Cerere necontencioasă. Hotărâre din 23-09-2015, Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 23-09-2015 în dosarul nr. 676/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 676/2015
Ședința publică de la 23 Septembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. D. A.
Judecător M. B.
Judecător I. P.
Grefier F. G.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de petenții C. F. și C. F. împotriva sentinței civile nr. 418/19.01.2015, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, având ca obiect cerere necontencioasă consființire acord mediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-petentă C. F., lipsă fiind recurentul-petent C. F..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată, iar recurenții-petenți nu au depus dovada achitării taxei de timbru judiciar.
Recurenta-petentă C. F. solicită lăsarea cauzei la a doua strigare, recurentul-petent C. F. fiind plecat pentru achitarea taxei de timbru judiciar.
Tribunalul lasă cauza la a doua strigare, pentru lipsa recurentului-petent.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, au răspuns recurenții-petenți C. F. și C. F., personal.
Recurenții-petenți depun, în ședință publică, chitanța nr._/23.09.2015, reprezentând taxă judiciară de timbru în sumă de 358 lei, atașată la dosar la fila 10. Arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind excepții de invocat, cereri prealabile de formulat sau probe de administrat, tribunalul acordă cuvântul asupra recursului.
Recurenții-petenți, având pe rând cuvântul, solicită admiterea recursului și pronunțarea unei hotărâri de consfințirea acordului de mediere.
Socotindu-se lămurit, tribunalul declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra recursului.
TRIBUNALUL
Constată că prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Pitești sub nr._ petenții C. F. și C. F., au solicitat instanței să pronunțe o hotărâre de expedient prin care să se consfințească înțelegerea părților, consemnată în cuprinsul acordului de mediere încheiat la data de 04.09.2014.
S-a precizat că acordul de mediere are la bază consimțământul liber exprimat și nu este afectat de vreun viciu, părțile fiind întru totul de acord cu cele convenite.
În drept, au fost invocate disp.art. 59 alin.2 din Legea 192/2006.
În susținerea cererii s-au depus la dosar înscrisuri(f.4-24).
Prin sentința civilă nr. 418/2015 Judecătoria Pitești a respins cererea petenților, reținând următoarele:
În baza contractului de mediere nr.86/28.02.2014, petenții au încheiat la data de 04.09.2014 Acord de mediere la birou mediator M. I..
Potrivit art. 58 alin. 1 din Legea 192/2006 privind medierea, când părțile aflate în conflict au ajuns la o înțelegere, se poate redacta un acord scris, care va cuprinde toate clauzele consimțite de acestea și care are valoarea unui înscris sub semnătură privată.
În conformitate cu art. 59 alin. 2 din Legea 192/2006, părțile acordului de mediere se pot înfățișa la instanța judecătorească pentru a cere, îndeplinind procedurile legale, să se dea o hotărâre care să consfințească înțelegerea lor. Competența aparține fie judecătoriei în a cărei circumscripție își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul oricare dintre părți, fie judecătoriei în a cărei circumscripție se află locul unde a fost încheiat acordul de mediere. Hotărârea prin care instanța încuviințează înțelegerea părților se dă în camera de consiliu și constituie titlu executoriu în condițiile legii. Dispozițiile art. 438 - 441 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător.
Conform dispozițiilor art. 438 C.pr.civ. părțile se pot înfățișa oricând în cursul judecații pentru a cere să se dea o hotărâre care să consfințească tranzacția lor.
Dispozițiile art. 438 C.pr.civ. se aplica și în situația în care învoiala parților este urmare a procedurii de mediere conform art. 441 C.pr.civ.
Deci, pentru ca instanța să ia act de înțelegea părților este necesar ca acestea să se înfățișeze personal și să-și exprime consimțământul raportat la conținutul raportului de mediere.
Aceasta obligație este expres reglementată de dispozițiile art. 59 alin 2 din Lg. nr. 192/2006 și art. 438 din C.pr.civ.
La termenul de judecată din data de 19.01.2015 petentii C. F. și C. F. s-au prezentat personal, solicitând instanței să ia act de acest acord de mediere conform dispozițiilor art. 59 alin 2 din Lg. nr. 192/2006.
În acest sens, instanța, în baza verificărilor la care este ținută, constată că părțile din prezenta cauză au capacitatea legală de a dispune de drepturile lor, capacitate deplină de exercițiu, însă drepturile tranzacționate nu sunt drepturi cu privire la care acestea pot să dispună, conform art.2271-2272 Noul Cod Civil.
