Fond funciar. Decizia nr. 96/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 96/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 06-02-2015 în dosarul nr. 96/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 96/2015
Ședința publică de la 06 Februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE G. D. N.
Judecător R. V.
Judecător A. M.
Grefier E. N.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor formulate de recurenții-pârâți B. Speranța, C. L. de Fond Funciar Rătești și C. Județeană de Fond Funciar Argeș, împotriva sentinței civile nr.925/23.09.2014 pronunțată de Judecatoria Topoloveni în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant T. F., având ca obiect fond funciar.
Dezbaterile și lucrările dosarului au fost consemnate în încheierea de ședință publică din 28 ianuarie 2015, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru a da posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise, în baza art. 146 Cod Procedură Civilă, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, când a deliberat.
TRIBUNALUL
Asupra recursurilor civile de față constata:
Prin cererea introductivă de instanță din dosarul nr._ 25.08.2010, reclamantul T. F. a chemat în judecată pe pârâtele C. L. DE FOND FUNCIAR RĂTEȘTI, C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR ARGEȘ (denumite în continuare comisia locală și comisia județeană) și B. SPERANȚA, solicitând să se dispună obligarea celor două comisii de fond funciar la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața totală de 34,50 ha. teren situat pe raza comunei C., județul Argeș, donat de bunicul reclamantului, C. N.C., mamei acestuia, E. C. C., prin actul de donație transcris la grefa Tribunalului Ilfov – Secția notariat la nr.2536, dosar nr.4069/1945 din data de 03.03.1945, anularea în parte a hotărârii comisiei județene nr.1438/27.05.2005, anexa 37, prin care a fost validată pârâta B. Speranța, în calitate de unică moștenitoare a defunctului C. N.C., respectiv fiica lui M. I. Gh.S., care la rândul ei este fiică a lui C. N.C., în favoarea căreia s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 42,50 ha. teren arabil situat pe raza comunei C., deși dreptul acesteia potrivit aceluiași act de donație a fost de numai 20 ha, precum și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul susține că prin cererea înregistrată sub nr.49/09.11.2005 la Primăria comunei Rătești, a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 34,50 ha, cerere respinsă pe motiv că reclamantul nu a făcut dovada calității de moștenitor și a continuității dreptului de proprietate. Împotriva hotărârii comisiei locale reclamantul a formulat contestația înregistrată sub nr.3590/20.08.2007, trimisă spre competentă soluționare comisiei județene cu adresa nr.3676/2007 și înregistrată sub nr.RS/372/24.08.2007. Reclamantul susține că pârâta comisia județeană nu a soluționat contestația înregistrată sub nr.3590/20.08.2007, deși acesta a solicitat expres soluționarea contestației și la data de 22.07.2010, însă nu a primit o soluționare. Întrucât dosarul de reconstituire a dreptului de proprietate a dispărut din arhiva Primăriei Rătești, reclamantul a solicitat Judecătoriei Topoloveni, soluționarea contestației formulate împotriva hotărârii comisiei locale de respingere a cererii sale de reconstituire a dreptului de proprietate, în calitate de moștenitor al mamei sale C. C.E., căsătorită T. M.. Cauza a format obiectul dosarului nr._ soluționat prin sentința civilă nr.415/21.05.2009, prin care a fost admisă plângerea reclamantului, instanța dispunând reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea acestuia pentru suprafața de 34,50 ha teren arabil pe raza comunei Rătești, a fost anulată în parte hotărârea comisiei județene nr.1438/27.05.2004 în ceea ce o privește pe pârâta B. Speranța, constatându-se că aceasta este îndreptățită la reconstituire, numai pentru suprafața de 20 ha teren arabil situată pe raza localității Rătești, județul Argeș, și nu de 32,50 ha. Tribunalul Argeș, judecând recursurile declarate împotriva sentinței civile nr.415/2009, a respins ca prematur formulată plângerea reclamantului. Întrucât sentința civilă nr.415/2009 a fost modificată pe considerentul că, reclamantul a sesizat instanța de judecată fără a aștepta împlinirea termenului de 30 de zile de la înregistrarea contestației la comisia județeană, cu încălcarea prevederilor art.53 alin.2 din Legea nr.18/1991, reclamantul a solicitat din nou acestei comisii la data de 22.07.2010 soluționarea contestației sale, la care nici până în prezent nu a primit vreun răspuns. În opinia reclamantului, această situație echivalează cu un refuz nejustificat din partea comisiei județene, contestatorul având deschisă calea unei acțiuni în justiție în vederea soluționării cererii sale de reconstituire a dreptului de proprietate. La data de 03.03.1945 C. N.C. a împărțit proprietățile sale prin actul de donație transcris sub nr.2536, celor patru fii și fiice, printre care C. C.E., mama reclamantului, căreia i-a donat un trup de moșie loc arabil în . în suprafață de 34,50 ha. Din aceeași moșie, C. C. a înzestrat-o și pe fiica sa M. I. Gh.S., în speță mama pârâtei B. Speranța, cu suprafața de 20 ha teren arabil. Reclamantul s-a adresat comisiei locale cu cerere de reconstituire formulată în baza Legii nr.247/2005, întocmindu-se dosarul nr.49/2005, cerere respinsă de comisia locală pe motiv că reclamantul a depus actele solicitate tardiv. Împotriva hotărârii comisiei locale petentul a formulat contestația înregistrată sub nr.3590/20.08.2007, nesoluționată până în prezent. În ce privește hotărârea comisiei județene prin care pârâtei B. Speranța i s-a reconstituit dreptul de proprietate în considerarea aceluiași act de donație, reclamantul susține că aceasta este beneficiara titlului de proprietate nr._/22.02.2002 prin care i se reconstituise anterior în baza Legii nr.18/1991 dreptul de proprietate pentru suprafața de 10 ha din cele 20 ha, la care avea dreptul potrivit actului de donație. Prin urmare, în baza Legii nr.247/2005, pârâta era îndreptățită numai la diferența de 10 ha față de suprafața reconstituită inițial. Astfel, pârâtei îi revine ca drept de moștenire de pe urma mamei sale, M. I. Gh.S. suprafața totală de 20 ha teren arabil și nu 42,50 ha, suprafață validată prin hotărârea comisiei județene nr.1438/27.05.2005.
