Contestaţie la executare. Decizia nr. 2354/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2354/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 08-09-2015 în dosarul nr. 2354/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2354/2015
Ședința publică de la 08 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. V.
Judecător E. A.
Grefier C. M. C.
S-a luat în examinare pentru soluționare apelul declarat de către contestatorul O. S. - PRIN PRIMAR împotriva sentinței civile nr.803/30.01.2015 pronunțată de către Judecătoria Pitești în dosarul_, intimat fiind M. L., având ca obiect contestație la executare +suspendare executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns c.j. O. C. R. pentru apelantul-contestator O. S. - PRIN PRIMAR, lipsă fiind intimatul M. L..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Instanța, în temeiul art. 248 NCPC, invocă excepția tardivității declarării apelului.
C.j. O. C. R. pentru apelantul-contestator O. S. - PRIN PRIMAR, solicită respingerea excepției tardivității declarării apelului. Pe fondul cauzei solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat. Depune practică judiciară la dosarul cauzei.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față, deliberând:
Constată că, prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 03.03.2014 sub nr._, contestatorul Orașul Ștefănești - prin Primar în contradictoriu cu intimatul M. L. a formulat contestație la executare împotriva încheierii privind stabilirea cheltuielilor de executare silita din data de 19.02.2014 si a somației emise la data de 19.02.2014 în dosarul execuțional nr. 803/2013 al B. T. F. A., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea/reducerea cheltuielilor de executare și anularea somației, precum și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că la data de 25.02.2014, a primit de la Biroul Executorului Judecătoresc T. F. A., o somație și încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare silită, prin care i-a fost pus în vedere ca în termen de 1 zi de la primirea acestora să achite sumele de bani enumerate în respectiva somație emisă în dosar nr. 803/2013.
A mai arătat contestatorul, referitor la încheierea privind stabilirea cheltuielilor de executare, că onorariul de avocat este în cuantum de 200 lei, adică 10% din creanță, fiind egal cu onorariul executorului judecătoresc, deși s-a perceput onorariu avocat, în cuprinsul încheierii nu se regăsesc numărul și . avocațiale și a chitanței tăiate de avocat, adică această sumă este nedovedită, deci creanța nu este certă, lichidă și exigibilă; suma de 200 lei ce reprezintă onorariu expert nu se justifică, întrucât executorul judecătoresc nu a anexat la somație sau la încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare, raportul de expertiză efectuat sau chitanța expertului, practic, din cuprinsul celor două acte nu reiese nici măcar numele expertului; din cele două acte emise de executorul judecătoresc (încheierea privind stabilirea cheltuielilor de executare și somația de plată) nu reiese că, creditorul este asistat de avocat în procedura de executare silită, sau că avocatul a formulat cererea de executare. In somație se indică „cererea de executare silită formulată de creditor”, motiv pentru care se impune anularea sumei de 200 lei ce reprezintă onorariu avocat.
Contestatorul consideră că sunt incidente inclusiv dispozițiile art. 451 alin. 2 și art. 452 din noul Cod. pr. civ., situație în care instanța poate cenzura onorariul avocatului în raport de prestația depusă de acesta ( formularea unei simple cereri de executare) și ținând cont inclusiv de protocolul încheiat între Ministerul Justiției și Instanțele de Judecată prin care onorariul apărător din oficiu (unde avocatul se deplasează la numeroase termene la instanță) este în cuantum de 200 lei, apreciază că redactarea unei cereri care impune costuri minime nu poate depăși suma 100 lei.
A precizat că, potrivit legii, încheierea privind stabilirea cheltuielilor de executare reprezintă titlu executoriu, cu condiția ca sumele menționate în încheiere să poată fi justificate.
Cu privire la somația emisă de executorul judecătoresc, contestatorul a arătat că a fost somat de către executor să achite în termen de 1 zi de la primirea somației sumele menționate în cuprinsul acesteia, invocând necunoașterea legii pentru că nu a ținut cont de legile speciale: OUG. 71/2009, OG. 17/2012, OG. 22/2002 si Legea 356/2013. Potrivit art. 1 alin. 1, lit. c din OUG. 71/2009 privind plata sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale persoanelor din sectorul bugetar în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu. Această prevedere legală este confirmata de art. 14 din OG. 17/2012, art. 5 alin. 1 lit. i; alin 3, lit. b din Legea 356/2013 privind bugetul de stat pe anul 2014. Termenul de 1 zi din somație nu respectă nici prevederile OG 22/2002 privind termenul de grație de 6 luni de la emiterea somației.
