Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 1818/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1818/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 28-05-2015 în dosarul nr. 261/216/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIE Nr. 1818/2015
Ședința publică de la 28 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE MARIANA VÂRGĂ
Judecător E. A.
Grefier E. R.
S-au luat în examinare, spre soluționare, apelurile formulate de reclamantul T. I. M.- PRIN AV. M. P., și de pârâta T. C.-S., împotriva sentinței civile nr.226/2015 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr._, având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, constată că dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc la data de 26.05.2015, susținerile părților fiind consemnate în acea încheiere, ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar în urma deliberării s-a pronunțat următoarea soluție:
INSTANȚA
Deliberând asupra apelurilor de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Curtea de Argeș la data de 12.02.2015 sub nr._, reclamantul T. I. M. a chemat în judecată pe pârâta T. C. S., solicitând instanței să dispună pe cale de ordonanță președințială stabilirea unui program de legături personale între reclamant și minorul T. M., născut la data de 06.01.2012, în următoarea modalitate: la fiecare sfârșit de săptămână de vineri orele 16,00 până duminică orele 18,00, cu luarea minorului în domiciliul reclamantului din loc. Topoloveni, jud. Argeș; 3 zile în vacanța de la începutul lunii februarie, cu luarea minorului în domiciliul reclamantului; 3 zile în vacanța de la începutul lunii noiembrie, cu luarea minorului în domiciliul reclamantului; 1săptămână în vacanța de iarnă, cu luarea minorului în domiciliul reclamantului; 1 săptămână în vacanța de primăvară, cu luarea minorului în domiciliul reclamantului; 1 lună și jumătate în vacanța de vară, primul an în prima parte a vacanței, al doilea an în a doua parte a vacanței, cu luarea minorului în domiciliul reclamantului; un an de ziua de naștere a minorului și de C., al doilea an de Paști, și de zilele Sf. M. și I..
În motivarea cererii, reclamantul arată că este căsătorit cu pârâta din data de 10.08.2011. Din căsătorie a rezultat minorul T. M., născut la data de 06.01.2012. După nașterea minorului părțile au locuit aproximativ 1 an la domiciliul reclamantului din Topoloveni. Înainte ca minorul să împlinească vârsta de 1 an pârâta a revenit la serviciul din mun. Curtea de Argeș pe care îl avea. Reclamantul arată că pârâta nu putea efectua naveta zilnic la Topoloveni, însă ar fi putut să își ia zile libere pentru urgențele prestate la locul de muncă. Revenirea pârâtei în mun. Curtea de Argeș a fost inițial acceptată de reclamant întrucât părțile convenise ca pârâta să depună toate diligențele pentru a se muta cu serviciu în localitatea Topoloveni. Se mai arată că pârâta în loc să se preocupe pentru mutarea serviciului, conform înțelegerii i-a comunicat reclamantului la începutul lunii ianuarie 2015 că înțelege a divorța. După data de 10.01.2015 reclamantul a fost nevoit a merge în fiecare zi de sâmbătă în mun. Curtea de Argeș pentru a-și vizita copilul și a-i duce diferite bunuri. Pârâta nu i-a permis, însă, a prelua minorul la domiciliul său, negându-i dreptul de a avea legături personale cu copilul.
Prin sentința civilă nr. 226/2015, Judecătoria Curtea de Argeș a admis în parte acțiunea, cu motivarea că părțile s-au căsătorit la data de 10.08.2011, din relația lor rezultând minorul T. M., născut la data de 06.01.2012.
Pe întreaga perioadă a căsniciei reclamantul a avut serviciul în loc. Topoloveni iar pârâta în mun. Curtea de Argeș astfel că aceștia au locuit o bună parte de timp separați în fapt. După nașterea minorului pârâta a beneficiat de concediu de îngrijire copil, astfel că coabitarea efectivă a fost reluată. O perioadă de timp, cei doi soți și minorul au locuit în Topoloveni, la domiciliul reclamantului.
După aproximativ 10 luni de la nașterea minorului pârâta a revenit la serviciul din mun. Curtea de Argeș, localitate unde s-a mutat cu minorul. În cursul anului 2013 părțile în litigiu coabitau în special în week-end când fie pârâta fie reclamantul se deplasau la domiciliul celuilalt. La începutul lunii ianuarie 2015 relațiile de căsătorie s-au destrămat, pârâta introducând de altfel pe rolul instanței și o acțiune de divorț. În prezent părțile locuiesc separat, reclamantul în loc. Topoloveni iar pârâta și minorul în mun. Curtea de Argeș.
Potrivit dispozițiilor art. 919 C.pr.civ., instanța poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei. Din dispozițiile legale citate mai sus a reieșit că pentru admisibilitatea cererii prin care se solicită luarea unei măsuri pe cale de ordonanță președințială (inclusiv în materia raporturilor de familie), trebuie întrunite cumulativ următoarele condiții: existența aparenței de drept în favoarea reclamantului, existența unui caz grabnic, caracterul provizoriu al măsurii și neprejudecarea fondului.
