
Grefier M. L.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, contestația în anulare împotriva deciziei civile nr. 1761/25.06.2014, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr._/280/2010, formulată de contestatorul D. G. în contradictoriu cu intimații B. V., C. J. DE FOND FUNCIAR ARGES, C. C. DE FOND FUNCIAR BASCOV,C. F., P. G., Ș. S. C. V., C. V. I., având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: contestatorul asistat de av. C. E. (potrivit împuternicirii avocațiale de la fila4), av. P. M. cu delegație de substituire a avocatului V. P. pentru intimații C. F. și Ș. S. și consilier juridic P. M. pentru intimata C. C. DE FOND FUNCIAR BASCOV, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Av. P. M. depune la dosar delegație de substituire a avocatului P. V. pentru intimații C. F. și Ș. S..
Apărătorul contestatorului învederează că președintele completului a făcut parte din completul care a soluționat recursul și solicită ca acesta să aprecieze dacă este cazul să formulează cerere de abținere raportat la art. 27 pct. 7 cod proc civ, potrivit căruia judecătorul care și-a spus părerea devine incompatibil.
Președintele completului de judecată învederează că nu a formulat cerere de abținere raportat la faptul că dosarul se judecă sub imperiul vechiului cod de procedură civilă existând recurs în interesul legii care a statuat că judecătorul ce a soluționat fondul cauzei nu devine incompatibil să soluționeze cererea de revizuire sau contestația în anulare. Totodată, învederează contestatorului, prin apărător, posibilitatea formulării unei cereri de recuzare.
Apărătorul recurentului contestator învederează instanței că nu înțelege să formuleze cerere de recuzare, pentru că știe că există recurs în interesul legii în acest sens.
Apărătorul contestatorului D. G., reprezentantul intimatei C. C. DE FOND FUNCIAR BASCOV, și apărătorul intimaților Ș. S. și C. F., având pe rând cuvântul, arată că nu mai are cereri de formulat.
Tribunalul constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra contestației în anulare.
Apărătorul contestatorului D. G., asupra excepției inadmisibilității invocată prin întâmpinare, învederează s-a arătat de către intimați că ei au formulat recurs și că ar fi inadmisibilă contestația în anulare și solicită respingerea acestei excepții, arătând că nu a invocat ca motiv al contestației nesoluționarea vreunui motiv de recurs, ci pretinde că hotărârea pronunțată este rezultatul unei greșeli materiale, chestiune care poate fi invocată de oricare dintre părțile din proces. Mai arată că se susține că este inadmisibilă contestația și pentru faptul că cea ce contestatorul invocă nu ar fi în realitate greșeli materiale, ci ar fi eventual greșeli de judecată. Arată că instanța spune că trebuia făcută reconstituirea pe vechiul amplasament în favoarea intimaților, de unde se deduce că instanța a reținut că terenul se află în intravilan pentru că la vremea respectivă era în vigoare art. 13 legea 18/1991 care spunea că numai pentru terenurile în intravilan operează reconstituirea pe vechiul amplasament. Arată că instanța a fost în eroare asupra acestei chestiuni pentru că terenul nu se afla la vremea respectivă în intravilan, ci în extravilan, deci o eroare de fapt, acest lucru rezultând și din înscrisurile depuse de Comisa Locală de Fond Funciar, care reiterează această situație în întâmpinarea depusă la dosarul de contestație în anulare. Învederează că al doilea considerent pentru care instanța a admis recursul a fost acela că odată ce s-a formulat de către persoanele fizice, foștii proprietari ai autorului căruia i-a aparținut terenul, cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, terenul ar fi devenit indisponibilizat și nu mai putea face obiectul constituirii dreptului de proprietate așa cum este cazul de față, ori în această situație instanța a fost in eroare asupra modului în care a fost soluționată cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, întrucât la dosar se află hotărârea nr. 53/1991 a Comisiei Județene de Fond Funciar care a soluționat acea cerere formulată în anul 1991. Solicită admiterea contestației și rejudecând recursul să fie respins cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei C. C. DE FOND FUNCIAR BASCOV solicită instanței să se ia act de întâmpinarea depusă la dosar, arătând că susține același motive expuse pe larg de către reprezentantul contestatorului. Solicită admiterea contestației iar pe fondul cauzei modificarea în parte hotărârii dată în recurs în celor menționate în scris.
