Legea 10/2001. Sentința nr. 357/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 357/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 10-11-2015 în dosarul nr. 357/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 357/2015
Ședința publică de la 10 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. A.
Grefier C. M. C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta S. A. A.- prin procurator E. C. și pe pârâtul P. M. PITEȘTI și pârâta U. ARTIȘTILOR PLASTICI-FILIALA JUDEȚULUI ARGEȘ, având ca obiect legea 10/2001 .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns procurator E. C. pentru reclamanta S. A. A., asistat de avocat A. S. și c.j. F. M. pentru pârâtul P. M. PITEȘTI și c.j. D. G. pentru pârâta U. ARTIȘTILOR PLASTICI-FILIALA JUDEȚULUI ARGEȘ.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței de judecată că la dosarul cauzei a fost depuse note de ședință din partea Primăriei M. Pitești, care poartă rezoluția judecătorului de serviciu din data de 04.11.2015.
Instanța comunică apărătorului reclamantei și reprezentantului pârâtei U. ARTIȘTILOR PLASTICI-FILIALA JUDEȚULUI ARGEȘ notele de ședință înaintate de către Primăria M. Pitești.
Instanța acordă cuvântul părților pe probe.
Apărătorul reclamantei solicită proba cu înscrisuri, (în cadrul căreia se folosește și de expertiza extrajudiciară de identificare a construcțiilor și terenurilor), relații de la Primăria M. Pitești cu privire la dovada modului de preluare a imobilului construcții și teren situat în Pitești, . nr. 22 (în prezent 20), precum și a terenului în suprafață de 688 m.p. De asemenea, solicită precizări de la Primăria M. Pitești, în sensul dacă imobilele sunt în inventarul bunurilor acestei instituții, eventual să indice numerele de inventar sau dacă figurează în bunurile private ale orașului, în această situație să menționeze și numerele de inventar ale acestor bunuri private ale orașului. De asemenea să se precizeze de către Primăria Pitești dacă imobilele situate în . nr. 20 (fost 22) se mai află în posesia detentorului precar sau a altor persoane fizice sau juridice și în caz afirmativ să le nominalizeze și să precizeze cine folosește în prezent imobilul din . nr. 20 ( fost 22) și în ce calitate. De asemenea, să se facă dovada de către Primăria M. Pitești dacă imobilul ce figura în foaia matricolă pentru . nr. 19, foaie matricolă ce este un act doar de evidență și trecut pe numele lui Năstărescu G. la nr. 19 din aceeași stradă este unul și același imobil cu cel situat în . nr. 22 (în prezent 20) și dacă Năstărescu G. este una și aceeași persoană cu inginerul N. G., ce nu a fost supus regimului naționalizării, avându-se în vedere și faptul că în perioada 1942-1957 figurau la nr. 22( în prezent 20) în evidența primăriei, autori inițiali ai dreptului de proprietate, respectiv A. și M. V. (fostă B.), sora lui A. B. și mama numitei A. Baiculescu-Nastasescu.
C.j. F. M., pentru pârâtul P. M. PITEȘTI, solicită proba cu înscrisuri. Se opune probei cu relații solicitate la Primăria Pitești, având în vedere obiectul cauzei. Reclamanta nu face dovada că a depus notificare în baza Legii 10/2001.
Apărătorul reclamantei arată că a formulat notificare în baza Legii 247/2005 și Legii 165/2013. Certificatul testamentar a fost obținut în anul 2006.
C.j. pentru pârâta U. ARTIȘTILOR PLASTICI-FILIALA JUDEȚULUI ARGEȘ arată că imobilele, despre care face vorbire reclamata, sunt numerotate pe partea opusă a străzii. Achiesează la concluziile reprezentantei pârâtului.
Instanța constată că prin notificarea din anul 2005 se solicită imobilul din . nr. 19.
C.j., pentru pârâta U. ARTIȘTILOR PLASTICI-FILIALA JUDEȚULUI ARGEȘ, precizează că pârâta U. ARTIȘTILOR PLASTICI-FILIALA JUDEȚULUI ARGEȘ are sediu în . nr. 20 și nu a avut niciodată sediu în . nr. 19.