Instanța a examinat în continuare îndeplinirea acestor condiții de admisibilitate.
1. În ce privește condiția aparenței de drept, aceasta este îndeplinită dacă pe baza unei analize sumare a situației de fapt reliefate de probele administrate în cauză, instanța își formează convingerea că măsura solicitată „este justă și conformă cu dreptul”. Instanța a reținut în primul rând că potrivit art. 262 alin. 2 C.civ., copilul care nu locuiește la unul dintre părinți are dreptul de a avea legături personale și cu acest părinte, ținându-se seama și de interesul superior al copilului. Corelativ, și părintele la care nu locuiește copilul are dreptul de a avea legături personale cu acesta.
În cauza de față, așa cum s-a subliniat anterior, reclamantul locuiește separat de minor. Acestuia i se permite a vizita minorul, însă doar în localitatea de domiciliu a pârâtei. Or, această modalitate, preferată de pârâtă, nu este de natură a satisface nici drepturile reclamantului și nici interesul superior al minorului. Văzând că relațiile dintre minor și reclamant sunt unele pozitive, bazate pe afecțiune și faptul că la domiciliul reclamantului sunt condiții optime de creștere și educare a minorului, instanța a apreciat că legăturile dintre tată și fiu trebuie permise și în sensul preluării minorului la locuința din Topoloveni.
Apărările pârâtei precum că distanța dintre localități, raportată la vârsta minorului nu permit preluarea sa la domiciliul reclamantului nu au fost admise.
Instanța a reținut că minorul are aproximativ 3 ani, vârstă la care sensibilitățile ulterioare nașterii sunt mult diminuate. Mai mult, chiar reclamanta, în perioada anterioară s-a deplasat chiar și 3 sfârșituri de săptămână din Curtea de Argeș în Topoloveni cu minorul, deși acesta avea o vârstă mult mai mică.
2. Condiția „cazului grabnic” este de asemenea îndeplinită. Părțile se află într-un litigiu de divorț a cărei durată poate fi una îndelungată. Întreruperea relațiilor dintre tată și fiu sau limitarea acestor relații, chiar și pentru o perioadă determinată dar posibil îndelungată afectează interesul superior al minorului.
3. Măsura care se solicită de către reclamant este în mod neîndoielnic una provizorie care durează doar până la soluționarea cauzei civile având ca obiect divorț și cereri accesorii.
4. Dispunând asupra modului în care tatăl păstrează legătura cu minorul pe durata litigiului dintre părți, instanța nu procedează la judecarea fondului.
În concluzie cererea de emitere a unei ordonanțe președințiale este admisibilă.
În ce privește programul de vizitare a minorului, instanța a reținut că fiecare dintre părți a solicitat un program în mod vădit favorabil pentru sine și nicidecum în interesul minorului.
Astfel, instanța nu a permis reclamantului a prelua la domiciliul său minorul în toate sfârșiturile de săptămână, privând astfel pârâta de dreptul de a petrece timpul liber cu copilul său, dar nici nu a limitat vizitele la un singur week-end, urmând a dispune în mod egal pentru ambii părinți.
S-a reținut, de asemenea, că minorul nu este înmatriculat la o unitate școlară, nefiind ținut de respectarea orarului școlar și al vacanțelor. Ca atare, s-a permis reclamantului a prelua minorul și în afara sfârșiturilor de săptămână, însă nu în modalitățile solicitate de părți.
Astfel, în vacanța de primăvară, în luna aprilie, reclamantul va putea prelua minorul, la domiciliul său, o săptămână. În condițiile în care sărbătorile P. revin acestei luni, în anii impari minorul va fi preluat începând cu a doua zi de paște (de luni până duminica următoare celei de P.) sau în altă săptămână decât cea care cuprinde duminica Paștelui, iar în anii pari, minorul poate fi prelua în săptămâna ce cuprinde duminica pascală. În vacanța de vară, minorul va fi preluat de reclamant la domiciliul său timp de o lună, respectiv de la data de 01-31 august.
În vacanța de toamnă minorul va putea fi preluat la domiciliul reclamantului 3 zile în luna noiembrie. În vacanța de iarnă, minorul va putea fi preluat la domiciliul reclamantului o săptămână, alternativ, în anii impari săptămâna care cuprinde data de 25 decembrie, în anii impari săptămâna care cuprinde Revelionul.
De ziua de naștere și de nume a minorului, reclamantul poate vizita minorul la domiciliul mamei, exceptând situațiile în care, potrivit programului se află la domiciliul său.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel părțile.
Astfel, pârâta a criticat-o pentru următoarele: cererea de ordonanță președințială este inadmisibilă, întrucât nu este îndeplinită condiția urgenței, reclamantul nefiind împiedicat în a-și vizita copilul; prin cererea de divorț nu s-au solicitat și legături personale cu minorul; programul de vizitare stabilit de instanța de fond nu ține cont de vârsta fragedă a minorului; în subsidiar, se solicită ca instanța de apel să reducă programul de vizitare.
