Plângere contravenţională. Decizia nr. 2353/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2353/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 08-09-2015 în dosarul nr. 2353/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIE Nr. 2353/2015
Ședința publică de la 08 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. V.
Judecător E. A.
Grefier C. M. C.
S-a luat în examinare pentru soluționare apelul declarat de către intimata C. N. DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA SA - DRDP C. împotriva sentinței civile nr._/18.11.2014 pronunțată de către Judecătoria Pitești în dosarul_, intimați fiind contestatoarea . și B. E. JUDECATORESC A. C. L., având ca obiect contestație la executare + suspendare executare + plângere contravenționala.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care
Tribunalul ia act că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă de către apelanta-intimată, potrivit filei 3 dosar, conform disp. art. 411 alin.1 punctul 2 teza a II-a NCPC. și constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra apelului și asupra excepției tardivității declarării apelului.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 06.01.2014 pe rolul Judecătoriei Pitești, sub nr._, contestatoarea ., în contradictoriu cu intimații C. N. DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA SA - DRDP C. și B. E. JUDECATORESC A. C. L., a formulat contestație la titlu și contestație la executare, solicitând anularea executării silite începute în dosarul de executare nr. 1549/2013 al B. A. C. L., anularea înștiințării nr. 1549/11.12.2013, anularea titlului executoriu, respectiv procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/18.03.2011, suspendarea executării cheltuielilor de executare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, contestatoarea arată că prin somația nr. 1549/2013 a fost somat de către B. A. C. L. să achite suma de 28 euro sau echivalent în lei la data plății, reprezentând tarif de despăgubire conform procesului verbal de contravenție . nr._ din 18.03.2011, precum și suma de 150 lei reprezentând cheltuieli de executare silită. Înțelege să conteste procesul-verbal de contravenție, ce i-a fost comunicat de executorul judecătoresc; creanța solicitată nu este certă și exigibilă, respectiv obiectul ei nu este determinat și titlul executoriu nu conține elementele care permit stabilirea lui conform art. 662 C.pr.civ; că în cursul anului 2011 au fost emise mai multe procese-verbale de contravenție care au fost comunicate societății, toate fiind contestate și anulate de Judecătoria B., întrucât deținea rovinietă valabilă, însă în cuprinsul acesteia s-a strecurat o eroare, fiind menționat numărul autoturismului_ în loc de_ ; procesul-verbal este nul absolut, nefiind semnat de agentul constatator și nefiind comunicat societății; se contestă și cuantumul onorariului de executor judecătoresc, care este nelegal și excesiv, acesta putând fi redus de instanță față de complexitatea cauzei și activitatea concret efectuată de executorul judecătoresc.
Prin sentința civilă nr._/2014, Judecătoria Pitești a admis contestația la executare, cu motivarea că în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului B. E. JUDECATORESC A. C. L., a reținut că o calitate procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat (calitatea procesuală activă), precum și între persoana pârâtului și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății (calitatea procesuală pasivă). Reclamantul fiind cel care pornește acțiunea civilă, trebuie să justifice atât calitatea procesuală activă, cât și calitatea pasivă a persoanei pe care a chemat-o în judecată. Totodată, în cadrul unei contestații la executare, chiar în condițiile în care s-au contestat cheltuielile de executare silită, calitate procesuală activă și pasivă au doar părțile interesate sau vătămate prin actul de executare întocmit în cadrul dosarului de executare, calitatea procesuală pasivă a executorului judecătoresc nefiind determinată nici de opozabilitatea hotărârii judecătorești cu privire la actul de executare efectuat de acesta, din moment ce actele executorului sunt supuse controlului instanțelor de judecată.
Cum, biroul executorului judecătoresc nu este titular al obligației ce formează conținutul raportului juridic de drept material, acesta nu are calitate procesuală pasivă, excepția invocată a fost admisă.
Prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, contestatoarea a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/18.03.2011, aducând critici de nelegalitate și netemeinicie a actului administrativ ce i-a fost comunicat odată cu înștiințarea de către executorul judecătoresc, precum și contestație la executare+suspendare executare, solicitând anularea actelor de executare emise în dosarul de executare nr.1549/2013 al B. A. C. L..