Sumele privind plata drepturilor salariale provin din Taxa pe Valoare Adăugată, se stabilesc prin decizie a Directorului General al Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Ploiești potrivit anexei nr. 5 din Legea 356/2013, orașul Ștefănești prin primar fiind doar un terț în acest raport juridic (ordonator secundar de credite), în sensul că sumele necesare plății drepturilor salariale pentru personalul din învățământul preuniversitar sunt primite de la Ministerul Finanțelor Publice, iar unitatea administrative teritorială (orașul Ștefănești) redistribuie fondurile către școli.
Potrivit anexei la Decizia nr. 83/15.01.2014, orașul Ștefănești a primit de la Ministerul Finanțelor Publice, suma de 803 mii lei pentru „ hotărâri judecătorești pentru plata salariilor în unitățile de învățământ preuniversitar de stat".
Pe raza localității Ștefănești există un număr de 7 scoli, iar această sumă trebuie să fie repartizată pentru toate unitățile de învățământ, nu numai pentru creditorii de la Grupul Școlar Ștefănești.
Prin adresa cu nr. 2.000/28.01.2014 a încunoștiințat Grupul Școlar Industrial Ștefănești (instituție la care este angajat creditorul) că în cursul anului 2014 va primi suma totală de 318 mii lei pentru plata hotărârilor judecătorești.
Apreciază că nerespectarea acestor dispoziții imperative din legile speciale, aduc prejudicii atât celorlalți creditori (cadre didactice) care sunt salariați ai altor instituții de învățământ din circumscripția orașului Ștefănești și care sunt îndreptățiți la 25% din sumele indicate în titlurile executorii, cât și bugetului de stat și bugetului orașului Ștefănești, fapt ce conduce la anularea actelor de executare.
Deși se face referire la suma de 300 lei ce reprezintă onorariu expert, executorul judecătoresc nu i-a comunicat raportul de expertiză, care nu se știe dacă exista sau nu, întrucât nu au fost convocați la efectuarea acestuia, motiv pentru care apreciază că se impune anularea actelor de executare îndeplinite cu încălcarea procedurilor de citare și comunicare, întrucât s-a creat un prejudiciu care poate fi înlăturat doar prin anularea actelor emise nelegal.
Faptul că nu a fost convocat la efectuarea raportului de expertiză și nu există comunicarea acestuia, iar din titlul executoriu nu reiese cuantumul drepturilor salariale la care este îndreptățit creditorul, consideră că executorul judecătoresc a încălcat principiul disponibilității, legalității și al contradictorialității în faza executării silite, cea de a doua fază a procesului civil, fiind părtinitor, iar singurul mod prin care poate fi reparat prejudicial adus de executor constă în anularea actelor de executare, emise cu nerespectarea dispozițiilor legale prin care se prejudiciază bugetul unității administrativ teritoriale, fiind vorba de bani publici.
A mai arătat contestatorul că executorul judecătoresc a instrumentat împotriva sa un număr de 30 dosare, în care, cel mai probabil, se solicită onorariu pentru același avocat și expert, încercându-se jefuirea banului public în faza de executare silită, aspect care pot avea inclusiv conotații de natură penală.
In drept, acțiunea a fost întemeiată pe disp. art. 451, 452, 669 alin 4, 711 și următoarele din noul Cod. pr. civ.
Intimatul, legal citat, a formulat întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea contestației la executare și a capătului de cerere privind suspendarea executării silite, precum și menținerea formelor și a actelor de executare întocmite în dosarul execuțional nr. 803/2013 al B. T. F. A. ca legale și temeinice.
În motivarea întâmpinării, referitor la capătul de cerere privind anularea/reducerea cheltuielilor de executare s-a arătat că, cuantumul acestor cheltuieli este unul decent, rezonabil și justificat raportat la debitul urmărit și toate celelalte acte procedurale de executare întocmite în cauză, fiind și dovedite cu chitanțe și acte justificative.
Cu privire la capătul de cerere prin care se contestă debitul, intimatul a invocat dispozițiile art. 712 alin. 1 C.pr.civ, potrivit cărora atunci când executarea silită se face în temeiul unei hotărâri judecătorești, debitorul nu va putea invoca pe cale de contestație motive de fapt sau de drept pe care le-ar fi putut opune în cursul judecății în primă instanță sau într-o cale de atac ce i-a fost deschisă.
