Pretenţii. Decizia nr. 336/2015. Tribunalul ARGEŞ

Decizia nr. 336/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 05-02-2015 în dosarul nr. 336/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL ARGEȘ

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 336/2015

Ședința publică de la 05 Februarie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE C. D.

Judecător A. M. P.

Grefier N. P.

S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul declarat de reclamanta . - PRIN MANDATAR COFACE ROMANIA CREDIT MANAGEMENT SERVICES SRL împotriva sentinței civile nr. 2843/25.03.2014, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimată fiind ., având ca obiect pretenții DELICTUALE.

Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din data de 29.01.2015. fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie .

Apoi, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la această dată, când a pronunțat prezenta decizie .

INSTANȚA

Asupra apelului civil de față,

Constată că prin cererea înregistrată la data de 07.05.2013 reclamanta . - PRIN MANDATAR COFACE ROMANIA CREDIT MANAGEMENT SERVICES SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta ., obligarea acesteia la plata sumei de 8152,62 lei reprezentând contravaloarea energie electrică agenți economici/casnici, obligarea la plata dobânzii legale până la data achitării integrale a debitului, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în urma verificării instalației electrice de alimentare si măsurare la locul de consum aparținând pârâtei, inspectorii din cadrul societății au întocmit procesul verbal de constatare/nota de constatare, privind neregulile observate la fața locului. Procesul - verbal de constatare/nota de constatare a fost întocmit/ă în prezența pârâtului și a fost adus/ă la cunoștința acestuia, fiind semnat de pârât, însă pârâtul nu a formulat obiecțiuni, nu a contestat înscrisul; ca urmare, s-a constatat că pârâtul consumă energie electrică fără ca aceasta să fie înregistrată de aparatul de măsură/contorul electric, fapt evidențiat în procesul verbal de constatare/nota de constatare. Ulterior, s-a procedat, cu acordul pârâtului, la inventarierea aparatelor de consum energie electrică, urmând a se stabili consumul in conformitate cu art. 142 alin. 4 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice la consumatori din data de 25.06.2004, aprobat prin H.G. nr. 1007/2004 potrivit căruia în cazul consumului fraudulos perioada de recalculare va fi de 1 an pentru consumatorii casnici si de 6 luni pentru ceilalți consumatori.

Facturile au fost acceptate la plata de parat, având în vedere că acestea nu au fost contestate, conform art. 156 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice, aprobat prin HG 1007/2004 care stabilește ca debitorul/pârâtul avea obligația ca în cazul în care contestă valoarea facturii să comunice acest fapt furnizorului în termen de 15 zile de la primirea facturii.

A mai arătat că valoarea prejudiciul cauzat petentei, exclusiv din culpa pârâtului, este în sumă de 8152,62 lei pentru care s-au emis facturile cuprinse în fișa de client, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale: existența unui prejudiciu, existența faptei ilicite, existența raportului de cauzalitate între fapta și prejudiciu și exista vinovăția pârâtului constând în consumul de energie electrică fără ca aceasta să fie înregistrată de aparatul de masură/contorul electric, vinovăție recunoscută de pârât prin semnarea procesului verbal de constatare/notei de constatare, precum si prin faptul că acesta nu a formulat obiectiuni/nu a contestat înscrisul în discuție.

În drept, au fost invocate disp. art.194 și urm.C.pr.civ., art.1357 și urm.C.civ., art.1.516 și art. 1.521 C.civ., art.142 alin.4 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice la consumatori din 25.06.2004, aprobat prin H.G. nr. 1007/2004, Legea nr.13/2007.

Pârâta a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată, arătând că la data de 12.09.2012 sigiliile aparatului de măsurare erau intacte, fiind rupte de reprezentanții ., în lipsa unui reprezentant legal al societății, procedând la ridicarea aparatului de măsurare al consumului; pârâta nu a fost prezentă la expertizarea acestuia. Mai arată că la data de 11.02.2013 a primit factura nr._ pentru suma de 8152,62 lei, iar la data de 15.02.2013 a formulat contestație înregistrată sub nr.4551, fără a primi vreun răspuns.

Prin sentința civilă nr. 2843/2014 Judecătoria Pitești a admis excepția lipsei calității procesuale active, a respins acțiunea și a respins cererea pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

În adoptarea soluției prima instanță a reținut următoarele:

Calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat (calitatea procesuală activă), precum și între persoana pârâtului și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății (calitatea procesuală pasivă). Reclamantul fiind cel care pornește acțiunea civilă, trebuie să justifice atât calitatea procesuală activă, cât și calitatea pasivă a persoanei pe care a chemat-o în judecată.