În drept, cererea a fost întemeiată pe art.8 alin.1, art.11 alin.2 ind.1 din Legea nr.18/1991, art.1 pct.2 din Legea nr.247/2005 și art.III alin.1 ind.1 lit.a) din aceeași lege.
Prin întâmpinare (fila 52 vol.I), pârâta B. Speranța a invocat excepția prematurității cererii de chemare în judecată și excepția lipsei calității procesuale pasive (excepții respinse prin decizia de casare nr.525/04.03.2014, pronunțată în cauză de Tribunalul Argeș).
Prin adresa nr.44/15.02.2011, pârâta comisia locală a susținut că cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de reclamant în baza Legii nr.247/2005 nu se regăsește în arhiva Primăriei comunei Rătești, în prezent existând numai tabelul cu cereri respinse în baza acestei legi, unde reclamantul este înregistrat cu cererea nr.49/09.11.2005, având ca obiect reconstituirea suprafeței de 34 ha teren, cerere respinsă prin hotărârea comisiei locale nr.2/15.02.2006, pe considerentul că nu a făcut dovada continuității dreptului de proprietate și nu a făcut dovada calității de moștenitor. Împotriva hotărârii comisiei locale, reclamantul a formulat contestația înregistrată sub nr.3590/20.08.2007, înaintată prin adresa nr.3676/24.08.2007 către comisiei județeană în vederea soluționării.
La data de 10.05.2011 reclamantul a depus la dosar o cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._/06.07.2004 emis pe numele pârâtei B. Speranța (fila 204 vol.I).
Prin decizia civilă nr.525/04.03.2014 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr._, s-a dispus admiterea recursului declarat de reclamantul TONCESU F. împotriva sentinței civile nr.1145/2012 pronunțată de Judecătoria Topoloveni, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Topoloveni, în rejudecare formându-se dosarul nr._ .
Prin sentința civilă nr.925/23.09.2014 pronunțată de Judecatoria Topoloveni in rejudecare, a fost admisă cererea de chemare în judecată completată și precizată. Instanta a admis plângerea formulată de reclamantulT. F. în contradictoriu intimatele C. LOCALA DE FOND FUNCIAR RATEȘTI C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR ARGEȘ și B. SPERANȚA..
A fost anulată, în parte, hotărârea Comisiei Județene de Fond Funciar Argeș nr.1438/27.05.2004 și anexa prin care pârâta B. Speranța a fost validată cu suprafața de 32,50 ha teren arabil situat pe raza ., în calitate de moștenitoare a defunctului C. C..
S-a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._/06.07.2004 emis de C. Județeană de Fond Funciar Argeș pe numele pârâtei B. Speranța, în calitate de moștenitoare a defunctului C. C., pentru suprafața de 32,50 ha teren arabil extravilan situat pe raza ..
S-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantului T. F. pentru suprafața de 34,50 ha teren arabil extravilan situat pe raza localității Rătești, judetul Argeș, prezentat de expertul topograf D. F. în anexele 6 și 7 ale raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză, ce fac parte integrantă din prezenta sentință.
A fost obligată pârâta C. Județeană de Fond Funciar Argeș la emiterea titlului de proprietate pe numele reclamantului T. F., în calitate de moștenitor al defunctei T. (C.) C.E..
Au fost obligate în solidar pârâtele C. L. de Fond Funciar Rătești și C. Județeană de Fond Funciar Argeș să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 7200 lei, efectuate în primul ciclu procesual și recurs.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit evidenței cu cererile respinse în baza Legii nr.247/2005 comunicate la dosar de pârâta C. L. de Fond Funciar Rătești (filele 69-76), prin cererea înregistrată sub nr.49/09.11.2005 (poziția 34), reclamantul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 34 ha teren arabil în baza Legii nr.247/2005, față de care s-a formulat propunere de respingere prin hotărârea comisiei locale nr.2/15.02.2006 (fila 89 dosar rejudecare).
În primul ciclu procesual, pârâta a invocat împrejurarea că la Primăria comunei Rătești nu se mai găsește cererea de reconstituire formulată de reclamant (răspunsul la întrebarea nr.1 din interogatoriu, fila 79 vol.I).
Prin adresa nr._/07.02.2011, Instituția Prefectului – Județul Argeș a comunicat la dosar relații în sensul că reclamantul a formulat contestație împotriva hotărârii comisiei locale de respingere a cererii nr.49/09.11.2005, înaintată în termen legal la comisia județeană, însă „aceasta a lăsat la aprecierea instanței de judecată, deoarece litigiul în cauză făcea obiectul dosarului nr._ ” (fila 110).
Dosarul nr._ care a avut aceleași părți și același obiect, a fost soluționat de Judecătoria Topoloveni prin sentința nr.415/27.05.2009, modificată de Tribunalul Argeș în recursul declarat de pârâta B. Speranța, prin decizia nr.662/R/2010 dispunându-se respingerea plângerii reclamantului ca prematur formulată.