La data de 24.10.2014 contestatoarea și-a precizat contestația la executare solicitând constatarea nulității absolute a raportului de expertiză contabilă efectuat la cererea B. T. A. F. în dosarul de executare silită nr. 803/2013 întrucât acesta nu întrunește condițiile prev. de OG 2/2000 modificată și art. 335-336 din NCPC în sensul că acest raport de expertiză s-a făcut fără citarea părților și, mai mult, de persoane care se află în conflict de interese.
În cazul expertului P. I. instanța trebuie să rețină că acesta este salariatul Liceului Tehnologic D. B. în funcția de administrator financiar, având suspiciunea că a favorizat pe creditor.
Al doilea expert - G. S., se consideră a fi în conflict de interese având în vedere că acesta este și consilier local în baza Hotărârii Consiliului Local al Orașului Ștefănești nr. 5/14.01.2013, fiind incidente disp. art.90 din Legea nr.161/2003.
Prin sentința civilă nr. 803/30.01.2015 pronunțată de către Judecătoria Pitești a fost respinsă contestația, pentru următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr. 9474/2013/17.06.2013 pronunțată de Tribunalul Argeș, rămasă definitivă prin nerecurare, s-a admis în parte, cererea și au fost obligați pârâții Liceul Tehnologic „D. B.” să plătească reclamanților diferențele dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite prin aplicarea dispozițiilor legii 330/2009, prin raportare la Legea 221/2008, pentru aprobarea OG 15/2008, pentru perioada 01.01._10, în raport de perioada efectiv lucrată de fiecare dintre reclamanți, drepturi ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligat pârâtul Liceul Tehnologic „D. B.” să plătească reclamanților diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite prin aplicarea legii 285/2010, prin raportare la legea 221/2008, pentru aprobarea OG 15/2008, pentru perioada 01.01._11, în raport de perioada efectiv lucrată de fiecare dintre reclamanți, drepturi ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligat pârâtul Liceul Tehnologic „D. B.” să plătească reclamanților diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite prin aplicarea legii 63/2011, prin raportare la legea 221/2008, pentru aprobarea OG 15/2008, pentru perioada 13.05._13, în raport de perioada efectiv lucrată de fiecare dintre reclamanți, drepturi ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligat pârâtul Orașul Ștefănești, prin primar, să vireze pârâților fondurile necesare plății drepturilor solicitate.
La data de 02.12.2013 intimatul creditor, prin avocat A. V. a formulat cerere de executare silită în baza acestei sentințe.(fil.65).
Pentru suma de 200 lei reprezentând onorariu de avocat s-a emis factura fiscală nr. 634/17.02.2014, ce a fost achitată cu chitanța nr. 1301/17.02.2014(fil.83-84).
Prin încheierea de ședință de la data de 18.12.2013 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul_/280/2013(fil.71) s-a încuviințat executarea silită a sentinței.
În cadrul dosarului de executare s-a întocmit un raport de expertiză contabilă(fil.72-81) stabilindu-se că debitul pe care creditorul îl are de încasat în baza s.civ. nr. 9474/2013/17.06.2013 pronunțată de Tribunalul Argeș este de 2017 lei, sumă netă actualizată la data de 31.12.2013, pentru anii 2013-2014.
Pentru suma de 300 lei reprezentând onorariu de expert a fost emisă factura fiscală nr. 29/16.02.2014(fil.82).
La data de 19.02.2014 s-a întocmit încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare la suma de 730 lei(20 lei taxă timbru, 200 lei onorariu executor, 300 lei onorariu expert, 200 lei onorariu avocat, 10 lei comunicare acte procedură).
În cadrul dosarului de executare s-a emis somația de plată pentru suma de 2017 lei debit și 730 lei cheltuieli de executare, ce a fost comunicată contestatorului la data de 25.02.2014 împreună ci titlul executoriu și încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare.
Referitor la criticile aduse încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare, instanța a reținut că onorariul de executor se încadrează în limitele prevăzute de ord. 2550/C/2006, în raport de cuantumul debitului ce face obiectul executării silite.