În ceea ce privește plângerea contravențională, instanța a reținut:
Din înscrisurile depuse la dosar de petenta-contestatoare, s-a constatat că la data de 19.12.2013 s-a dispus comunicarea de către executorul judecătoresc în cadrul dosarului nr.1549/2013 a procesului-verbal de contravenție (fila 73). Prin procesul-verbal de contravenție nr._/18.03.2011 petenta a fost sancționată potrivit disp. art.8 alin.2 din O.G. nr.15/2002, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.8 alin.1 din același act normativ cu amendă în cuantum de 250 lei, contravenienta fiind obligată să achite și tariful de despăgubire, potrivit art.8 alin.3 din O.G.nr.15/2002, în valoare de 28 euro, echivalentul a 117,99 lei.
S-a reținut că la data de 17.10.2010, ora 0940, vehiculul categoria A, cu număr de înmatriculare_, a circulat pe DN 7 km188+900 m, în localitatea Seaca, jud. V., fără a deține rovinietă valabilă.
Conform disp.art.27 din O.G. nr.2/2001, comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată de face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor. Prin Decizia nr.10/10.06.2013 pronunțată de ÎCCJ în recurs în interesul legii, s-a statuat, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin.1, art. 25 alin.2 și art. 31 alin.1 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
Or, procesul-verbal de contravenție contestat a fost comunicat petentei prin afișare, conform procesului-verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare depus la fila 77 dosar, aceasta fiind singura modalitate de comunicare anterior începerii executării silite. Procedura de comunicare este contestată de petentă.
Prin urmare, anterior comunicării procesului-verbal prin afișare la sediul contravenientului, actul constatator nu a fost comunicat prin poștă, cu aviz de primire (care să facă dovada că destinatarul a luat efectiv cunoștință de procesul-verbal de contravenție și numai când o astfel de comunicare nu s-a putut realiza, să se recurgă la comunicarea prin afișare), astfel că, raportat la decizia nr.10/2013 și dispozițiile legale mai sus menționate, instanța a reținut că procedura de comunicare a procesului-verbal nu a respectat dispozițiile legale, încât petenta este în termen să formuleze plângere împotriva procesului-verbal de contravenție în termen de 15 zile de la momentul la care acesta a luat efectiv cunoștință de actul contestat, anume 19.12.2013.
Sub aspectul temeiniciei actului administrativ, instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de contravenție face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară. Interesul major în calificarea faptelor contravenționale ca intrând sub incidența noțiunii de acuzație în materie penală, în sensul art. 6 CEDO constă în obligația instanței de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu în administrarea și aprecierea probatorului și de a respecta principiul proporționalității între autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate faptele antisociale și respectarea dreptului la apărare a persoanelor sancționate (A. c. României).
Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului nu se opune însă instituirii unor prezumții de fapt sau de drept atâta timp cât nu se aduce atingere dreptului la apărare și se poate face proba contrară de către contestator (Salabiaku c. Franței).
Conform bonului fiscal nr.83/10.06.2010 (fila 43), pentru autoturismul cu număr de înmatriculare_ a fost achiziționată rovinieta, cu valabilitate 10.06.2010 – 09.06.2011, numărul de identificare al vehiculului corespunzând cu cel menționat în certificatul de înmatriculare depus la fila 80. Aceeași situație de fapt cu privire la existența rovinietei valabile a fost reținută și prin sentința civilă nr.996/13.05.2011 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ . Astfel, la data de 17.10.2010, data reținută în procesul-verbal contestat, petenta avea îndeplinită obligația legală de a deține rovinietă valabilă. În ceea ce privește tariful de despăgubire în cuantum de câte 117,99 lei stabilit prin același act sancționator, instanța a reținut că dispozițiile art.8 alin.3 din O.G. nr.15/2002 au fost abrogate prin Legea nr.144/23.07.2012, publicată în M.Of.nr.509/24.07.2012.
Potrivit dispozițiilor art. II din Legea nr.144/2012, tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.
Instanța a reținut că în cauză sunt incidente prevederile art. II din Legea nr.144/2012 menționate mai sus, petenta formulând plângere împotriva procesului-verbal prin care a fost aplicată sancțiunea principală și tariful de despăgubire, plângere aflată pe rolul instanței și care formează obiectul prezentului dosar.
Pentru motivele de netemeinicie arătate mai sus, văzând și dispozițiile art. 34 din O.G. 2/2001, instanța a admis plângerea contravențională și a anulat procesul-verbal . nr._ din data de 18.03.2011.