Prin decizia nr.525/04.03.2014 de casare a sentințeipronunțată în cauza dedusă judecății (sentință argumentată în esență pe prematuritatea cererii reclamantului, ca și decizia nr.662/R/2010), s-a reținut că procedura administrativ jurisdicțională are caracter facultativ și gratuit în conformitate cu art.21 alin.4 din Constituția României, urmând ca instanța să statueze cu privire la îndreptățirea reclamantului la reconstituire pentru terenul în litigiu în suprafață de 32,5 ha situat în extravilanul comunei Rătești.
Terenul în litigiu este terenul reconstituit pârâtei prin titlul de proprietate nr._/06.07.2004 (fila 21 vol.I), în suprafață de 32,5 ha situat în extravilanul comunei Rătești, tarlaua 93, . N - drum exploatare, E - proprietăți particulare, S - O. A., V- drum exploatare, referitor la care reclamantul a susținut că este terenul donat de bunicul acestuia, C. N. C., mamei sale E. C. C. prin actul de donație încheiat la data de 03.03.1945 transcris de grefa Tribunalului Argeș sub nr.549/14.03.1945 atașat cererii de chemare în judecată.
Prin actul de donație invocat de reclamant în cauză, E. C. C. a primit de la tatăl ei „suprafața de treizeci și patru și jumătate hectare teren arabil” (34,5 ha) situat în ..
Reclamantul susține că acest teren a fost reconstituit în mod nelegal pârâtei B. Speranța, nepoata autorului C. N. C. și fiica M. I. Gh.S., descendenta de gradul I a acestuia.
Din conținutul actului de donație încheiat la data de 03.03.1945, rezultă că autorul C. N. C. a avut 4 copii, pe I. C.C., M. I. Gh.S. (mama pârâtei), E. C. C. (mama reclamantului) și N. Ghe O..
Prin întâmpinarea depusă la dosar în primul ciclu procesual (fila 52 vol.I), pârâta B. Speranța a formulat următoarele apărări sintetizate astfel: - este adevărat că potrivit actului invocat de reclamant, suprafața de 34,5 ha i-a fost donată mamei reclamantului de către autorul comun C. N.C.; - în afara acestui teren autorul comun mai deținea și alte suprafețe de teren, aspect pe care reclamantul a omis să îl menționeze, în total 134,5 ha, conform fișei de expropriere a moșiei din data de 10.06.1947; - titlul de proprietate nr._/ 06.07.2004 a cărui nulitate se solicită a fost emis pe numele pârâtei în calitate de moștenitoare (descendentă de gr.II) a antecesorului C. N.C. și nu în calitate de moștenitoare a fiicei acestuia M. I. Ghe S.; - suprafețele de teren menționate în actul de donație nu au niciun fel de legătură cu suprafața menționată în titlul de proprietate nr._/06.07.2004 emis pe numele pârâtei; - pe numele mamei pârâtei, M. I. Ghe S., s-a emis titlul de proprietate nr._/22.02.2002 pentru terenul arabil în suprafață de 10 ha, reconstituire care s-a făcut în nume propriu și nu ca moștenitoare a autorului C. C.; - din suprafața de 20 ha teren menționată în actul de donație, mama pârâtei a beneficiat de o reconstituire parțială pentru suprafața de 10 ha conform titlului de proprietate nr._/22.02.2002.
Prezentarea apărărilor pârâtei B. Speranța în cadrul analizei cererii introductive s-a făcut cu scopul de a vedea în ce măsură se coroborează susținerile și apărările părților și care sunt chestiunile de fapt contestate în cauză.
Instanța a reținut că părțile au recunoscut în proces actul de donație prin care la data de 03.03.1945 antecesorul C. N.C. a transmis în mod irevocabil celor 4 copii suprafețe de teren determinate prin întindere și vecinătăți, pe care ei le stăpâneau de mai multă vreme, astfel cum se arată expres în partea finală a actului.
Totodată, s-a reținut că pârâta B. Speranța a recunoscut în proces, ca de altfel și cele două comisii de fond funciar, calitatea reclamantului de descendent de gr.I al defunctei E. C. C..
Și reclamantul a recunoscut calitatea pârâtei B. Speranța de descendentă de gr.I a defunctei M. I. Ghe S., reclamantul și pârâta B. Speranța fiind rude colaterale de gr.IV, respectiv veri primari.
Reclamantul invocă nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._/06.07.2004 și anulabilitatea hotărârii de validare nr.1438/27.05.2004, solicitând desființarea celor două acte emise în mod nelegal pe numele pârâtei B. Speranța pentru suprafața de 32,5 ha teren arabil extravilan la care nu era îndreptățită conform actului de donație, acest teren aparținând mamei reclamantului, E. C. C. și nu mamei pârâtei, M. I. Gh.S..
S-a constatat că prin actul de donație din 03.03.1945 (fila 9 vol.I) antecesorul C. N.C. i-a transmis mamei pârâtei un teren în suprafață de 20 ha situat în ..
Pârâta a afirmat că titlul său de proprietate nu are nicio legătură cu terenul dobândit de mama acesteia prin actul de donație, însă apărarea pârâtei este infirmată de probele administrate în cauză.
În răspunsul la interogatoriu, pârâta comisia locală a susținut faptul că în arhiva Primăriei comunei Rătești nu se mai găsesc actele care au stat la baza validării pârâtei B. Speranța pentru suprafața de 32,5 ha, „întrucât în perioada 2000-2010 persoanele responsabile cu arhiva instituției noastre și-au schimbat locul de muncă, iar în prezent aceste persoane nu mai lucrează la noi”.
În același sens este și răspunsul la întrebarea nr.4 din interogatoriu, vizând actele primare de proprietate prezentate de pârâtă în baza cărora i s-a reconstituit suprafața de 32,5 ha teren arabil.
