Obligaţie de a face. Decizia nr. 3602/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3602/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 18-11-2015 în dosarul nr. 3602/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3602/2015
Ședința publică de la 18 Noiembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE G. D. N.
Judecător A. M.
Grefier E. N.
Pe rol fiind soluționarea apelurilor formulate de apelanții-reclamanți N. F. și N. I. M. și apelanții-pârâți C. C. și C. E., împotriva sentinței civile nr. 389/28.04.2015 pronunțată de Judecatoria Curtea de Argeș în dosarul nr._, având ca obiect grănițuire.
Dezbaterile și lucrările dosarului au fost consemnate în încheierea de ședință publică din 11 noiembrie 2015, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru a da posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise, în baza art. 394 alin. 2 Cod Procedură Civilă, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi când a deliberat.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față, deliberând:
Constată că, prin cererea înregistrată sub nr._ /20 martie 2013 reclamanții N. I. și N. F. i-au chemat în judecată pe pârâții C. C. și C. E., solicitând următoarele:
- grănițuirea proprietăților învecinate ale părților din Curtea de Argeș . și 67, în funcție de titlurile de proprietate ale fiecărora;
- obligarea pârâților să le permită reclamanților, în funcție de grănițuire, să edifice gardul exact pe traseul liniei de hotar, având în vedere că gardul existent este într-o avansată stare de uzură;
- obligarea pârâților să-și retragă până la limita legală construcțiile edificate sub 60 cm ( după noul cod civil ), respectiv sub 1,90 m ( după vechiul Cod civil ): construcții noi, respectiv WC și magazie și căminul unde este montat apometrul ce deservește gospodăria lor;
- autorizarea reclamanților să efectueze refacerea gardului despărțitor și să mute construcțiile pârâților la distanța legală față de hotar, pe cheltuiala pârâților;
- obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat că reclamantul N. I. este proprietarul a două suprafețe de teren ce se învecinează pe toată latura de Sud cu pârâții, una în suprafață de 789 m.p., iar alta în suprafață de 542 m.p. pe care se află și construcții, deținând titlul de proprietate nr._/14 noiembrie 2002 eliberat de Comisia Județeană de fond funciar Argeș. Terenurile respective au fost dobândite în baza unor acte juridice vechi, respectiv cele din 15 iunie 1895, din 15 ianuarie 1934 și din 12 iunie 1960. În actul din 15 iunie 1895 se menționează că hotarul despărțitor dintre proprietatea reclamanților și proprietatea pârâților este în linie dreaptă și trece prin niște sălcii, care între timp au fost scoase de pe hotar de către părinții pârâților. În celălalt act de donație din 1934 se precizează că bunica paternă a reclamantei N. F. i-a donat lui O. V. ( tatăl reclamantei) o suprafață de 20 ari, cu o casă cu două camere, teren care se învecina la Sud cu autorii pârâților. Convenția din 1960 atestă faptul că între mama lui N. F., respectiv soacra lui N. I. și numita R. F. s-a produs un schimb de terenuri, autoarea reclamantei primind 332 m.p. pe latura sudică a terenului din .. Această suprafață de 332 m.p. a stat la baza reconstituirii dreptului de proprietate pe numele lui N. I.. Pârâții au contestat mai tot timpul hotarul despărțitor dintre proprietățile părților, profitând de faptul că reclamanții sunt bolnavi și singuri, chemând la fața locului și reprezentanții poliției și ai primăriei. Tocmai de aceea s-a solicitat prin prezenta acțiune grănițuirea proprietăților învecinate, conform art. 560 C.civ.