Apărătorul intimaților Ș. S. și C. F. învederează că își menținea excepția inadmisibilității invocată prin întâmpinare. Învederează că un prim aspect vizează faptul că recursul fiind formulat de intimați si admis în totalitate nu se putea veni în prezent de către contestator cu contestație în anulare. Mai arată că, pe de altă parte, contestația este inadmisibilă și pentru motivele ulterior invocate, deoarece se arată că ar fi vorba de anumite greșeli, erori materiale ale instanței, însă nu se vorbește în cauza de față despre erori ce țin de aspecte formale sau procedurale, în realitate criticându-se hotărârea pronunțată sub aspecte ce țin de probatoriul administrat. Totodată, arată că nu există o eroare a instanței cu privire la situarea terenului în extravilan pentru că de fapt nu acesta este probleme în cauza de față, ci faptul că terenul pentru care intimaților li s-a reconstituit dreptul de proprietate nu se afla la momentul la care s-au formulat cereri la dispoziția Comisiei Locale pentru a se constitui, fiind deja existentă cererea intimaților de reconstituire a dreptului de proprietate, astfel că nu se afla la dispoziția primăriei, nu era în rezerva ei, exista o cerere formulată de intimați nu se mai putea constitui ulterior dreptul de proprietate pentru contestator. Învederează că au o hotărâre judecătorească care atestă faptul că erau îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate pentru 3,56 ha teren, pe raza comunei Bascov, respectiv sentința civilă nr. 5573/2004, astfel că nu se poate vorbi că nu a făcut cea ce trebui și că nu ar fi fost îndreptățiți la reconstituirea pe acel amplasament. Totodată, învederează că există și un text în legea 18/1991 potrivit căruia în zonele de deal reconstituirea dreptului de proprietate se făcea pe vechiul amplasament chiar și extravilan fiind, text de lege pe deplin aplicabil în cauză de față. În ce privește al doilea motiv invocat de contrastator, arată că nu există nici un fel de probleme legate de această reconstituire și de faptul că ar mai fi avut o altă reconstituire pe . ar mai fi trebuit să beneficieze de acest teren. Învederează că urmează să se observe să se vorbește despre terenuri diferite, despre reconstituiri diferite pentru 3,56 ha pe raza comunei Bascov, iar pentru 1,96 ha fiind vorba de un alt teren în baza unui alt rol deținut de către autoarea C. și familia acesteia, iar nu despre terenul din Bascov care provenea de la autorii acesteia, respectiv C. M. și E.. Solicită respingerea contestației în anulare, în principal ca inadmisibilă, și pe fond pentru motivele invocate în scris, cu cheltuieli de judecată, conform chitanței atașată la dosar.
INSTANȚA
Asupra contestației în anulare de față:
Constată că, prin cererea înregistrată la data de 26.09.2014, contestatorul D. G. a formulat în contradictoriu cu intimații B. V., C. J. DE FOND FUNCIAR ARGES, C. C. DE FOND FUNCIAR BASCOV, C. F., P. G., Ș. S. C. V., C. V. I., contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 1761/25.06.2014, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr._/280/2010.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că instanța a reținut că terenul se află în intravilan pentru că la vremea respectivă era în vigoare art. 13 legea 18/1991 care spunea că numai pentru terenurile în intravilan operează reconstituirea pe vechiul amplasament.
Instanța a fost în eroare asupra acestei chestiuni pentru că terenul nu se afla la vremea respectivă în intravilan, ci în extravilan, deci o eroare de fapt, acest lucru rezultând și din înscrisurile depuse de Comisa Locală de Fond Funciar, care reiterează această situație în întâmpinarea depusă la dosarul de contestație în anulare.
Învederează că al doilea considerent pentru care instanța a admis recursul a fost acela că odată ce s-a formulat de către persoanele fizice, foștii proprietari ai autorului căruia i-a aparținut terenul, cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, terenul ar fi devenit indisponibilizat și nu mai putea face obiectul constituirii dreptului de proprietate așa cum este cazul de față, ori în această situație instanța a fost in eroare asupra modului în care a fost soluționată cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, întrucât la dosar se află hotărârea nr. 53/1991 a Comisiei Județene de Fond Funciar care a soluționat acea cerere formulată în anul 1991. Solicită admiterea contestației și rejudecând recursul să fie respins cu cheltuieli de judecată.
P. decizia civilă nr. 1761/25.06.2014, pronunțată de Tribunalul Argeș a fost admis recursul declarat de către C. F. ȘI Ș. S. împotriva sentinței civile nr. 9767/05.12.2013 pronunțată în prezenta cauză de către Judecătoria Pitești, intimați fiind B. V., D. G., C. J. DE FOND FUNCIAR ARGES, C. C. DE FOND FUNCIAR BASCOV, RECLAMANȚII P. G., C. V., C. V. I..
