Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 2328/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2328/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 03-09-2015 în dosarul nr. 1456/828/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2328/2015
Ședința publică de la 03 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D.
Judecător A. M. P.
Grefier M. L.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul declarat de reclamanta V. S. împotriva sentinței civile nr. 630/15.07.2015, pronunțată de Judecătoria Topoloveni în dosarul nr._, intimat fiind pârâtul V. M. M..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul pârât asistat de av. D. C., lipsă fiind apelanta reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Av. D. C. depune la dosar împuternicire avocațială emisă de Baroul Argeș pentru intimatul pârât V. M. M. și învederează că a invocat prin întâmpinare excepția de netimbrare a apelului, precum și excepția de nemotivare a apelului, prima excepție fiind prioritară. Totodată, învederează că până la acest termen de judecată apelanta reclamantă nu a depus la dosar motivele de apel și nici taxa de timbru ce i-a fost pusă în vedere prin citație, deși partea a semnat personal de primirea citației, luând cunoștință de obligația procesuală de a timbra apelul. În concluzie, arată că excepția de netimbrare a apelului este prioritară și solicită admiterea acesteia si anularea apelului ca netimbrat.
Tribunalul respinge excepția de nemotivare a apelului, reținând că potrivit art. 476 alin 2 cpc această excepție nu duce la anularea căii de atac exercitate, deoarece în cazul nemotivării apelului instanța procedează la examinarea acestuia numai pe baza apărărilor invocate în cadrul primei instanțe .
Apărătorul intimatului pârât solicită cheltuieli de judecată, sens în care depune la dosar chitanța nr. 152/29.08.2015.
Tribunalul rămâne în pronunțare asupra excepției de netimbare invocată de intimatul pârât .
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față, deliberând:
Constată că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Topoloveni, sub nr._, reclamanta V. S. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul V. M. M. pe calea ordonanței președințiale stabilirea domiciliului minorului V. R., născut la data de 05.03.2014 la domiciliul său, până la soluționarea cauzei înregistrată pe rolul Judecătoriei Topoloveni sub nr._ .
Motivând cererea, reclamanta a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul în urmă cu 3 ani, iar în urma relațiilor de căsătorie, a rezultat minorul V. R., născut la data de 05.03.2014, iar ulterior, după nașterea copilului, între soți au apărut neînțelegeri datorate divergențelor de opinii și a faptului că pârâtul refuză să își găsească un loc de muncă pentru a întreține familia.
A mai arătat reclamanta și faptul că pârâtul manifestă un total dezinteres față de viața în comun, are o atitudine insultătoare, devenind foarte violent, atât în familie cât și în societate, împrejurare în raport de care a părăsit domiciliul conjugal și s-a retras la bunica sa.
De la despărțirea în fapt, minorul s-a aflat în îngrijirea sa, fiind ajutată și de bunică, iar în cursul lunii aprilie, sub pretextul că dorește să ia copilul acasă să îl vadă mama sa, pârâtul nu a mai adus copilul înapoi. În acest sens, se susține de reclamantă faptul că pârâtul și familia sa încearcă să o îndepărteze prin diferite forme de violență de minor, iar în prezent, starea acestuia este foarte precară, fiindu-i teamă pentru viața și integritatea acestuia, mai ales că este la o vârstă fragedă când are nevoie de dragostea și îngrijirea maternă.
La baza cererii formulate, reclamanta arată că, potrivit Deciziei de Îndrumare nr.10/1969 a fostului Tribunal Suprem, în determinarea interesului copiilor minori se ține seama de o . factori printre care: posibilitățile materiale ale părinților, posibilitățile de dezvoltare fizică, intelectuală și morală pe care copiii le pot găsi la unul dintre părinți, vârsta copilului, comportarea părinților față de copil înainte de divorț, legăturile de afecțiune stabilite între copil și familie.
S-a decis de asemenea că, la aprecierea intereselor copiilor, instanța trebuie să țină seama de întregul complex de împrejurări privind vârsta și sexul copilului, atașamentul acestuia față de unul sau altul dintre părinți, de posibilitățile materiale și moralitatea părinților și în general de existența celor mai prielnice condiții pentru creșterea și educarea minorului.