Ca efect al grănițuirii, conform art. 561 C.civ., reclamanții au solicitat ca pârâții să le respecte dreptul de a-și îngrădi proprietatea, impunându-se refacerea gardului pe linia de hotar ce urmează a fi stabilită de instanță. Terenul reclamanților este situat în amonte față de cel al pârâților, iar aceștia, pentru a nu mai permite scurgerea firească a apelor pluviale, au înălțat o bordură în interiorul proprietății lor, confecționată din pământ și bucăți de ciment, deteriorând astfel gardul existent, care a fost înclinat spre interiorul proprietății reclamanților. Pârâții au edificat și unele construcții care nu respectă distanța de 60 cm. față de linia de hotar și astfel se impune mutarea construcțiilor respective: o magazie, un WC și căminul în care este montat apometrul pentru gospodăria pârâților.
Pârâții C. C. si C. E. au formulat cerere reconvențională prin care au solicitat următoarele:
- obligarea reclamanților la montarea de parazăpezi, pe mai multe rânduri, pe acoperișul grajdului proprietatea acestora și montarea de jgheaburi și burlane, iar în subsidiar autorizarea lor de a efectua aceste lucrări pe cheltuiala reclamanților;
- obligarea reclamanților ca, împreună cu pârâții și pe cheltuiala lor comună, să edifice pe linia de hotar existentă o fundație din beton a gardului, cu montarea și a țevilor și plaselor de gard sau, în subsidiar, autorizarea pârâților de a face această lucrare și pe cheltuiala reclamanților;
- obligarea reclamanților la construirea rigolelor necesare scurgerii apelor rezultate din ploi și topirea zăpezilor în zona hotarului despărțitor al proprietăților învecinate și dirijarea apelor pe proprietatea reclamanților, iar în subsidiar să fie autorizați pârâții să facă aceste lucrări și pe cheltuiala reclamanților;
- obligarea reclamanților la desființarea construcțiilor anexe (cocină și cotețe pentru creșterea porcilor și păsărilor) care sunt amplasate la mai puțin de 10 m de casa pârâților, iar în subsidiar să li se interzică reclamanților creșterea porcilor și păsărilor în aceste anexe ;
- obligarea reclamanților la depozitarea resturilor menajere într-o zonă aflată la o distanță corespunzătoare față de casa pârâților;
- obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reconvenționale s-a arătat că solicitările pârâților au strânsă legătură cu cererea principală, ele privind raporturile de bună vecinătate. În vara anului 2012 reclamanții au înlocuit acoperișul grajdului lor, însă nu au montat mai multe rânduri de parazăpezi și zăpada cade pe terenul pârâților și pe gardul despărțitor al proprietăților. De asemenea, jgheaburile și burlanele montate la grajd în luna decembrie 2012 nu asigură o scurgere a apei pe proprietatea reclamanților, ci apa cade pe gardul comun. Astfel, casa de locuit a pârâților a suferit mai multe degradări din cauza scurgerii apelor și în anul 2010 ei au fost nevoiți să refacă exteriorul parterului clădirii și scările beciului. Dacă s-ar construi o fundație de beton și s-ar reface gardul comun, s-ar evita scurgerea apelor pe proprietatea pârâților, reclamanții putând să-și edifice unele rigole betonate pentru o astfel de scurgere. De asemenea, atașat la grajdul reclamanților se află mai multe construcții cu destinația de cotețe, unde aceștia cresc porci și păsări. Din cauza reziduurilor produse, mirosurile emanate în perioadele călduroase sunt de nesuportat. La fel se întâmplă și cu gunoiul menajer aruncat de reclamanți în locuri amenajate în apropierea casei pârâților, care emană mirosuri greu de suportat.
Prin sentința civilă nr. 389/28.04.2015 pronunțată de Judecatoria Curtea de Argeș a fost admisă în parte cererea principală formulată de reclamanții N. F. și N. M. I., cerere continuată pentru acesta de moștenitorul N. I. M., împotriva pârâților C. C. și C. E., așa cum aceasta a fost ulterior precizată.
A fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de pârâții C. C. și C. E. în contradictoriu cu reclamanții N. F. și N. M. I. – decedat, prin moștenitor N. I. M., așa cum aceasta a fost ulterior precizată.