În rejudecare, prin încheierea de repunere pe rol a cauzei din data de 04.07.2014 s-a dispus suplimentarea probatoriului cu relații de la C. L. de Fond Funciar Rătești pentru a comunica la dosar copii conforme cu originalul de pe următoarele înscrisuri: -cererea de reconstituire formulată de pârâta B. Speranța pentru suprafața de 32,5 ha, în baza căreia s-a emis titlul de proprietate nr._/06.07.2004; -actul/actele primare de proprietate anexate cererii de reconstituire formulate de pârâta B. Speranța pentru suprafața de 32,5 ha; -procesul-verbal de punere în posesie emis pe numele pârâtei B. Speranța pentru suprafața de 32,5 ha; -cererea de reconstituire formulată de S. M. pentru suprafața de 10 ha în baza căreia s-a emis titlul de proprietate nr._/22.02.2002; -actul/actele primare de proprietate anexate cererii de reconstituire formulate pentru suprafața de 10 ha; -alte acte de reconstituire emise pe numele pârâtei sau autoarei M. I. Ghe.S. precum și documentația premergătoare; - actele de reconstituire emise anterior intrării în vigoare a Legii nr.247/2005 pe numele reclamantului sau a autoarei E. C. C. precum și documentația premergătoare.
Prin adresa nr.4859/05.09.2014 (fila 57 dosar rejudecare), pârâta comisia locală a comunicat la dosar printre altele, cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de pârâta B. Speranța înregistrată sub nr.205/01.04.1998, cerere formulată în calitate de nepoată a lui C. C., prin care solicita „acordarea dreptului de moștenire conform Legii nr.1/2000” (fila 115 dosar rejudecare).
C. locală a arătat care au fost actele primare de proprietate anexate cererii de reconstituire formulate de pârâta B. Speranța: act de donație din 14 martie 1945 (fila 104 dosar rejudecare), certificat de moștenitor suplimentar nr.92/2006 (fila 110 dosar rejudecare) și declarații de martori.
Astfel se confirmă în cauză susținerea reclamantului, în sensul că hotărârea comisiei județene de fond funciar nr.1438/27.05.2014 (fila 113 dosar rejudecare) precum și titlul de proprietate nr._/06.07.2004 care i-a urmat, emise pe numele pârâtei B. Speranța au avut la bază actul de donație al bunicului lor C. N.C..
Tot astfel, instanța a reținut că relațiile comunicate de comisia locală în rejudecare, coroborate cu înscrisurile analizate anterior, demonstrează netemeinicia apărărilor pârâtei B. Speranța, care prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 25.10.2010, a susținut că suprafața de 32,5 ha reconstituită prin titlul său de proprietate nu s-a făcut în baza actului de donație, fiind un teren fără nicio legătură cu actul de donație.
Pentru identificarea terenului în litigiu în primul ciclu procesual s-au administrat următoarele expertize menționate în ordinea depunerii lor la dosarul cauzei: - raport de expertiză extrajudiciară efectuat de exp.topograf C. P. la cererea reclamantului (fila 153 vol.I); - raport de expertiză judiciară efectuat de exp. topograf C. G. la propunerea reclamantului (fila 236 vol.I); - raport de expertiză judiciară efectuat de exp.topograf D. F. (fila 36 vol.II) la propunerea reclamantului, căruia i s-a încuviințat o nouă expertiză prin încheierea din 02.11.2011 (fila 268 vol.I), având în vedere contradicțiile între părerile primilor doi experți.
În raportul de expertiza extrajudiciară C. P., s-a constatat o suprapunere totală între terenul donat mamei reclamantului de 34,5 ha și terenul de 32,5 ha reconstituit pârâtei B. Speranța prin titlul de proprietate nr._/06.07.2004, suprapunere redată în planșa C anexă la raport (fila 159 vol. I).
În raportul de expertiza judiciară C. G. s-a constatat că, dimpotrivă, nu există suprapunere de terenuri, ținând cont de faptul că terenul reclamantului, conform vecinătăților din actul de donație, a informațiilor primite de la reprezentantul Primăriei comunei Rătești și a înscrisurilor puse la dispoziție de acesta, anexate la raport, cu privire la existența Vaii Vlădeasca, terenul în suprafață de 34,5 ha poate fi amplasat în ., iar terenul pârâtei B. Speranța se află în tarlaua 93, conform titlului de proprietate nr._/06.07.2004, cât și a măsurătorilor efectuate în teren, opinia expertului fiind aceea că nu există identitate de amplasament.
În raportul de expertiza judiciară D. F. s-a constatat că între terenul pe care reclamantul solicită reconstituirea dreptului de proprietate, cu vecinătățile evidențiate în actul de donație întocmit la data de 03.03.1945, și terenul reconstituit pârâtei, cu vecinătățile din titlul de proprietate nr._/06.07.2004, nu există identitate ca amplasament fizic, dar există identitate în ceea ce privește actul de donație.
Terenul reconstituit pârâtei B. Speranța prin titlul de proprietate nr._/06.07.2004 nu este reconstituit pe vechiul amplasament, dar are la bază actul de donație.
Conform actului de donație, terenul din titlul de proprietate nr._/06.07.2004 în suprafață de 32,50 ha atribuit pârâtei B. Speranța corespunde în totalitate cu terenul donat de C. N.C. fiicei sale E. C.C., autoarea reclamantului.
Nu în ultimul rând. se impune a remarca aspectul că titlul de proprietate emis pe numele pârâtei nu a fost precedat de un proces-verbal de punere în posesie sau de o schiță care să ateste reperele terenului arabil extravilan în suprafață de 32,50 ha.