De asemenea, în cadrul dosarului de executare au fost depuse la dosar dovezi privind onorariul de expert și onorariul de avocat, astfel că includerea acestor sume în categoria cheltuielilor de executare este legală, potrivit disp.art. 669 NCPC.
Nu se poate reține concluzia contestatorului în sensul că aceste cheltuieli sunt disproporționate în raport de cuantumul debitului și munca depusă de expert, respectiv de avocat.
Ca urmare, potrivit disp.art. 669 NCPC, instanța a respins acest capăt de cerere ca neîntemeiat.
În ceea ce privește susținerile contestatorului privind nerespectarea dispozițiilor OG 22/2002, instanța a constatat că, potrivit disp.art. 122 alin.2 din OUG 46/2013 prevederile Ordonanței Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, aprobată cu completări prin Legea nr. 288/2002, cu modificările și completările ulterioare, nu se aplică unităților administrativ-teritoriale, subdiviziunilor acestora, respectiv instituțiilor publice de subordonare locală, deci nici contestatorului Orașul Ștefănești.
Cu privire la susținerile contestatorului privind aplicarea dispozițiilor OUG nr. 71/2009 și ale OUG 92/2012, instanța a reținut că acestea sunt neîntemeiate dat fiind faptul că executarea silită a vizat numai sumele ce se cuveneau intimatului creditor pentru anii 2013-2014, conform legii 230/2011 și OUG 92/2012, respectiv un procent de 15% din totalul sumelor datorate conform titlului executoriu.
Nu se poate reține nici susținerea că plata sumei de 2017 lei a fost făcută voluntar înainte de începerea executării silite, astfel cum se susține în adresa nr. 3291/08.12.2014 emisă de Liceul Tehnologic „D. B.”(fil.108), având în vedere că din situația anexată acestei adrese(fil.116-121), rezultă că prima plată efectuată către creditori a fost realizată în trimestrul 1 al anului 2014, fiind în sumă de 948 lei pentru creditor – fil.119, poziția 39, în timp ce somația a fost comunicată la data de 25.02.2014, iar executarea silită a fost pornită, la cererea creditorului, la data de 02.12.2013.
Față de cele expuse mai sus, potrivit disp.art. 711 NCPC, instanța a respins contestația la executare ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatorul O. S. - PRIN PRIMAR, susținând că soluția primei instanțe este netemeinică și nelegală, pentru motivele redate pe larg în cuprinsul apelului.
Potrivit art. 248 NCPC, excepțiile se vor soluționa premergător administrării probelor și cercetării în fond a cauzei, în cazul de față excepția de tardivitate a declarării apelului, care face inutilă cercetarea criticilor pe fond.
Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că sentința civilă nr.803/30.01.2015 pronunțată de către Judecătoria Pitești în dosarul_, a fost comunicată apelantei la data de 20.03.2015, iar apelul declarat în cauză a fost înregistrat la data de 8.04.2015, peste termenul legal și imperativ prevăzut de art. 650 alin.2 NCPC.
Astfel, potrivit art. 650 alin.(3) C.proc.civ., contestația la executare se atacă în termen de 10 zile de la comunicarea hotărârii, iar indicarea greșită de către prima instanță a termenului de 30 de zile de declarare a apelului prevăzut de 468 NCPC, nu repune pe apelant în termenul de declarare a apelului.
Așa fiind, ipoteza apelului tardiv, generează soluția constatării nulității apelului, ca act de procedură efectuat după ce a intervenit sancțiunea decăderii pentru nerespectarea termenului legal, imperativ, date fiind și dispozițiile art. 185 alin.1 partea finală, normă aplicabilă în baza art. 482 NCPC.
Pentru considerentele expuse, în baza art.480 și art.665 alin.6 teza a-II-a Cod pr.civilă, tribunalul va respinge ca tardiv apelul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge, ca tardiv, apelul declarat de către contestatorul ORAȘUL ȘTEFĂNEȘTI - PRIN PRIMAR cu sediul în S., ., nr. 1, jud. Argeș, împotriva sentinței civile nr.803/30.01.2015 pronunțată de către Judecătoria Pitești în dosarul_, intimat fiind M. L. domiciliat în P., ., ., ..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Septembrie 2015.
Președinte, M. V. | Judecător, E. A. | |
Grefier, C. M. C. |
red.M.V.
dact.C.E.C./4 exp.
| ← Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 2353/2015. Tribunalul... → |
|---|