Au fost grănițuite proprietățile învecinate ale reclamanților și pârâților din Curtea de Argeș, . și 67, județul Argeș, stabilind linia de hotar pe aliniamentul 6-9, configurat cu roșu în planul de situație – planșa 1 bis la raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul D. I. (fila 317 dosar).
Au fost obligate părțile, pe cheltuială comună și egală, să edifice un nou gard pe fundație și stâlpi din beton și cu elevația aferentă, așa cum toate acestea au fost detaliate în raportul de expertiză întocmit de expertul D. I. la obiectivul nr. 4 din lucrarea completată (fila 351 dosar).
Au fost obligați reclamanți să realizeze o rigolă de beton la baza elevației noului gard, care să preia apa naturală și să o dirijeze spre grădina lor.
Au fost obligați pârâți să amplaseze grupul sanitar (WC) de pe terenul lor la o distanță minimă de 50 cm față de hotarul existent, așa cum s-a stabilit prin autorizația de construire nr. 379/ 19 noiembrie 2010.
Au fost autorizate părțile adverse, pe cheltuiala părților obligate la executarea lucrărilor de mai sus, să execute ele lucrările respective în caz de neconformare a celor obligați.
Au fost respinse celelalte capete ale cererilor părților ca neîntemeiate.
Au fost compensate între reclamanți și pârâți cheltuielile de judecată.
În considerentele sentinței se rețin următoarele:
Reclamanții N. M. ( moștenitorul lui N. I.) și N. F. dețin în proprietate suprafața de 1331 mp. teren în Curtea de Argeș, ., județul Argeș, din care categoria curți-construcții 542 mp. și categoria arabil 789 mp., având eliberat titlul de proprietate nr._/14 noiembrie 2002 și documentația cadastrală cu număr cadastral 1063, avizată de OCPI Argeș.
Pârâții C. C. și Grgoroiu E. dețin și ei în proprietate suprafața de 1327 mp. teren în Curtea de Argeș, ., județul Argeș, teren înscris în cartea funciară nr._ a localității Curtea de Argeș.
Proprietățile părților se învecinează pe latura de Sud a terenului reclamanților, ele fiind identificate cu vecinătăți de către expertul D. I. în Planul de situație - planșa nr. 1 la raportul de expertiză tehnică ( f. 262).
Pe terenul reclamanților se află o casă de locuit, o bucătărie de vară/ fânar, o magazie și un coteț, iar pe terenul pârâților se află două case de locuit, un coteț, un grup sanitar (WC) și o magazie.
Martorii audiați de instanță au declarat că părțile au avut mereu neînțelegeri cu privire la linia de hotar ce le desparte proprietățile, această linie fiind delimitată printr-un gard construit în anii 1972-1975.
Problema litigioasă este aceea cu privire la amplasamentul acestui gard, dacă el trebuie să fie în linie dreaptă, așa cum reclamanții susțin că a fost dintotdeauna, sau dacă el este puțin curbat, așa cum există în prezent și cum susțin pârâții că a fost tot timpul.
Singurul martor care a declarat că acel gard despărțitor a fost dintotdeauna în linie dreaptă este martorul D. N. (f. 228), restul martorilor audiați necunoscând aliniamentul gardului în mod detaliat.
Expertul D. I. a concluzionat în lucrarea întocmită în cauză că acum gardul nu este în linie dreaptă, cum ar trebui să fie pe aliniamentul 9-6 din planșa nr. 2 la raportul de expertiză tehnică ( f. 263 și 317), ci este ușor curbat conform punctelor 8-7, înspre proprietatea reclamanților.
Același expert a mai concluzionat că, pe terenul pârâților, între punctele 9-8-7-A spre 6, aceștia au montat fâșii de tablă groasă de 4-5 mm, între stâlpii gardului și au înălțat terenul din zona gardului cu bucăți din resturi de beton și pietre, fără a se încălca însă limita de hotar.
Părțile nu au contestat nici ele întinderea proprietăților lor.