În concluzie, având în vedere situația de fapt analizată anterior, coroborând probele administrate în cauză cu părerile experților topografi D. F. și C. P. (lucrarea expertului C. venind în contradicție nu numai cu lucrările celorlalți experți, dar și cu celelalte probe de la dosar), instanța a conchis în sensul că suprafața de 32,50 ha teren arabil extravilan reconstituită pârâtei prin titlul de proprietate nr._/06.07.2004 reprezintă terenul arabil extravilan donat mamei reclamantului E. C. C. la data de 03.03.1945 (în suprafață de 34,50 ha), în speță fiind incidente dispozițiile art.III alin.1 lit.a) din Legea nr.169/1997, titlul de proprietate și hotărârea de validare fiind emise în favoarea unei persoane care nu era îndreptatită a primi acest teren.
În consecință, în temeiul art.III alin.1 lit.a) din Legea nr.169/1997. instanța a admis cererea de chemare în judecată completată și precizată, a anulat în parte hotărârea comisiei județene nr.1438/27.05.2004 și anexa prin care pârâta B. Speranța a fost validată cu suprafața de 32,50 ha teren arabil situat pe raza ., în calitate de moștenitoare a defunctului C. C. și a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._/06.07.2004 emis pe numele pârâtei B. Speranța pentru acest teren.
Reținând că reclamantul a făcut dovada dreptului primar de proprietate al mamai sale T. (C.) C.E. asupra terenului arabil în suprafață de 34,50 ha cu actul de donație încheiat la data de 03.03.1945 de antecesorul C. N.C., teren pentru care a declanșat procedura administrativ jurisdicțională în baza Legii nr.247/2005, instanța a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantului T. F. pentru suprafața de 34,50 ha teren arabil extravilan situat pe raza localității Rătești, judetul Argeș, prezentat de expertul topograf D. F. în anexele 6 și 7 ale raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză, ce fac parte integrantă din prezenta sentință, în conformitate cu art.11 alin.1 și alin.2 ind.1 din Legea nr.18/1991.
Potrivit acestor norme de drept, suprafața adusă în cooperativa agricolă de producție este cea care rezultă din: actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidențele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori.
Terenurile preluate abuziv de cooperativele agricole de producție de la persoanele fizice, fără înscriere în cooperativele agricole de producție sau de către stat, fără nici un titlu, revin de drept proprietarilor care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, pe vechile amplasamente, dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane.
Impotriva sentintei pronuntata de Judecatoria Topoloveni au declarat recurs, in termen legal, paratele Babeanu S., C. Locala de Fond Funciar Ratesti si C. Judeteana de fond Funciar Arges.
Parata Babeanu S. a criticat hotararea ca nelegala, invocandu-se urmatoarele:
Din motivarea sentintei nu rezulta ca titlul de proprietate a fost emis pe numele paratei in calitate de mostenitoare a bunicului matern C. C., iar nu dupa mama, M. I.. Gh. S., beneficiara actului de donatie. Prin urmare, reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafata de teren mentionata in titlu nu are legatura cu suprafetele donate de autorul comun fiicelor lor.
Aceasta situatie reiese si din hotararea de validare, intrucat reconstituirea s-a facut dupa autorul-bunic, parata avand calitatea de nepoata de fiica si fiind singurul mostenitor care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma bunicului. Faptul ca nu exista legatura intre suprafetele donate si cele reconstituite prin titlu reiese si din imprejurarea ca, in temeiul actului de donatie, s-a facut reconstituirea dreptului in favoarea mamei paratei, in nume propriu, emitandu-se TP nr._/2002, care priveste doar jumatate din terenul dobandit prin donatie.
Sustinerile paratei sunt confirmate de inscrisul existent la dosar si intocmit in anul 1947 de catre C. Centrala de Reforma Agrara si din continutul caruia reiese ca, la acea vreme, autorul C. C. mai detinea in proprietate si alte terenuri, in suprafata totala de 134,5 ha, distinct de cele donate.
Instanta de fond nu a avut in vedere constatarile expertului, potrivit carora nu exista suprapunere intre suprafata de 32,5 ha din titlul paratei si suprafata de 34,5 ha, donata mamei reclamantului, astfel incat reconstituirea dreptului in favoarea paratei nu afecteaza cu nimic indreptatirea reclamantului la reconstituire pentru suprafata distincta.
S-a solicitat modificarea sentintei, in sensul respingerii cererii fata de parata.
In drept, au fost invocate disp. art.304 alin.1 C.pr.civ.
Parata CJFF Arges a criticat sentinta nr.925/2014, sub aspectul obligarii sale la plata cheltuielilor de judecata.
S-a sustinut ca solutia este data cu incalcarea si aplicarea gresita a legii, intrucat, potrivit art.51 din Legea nr.18/1991, CJFF actioneaza ca un organ administrativ-juridisdictional, neputand fi obligata la plata de cheltuieli de judecata pentru solutiile pronuntate.
Obligarea la plata cheltuielilor de judecata este nelegala si prin prisma faptului ca nu se poate retine CJFF nicio culpa, ea actionand, pentru indeplinirea atributiilor, in urma sesizarilor inaintate de CLFF.
S-a mai aratat ca masura obligarii la plata cheltuielilor de judecata este lipsita de eficienta, intrucat CJFF nu are patrimoniu propriu, calitatea procesuala conferita de lege fiind limitata.
S-a aratat ca practica instantelor este in sensul sustinerilor paratei.
In drept, au fost, invocate disp. art.304 pct.9 C.pr.civ., solicitandu-se judecarea cauzei in lipsa partii.
In fine, prin recursul sau, CLFF Ratesti a solicitat modificarea sentintei si respingerea actiunii, pentru urmatoarele argumente:
Solutia instantei este nelegala, singurul argument pentru anularea TP emis pe numele paratei Babeanu fiind acela ca, desi nu exista identitate ca amplasament fizic, exista identitate in ceea ce priveste actul de donatie ce a stat la baza reconstituirii in favoarea paratei, reconstituire ce nu s-a facut pe vechiul amplasament.