A fost modificată sentința, în sensul că a fost admisă acțiunea precizată și completată. S-a constatat nulitatea absolută a T.P. nr._/27.10.1995 emis pe numele pârâtului D. G. și au fost obligați pârâții să plătească recurenților reclamanți suma de 700 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut următoarele:
Prima instanță a fost învestită cu o acțiune privind constatarea nulității absolute a titlului de proprietate eliberat pârâtului D. G. la data de 27.10.1995, sub nr._ pentru suprafața de 3000 mp, ca urmare a atribuirii nelegale a unui teren ce nu se afla la dispoziția Comisie Locale de Fond Funciar Bascov.
P. decizia de casare, respectiv nr. 464/04.03.2010 (f. 57, dosar recurs nr._/280/2006), tribunalul a dat drept îndrumare instanței de fond să verifice situația juridică a terenului în litigiu, respectiv, dacă la momentul 1991, autoarea reclamanților – recurenți a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra acestuia, pentru a se verifica incidența prevederilor art. 18 din legea 18/1991 R, în ceea ce îl privește pe pârât.
Cu toate acestea, prima instanță nu a înțeles să respecte dispozițiile art. 315 C..
Aceasta, pentru că dacă ar fi făcut-o, ar fi constatat că, la fila 28 a dosarului nr. 1690/2003, se află cererea formulată de către autoarea C. M., în calitate de moștenitoare a părinților săi, C. M. și E., prin care a solicitat suprafața de teren din punctele Vatra satului, Rotărești și Valea Rea, cerere înregistrată sub nr. 1672/13.03.1991 la C. Locală de Fond Funciar Bascov, așa cum însăși această instituție recunoaște prin întâmpinarea formulată la prezenta cale de atac (f. 23, dosar recurs).
Totodată, s-ar fi constatat și că această cerere a vizat suprafața totală de 3, 56 ha, așa cum reiese din cuprinsul sentinței civile nr. 5573/2004, irevocabilă (f. 165, 166, dosar atașat, nr. 1690/2003).
Or, potrivit acestei din urmă hotărâri judecătorești, a fost recunoscută îndreptățirea autoarei C. M. la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul de 3, 56 ha, fiind obligată C. Locală de Fond Funciar Bascov să o pună în posesie pe vechiul amplasament.
Procedând la identificare, conform deciziei de casare, experta M. L., a stabilit că suprafața de 3000 mp, în litigiu, se regăsește atât în procesul verbal de punere în posesie din anul 2006, emis autoarei recurenților, în urma pronunțării sentinței civile sus menționate, nr. 5573/2004, cât și în titlul de proprietate emis pârâtului – intimat și atacat în prezenta cauză.
Or, atâta timp cât, așa cum s-a arătat, la momentul 1991 exista cerere formulată de către C. M., la C. Locală de Fond Funciar Bascov, și cu referire la acest teren (care face parte din întreaga suprafață de 3, 56 ha, deținută la rol de părinții C. M. și E.), este cert că acesta a fost indisponibilizat, nemaiputând fi considerat a fi la dispoziția comisiei pentru a se putea face aplicarea prevederilor art. 18 din legea 18/1991 R și a se atribui ulterior, în anul 1992, legal, pârâtului – intimat în virtutea calității sale de luptător pentru victoria Revoluției din 1989.
Tribunalul nu poate reține susținerea expertului cauzei conform căreia s-a realizat o dublă validare, întrucât, chiar prin întâmpinarea din dosarul de recurs, C. Locală de Fond Funciar Bascov a recunoscut că autoarea recurenților a beneficiat legal de două validări distincte, una pe raza comunei Bascov, de la C. M. și E., de 3, 56 ha, teren rezultat din rolul agricol aflat la fila 120 a dosarului de fond, iar alta pe raza comunei Drăganu, de 1, 92 ha, cu care aceasta a figurat la rolul agricol propriu (f. 112, dosar fond). Pe de altă parte, dacă ar fi avut loc o dublă validare, este cert că suprafața cu care a fost pusă în posesie autoarea recurenților ar fi depășit-o pe cea validată, lucru ce nu s-a întâmplat.
În concluzie, având în vedere și cele expuse, în baza art. 312 C., recursul a fost admis, iar sentința modificată, în sensul admiterii acțiunii, iar titlul intimatului a fost constatat nul, în temeiul art. III lit. a pct. i din legea 169/1997 R.