Din coroborarea depoziției martorului menționat mai sus cu concluziile expertului rezultă ca hotarul ce delimitează proprietățile părților a fost în linie dreaptă, iar pârâții, prin amplasarea acelor materiale la baza gardului, l-au înălțat de la pământ și l-au curbat astfel înspre proprietatea reclamanților.
Nu s-a intrat cu nimic înspre proprietatea numiților N., în sensul ocupării pe nedrept a vreunei suprafețe de teren, ci doar gardul și-a schimbat configurația, fiind mai aplecat înspre terenul reclamanților.
Astfel, se impune că linia de hotar să fie stabilită de instanță pe aliniamentul 6-9 trasat cu roșu în planșa nr. 1 la raportul de expertiză completat de către expertul D. I..
Potrivit art. 560 C.civ., proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare, suportând, în mod egal, cheltuielile ocazionate de aceasta.
Cum în speță există neînțelegeri cu privire la linia de hotar între părți, iar instanța a constatat că linia existentă – susținută de pârâți trebuie modificată, cererea de grănițuire formulată de reclamanți este întemeiată și urmează a fi admisă.
Chiar dacă se constata că noua linie de hotar trebuia să treacă prin același loc ca și cea existentă, cererea de grănițuire tot ar fi fost admisibilă, pentru a se pune capăt definitiv litigiului dintre părți cu privire la acest aspect. De vreme ce una dintre părți are nemulțumiri față de linia de hotar, cererea ei este admisibilă, iar instanța trebuie să stabilească hotarul corect dintre proprietățile părților, pentru a se curma neînțelegerile ulterioare, care ar declanșa alte litigii judiciare.
Cu privire la noul gard ce va trebui edificat pe linia de hotar, pe fundație și stâlpi din beton, părțile au convenit că sunt de acord să facă acest lucru, pe cheltuiala lor comună și egală ( capetele cu numerele 2 din respectivele cereri ). Gardul nou urmează a se edifica în conformitate cu cele detaliate de expertul constructor D. I. la obiectul nr. 4 din raportul de expertiză tehnică, așa cum a fost completat ( f. 351 dosar).
Așa cum a concluzionat în continuare același expert constructor în lucrarea sa, reclamanții au fost obligați să efectueze și o rigolă din beton la baza elevației noului gard, pentru a se pătrunde apa naturală și a fi dirijată spre grădina lor. S-a admis astfel capătul nr. 3 din cererea reconvențională, în acord cu dispozițiile art. 578 C.civ. de la 1864 (aplicabil în speță, conform art. 59 din Legea 71/2011). Proprietarul fondului superior trebuie să-și facă unele lucrări astfel încât apa naturală care se strânge în locul unde se va edifica noul gard să fie dirijată pe terenul său, în grădină, cu ajutorul acelei rigole, așa cum a stabilit expertul constructor.
Reclamanților li s-a admis și pretenția privind amplasarea grupului sanitar (WC) ul pârâților la o distanță minimă de 50 m față de linia de hotar deja existentă la acest moment, așa cum s-a stabilit prin autorizația de construire nr. 379/19 noiembrie 2010 eliberată de Primăria Curtea de Argeș (f. 77).
După cum a constatat expertul constructor în lucrarea completată, pârâții au edificat acea construcție la 48 cm față de linia de hotar, deci cu 2 cm mai puțin față de cum li se permisese prin autorizația de construire, astfel că ei trebuie să respecte această distanță minimă impusă de autoritatea publică locală, distanță stabilită în urma unor analize urbaniste, în funcție de zona de amplasare.
În cazul în care părțile obligate la executarea tuturor lucrărilor amintite mai sus nu-și vor onora obligațiile, instanța i-a autorizat pe ceilalți (reclamanți sau pârâți, după caz), să execute ei acele lucrări, pe cheltuiala celor obligați prin prezenta hotărâre.
Celelalte capete ale cererilor părților nu au fost dovedite și au fost respinse ca nefondate.