Or, sustine parata CLFF, in aceasta situatie nu se poate dispune reconstituirea dreptului in favoarea reclamantului pe amplasamentul identificat in anexele 6 si 7 din raport, intrucat acest teren este extravilan, iar dispozitiile legii fondului funciar nu obliga la reconstituirea terenurilor extravilane pe anumite amplasamente.
Pe de alta parte, desi anuleaza hotararea de validare a paratei Babeanu pentru 32,5 ha, dispune reconstituirea dreptului in favoarea reclamantului pe un amplasament mai mare, pentru diferenta de 2 ha neputandu-se face reconstituirea in natura, intrucat nu exista teren liber, reclamantul fiind indreptatit la despagubiri.
Indiferent de succesiunea actelor de donatie, intereseaza ca nu exista identitate de amplasament intre actele primare invocate de parti, motivarea instantei fiind contradictorie din moment ce retine ca exista identitate intre terenul donat autoarei reclamantului si terenul reconstituit paratei Babeanu, desi reconstituirea nu s-a facut pe vechiul amplasament.
Cel de-al doilea motiv de recurs priveste obligarea CLFF la plata cheltuielilor de judecata. Comisiile nu sunt in culpa pentru situatia creata, culpa apartinand persoanelor fizice care au utilizat actele de donatie analizate. Comisiile aveau obligatia de a primi actele si de a analiza daca persoanele sunt sau nu indreptatite la reconstituire, necunoscand succesiunea transmisiunilor de drepturi catre autoarele partilor. In acest context, nu se justifica exonerarea paratei Babeanu de plata cheltuielilor de judecata.
Intimatul-reclamant T. F. a solicitat, prin intampinarea depusa, respingerea recursurilor, ca nefondate.
Analizand actele si lucrarile dosarului, raportat la criticile formulate de parate, tribunalul retine urmatoarele:
Pentru inceput, este important a se sublinia ca instanta de recurs analizeaza temeinicia si legalitatea sentintei contestate prin prisma motivelor invocate de recurent/recurenti, limitele investirii fiind stabilite prin cererea de recurs, cum reiese din interpretarea coroborata a disp. art.303, 304, 3041 si 306 C.pr.civ. Instanta poate invoca, din oficiu, motive de nelegalitate a sentintei doar in masura in care sunt motive de nulitate de ordine publica, pentru celelalte aspecte operand principiul disponibilitatii de vointa a partilor.
Or, analiza criticilor aduse de cele trei recurente conduc la concluzia ca niciuna nu a pus in discutie legalitatea si temeinicia sentintei sub aspectul solutiei primei instante, de a constata indreptatirea reclamantului la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafata de 34,5 ha, in calitate de mostenitor al memei sale, C. E., potrivit actului de donatie nr.2536/1945. Se observa astfel ca parata Babeanu aduce critici doar cu privire la anularea titlului său si a hotararii de validare, in vreme ce CLFF Ratesti critica solutia de anulare a validarii si titlului emis in favoarea paratei Babeanu, corelativ cu solutia de obligare la reconstituirea dreptului in favoarea reclamantului in natura, pe amplasamentul atribuit paratei prin TP desfiintat, fara a mai reitera in recurs apararile de la fond, privind legalitatea hotararii de respingere a cererii reclamantului, ca urmare a nedovedirii de catre acesta a continuitatii dreptului de proprietate.
Rezulta, asadar, ca. in ceea ce priveste capatul de cerere formulat de reclamant, avand ca obiect obligarea comisiilor de fond funciar la reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafetei de 34,5 ha, sentinta pronuntata de Judecatoria Topoloveni a intrat in puterea lucrului judecat, neputand fi pusa in discutie, in absenta unor motive de recurs invocate de partile interesate, indreptatirea reclamantului la a beneficia de reconstituire, ci doar modul in care se va face efectiv reconstituirea.
Revenind la motivele de recurs cu care tribunalul este investit, tribunalul constata ca recursul paratei Babeanu este fondat.
Astfel, motivul de nulitate a hotararii de validare emisa de CJFF Arges, nr.1438/2004, si a TP nr._/2004 emis pe numele paratei, invocat de catre reclamantul T., a fost acela ca reconstituirea s-a facut in favoarea unei persoane neindreptatite, dreptului de proprietate asupra suprafetei in discutie apartinand, potrivit actului primar de care parata s-a folosit, actul de donatie din 1945, mamei reclamantului, E. C. C., iar nu paratei. Instanta de fond a retinut aceasta situatie ca reala, apreciind intemeiat motivul de nulitate sustinut de reclamant.