Instanța constată că în baza art. 255 N.c.p.c. este admisibilă proba cu înscrisuri și în baza art. 258 N.c.p.c. admite proba cu înscrisuri și o constată administrată (actele au fost deja depuse la dosarul cauzei, inclusiv proba cu expertiză extrajudiciară). În ceea ce privește relațiile solicitate de la Primăria Pitești, constată că la dosarul cauzei sunt suficiente înscrisuri care să clarifice situația juridică imobilului în litigiu, nefiind necesare soluționării cauzei aceste relații, solicitate de către reclamantă, sens în care urmează să le respingă.
Părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat și nici probe de administrat și solicită acordarea cuvântului asupra fondului cauzei.
Instanța, față de împrejurarea că părțile nu mai au alte cereri de formulat sau probe de solicitat, în raport de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Apărătorul reclamantei solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată. Solicită a se avea în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv „obligarea primarului să emită Dispoziția de restituire în natură a imobilelor, situate în oraș Pitești, . nr. 20 ( fost 22), respectiv imobilul construcție, demisol, parter și etaj, construcție din zid, acoperită cu tablă și a anexelor gospodărești, precum și terenul de sub construcții în suprafață de 416,17 m.p”. Precizează faptul că prezenta cerere de chemare în judecată se întemeiază pe dispozițiile Legii 165/2013, art. 6 din CEDO, art. 1 și art. 11 alin 1 și 2, art. 21 și art. 44 din Constituția României, OG 137/2008 cu privire la discriminare modificată prin decizia 818/03.07.2008, Decizia XX/2007 a ICCJ, HG 406/2013, Legea 554/2005, decizia CCR 1055/09.10.2008, art. 4 din Legea 10/2001 pusă de acord cu prevederile Deciziei 1055/2008 a CCR. Reiterează faptul că prezenta acțiune nu se întemeiată pe dispozițiile Legii 10/2001. Precizează că reclamanta este repusă în termenul prevăzut de lege, întrucât Legea 165/2013 cuprinde la un loc toate legile, respectiv Legea 18/1991, Legea 10/2001, Legea 247/2005 și are un caracter reparatoriu. Primăria Pitești, prin notele depuse la dosar, solicită respingerea acțiunii, întrucât nu a fost efectuată notificare în baza Legii 10/2001. În perioada 2001 reclamanta nu avea calitatea de moștenitor testamentar, întrucât abia în anul 2006 a fost obținut testamentul. În temeiul Legii 165/2013 a fost făcută dovada calității procesuale active, privind modul de dobândire al imobilului. Imobilul nu a ieșit niciodată din patrimoniul lui Beiulescu A.. Imobilul a fost naționalizat, preluat de către G. N., având în vedere că era inginer de profesie și în aceste condiții a fost exceptat de la naționalizare. Imobilul a fost preluat în mod abuziv. Pârâta U. ARTIȘTILOR PLASTICI-FILIALA JUDEȚULUI ARGEȘ nu face dovada dreptului de proprietate. De fapt aceasta nu deține nici măcar un contract de închiriere al imobilului. Este un imobil cu o arhitectură deosebită. A formulat numeroase notificări, dar nu a primit răspuns, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Sunt decizii pronunțate de către instanțele internaționale. Au fost încălcate dispozițiile art. 6 din CEDO. Solicită a se avea în vedere conținutul întâmpinării depusă la dosar de către Primăria Pitești. Aceasta nu răspunde în nici un fel solicitărilor reclamantei menționate în cererea de chemare în judecată. Sunt invocate alte aspecte de drept. Imobilul este trecut în mod abuziv în proprietatea statului. Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
C.j. F. M., pentru pârâtul P. M. PITEȘTI, solicită respingerea acțiunii, pentru motivele expuse pe larg în întâmpinare. În mod corect nu a fost emisă o dispoziție în baza Legii 10/2001. Reclamanta a încercat să obțină imobilul pe calea unei acțiuni în revendicare. Notificarea din anul 2005 a fost soluționată. Au fost emise hotărârile nr. 159 și 420 de către Comisia Județeană de Fond Funciar. Legea 165/2003 nu se aplică și pentru repunerea în termen pentru a formula notificare.