Magazia și căminul de apă pe care reclamanții le-au solicitat a fi demolate (mutate), pentru că nu ar respecta distanța legală față de linia de hotar, nu pot fi atinse. Expertul constructor a constatat că magazia respectă distanța legală stabilită prin proiectul de construire (autorizația din anul 2010 eliberată de Primăria Curtea de Argeș), fiind situată la 63 cm față de linia de hotar (față de 50 cm cât era în proiect), iar acel cămin în care este amplasat apometrul pârâților nici nu a mai fost reamintit de reclamanți în dezbateri și nu s-a dovedit că el ar afecta proprietatea acestora și n-ar fi fost edificat legal.
Referitor la montarea de către reclamanți de parazăpezi suplimentare, de jgheaburi și burlane solicitată de pârâți, expertul constructor a concluzionat că noul acoperiș din tablă LINDAB are jgheab cu un burlan din tablă zincată la capătul înspre grădină și aruncător la capătul dinspre . spre grădina reclamanților) are scurgerea pe acoperișul cocinii ( proprietatea reclamanților) și mai departe în grădină, celălalt al jgheabului are aruncător, sub care este un cămin pentru apă, care printr-o țeavă îngropată, preia și apa și de la o parte a casei reclamanților C1 și apoi deversează în punctul stradal. Casa C1 a reclamanților are 5 burlane, din care 2 burlane sunt racordate la căminul cu deversare la șanțul stradal, iar celelalte 3 burlane descarcă apa pe terenul lor. Acoperișul anexei C 2 a reclamanților, vecină cu pârâții, este prevăzut cu parazăpezi (tăietori de zăpadă), specific la acest tip de învelitori. Distanța de la anexă până la gardul despărțitor ( linia de hotar frântă 9-8-7-6 planșa nr. 2 bis) este de 99 cm la colțul dinspre stradă și 83 cm la colțul de lângă cocină, iar cota la cocină are 70 cm. Expertul a considerat că, în funcție de cantitatea de zăpadă și de încălzirea atmosferei, mai încet sau mai rapid, zăpada cade în curtea reclamanților sau ar putea cădea și pe gard. Tăietorii de zăpadă sunt montați pentru a tăia zăpada de pe acoperiș în fâșii și să încetinească viteza de cădere a zăpezii. Ei nu au funcția de a staționa zăpada pe acoperiș. Parazăpezii (tăietorii de zăpadă) de pe acoperișul construcției anexă a reclamanților C2 sunt cele fabricate de către furnizorul tablei și montate regulamentar pe două rânduri decalate pentru a îndeplini funcția pe care o au, aceea de a tăia zăpada de pe acoperiș în fâșii și să încetinească viteza de cădere a acesteia.
Astfel, s-a apreciat că reclamanții și-au respectat obligațiile legale din acest punct de vedere, ei neaducând atingere raporturilor de bună vecinătate sub aspectul scurgerii apelor naturale și a picăturii streșinilor, așa cum se reglementează în art. 578 și 615 C.civ. de la 1864.
Punctele 4 și 5 din cererea reconvențională nu au fost nici ele dovedite de pârâți, care nici nu și le-au mai susținut cu ocazia dezbaterilor de fond, menționând acest lucru și în concluziile scrise depuse după dezbateri.
De altfel, martorii audiați și experții desemnați au constatat că reclamanții nu mai cresc în prezent animale în acele cotețe, care să degajă un miros neplăcut și insuportabil de către pârâți. Cu privire la depozitarea gunoiului menajer de către reclamanți, nu s-a dovedit că acesta ar fi pus lângă gardul despărțitor al celor două proprietăți învecinate sau într-o altă zonă de unde i-ar deranja pe pârâți.
Impotriva hotararii Judecatoriei Curtea de Arges au declarat apel paratii-reclamanti C. C. si C. E., solicitand schimbarea ei, in sensul respingerii cererii privind granituirea si mentinerea dispozitiei privind edificarea rigolei de beton la baza elevatiei gardului.