În acest sens, se susține de reclamantă că pârâtul nu realizează venituri, duce o viață parazitară și este în conflict permanent cu legea și autoritățile.
În ceea ce privește condiția vremelniciei măsurii de stabilire a locuinței minorului, reclamanta arată că aceasta este îndeplinită în cauză, deoarece se solicită stabilirea locuinței doar în mod provizoriu, până la data soluționării definitive a dosarului privind exercitarea autorității părintești.
Cu privire la condiția urgenței, reclamanta a arătat că aceasta rezultă din nevoia de ocrotire a minorului care are o vârstă foarte mică, este lipsit de căldura și ocrotirea maternă, iar în lipsa acestei ocrotiri i se cauzează minorului un prejudiciu ce nu ar putea fi reparat, fiindu-i pusă în pericol sănătatea și dezvoltarea armonioasă.
În ceea ce privește condiția neprejudecării fondului, se arată că măsura de stabilire a locuinței minorului are un caracter provizoriu.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.996 din codul de procedură civilă și art.400 din Codul Civil.
În vederea soluționării cauzei, instanța a administrat proba cu înscrisuri proba cu interogatoriu și proba testimonială.
Prin sentința civilă nr. 630/15.07.2015, pronunțată de Judecătoria Topoloveni a fost respinsă cererea de ordonanță președințială.
În considerentele sentinței se rețin următoarele:
Potrivit disp.art. 996 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța de judecată stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept va putea să ordone măsuri provizorii în cazul grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
În raport de dispozițiile legale mai sus precitate, instanța a reținut că cererea de ordonanță președințială este admisibilă când sunt îndeplinite cumulativ cerințele: aparenței dreptului, caracterului provizoriu al măsurilor, existenței unor cazuri grabnice și neprejudecării fondului.
Aparența de drept este în favoarea reclamantului dacă poziția acestuia în cadrul raportului juridic pe care se grefează ordonanța președințială este preferabilă din punct de vedere legal în condițiile unei sumare caracterizări și analize a situației de fapt.
În ceea ce privește caracterul provizoriu, instanța a reținut că pe calea președințiale se pot lua numai măsuri vremelnice întrucât caracterul definitiv al acestora ar echivala cu soluționarea în fond a pricinii.
Caracterul urgent al măsurii trebuie stabilit prin raportare la scopul luării acestora și trebuie să subziste pe tot parcursul judecății .
Cerința neprejudecării fondului a determinat legiuitorul să limiteze judecata în ceea de ordonanță doar la verificarea aparenței dreptului afirmat de către reclamant .
Analizând cererea dedusă judecății prin prisma condițiilor de admisibilitate prevăzute de disp. art. 996 din Codul de procedură civilă, instanța a reținut că părțile s-au căsătorit la data de 30.06.2012, în ., iar în urma relațiilor de căsătorie dintre părți a rezultat minorul V. R. S., născut la data de 05.03.2014 în mun. Pitești, jud. Argeș.
Sub acest aspect, instanța a reținut că în cauză sunt îndeplinite condiția caracterului provizoriu și condiția neprejudecării fondului întrucât măsurile ce ar urma să fie dispuse se stabilesc până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii de divorț și a petitelor de cerere accesorii, respectiv până la soluționarea cauzei înregistrată pe rolul Judecătoriei Topoloveni sub nr._ așa cum rezultă din certificatul de grefă existent la fila 4 a dosarului.
Îndeplinită este și condiția urgenței prin raportare la obiectul cererii promovate .
În ceea ce privește condiția afirmării de către părți a unei aparențe de drept instanța a reținut că potrivit art. 92 alin.1 din Codul civil, domiciliul minorului care nu a dobândit capacitate deplină de exercițiu în condițiile prevăzute de lege, este la părinții săi sau la acela dintre părinți la care el locuiește în mod statornic.
Potrivit aliniatului 2, în cazul în care părinții au domicilii separate și nu se înțeleg la care dintre ei va avea domiciliul copilul, instanța de tutelă ascultându-i pe părinți precum și pe copil dacă acesta a împlinit vârsta de 10 ani va decide ținând seama de interesele copilului..
Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești minorul este prezumat că are domiciliul la părintele la care locuiește în mod statornic.
Potrivit probei cu interogatoriu administrată de instanță pârâtului la propunerea reclamantei, rezultă că minorul se află în domiciliul său iar pârâtul nu lucrează.
Din cuprinsul probei cu interogatoriu administrat de instanță reclamantei la propunerea pârâtului, rezultă că în luna ianuarie 2015 părțile s-au despărțit în fapt, din luna mai reclamanta s-a angajat, iar minorul se află la pârât din luna aprilie.
Probatoriul testimonial administrat în cauză a evidențiat faptul că părinții minorului au conviețuit și au locuit împreună în . data despărțirii în fapt.
Martora Torocan E., bunica reclamantei, audiată de instanță la termenul de judecată din data de 14.07.2015, a declarat că părțile nu mai locuiesc împreună din luna ianuarie a acestui an, iar minorul se află împreună cu tatăl său de la Paști, deși reclamanta a făcut demersuri pentru restituirea minorului, atât la primărie cât și la poliție.
A mai declarat martora cât și faptul că atunci când a vizitat minorul, acesta era într-o stare bună, reclamanta lucrează în prezent, iar de minor ar avea grijă martora atunci când reclamanta nu este acasă.
Potrivit depoziției martorei, rezultă că o perioadă părțile au locuit și în domiciliul său, împrejurare în raport de care a constatat că pârâtul era o fire violentă.
Aceleași împrejurări de fapt au fost relatate și de martorul R. G..
Martora D. M. M. - mătușa pârâtului a declarat că părțile nu mai locuiesc împreună, iar minorul locuiește cu tatăl său, este bine îngrijit, are condiții corespunzătoare, pârâtul fiind ajutat financiar de mama lui care lucrează în Italia.
A mai declarat martora și faptul că reclamanta a adus de bună voie copilul în domiciliul pârâtului, aceasta nu s-a mai interesat de minor și i s-a permis să vină să își vadă copilul.
A mai declarat martora și faptul că, în prezent minorul este vioi, bucuros, reclamanta nu are condiții corespunzătoare să crească minorul, în domiciliul actual al acesteia membri familiei consumă băuturi alcoolice, dar pârâtul are condiții corespunzătoare.
Potrivit depoziției martorei, rezultă și faptul că pârâtul nu lucrează și este ajutat financiar de mama sa.
Martora U. E., audiată de instanță la termenul de judecată din data de 14.07.2015 a declarat că minorul este dezvoltat în mod corespunzător, pârâtul nu lucrează dar este ajutat financiar de mama sa care lucrează în Italia.
Ancheta socială efectuată în cauză de Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei comunei Dobrești, județul Argeș, a evidențiat faptul că reclamanta locuiește împreună cu bunica sa, Sorocan E., în aceeași gospodărie, într-un imobil în suprafață de 72 m.p. având o suprafață utilă de 41 m.p., iar condițiile de locuit sunt inadecvate, locuința nu este întreținută corespunzător, prezintă igrasie și este neaerisită (filele 16-17 ale dosarului).
Ancheta socială efectuată la domiciliul pârâtului de Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei comunei Dobrești, județul Argeș, a evidențiat că pârâtul locuiește și gospodărește în casa mamei sale, V. E., care i-a destinat fiului său două dormitoare, un hol, o bucătărie, living și baie, condițiile de locuit sunt adecvate, locuința este întreținută corespunzător, iar la data efectuării anchetei sociale, minorul era foarte curat, bine îngrijit, vesel și nu era bolnav.
Aparența de drept, este în favoarea reclamantului dacă poziția acestuia în cadrul raportului juridic pe care se grefează ordonanța președințială este preferabilă din punct de vedere legal în condițiile unei sumare caracterizări și analize a situației de fapt.
În cauză, instanța a apreciat că părinții minorului sunt într-o stare conflictuală dar minorul are nevoie de stabilitate în vederea asigurării unui trai decent și a unei educații și supravegheri corespunzătoare acesteia.