In legatura cu procedura de reconstituire a dreptului de proprietate in favoarea paratei Babeanu, tribunalul constata ca, prin cererea nr.205/1998, parata a solicitat, in calitate de nepoata a lui C. C., acordarea dreptului de mostenire, conform Legii nr.1/2000, mentionandu-se ca se anexeaza actele doveditoare (f.24 dosar_ ). Raspunzand la interogatoriu, CLFF Ratesti a sustinut ca actele privind reconstituirea dreptului de proprietate in favoarea paratei, nu se mai gasesc in arhiva sa (f.92-93 dosar fond initial), precum si faptul ca parata a fost validata ca si mostenitoare a autorului C. C.. In acest sens este si adresa nr.44/2011 emisa de CLFF Ratesti (f.113 dosar initial). Verificand actele dosarului nr._, atasat, avand ca obiect plangerea initiala formulata de reclamant si respinsa, ca prematura, tribunalul constata ca nu a fost posibila obtinerea de la CLFF Ratesti a actelor ce au stat la baza reconstituirii in favoarea paratei nici cu ocazia acelei judecati, C. sustinand ca dosarul se afla la ADS Arges. In consecinta, instanta de fond investita la acel moment s-a adresat ADS care, prin adresa nr.623/2007 (f.77) a inaintat copia cererii paratei Babeanu S. L. nr.205/1998 si avizul nr.1945/10.06.1947, emis de C. Centrala de Reforma Agrara (f.79), ca si act doveditor atasat cererii. Or, acest aviz a fost invocat de catre parata Babeanu permanent ca si act care face dovada existentei dreptului de proprietate al autorului si al indreptatirii sale la reconstituire, ca si nepoata de fiica, din analiza lui rezultand ca la acel moment, 10.06.1947, deci ulterior donarii catre cei patru copii a suprafetelor mentionate in actul intocmit in anul 1945, autorul C. C. figura inscris in evidente cu o proprietate agricola totala de 134,5 ha, situata in Vranesti- Muscel, si Suseni -Arges, Comisa decizand sa ramana in rezerva proprietarului suprafata de 50 ha, 42,5 ha, in jud. Arges, iar 7,5 ha in Vranesti-Muscel.
In ciuda acestei pozitii constante exprimata de CLFF Ratesti, cu ocazia rejudecarii prezentei cauze parata Comisie „descopera” actele primare de proprietate atasate cererii de reconstituire de catre parata Babeanu S. si le inainteaza, sustinand ca actul primar consta in actul de donatie din 14.03.1945 (f.54 dosar rejudecare). Or, instanta de fond nu a analizat in nici un fel aceasta pozitie oscilanta a CLFF, nu a pus sub semnul intrebarii informatiile oferite dupa mai bine de 7 ani in care a sustinut continuu ca in arhiva sa nu se mai regaseste altceva decat cererea de reconstituire formulata de parata, cu atat mai mult cu cat acestea se contrazic cu relatiile inaintate de ADS in dosarul atasat. In plus, tribunalul observa, din analiza acestor relatii oferite de CLFF Ratesti, ca se sustine ca cererii paratei au fost atasate actul de donatie, certificatul suplimentar nr.92/2006 si declaratii de martor. Or, cererea paratei dateaza din anul 1998, potrivit acelorasi relatii, fiind imposibil ca in sustinerea ei sa se ataseze un certificat emis 18 ani mai tarziu, ulterior emiterii HCJFF de validare si a TP contestat. Pe de alta parte, presupusele declaratii de martori atasase de parata cererii nu se regasesc in documentatia inaintata de comisie, singura declaratie depusa fiind aferenta cererii formulate de reclamant (f.108). In aceste conditii, tribunalul considera ca informatiile oferite de CLFF Ratesti si care au stat la baza concluziei primei instante nu sunt reale, neexistand informatii certe ca actul primar de proprietate invocat de parata Babeanu a fost actul de donatie din anul 1945.
Dimpotriva, tribunalul considera ca ansamblul probator sustine pozitia exprimata de parata Babeanu, in sensul ca reconstituirea s-a facut pentru alte terenuri ramase in proprietatea autorului C. C. si trecute in proprietatea statului, potrivit avizului susmentionat. Pentru aceasta se are in vedere imprejurarea ca respectivul inscris a fost pus la dispozitia instantelor de catre o institutie cu competente in ceea ce priveste reconstituirea dreptului de proprietate, terenul atribuit paratei fiind predat CLFF de catre ADS, astfel incat se explica de ce aceasta ar fi fost in posesia cererii de reconstituire si a actelor doveditoare. Pe de alta parte, potrivit HCJFF nr.1438/2004, validarea propunerii de reconstituire a dreptului in favoarea paratei Babeanu s-a facut in temeiul art.15 alin.1 din Legea nr.1/2000 rap. la disp. art.37 si 38 din Legea nr.18/1991, respectiv pentru terenuri trecute in proprietatea statului prin efectul unor legi speciale, altele decat cele de expropriere. Or, cum din avizul invocat de parata Babeanu reiese ca, in anul 1947, in proprietatea autorului sau C. C. au mai ramas doar 50 ha din cele 134,5 ha detinute, restul trecand in proprietatea statului, validarea potrivit dispozitiilor amintite sustine concluzia ca acest aviz, ca si inscris doveditor al trecerii terenurilor la stat, a fost invocat de parata Babeanu, iar nu actul de donatie din 1945.
Nu in ultimul rand, tribunalul constata ca concluziile expertilor privind faptul ca la emiterea TP paratei a stat tot actul de donatie este lipsita de fundament si contrazise in mod evident de celelalte probe.
Pentru aceste argumente, tribunalul considera ca motivul de nulitate invocat de reclamant nu este intemeiat, parata Babeanu fiind indreptatita la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole ce au aparinut autorului sau si de care a fost deposedat, formularea cererii de reconstituire valorand, din perspectiva art.8 din Legea nr.18/1991, act de acceptare a mostenirii bunicului matern, in absenta unor cereri similare formulate de alti succesibili in grad mai apropiat.
Prin urmare, tribunalul constata ca recursul paratei Babeanu este fondat, solutia Judecatoriei Topoloveni fiind nelegala si netemeinica sub aspectul admiterii capetelor de cerere privind nulitatea absoluta partiala a HCJFF si nulitatea absoluta a TP.
Cat priveste recursul CLFF Ratesti, subliniind ca aceasta nu a mai sustinut aspectele invocate la fond, privind lipsa dovedirii de catre reclamant a continuitatii dreptului de proprietate, achiesand la concluzia instantei de fond privind indreptatirea acestuia la reconstituirea dreptului, tribunalul constata ca, raportat la considerentele expuse anterior, si parte din criticile acestei parate sunt fondate.