In esenta, apelantii-parati au sustinut ca linia de hotar stabilita de instanta este in contradictie cu intreg materialul probator. Martorul D. a fost singurul care a sustinut ca gradul a avut un aliniament drept, aratand insa ca acest gard nu a fost modificat, existand inca din 1975 in actuala pozitie. Varianta corecta de delimitare a proprietatilor este cea in care hotarul nu este drept, respectandu-se si semnele vechi de hotar. Concluziile instantei sunt contradictorii, retinandu-se ca nu s-a intrat spre proprietatea reclamantilor, ci doar s-a aplecat gardul inspre terenul acestora, aspect care ar fi justificat indreptarea lui, iar nu stabilirea unui amplasament nou.
S-a sustinut ca linia de hotar exista inca din 1975, fiind stabilita de autorii partilor, fara a interveni vreo modificare sau acapare, situatie ce ar justifica respingerea cererii de granituire. In caz contrar, instanta trebuie sa aiba in vedere inscrierile din cartea funciara, ambele parti avand deschisa carte funciara.
Potrivit liniei stabilita de instanta, constructiile edificate de parati ar trebui partial demolate, desi ele au la baza autorizatii de constructie si inscrierile din cartea funciara.
Paratii au aratat ca modalitatea de edificare a gardului propusa de expertul D. este costisitoare, neavandu-se in vedere punctul de vedere al paratilor privind edificarea gardului pe stalpii deja existenti.
Cererea reconventionala trebuia admisa integral, impunandu-se si obligarea la montarea de jgheaburi si burlane la cosntructia grajd si finar, precum si a inca unui rand de parazapezi.
In drept, au fost invocate disp. art.466-480 C.pr.civ., 560, 1164 C.civ.
Si reclamantii-parati Nastasoiu F. si Nastasoiu M. au formulat apel, solicitand desfiintarea in parte a sentintei, in sensul inlaturarii obligatiei de edificare a rigolei de-a lungul hotarului despartitor.
S-a sustinut ca aceasta masura este contrara situatiei dovedita prin probe, potrivit careia terenul reclamantilor se afla in amonte de terenul paratilor. Edificarea rigolei ar insemna o oprire a curgerii firesti a apelor, contrar art.604 C.civ. Paratii nu au dovedit ca scurgerea fireasca a apelor ar fi cauzat pagube constructiilor, astfel incat sa se impuna edificarea rigolei.
Analizand actele si lucrarile dosarului, tribunalul, fata de criticile invocate, considera apelurile fondate, pentru urmatoarele argumente:
Reclamantii Nastasoiu au investit instanta cu o cerere in stabilirea liniei de hotar fata de proprietatea paratilor C., solicitand si obligarea la edificarea unui gard pe acest traseu nou. Actiunea in granituire nu este dublata de o actiune in revendicare, ansamblul probelor administrate in cauza dovedind, fara echivoc, ca la momentul formularii actiunii, intre terenuri exista un gard, edificat inca din 1975 si nemodificat pana in prezent, cum au aratat la interogatoriu toate partile, precum si martorul D. N..
În temeiul art. 560 Cod civil, grănițuirea ca operațiune de determinare prin semne exterioare a limitelor dintre proprietățile învecinate, în caz de conflict, se realizează pe cale judecătorească nu numai atunci când între proprietăți nu au existat niciodată semne exterioare de hotar, dar și în situația în care există, dar sunt controversate.
În speță, acțiunea în grănițuire a fost promovată de reclamanti, susținându-se că hotarul trebuie sa aiba o configuratie in linie dreapta, gardul existent nerespectand limitele proprietatii.
Dreptul la acțiune, bazat pe dispozițiile art. 560 C. civ., circumscrie posibilitatea pentru proprietar sau orice persoană care are un drept real asupra unui fond limitrof, de a pretinde vecinului său, prin acțiune în justiție (sau pe cale amiabilă), restabilirea hotarului real ce separă fondurile învecinate și marcarea acestuia prin semne materiale vizibile.