În ceea ce privește contestația la executare formulată, potrivit dispozițiilor art.711 alin.1 C.pr.civ., împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. Totodată, conform art.665 alin.5 pct.2 C.pr.civ., instanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite numai dacă: hotărârea sau, după caz, înscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu. Dispozițiile art.37 din O.G,. nr.2/2001 sunt în sensul că: procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
Față de modalitatea de soluționare a cererii având ca obiect plângere contravențională, reținând că prin prezenta s-a dispus anularea procesului-verbal de contravenție, precum și faptul că la data de 30.10.2013 a fost formulată cerere de executare silită de către intimată (fila 75), s-a constatat că, raportat la modalitatea nelegală de comunicare a procesului-verbal, precum și la inexistența unei hotărâri definitive de soluționare a plângerii contravenționale, procesul-verbal . nr._ din data de 18.03.2011 nu constituie titlu executoriu.
Prin urmare, instanța a reținut că executarea silită în dosarul nr.1549/2013 s-a realizat în condițiile inexistenței titlului executoriu. Pe de altă parte, din înscrisurile din dosarul de executare nr. 1549/2013, s-a constatat că nu există încheierea emisă de B. A. C. L. prin care s-a înregistrat cererea creditorului și s-a dispus deschiderea dosarului și nici încheierea instanței de executare prin care s-a încuviințat executarea silită, în procedura de executare silită nefiind respectate nici dispozițiile art. 664 alin.1 și art.665 C.pr.civ.
Față de considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor legale precitate, instanța a admis contestația la executare și a anulat toate actele de executare întocmite în dosarul de executare nr.1549/2013 al B. Sotae M..
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel intimata pe care a criticat-o pentru următoarele: în mod greșit, s-a reținut de către instanța de fond faptul că procesul verbal de contravenție nu este titlu executoriu; în cauză nu se aplică principiul legii mai favorabile; debitul nu a fost achitat, astfel că nu există nici un motiv de anulare a executării silite.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate și în raport de prevederile art. 477 Ncpc, tribunalul reține următoarele:
În ceea ce privește excepția tardivității declarării apelului, invocată de către intimată prin întâmpinarea de la fila 11, constată că, aceasta nu poate fi admisă, întrucât hotărârea atacată a fost comunicată apelantei la data de 18.03.2015 (f. 92, verso, dosar fond), iar apelul a fost declarat la data de 23.03.2015, data poștei (f. 4 verso, dosar apel), deci în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 468 alin. 1 Ncpc renumerotat.
Pe fondul căii de atac, tribunalul reține că prima instanță a pronunțat o soluție legală și temeinică în cauză, având la bază probatoriul administrat.
Astfel, în mod corect, a constatat că, la dosarul de fond, nu au fost depuse încheierea de deschidere a dosarului de executare, cât și cea a instanței de încuviințare a executării silite, acte fără de care o executare silită nu se poate considera declanșată în mod legal.
Totodată, la dosar, nu a fost făcută nici dovada comunicării legale a procesului verbal de contravenție atacat în termenul prevăzut de art. 14 alin. 1 din OG 2/2001 R, nefiind respectate dispozițiile art. 27 din OG 2/2001 R coroborate cu soluția din decizia 10/2013 pronunțată de ÎCCJ într-un recurs în interesul legii. Or, în acest context devin incidente prevederile legale sus menționate, executarea sancțiunilor aplicate fiind prescrisă.
Trecând peste aceste aspecte, în mod corect, judecătorul fondului, având în vedere plângerea formulată în termenul legal prevăzut de art. 31 din OG 2/2001 R și probatoriul administrat, a constatat că actul sancționator nu reține adevărata situație de fapt, astfel că nu este valabil întocmit. În consecință, neexistând titlu executoriu valabil, nici executarea silită nu poate avea o bază legală.
D. urmare, având în vedere toate considerentele expuse, constatând că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, în baza art. 480 Ncpc, apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția tardivității apelului.
Respinge apelul declarat de către CNADNR prin DRDP C., cu sediul în C., .. 17, jud. D. împotriva sentinței civile nr._/2014 pronunțată de Judecătoria Pitești în prezenta cauză, intimată fiind ., cu sediul în Rm. V., .. A97, ., jud. V., la Cabinet av. Cagil P. Lucreția, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Septembrie 2015.
Președinte, M. V. | Judecător, E. A. | |
Grefier, C. M. C. |
EA. 30 Septembrie 2015/4 ex
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 2354/2015. Tribunalul ARGEŞ | Pretenţii. Decizia nr. 3653/2015. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