Astfel, neexistand nici un motiv de desfiintare a actelor de rproprietate emise in favoarea paratei Babeanu, reconstituirea in favoarea reclamantului a dreptului de proprietate pentru suprafata de 34,5 ha nu se mai poate face in natura nici macar partial, intrucat amplasamentul identificat de experti este ocupat legal de catre parata Babeanu, iar, potrivit actelor de la dosar (f.32-36 dosar rejudecare), pe raza comunei nu mai exista teren disponibil, la dispozitia CLFF.
In aceste conditii, intrucat finalizarea procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate se face in prezent in conditiile Legii nr.165/2013, tribunalul constata ca reclamantul este indreptatit la reconstituire prin masuri reparatorii in echivalent, reconstituirea in natura pe raza comunei nemaifiind posibila.
Cele doua Comisii de Fond Funciar au contestat sentinta sub aspectul obligarii lor la plata cheltuielilor de judecata.
C. Judeteana de Fond Funciar Arges este autoritate publica cu atributii administrativ jurisdictionale, solutiile acesteia urmand a fi atacate in fata instantelor judecatoresti, fara a se putea considera că invariabil, in cazul admiterii plangerii, aceasta poate fi obligata la cheltuieli de judecata potrivit art. 52 alin. 3 din Legea nr. 18/1991.
Aplicarea disp. art.274 C.pr.civ. nu se face independent de culpa procesuala a partii care cade in pretentii, o altfel de concluzie fiind in totala contradictie cu dispozitiile legale. Simpla admitere a pretentiilor reclamantului nu poate fi considerata temei al obligarii paratului la plata cheltuielilor ocazionate cu procesul in discutie, atata vreme cat nu rezulta o culpa a acestei din urma parti in declansarea litigiului.
Insa, situatia de fapt sustine solutia primei instante, de obligare a celor doua comisii la plata cheltuielilor. Astfel, tribunalul constata ca pasivitatea de care a dat dovada CJFF a condus la situatia in care, de aproape 10 ani, reclamantul cauta solutionarea cererii sale de reconstituire. Lipsa unui raspuns dat contestatiei administrative formulate de reclamant l-a facut pe acesta sa declanseze prezenta cauza, cu consecinta suportarii unor cheltuieli de judecata pe care trebuie sa le restituie, ca urmare a caderii in pretentii, cele doua comisii.
Pe de alta parte, culpa CLFF consta in respingerea cererii de reconstituire formulata de reclamant, cu atat mai mult cu cat, in recursul de fata, isi recunoaste implicit greseala, nemaisustinand prin criticile formulate legalitatea hotararii sale de respingere.
Nu in ultimul rand, imprejurarea ca cele doua comisii nu au patrimoniu propriu este lipsita de relevanta in acest moment. Comisiile sunt autoritati publice cu competente specifice in domeniul fondului funciar, desfasurandu-si activitatea in subordinea comunei/orasului, prin primar, sau, dupa caz, a prefectului, care le si reprezinta in procese, potrivit art.52 alin.2 din Legea nr.18/1991, si vor raspunde si patrimonial, in condiile in care se face aplicarea art.274 C.pr.civ.
Cat priveste sustinerea CLFF, ca si parata Babeanu ar trebui sa suporte cheltuielile, alaturi de celelalte parate, tribunalul constata ca solutia ce se va da prin prezenta decizie cererilor formulate impotriva acestei parate-persoana fizica nu justifica obligarea sa plata cheltuielilor, parata Babeanu necazand in pretentii.
In consecinta, criticile aduse de cele doua comisii, privind cheltuielile de judecata, nu pot fi primite.
Concluzionand, pentru argumentele expuse anterior, in temeiul art.312 C.pr.civ., tribunalul va respinge recursul CJFF Arges, ca nefondat, si va admite celelalte doua recursuri. Se va dispune modificarea in parte a sentintei, in sensul admiterii în parte a acțiunii. Se va dispune respingerea cererii privind nulitatea absolută a HCJFF Argeș nr. 1438/27.05.2004 și a TP nr._/2004, ca neîntemeiată, precum si ca reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantului pentru suprafața de 34,5 ha, sa se faca în măsuri reparatorii în echivalent, conform Legii nr. 165/2013.
Va fi menținuta în rest sentința, respectiv în ceea ce privește cheltuielile de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâta C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR ARGEȘ, cu sediul în mun.Pitești, Piața V. M. nr.1, împotriva sentinței civile nr.925/23.09.2014 pronunțată de Judecatoria Topoloveni, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant T. F., cu domiciliul ales la C. de avocat „T. M.” din mun. București, ., ..4, ., sector 3, ca nefondat .
Admite recursurile formulate de pârâtele C. LOCALA DE FOND FUNCIAR RATEȘTI, cu sediul în . și B. SPERANȚA domiciliată în mun.București, ..121, ., ., împotriva sentinței civile nr.925/23.09.2014 pronunțată de Judecatoria Topoloveni în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant T. F.
Modifică, în parte, sentința, în sensul că admite în parte acțiunea. Respinge cererea privind nulitatea absolută a HCJFF Argeș nr. 1438/27.05.2004 și a TP nr._/2004, ca neîntemeiată.
Dispune reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantului pentru suprafața de 34,5 ha, în măsuri reparatorii în echivalent, conform Legii nr. 165/2013.
Menține în rest sentința, respectiv în ceea ce privește cheltuielile de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.02.2015.
Președinte, G. D. N. | Judecător, R. V. | Judecător, A. M. |
Grefier, E. N. |
red.A.M/19.02.2015
dact.C.E.C./3 exp.
jud.fond O.R.F..
| ← Pretenţii. Decizia nr. 336/2015. Tribunalul ARGEŞ | Grăniţuire. Decizia nr. 90/2015. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