Din motivarea acțiunii, s-a reținut că obiectul cauzei deduse judecății îl reprezintă recuperarea prejudiciului suferit ca urmare a consumului fraudulos de energie electrică, reclamanta invocând în susținerea cererii sale întrunirea condițiilor răspunderii civile delictuale.

Astfel, în prezenta cauză reclamantei îi revine obligația de a face dovada faptului că în patrimoniul său a fost produs un prejudiciu, ceea ce impune demonstrarea dreptului său de proprietatea asupra energiei electrice consumate fraudulos.

Față de obiectul acțiunii, în lipsa unui contract între părți, instanța a analizat calitatea procesuală a reclamantei în baza dispozițiilor legale aplicabile.

Prin art.2 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice la consumatori, aprobat prin HG nr. 1007/2004 se determină domeniul de aplicare cu arătarea subiectelor de drept implicate și anume: furnizorul, consumatorul și operatorul de rețea.

În continuare, prin art. 4 pct. 20 și 30-31, se face distincție între activitatea de furnizare de energie electrică (prin care se înțelege activitatea de comercializare a energiei electrice la consumator, reprezentând un pachet de servicii care include și facturarea energiei electrice - lit.d) și operatorul de rețea, acesta fiind operatorul de transport și de sistem sau operatorul de distribuție, acesta din urmă fiind definit drept persoana juridică, titulară a unei licențe de distribuție, care deține, exploatează, întreține, modernizează și dezvoltă o rețea electrică de distribuție (similar, distribuitor) – pct. 30

Cu privire la facturarea și plata energiei electrice, se stabilesc raporturi contractuale între furnizor și consumator – art. 33 (furnizarea energiei electrice se face numai pe bază de contract de furnizare încheiat de un furnizor cu consumatorul) și art. 34 (contractul de furnizare stabilește raporturile dintre un furnizor și un consumator cu privire la furnizarea energiei electrice, inclusiv facturarea și plata energiei electrice), încheierea contractului fiind supusă condiției prealabile a încheierii de către furnizor și, în mod excepțional de către consumator, a unui contract de distribuție și/sau de transport cu operatorul de rețea care deservește locul de consum – art. 40 Regulament.

Facturarea consumului de energie electrică, inclusiv pentru situația consumului fraudulos, se face exclusiv de către furnizorul de energie electrică. În acest sens, art. 128 alin. 1 din Regulament prevede că furnizorul emite factură unui consumator pentru energia electrică furnizată, pe baza înregistrărilor grupurilor de măsurare. Prin excepție, pentru situațiile în care se constată că înregistrările grupurilor de măsurare nu corespund consumului real (grup de măsurare defect sau cu erori mai mari decât permit reglementările în vigoare, consum fraudulos etc), facturarea se face corespunzător valorilor estimate prin aplicarea metodologiilor specifice propuse de furnizor și aprobate de autoritatea competentă.

De asemenea, și Legea nr. 123/2012 face distincția între furnizorul de energie electrică – art.3 pct. 26 (furnizor - persoană fizică și/sau juridică ce desfășoară activitatea de furnizare de energie) și operatorul de distribuție/operatorul de transport și de sistem – art.3 pct. 39 (operator de distribuție - orice persoană fizică sau juridică ce deține, sub orice titlu, o rețea electrică de distribuție și care răspunde de exploatarea, de întreținerea și, dacă este necesar, de dezvoltarea rețelei de distribuție într-o anumită zonă și, după caz, a interconexiunilor acesteia cu alte sisteme, precum și de asigurarea capacității pe termen lung a rețelei de a satisface un nivel rezonabil al cererii de distribuție de energie electrică), art.3 pct.40 (operator de transport și de sistem - orice persoană juridică ce deține, sub orice titlu, o rețea electrică de transport și care răspunde de operarea, asigurarea întreținerii și, dacă este necesar, de dezvoltarea rețelei de transport într-o anumită zonă și, acolo unde este aplicabilă, interconectarea acesteia cu alte sisteme electroenergetice, precum și de asigurarea capacității pe termen lung a rețelei de transport de a acoperi cererile rezonabile pentru transportul energiei electrice).