Într-o asemenea acțiune, judecătorul nu are a se pronunța asupra existenței dreptului de proprietate (în întregul său), ci asupra formei terenului care alcătuiește dreptul de proprietate (în partea din litigiu), al cărui contur este fixat, decisiv, prin linia hotarului despărțitor, determinată prin semne vizibile.
Prin urmare, nu se poate retine ca actiunea in granituire nu poate fi primita, chiar in conditiile in care este cert ca semnele de hotar existente nu au fost modificate, solutionarea litigiului dintre parti impunand ca, in urma administrarii probelor necesare, sa se verifice situatia si sa se transeze . in altul.
Or, contrar punctului de vedere exprimat de prima instanta prin hotarare, actualul amplasament al hotarului dintre proprietati respecta limitele de proprietate si configuratia terenurilor partilor.
Astfel, instanta a optat pentru traseul 6-9 propus de expert D., apreciind ca prin declaratia martorului D. s-a dovedit ca linia de hotar dintre proprietati era drepta. Or, aceasta depozitie este singura proba care sustine aceasta concluzie. Mai mult chiar, ea intra in contradictie cu celelalte probe administrate si care dovedesc ca, ulterior edificarii, in anul 1975, gardul nu a fost modificat ca si amplasament, ci doar a suferit deteriorari.
Imprejurarea ca traseul adoptat de prima instanta nu este corect reiese si din faptul ca, urmare a acestei linii noi de hotar, o suprafata de teren aflata in prezent in posesia paratilor trece in posesia reclamantilor (poligonul 6-7-8-9-6), desi acestia nu au revendicat nicio suprafata de teren. Or, pronuntand solutia criticata de apelantii-parati, Judecatoria Curtea de Arges isi depaseste limitele investirii, pronuntandu-se si asupra a ceea ce nu s-a cerut.
Tribunalul considera ca actualul gard reprezinta linia de hotar corecta, linie ce respecta dreptul de proprietate al partilor, atat sub aspectul suprafetei, cat si al configuratiei. Reclamantii au sustinut ca nivelul anului 1885 hotarul era in linie dreapta, insa granituirea proprietatilor trebuie sa aiba in vedere si modul in care partile au intrat in stapanirea terenurilor. Se constata in acest sens ca terenul ce apartine reclamantilor a facut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate, fiind inclus in TP nr._/14.11.2002, astfel incat stabilirea configuratiei terenului nu se poate face altfel decat prin raportare la situatia existenta la momentul emiterii actului de proprietate. Or, desi nu exista proces-verbal de punere in posesie, reclamantii avand posesia asupra terenului si anterior emiterii titlului de proprietate, configuratia terenului ce a facut obiectul reconstituirii nu poate fi alta decat cea actuala, potrivit gradului existent inca din anul 1975 si nemodificat pe latura de sud a proprietatii reclamantilor. Reclamantii au cunoscut intinderea terenului la momentul emiterii titlului, nu au contestat mentiunile acestuia, ba chiar au inteles sa valorifice dreptul astfel dobandit, procedand la intabularea in cartea funciara, intre limitele stabilite de schita cadastrala intocmita la 5.04.2002, care a avut in vedere gardul cu actualul amplasament. Inscrierea are efect de opozabilitate, insa se opune ca atare partii in favoarea careia s-a realizat, in conditiile in care aceasta nu a contestat respectiva inscriere, printr-o actiune in rectificarea cartii funciare.
Concluzionand, tribunalul considera ca se impunea stabilirea liniei de hotar pe pe aliniamentul 6-7-8-9, potrivit schitelor de plan 1 bis si 2 bis, intocmite de exp. D. I. (f.317-318 dosar Judecatorie), prima critica invocata de paratii C. fiind intemeiata.