Astfel, instanța apreciază că prin încheierea acordului de mediere se încalcă dispozițiile imperative ale art. 1890 și urm. C.civ. 1864 privitoare la uzucapiune, aplicabil în speță, conform disp. art. 82 din Legea nr. 71/2011 privind punerea în aplicare a Noului Cod Civil, părțile solicitând recunoașterea caracterului de bunuri comune a unor imobile terenuri,, dobândite în timpul căsătoriei, prin uzucapiune, de la defuncta T. I..
Așadar, instanța constată că imobilele prevăzute în lotul nr. 1 din Acordul de mediere încheiat la data de 04.09.2014 au aparținut mamei petentei C. F.-defuncta T. I.(f.20), decedată la data de 29.12.2008(f.10), astfel cum rezultă din titlul de proprietate nr._/08.09.1995 emis de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor(f.9), constatarea dobândirii acestor terenuri prin uzucapiune, nefiind posibilă pe această cale, necontencioasă, aleasă de părți.
D. fiind faptul că litigiul privește un drept cu privire la care nu s-a dovedit că părțile pot să dispună, instanța va respinge cererea formulată de petenții C. F. și C. F..
Împotriva sentinței civile de mai sus a declarata recurs petenții criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie:
În motivare arată petenții că prima instanță în mod greșit a respins cererea pe motivul că ar fi vorba despre o tranzacție a unei suprafețe de teren și că nu sunt aplicabile disp.Legii medierii nr.192/2006.
Mai arată pârâții că prima instanță nu s-a pronunțat pe ceea ce au cerut ei, denaturând înțelesul obiectului dedus judecății.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate,văzând și disp.art.304 ind. 1 C.pr.civ. în raport de actele și lucrările dosarului,tribunalul constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
În prezenta cauză, petenții C. F. și C. F., au solicitat instanței să pronunțe o hotărâre de expedient prin care să se consfințească înțelegerea părților, consemnată în cuprinsul acordului de mediere încheiat la data de 04.09.2014 conform dispozițiilor art. 59 alin 2 din Lg. nr. 192/2006.
S-a arătat în conținutul actului de mediere că la baza acestei înțelegeri stă T.P._/8.09._, adeverința de rol nr. 477/24.02.2014 emisă de Primăria comunei Ungheni, certificat fiscal nr. 477/24.02.2014 emisă de Primăria comunei Ungheni și anexa nr. 24/25.02.2014.
În acordul de mediere s-au prevăzut două loturi, lotul nr. 1 ce urma să revină ambilor petenți și se referă la bunuri imobile comune și lotul nr. 2 ce urma să revină petentei C. F..
Examinând bunurile imobile ce au fost menționate ca făcând parte din lotul nr. 1 Tribunalul, constată, așa cum a reținut și instanța de fond, că acestea au aparținut mamei petentei C. F.-defuncta T. I., decedată la data de 29.12.2008, astfel cum rezultă din titlul de proprietate nr._/08.09.1995.
Tranzacția reprezintă un contract judiciar, prin care părțile înțeleg să stingă un litigiu prin concesii reciproce, însă doar cu privire la drepturile de care pot dispune în mod legal.
În speță se constată că litigiul privește constatarea dobândirii acestor terenuri prin uzucapiune însă dacă s-ar încuviința convenția părților s-ar încălca dispozițiile imperative ale art. 1890 și urm. C.civ. 1864 privitoare la uzucapiune.
Tranzacția nu poate fi ratificata de instanță întrucât părțile, prin modul cum au încheiat-o, au înțeles să dispună cu privire la unele bunuri în legătură cu care nu au putut să demonstreze că le aparțin astfel că nu se poate lua act de aceasta.
Tribunalul va respinge susținerea recurenților conform căreia prima instanță nu s-a pronunțat pe ceea ce au cerut ei, denaturând înțelesul obiectului dedus judecății față de situația de fapt reținută mai sus.
Față de cele reținute și în raport de disp.art. 312 C.pr.civ. tribunalul urmează să respingă recursul ca nefondat .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de petenții C. F. și C. F. domiciliati în Pitești, .. D2, ., județul Argeș, împotriva sentinței civile nr. 418/19.01.2015, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Septembrie 2015.
Președinte, D. D. A. | Judecător, M. B. | Judecător, I. P. |
Grefier, F. G. |
Red.D.D.A./dact.E.N.
4 ex./22.10.2015
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 851/2015. Tribunalul ARGEŞ | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