C.j., pentru pârâta U. ARTIȘTILOR PLASTICI-FILIALA JUDEȚULUI ARGEȘ, solicită respingerea acțiunii. Nu sunt inversate sau amestecate nr. imobilelor. Clădirea a fost preluată în anul 1933 de către U. ARTIȘTILOR PLASTICI DIN ROMÂNIA. Beneficiază de folosire a spațiului în mod gratuit. Clădirea nu poate fi restaurată, fiind un unicat și prezintă elemente de artă contemporană.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 25.06.2015, sub nr._, reclamanta S. A. A. a solicitat, în contradictoriu cu P. M. Pitești și U. Artiștilor Plastici din România, obligarea primului pârât de a emite dispoziția de restituire în natură a imobilelor situate în Pitești, . nr. 20 (fost 22), respectiv construcții și terenul de sub ele în suprafață de 416, 17 mp.
În motivare arată, în esență, că este moștenitoarea testamentară a lui C. (V.) E. care a dobândit imobilele sus menționate de la autorii său A. B., imobile ce au trecut în proprietatea statului fără titlu valabil. În acest context, a formulat acțiune în revendicare pe dispozițiile dreptului comun, iar prin sentința civilă nr. 6481/2012 a fost admisă. Prin decizia civilă nr. 23/2013, însă, Tribunalul Argeș a admis recursul și a respins acțiunea pe considerentul că partea era obligată să uzeze de dispozițiile legii 10/2001, deși, calitatea de moștenitor a fost dobândită în anul 2006 când nu mai avea posibilitatea să formuleze notificare.
S-a formulat notificare în baza legilor 247/2005 R și 165/2013 R și nu s-a primit nici un răspuns până în prezent.
În susținere au fost atașate, în copie, conformă cu originalul, înscrisuri.
Pârâta Primăria mun. Pitești a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii atașând înscrisuri justificative.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, se rețin următoarele:
Instanța a fost învestită cu o acțiune privind emiterea unei dispoziții de restituire în natură a imobilelor situate în Pitești, . nr. 20 (fost 22), invocându-se drept temei de drept, principal, legea 165/2013.
Din cuprinsul înscrisurilor anexate la dosare, cu precădere al certificatului nr. 3014/2006 de la fila 108, reiese că imobilul în litigiu compus din teren și construcții a aparținut autorului reclamantei și a fost naționalizat la data de 20.04.1950. Așadar, cererea de restituire a intrat sub incidența legii 10/2001 R, fiind necesar ca reclamanta să urmeze procedura specială acolo reglementată.
Atât prin cererea de chemare în judecată, cât și în fața instanței de judecată la acest termen, însă, reclamanta a recunoscut că nu a putut urma procedura prevăzută de legea 10/2001 R, întrucât a intrat în posesia certificatului de moștenitor testamentar abia la data de 03.02.2006, dată la care expirase termenul de depunere a notificărilor ce aveau ca obiect legea sus menționată, considerând, însă, că, prin legea 247/2005 și, ulterior, prin legea 165/2013 R, a fost repusă în termenul de a formula notificarea cu pricina și, astfel, a-i fi restituit imobilul în litigiu.
În ceea ce privește fondul cererii, este adevărat că, la dosar au fost depuse acte care ar atesta îndrituirea reclamantei la restituirea imobilelor, însă, numai dacă aceasta ar fi formulat notificarea prevăzută de legea 10/2001 R în termen legal.
Or, termenul prevăzut de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 R, astfel cum a fost prelungit succesiv prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2001 și prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 145/2001, s-a împlinit la 14.02.2002, pe când notificarea formulată de reclamantă pentru restituirea acestor imobile, a fost făcută la data de 30.11.2005 (f. 118).