Cat priveste gradul ce urmeaza a fi edificat, tribunalul constata, cum a observat si prima instanta, ca ambele parti au avut o solicitare similara, sustinand necesitatea unui grad cu fundatie de beton, raspunsurile paratilor la interogatoriu fiind in acelasi sens. Solutia propusa de expert si adoptata de instanta raspunde dorintelor partilor de a evita situatiile derivand din scurgerea naturala a apelor, paratii nefacand nicio dovada in sensul sustinerilor privind supraevaluarea costului de edificare a unui astfel de gard.
Cat priveste montarea de jgheaburi si parazapezi pe constructiile reclamantilor, tribunalul retine concluziile expertului constructor, potrivit carora noul acoperis este dotat cu jgheab si burlan, existand totodata si parazapezi montate. Punctul de vedere al specialistului, cum ca nu este tehnic posibila montarea inca a unui rand de parazapezi, nu a fost contrazis de parati printr-o proba tehnica, neexistand nici un argument pentru a inlatura aceasta opinie.
Cat priveste dispozitia privind respectarea unei distante de 50 cm intre constructia-wc si hotarul existent, tribunalul considera ca solutia pronuntata se impune pentru respectarea relatiilor de buna vecinatate si a regulilor privind disciplina in constructii, distanta fiind stabilita prin autorizatia de constructie emisa in favoarea paratilor.
Prin apelul declarat, reclamantii Nastasoiu au criticat dispozitia privind edificarea unei rigole la baza gradului ce urmeaza a fi edificat. Tribunalul retine ca solutia privind edificarea unui gard cu fundatie de beton, acceptata de ambele parti, urmareste limitarea consecintelor scurgerii naturale a apelor, de pe terenul reclamantilor, aflat in amonte, catre terenul paratilor. Or, fundatia de beton ce se va realiza va avea acelasi efect ca si rigola solicitata, respectiv impiedicarea scurgerii apelor spre terenul paratilor, obligarea la efectuarea si a acestei rigole nejustificandu-se in prezent. Reclamantii nu au facut nici un fel de manevre care sa inrautateasca situatia paratilor, iar obligarea acestora la edificarea rigolei reprezinta o sarcina excesiva, ce depaseste obligatiile de buna vecinatate. In concluzie, apelul este fondat, iar cererea avand ca obiect edificarea rigolei se impune a fi respinsa.
In concluzie, pentru aceste considerente, tribunalul urmeaza ca, in temeiul art.480 C.pr.civ., apelurile sa fie admise, iar sentinta schimbata partial, potrivit celor expuse anterior.
F. de solutia ce va fi pronuntata, in temeiul art.453 C.pr.civ., tribunalul va compensa cheltuielile de judecata suportate in apel de parti.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelurile formulate de apelanții-reclamanți N. F., domiciliată în Curtea de Argeș, ., județul Argeș, având CNP:_, N. I. M., domiciliat în Voluntari, . nr. 56, județul Ilfov, având CNP:_, și de apelanții-pârâți C. C., domiciliat în Curtea de Argeș, ., județul Argeș, având CNP:_, și C. E., domiciliată în Curtea de Argeș, ., județul Argeș, având CNP:_, împotriva sentinței civile nr. 389/28.04.2015, pronunțată de Judecatoria Curtea de Argeș în dosarul nr._
Schimba, in parte, sentinta, in sensul ca stabileste linia de hotar pe aliniamentul 6-7-8-9, potrivit schitelor de plan 1 bis si 2 bis, intocmite de exp. D. I. (f.317-318 dosar Judecatorie).
Obliga partile sa edifice gardul pe fundatie si stalpi din beton, potrivit dispozitiilor instantei de fond, pe linia de hotar anterior stabilita.
Respinge cererea paratilor privind edificarea de catre reclamanti a rigolei de beton, ca neintemeiata.
Mentine in rest sentinta.
Compenseaza in totalitate cheltuielile de judecata efectuate in apel.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 18 noiembrie 2015.
Președinte, G. D. N. | Judecător, A. M. | |
Grefier, E. N. |
red.A.M./11.12.2015
dact.C.E.C./6 exp.
jud.fond M.M.B.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 2355/2015. Tribunalul ARGEŞ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 4053/2015. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