Prin furnizare de energie electrică se înțelege activitatea de vânzare de energie electrică către clienți, precum și alimentarea cu energie electrică a locurilor de consum aflate în proprietatea furnizorului (art.3 pct.25).

Distribuția de energie electrică presupune transportul energiei electrice prin rețele de distribuție de înaltă tensiune, medie tensiune și joasă tensiune, cu tensiune de linie nominală de până la 110 kV inclusiv, în vederea livrării acesteia către clienți, fără a include furnizarea (art.3 pct.22).

Conform art.52 alin.2, energia electrică furnizată clientului se facturează de către furnizor, conform reglementărilor ANRE și prevederilor legale în vigoare.

Prin același act normativ la art.61, se stabilește obligația consumatorului de a răspunde pentru daunele cauzate furnizorului/operatorului de rețea din culpa sa, în condițiile stabilite prin contractul de furnizare, iar în cazul intervențiilor asupra instalațiilor electrice de către persoane neautorizate, operatorul de rețea este îndreptățit să întrerupă alimentarea cu energie electrică, în conformitate cu reglementările specifice ale ANRE.

Art. 142 alin. 4 din Regulament, invocat de reclamantă ca temei al cererii stabilește doar modul de recalculare în cazul consumului fraudulos. Această dispoziție trebuie corelată cu art.128 alin.1, în sensul că facturarea consumului fraudulos se face de către furnizorul de energie electrică.

Totodată art.156 din Regulamentul aprobat prin H.G.nr.1007/2004 reglementează procedura contestării facturilor emise de furnizor, fără să rezulte calitatea operatorului de distribuție în facturarea consumului de energie electrică.

Obligația consumatorului de a plăti despăgubiri furnizorului sau operatorului de rețea subzistă, în baza art.191 alin.1 din Regulament, pentru pagubele dovedite, produse operatorului de rețea sau altor consumatori, ca urmare a funcționării necorespunzătoare a echipamentelor sau a instalațiilor proprii ori a acțiunii personalului propriu. Însă, pe de-o parte, consumul fraudulos de energie electrică nu reprezintă o pagubă în patrimoniul operatorului de rețea, iar pe de altă parte, pentru situația particulară a consumului fraudulos sunt aplicabile dispozițiile art. 128 alin.1.

În cauză reclamanta . are calitatea de operator de distribuție.

Consumatorul de energie electrică este în raport contractual cu furnizorul de energie electrică, . contractual născut în baza contractului de furnizare a energiei electrice, ca și contract de adeziune reglementat și aprobat de ANRE, ca autoritate de reglementare, prin Decizia nr. 57/1999.

Reclamanta, în calitate de operator de distribuție, nu are raport juridic decât cu furnizorul, în baza contractului de distribuție încheiat cu acesta, fără ca între consumatorul contractual al . și operatorul de rețea, ., să existe vreun raport, fie de natură contractuală, fie legală.

Prin dispozițiile legale mai sus menționate se reglementează expres raportul juridic dintre consumatorul de energie electrică și furnizor, în ceea ce privește măsurarea și facturarea energiei electrice, nefiind inclus în acest raport și operatorul de distribuție, care, deși deține în proprietate contorul electric, nu are ca atribuții facturarea consumului de energie (fie și fraudulos), energia electrică facturându-se de către furnizor.

În conformitate cu prevederile art. 126 alin.1, art. 128 alin.1 și art.141 din HG 1007/2004, în situația în care se constată defectarea echipamentului de măsurare sau că s-a consumat fraudulos energie electrică, recalcularea energiei electrice trebuie realizată doar de furnizorul de energie electrică în baza unei proceduri de recalculare care obligatoriu trebuie supusă aprobării ANRE.

Din probele administrare, instanța de fond a reținut că între părțile din prezenta cauză nu există un contract, și nici nu a intervenit un fapt juridic sau vreo dispoziție legală care să dea naștere unui raport juridic obligațional. Prin urmare, în lipsa dovedirii de către reclamantă a calității sale de furnizor implicit, care să-i permită să efectueze atât activitatea de distribuție, cât și activitatea de furnizare, nu se justifică, în baza dispozițiilor legale enunțate, calitatea sa de proprietar al energie electrice și, astfel, de persoană în patrimoniul căreia s-a realizat prejudiciul ca urmare a consumului fraudulos de energie electrică invocat.

Cu această motivare a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată din oficiu și, în consecință, s-a respins acțiunea ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

În temeiul art.452-453 C.pr.civ., instanța a respins cererea pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, nefiind făcută dovada unor cheltuieli cu acest titlu.