Reclamantul a criticat sentința în ceea ce privește programul de vizitare.
La termenul de judecată de astăzi, acesta a înțeles să renunțe la judecata apelului.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și în raport de prevederile art. 477 Ncpc, tribunalul reține următoarele:
În ceea ce privește apelul declarat de către reclamant constată că acesta a înțeles să renunțe la calea de atac la termenul de astăzi, astfel că, în raport de prevederile art. 406 Ncpc, urmează să ia act de această solicitare.
Referitor la apelul declarat de către pârâtă, tribunalul constată următoarele:
Primul motiv de apel nu poate fi primit.
Astfel, s-a invocat faptul că prezenta cerere ar fi inadmisibilă, întrucât nu este întrunită condiția urgenței, or, așa cum a reținut și judecătorul fondului, în mod corect, nu se poate vorbi despre neîntrunirea acestei condiții, întrucât a admite contrariul, ar însemna să contravină interesului superior al copilului prin întreruperea legăturii și cu celălalt părinte la care nu locuiește până la finalizarea definitivă a acțiunii de divorț și la stabilirea domiciliului minorului.
Referitor la faptul că în cadrul cererii de divorț nu s-a formulat și un petit cu privire la programul de vizitare a minorului, tribunalul reține că acest aspect nu impietează asupra formulării unei astfel de cereri pe calea ordonanței președințiale, nedeterminând ca, prin intermediul acestei proceduri, să se dispună o măsură definitivă, întrucât ea are caracter vremelnic, respectiv până la finalizarea acțiunii de divorț cu stabilirea domiciliului copilului.
În ceea ce privește fondul cererii se reține, contrar opiniei judecătorului fondului, că vârsta minorului, de 3 ani, joacă un rol important în stabilirea unui program provizoriu de vizitare, întrucât atașamentul și dependența față de mamă sunt încă pronunțate în această perioadă, fără, însă, a se neglija rolul tatălui în creșterea și dezvoltarea armonioasă a copilului, mai ales că, potrivit probelor administrate în fața instanței de fond, relațiile dintre copil și tată sunt bazate pe afecțiune.
D. urmare, față de considerentele expuse, tribunalul apreciază că următorul program corespunde mai bine interesului superior al copilului și satisface și nevoia tatălui de a petrece timp suficient cu acesta, știut fiind că oricând, între părți și în lipsa unei hotărâri judecătorești, dar în prezența unei bune înțelegeri, acest program poate fi extins: - primul și al treilea week – end din lună începând cu sâmbătă, ora 10.00 și până duminică, ora 16.00, prin preluare din domiciliul mamei;
-3 zile în luna noiembrie în perioada vacanței intetrimestriale, prin preluare din domiciliul mamei;
-în perioada Crăciunului, respectiv 26, 27 decembrie, prin preluare din domiciliul mamei;
-două zile de sărbătorile pascale, respectiv a doua și a treia zi de Paști, prin preluare din domiciliul mamei;
-în vacanța de vară, două săptămâni, în perioada 01.08 – 15.08., prin preluare din domiciliul mamei.
Astfel, în temeiul art. 480 Ncpc, apelul va fi admis, iar sentința schimbată în parte, în sensul sus expus. Va fi menținută hotărârea în ceea ce privește zilele de naștere și de nume ale copilului.
În temeiul art. 453 Ncpc, față de solicitarea formulată de către apelantă, intimatul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată din apel, în cuantum de 420 lei, reprezentând taxele judiciare de timbru și onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Ia act de renunțarea apelantului - reclamant T. I. M., domiciliat în Topoloveni, .. 134, jud. Argeș, la judecata căii de atac.
Admite apelul pârâtei T. C. SILVIA, domiciliată în Curtea de Argeș, ., ., jud. Argeș împotriva sentinței civile nr. 226/2015 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în prezenta cauză, intimat fiind T. I. M..
Schimbă în parte sentința, în sensul că încuviințează următorul program de vizitare:
-primul și al treilea week – end din lună începând cu sâmbătă, ora 10.00 și până duminică, ora 16.00, prin preluare din domiciliul mamei;
-3 zile în luna noiembrie în perioada vacanței intetrimestriale, prin preluare din domiciliul mamei;
-în perioada Crăciunului, respectiv 26, 27 decembrie, prin preluare din domiciliul mamei;
-două zile de sărbătorile pascale, respectiv a doua și a treia zi de Paști, prin preluare din domiciliul mamei;
-în vacanța de vară, două săptămâni, în perioada 01.08 – 15.08., prin preluare din domiciliul mamei.
Menține în rest sentința.
Obligă intimatul la plata sumei de 420 lei, cheltuieli de judecată către apelantă.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Mai 2015.
Președinte, M. V. | Judecător, E. A. | |
Grefier, E. R. |
E.A. 28 Mai 2015/4 ex
Jud. fond: C. – A. S.
| ← Cerere necontencioasa. Decizia nr. 2312/2015. Tribunalul ARGEŞ | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