În lipsa acestei stabilități s-ar putea cauza minorului un prejudiciu ce nu ar mai putea fi reparat fiindu-i pusă în pericol sănătatea educația și dezvoltare armonioasă. Comparând condițiile de locuit ale părților instanța reține că doar în domiciliul pârâtului minorul beneficiază de condiții corespunzătoare de locuit unui trai decent.
Coroborând probele administrate în cauză, instanța a apreciat că este în defavoarea minorului ca locuința să îi fie schimbată, posibil în mod provizoriu până la soluționarea acțiunii de divorț și a petitelor accesorii .
Deși reclamanta realizează venituri salariale, aceasta nu poate oferi însă minorului în prezent condiții corespunzătoare de locuit.
Este cert că pârâtul nu realizează venituri salariale, însă acesta este în măsură să asigure minorului satisfacerea nevoilor specifice vârstei, întrucât martorii audiați în cauză D. M. M. și U. E. au relatat că acesta este ajutat din punct de vedere financiar de mama sa, care lucrează în Italia.
Stabilirea domiciliului minorului la domiciliul tatălui va asigura acestuia un climat pașnic, dată fiind și împrejurarea că părinții nu au putut ajunge la un consens cu privire la stabilirea domiciliului minorului, dar și la o conlucrare și colaborare pentru ca neînțelegerile ivite între aceștia să nu afecteze raporturile de familie, dar și drepturile de care beneficiază nu numai părinții dar și copilul căruia îi este recunoscut dreptul de a menține legături cu ambii părinți.
În acest sens, instanța a avut în vedere că potrivit art.2 alin.3 din Legea nr.272/2004 principiul interesului superior al copilului prevalează în toate demersurile și deciziile care privesc copiii întreprinse de autoritățile publice, precum și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.
Este cert că, un minor în vârstă de un an, ar trebui să locuiască împreună cu ambii părinți, dar raportând această nevoie la situația concretă din prezenta cauză, instanța apreciază că cel puțin până la definitivarea acțiunii de divorț este în interesul minorului ca aceasta să locuiască în actualul domiciliu pentru a se bucura de stabilitatea unui mediu familial și educațional.
În acest sens sunt și dispozițiile art. 263 al. 1 din Codul civil, potrivit cărora orice măsură privitoare la copil indiferent de autorul ei trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al copilului.
În cauză instanța a apreciat că interesul minorului prevalează în fața intereselor părinților.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta V. S., apelul nefiind motivat în fapt și în drept.
Examinând actele dosarului și sentința apelată, tribunalul, conform art.248 Cod pr.civilă, va examina cu prioritate excepția de netimbrare a căii de atac.
Apelantei reclamante i s-a pus în vedere să achite taxa de timbru în sumă de 20 lei, prin rezoluția din 04.08.2015 (f.4) și prin citația emisă acesteia (f.7).
Potrivit art.33 din OUG 80/2013 taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege.
Din interpretarea per a contrario a art.36 alin.2 din OUG 80/2013, rezultă că dacă până la termenul prevăzut de lege sau stabilit de instanță, apelanta reclamantă nu și-a îndeplinit obligația de plată a taxei, acțiunea ori cererea va fi anulată .
Apelul nu a fost timbrat, situație în care, pentru considerentele expuse, tribunalul va anula apelul ca netimbrat.
În baza art.453 Cod de procedură civilă, apelanta reclamantă, ca parte care a pierdut procesul va fi obligată să plătească intimatului pârât V. M. M. suma de 1000 lei cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocat (f.20).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca netimbrat apelul declarat de reclamanta V. S. cu domiciliul ales la familia Sorocan E. din comuna Dobrești, ., CNP-_ împotriva sentinței civile nr. 630/15.07.2015, pronunțată de Judecătoria Topoloveni în dosarul nr._, intimat fiind pârâtul V. M. M. domiciliat în comuna Dobrești, ., județul Argeș, CNP-_
Obligă pe apelantă la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Septembrie 2015
Președinte, C. D. | Judecător, A. M. P. | |
Grefier, M. L. |
red.C.D.
dact.C.E.C./4 exp.
04.09.2015.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Ordin de protecţie. Decizia nr. 2291/2015. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