Împotriva sentinței civile de mai sus a declarat apel reclamanta care a susținut următoarele:

Reclamanta are calitatea de proprietară a instalației electrice fraudate de pârâtă, iar în această situație ea este cea care trebuie să solicite contravaloarea energiei electrice. Pentru consumul fraudulos din rețeaua ce aparține reclamantei, în absența unui contract de furnizare, îndreptățirea pentru recuperarea contravalorii energiei neînregistrate pe contor aparține ..

Calitatea procesuală activă este dată de disp.art.90 alin.2 lit.b și art.142 alin.1 și 4 din HG nr. 1007/2004, iar în baza acestor texte de lege reclamanta a emis facturi, urmând ca pârâta să îi plătească contravaloarea prejudiciului pentru că furnizorul nu a înregistrat o pagubă.

Apelul a fost întemeiat pe disp.art.466 C.pr.civilă.

Examinând sentința prin prisma criticilor formulate tribunalul reține următoarele:

Potrivit art.90 alin.1 din HG nr. 1007/2004 furnizorul este îndreptățit să rezilieze contractul de furnizare a energiei electrice în caz de consum fraudulos;

Prin consumul fraudulos prevăzut la alin. (1) se înțelege:

a) conectarea oricărui receptor sau a instalației de utilizare înainte de grupul de măsurare;

b) orice intervenție în instalația electrică, ce afectează funcționarea corectă a grupului de măsurare;

c) consumatorul refuză încheierea unui nou contract sau a unor acte adiționale la contractul existent atunci când intră în vigoare reglementări noi care necesită această acțiune, cu un preaviz de 30 de zile;

d) consumatorul pierde calitatea legală pe baza căreia s-a încheiat contractul de furnizare, cu un preaviz de 5 zile lucrătoare.

Potrivit art.142 alin.1 din HG nr.1007/2004 consumul de energie electrică se stabilește în sistem paușal, în situațiile în care acest consum nu poate fi determinat prin măsurare. În cazul consumului fraudulos perioada de recalculare va fi de un an pentru consumatorii casnici și de 6 luni pentru ceilalți consumatori.

Dispozițiile legale invocate de apelantă nu conduc la ideea că aceasta este persoana îndreptățită să solicite recuperarea contravalorii prejudiciului suferit urmare a consumului fraudulos de energie electrică, astfel că, în opinia tribunalului, prima instanță a procedat corect reținând excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei.

Se apreciază corect de către judecătorul fondului că reclamantei îi revine sarcina de a proba că în patrimoniul său s-a produs un prejudiciu, adică de a dovedi dreptul său de proprietate asupra energiei electrice consumate fraudulos sau eventual că furnizorul a delegat reclamantei dreptul de a formula o astfel de acțiune în pretenții.

Dispozițiile art. 142 din HG nr. 1007/2004 stabilesc modul de calcul al prejudiciului, dar nu recunosc legitimitate procesuală activă reclamantei. Dispozițiile art. 90 din același act normativ utilizează noțiunea de furnizor, care în accepțiunea legiuitorului este persoana care desfășoară o activitate de furnizare a energiei electrice ( în acest sens sunt art.4 pct.20 din HG nr.1007/2004 precum și legea nr.123/2012 care face distincția între furnizorul de energie electrică și operatorul de distribuție/operator de sistem).

În același sens sunt și disp.art.128 din Regulament, rezultând că facturarea consumului de energie electrică, inclusiv pentru situația consumului fraudulos se face de către furnizorul de energie electrică, în patrimoniul căruia se produce prejudiciul și nu de către operatorul de distribuție.

Reținând cele ce preced tribunalul apreciază că excepția a fost soluționată corect urmând ca în baza art.480 C.pr.civilă să respingă apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta . - PRIN MANDATAR COFACE ROMANIA CREDIT MANAGEMENT SERVICES SRL, cu sediul în sector 1, București, .. 39, . civile nr. 2843/25.03.2014, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimată fiind ., cu sediul în ., parcela 48, ., nr. 2A, jud. Argeș.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 05 Februarie 2015

Președinte,

C. D.

Judecător,

A. M. P.

Grefier,

N. P.

Red. A.M.P

Dact. NE/ 4 ex

18.02.2015

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretenţii. Decizia nr. 336/2015. Tribunalul ARGEŞ