Termenul prevăzut de art. 22 este un termen de decădere, față de care nu operează instituția repunerii în termen, iar această calificare este confirmată de legiuitor în dispozițiile imperative ale art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001.
Nu are relevanță susținerea reclamantei, în sensul că abia în anul 2006 a devenit moștenitoare testamentară a imobilelor și atunci a putut formula notificare, întrucât aceasta putea fi depusă de autoarea sa pentru care nu s-a făcut dovada unei împrejurări mai presus de voința sa în aflarea faptului că notificarea trebuia depusă, sub pedeapsa decăderii, într-un anumit termen impus de lege.
Legile 247/2005 și 165/2013 nu au instituit o repunere în termen, întrucât, prima stabilește un nou termen doar pentru cererile depuse în baza legii 18/1991 R, iar cea de-a doua vizează finalizarea măsurilor de restituire a bunurilor, față de persoanele care, deja au formulat cereri sau notificări în termen, dar care nu au fost soluționate (art. 3 pct. 2, art. 4 din legea 165/2013 R). Or, așa cum s-a arătat, în cauză, nu a fost formulată o notificare în termenul prevăzut de art. 22 din legea 10/2001 R, lege aplicabilă imobilelor în litigiu.
Cu privire la temeiul de drept, reclamanta a mai indicat și prevederile CEDO.
În legătură cu acest aspect, instanța reține că și Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, în Cauza Golder contra Regatului Unit, 1975, că "dreptul de acces la tribunale nu este un drept absolut", precum și că "există posibilitatea limitărilor implicit admise chiar în afara limitelor care circumscriu conținutul oricărui drept". Așadar, cu condiția ca dreptul să fie efectiv, statul poate să reglementeze într-un anumit mod accesul la justiție și chiar să îl supună unor limitări sau restricții. O modalitate prin care un stat-parte la Convenție poate limita sau restrânge dreptul la un proces echitabil este și obligativitatea parcurgerii unei proceduri administrative prealabile. În acest sens, în Cauza Le Compte, V. Leuven și De Meyere contra Belgiei, 1981, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că "rațiuni de flexibilitate și eficiență, care sunt pe deplin compatibile cu protecția drepturilor omului, pot justifica intervenția anterioară a unor organe administrative sau profesionale [...] ce nu satisfac sub fiecare aspect în parte exigențele menționatelor prevederi; un asemenea sistem poate fi reclamat de tradiția juridică a mai multor state membre ale Consiliului Europei".
Accesul la justiție presupune în mod necesar, însă ca, după parcurgerea procedurilor administrative, partea interesată să aibă posibilitatea să se adreseze unei instanțe judecătorești. În lipsa unei asemenea posibilități, dreptul de acces la instanță ar fi atins în substanța sa. În măsura în care aceste exigențe sunt respectate, dreptul de acces la justiție nu este afectat.
Or, prin Legile nr. 10/2001 și 165/2013, au fost reglementate nu numai procedurile administrative de restituire, dar și modalitățile de a ataca în justiție măsurile dispuse în cadrul acestor proceduri.
Așadar, nefiind formulată o notificare în termenul prevăzut de art. 22 din legea 10/2001 R, dar nici făcută dovada unor împrejurări mai presus de voința părții care să fi determinat urmarea acestei proceduri abia în luna noiembrie 2005, solicitarea de a se emite o dispoziție de restituire a imobilelor din . nr. 20 (fost 22), jud. Argeș, nu poate fi primită.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de către S. A. A., domiciliată în București, ., sector 4 în contradictoriu cu pârâtele PRIMĂRIA M. PITEȘTI, cu sediul în pitești, ., jud. Argeș și U. ARTIȘTILOR PLASTICI, FILIALA ARGEȘ, cu sediul în Pitești, . nr. 20, jud. Argeș, ca nefondată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, la Curtea de Apel Pitești.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Noiembrie 2015.
Președinte, E. A. | ||
Grefier, C. M. C. |
EA. 10 decembrie 2015/5 ex
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 2738/2015. Tribunalul ARGEŞ | Întoarcere executare. Decizia nr. 800/2015. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