Totodată, în temeiul art. 274 C., fiind în culpă procesuală, pârâții au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată către reclamanți, în cuantum de 700 lei.
Analizând contestația în anulare, tribunalul reține următoarele:
Excepția de inadmisibilitate a contestației în anulare nu poate fi primită, raportat la motivele de nulitate invocate. Astfel, față de petitul cererii, critica formulată de contestator poate fi inclusă în prima ipoteză a art. 318 C.proc. civ. referitoare la greșelile materiale ce ar determina, în opinia contestatorului, pronunțarea unei soluții eronate.
Dar, contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, care poate fi promovată împotriva hotărârilor irevocabile pentru motivele strict și limitativ prevăzute de art. 317 pct. 1 și 2, respectiv pentru cele prevăzute de art. 318 C.proc. civ.( contestația în anulare specială).
Pentru admisibilitatea unei contestații în anulare speciale, întemeiată pe prevederile art. 318 alin.1 teza I C.proc. civ., este necesar să fie întrunită o singură cerință, și anume dezlegarea dată recursului să fie, într-adevăr, rezultatul unei greșeli materiale, vizând erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, de pildă: anularea recursului ca netimbrat, respingerea unui recurs ca tardiv etc.
P. urmare, textul art. 318 alin.1 teza I C.proc. civ vizează greșeli de fapt, erori materiale, involuntare, iar nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare sau aplicare a unor dispoziții legale, de rezolvare a unei excepții sau a unui incident procedural.
În consecință, prin intermediul unei contestații în anulare speciale, nu pot fi invocate greșeli de judecată.
A crea părților posibilitatea de a se plânge aceleiași instanțe, de modul în care a apreciat probele și a stabilit raporturile dintre părți, respectiv de modul în care a aplicat ori interpretat legea la respectiva stare de fapt, ar însemna să redeschidă părților dreptul de a provoca rejudecarea căii de atac, ceea ce ar transforma contestația în anulare într-o cale ordinară de atac.
Contestația în anulare urmărește așadar neregularități evidente privind actele de procedură, și nu cele referitoare la problemele de fond, cum se invocă în prezenta cauză, cu referire la aplicarea greșită de către instanță a dispozițiilor legale, contestatorul susținând că instanța a reținut greșit că trebuia făcută reconstituirea pe vechiul amplasament în favoarea intimaților, de unde se deduce că instanța a reținut că terenul se află în intravilan pentru că la vremea respectivă era în vigoare art. 13 legea 18/1991 care spunea că numai pentru terenurile în intravilan operează reconstituirea pe vechiul amplasament.
În același sens, contestatorul a susținut că instanța a fost în eroare asupra acestei chestiuni pentru că terenul nu se afla la vremea respectivă în intravilan, ci în extravilan, deci o eroare de fapt, acest lucru rezultând și din înscrisurile depuse de Comisa Locală de Fond Funciar, precizând totodată că al doilea considerent pentru care instanța a admis recursul, a fost acela că odată ce s-a formulat de către persoanele fizice, foștii proprietari ai autorului căruia i-a aparținut terenul, cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, terenul ar fi devenit indisponibilizat și nu mai putea face obiectul constituirii dreptului de proprietate așa cum este cazul de față.
Toate aceste aspecte țin de legalitatea și temeinicia deciziei atacate cu contestație în anulare, susținerile formulate fiind invocate și examinate de instanța de recurs, găsite însă nefondate.
În consecință, dat fiind faptul că motivele invocate de contestatoare în susținerea prezentei contestații în anulare, nu se încadrează în textul art. 318 alin.1 teza I C.proc. civ., contestația în anulare va fi respinsă.
În temeiul art. 274 C.proc. civ., tribunalul va obliga pe contestator la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către intimatul C. F..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția de inadmisibilitate.
Respinge ca nefondată contestația în anulare împotriva deciziei civile nr. 1761/25.06.2014, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr._/280/2010, formulată de contestatorul D. G. în contradictoriu cu intimații B. V., C. J. DE FOND FUNCIAR ARGES, C. C. DE FOND FUNCIAR BASCOV, C. F., P. G., Ș. S. C. V., C. V. I.
Obligă contestatorul la 500 lei cheltuieli de judecată către intimatul C. F..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Ianuarie 2015
Președinte, A. M. P. | Judecător, C. D. | Judecător, M. V. |
Grefier, M. L. |
red.M.V.
dact.C.E.C./4 exp.
09.02.2015.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 18/2015. Tribunalul ARGEŞ | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 114/2015.... → |
|---|
