Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 182/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 182/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 04-03-2015 în dosarul nr. 25746/280/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILA Nr. 182/2015
Ședința publică de la 04 Martie 2015
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE A. M.
Judecător G. D. N.
Judecător R. V.
Grefier G. G.
S-a luat în examinare pentru soluționare, recursul formulat de pârâtul I. I., împotriva sentinței civile nr.8496 din data de 18.09.2014 și a încheierii de admitere în principiu din data de 05.12.2013, ambele pronunțate de Judecatoria P. în dosarul nr._, intimată-reclamantă fiind I. F. C., având ca obiect „partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial”.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 25 Februarie 2015, susținerile părtilor fiind consemnate în cuprinsul încheierii de ședință din aceea data și care fac parte integrantă din prezenta decizie.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Constată că la 14.12.2012 la Judecătoria Pitești s-a înregistrat cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta I. F. C. în contradictoriu cu pârâtul I. I. prin care a solicitat a se dispune partajarea bunurilor dobândite de cele două părți în timpul căsătoriei, anume autoturismul Dacia L. în valoare de 10.000 lei, să se dispună ca uzura autoturismului de la data despărțirii în fapt a părților să fie suportată de pârât deoarece acesta folosește autoturismul și să se rețină la masa de partaj un drept de creanță constând în contravaloarea îmbunătățirilor efectuate la apartamentul pârâtului, care să fie obligat să plătească reclamantei jumătate din contravaloarea respectivelor îmbunătățiri, cu cheltuieli de judecată.
A arătat reclamanta că în timpul căsătoriei cu pârâtul a locuit cu acesta în apartamentul părinților reclamantei; pârâtul a primit prin donație de la părinții săi un alt apartament la care cei doi soți au realizat îmbunătățiri constând în întocmirea proiectului pentru renovare, edificarea unui zid, cumpărarea și montarea ușii de la intrare, montare instalație de gaze și electricitate, montarea de fier beton, gresie și faianță, obiecte sanitare, tâmplărie termopan la dormitoare și balcon, efectuarea termoizolației pe interior și exterior, montarea de parchet laminat, realizarea de zugrăveli interioare și edificarea unui perete din cărămidă BCA.
Apartamentul astfel renovat a fost închiriat iar sumele obținute cu acest titlu au fost însușite și folosite exclusiv de către pârât.
Precizează ca cheltuielile familiei erau suportate în cea mai mare măsură de către părinții reclamantei.
În drept au fost invocate prevederile art.358 Cod civil.
Pârâtul I. I. formulat întâmpinare și cerere reconvențională solicitând să se partajeze bunurile comune prin reținerea unei cote de 60 % în favoarea sa; a arătat că autoturismul Dacia L. a fost achiziționat printr-un credit bancar din care mai este de restituit suma de 14.000 lei care, ca datorie comună, trebuie supusă partajării, și că soții au realizat în timpul căsătoriei investiții și la apartamentul părinților reclamantei în cuantum de 10.000 lei.
A precizat faptul că masa partajabilă ar trebui să includă și o . bunuri mobile dobândite în timpul căsătoriei.
Cu privire la cota de 60 % solicitată, pârâtul a arătat că reclamanta nu a dobândit venituri din muncă decât o foarte scurtă perioadă de timp, că autoturismul a fost folosit în beneficiul familiei iar după despărțirea în fapt cu ajutorul autoturismului transportă zilnic copilul părților la școală, așadar nu se justifică imputarea uzurii mașinii.
Cererea de acordare a ajutorului public judiciar formulată de pârâtul reclamant, aferentă cererii reconvențională, a fost respinsă în mod irevocabil.
În ședința din 17 octombrie 2013 pârâtul reclamant a renunțat la judecarea cererii reconvenționale, instanța luând act de această împrejurare (f.126).
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul părților, proba testimonială în cadrul căreia au fost audiați martorii M. C., S. G., C. N. și B. I. C., expertiza evaluări bunuri mobile și construcții.
P. sentința civilă nr. 8496 din data de 18.09.2014 pronunțată de Judecatoria P. a fost admisă cererea formulată de reclamanta I. F. C., în contradictoriu cu pârâtul I. I..
S-a dispus ieșirea părților din starea de indiviziune cu privire la autoturismul Dacia L. motor tip/./UD21617 in valoare de_ lei.
S-a atribuit paratului I. I. autoturismul Dacia L. motor tip/./UD21617.
A fost obligat paratul sa plateasca reclamantei suma de 7305 lei cu titlu de sulta si_,5 lei contravaloare imbunatatiri imobil.
A fost obligată fiecare dintre parti la plata catre expert P. L. a cate 150 lei cu titlu de diferenta onorariu.
Au fost compensate cheltuielile de judecata.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că părțile au fost căsătorite până la 10 iunie 2013, dată la care Judecătoria Pitești a pronunțat sentința civilă nr. 5393/2013 prin care a dispus desfacerea căsătoriei dintre I. F. C. și I. I., prin acordul soților.
La 13.03.2007 părțile au achiziționat autoturismul Dacia L. L 90 PREFERENCE cu . UD_, potrivit facturii nr. DACGR 5033044VI/13.03.2007 (fila 128) .
De asemenea, pârâtul I. I. devenise la 17 noiembrie 2003 proprietarul imobilului apartament situat în Pitești, ., nr.4, ., etaj 3, ., potrivit actului de donație autentificat sub nr. 5060/17.11.2003 de BNP Asociați C. V. și C. M..
Din probele administrate a rezultat că la apartamentul pârâtului s-au realizat în timpul căsătoriei o . îmbunătățiri și modificări de natură a spori valoarea acestuia.
Din depozițiile tuturor martorilor audiați a rezultat că ambele părți au contribuit atât la dobândirea autoturismului cât și la realizarea îmbunătățirilor aduse apartamentului pârâtului, relevându-se că cei doi soți au beneficiat de sprijinul material al părinților reclamantei.
Părțile au beneficiat și de suma de 700 euro acordată cu titlu gratuit de cumnata reclamantei, respectiv fratele acesteia, pentru realizarea îmbunătățirilor pe care și le-au propus a le aduce apartamentului pârâtului, cu scopul ca soții I. să se mute în respectivul apartament după terminarea lucrărilor. Pârâtul I. I. a realizat personal o parte din lucrările de îmbunătățire și a achiziționat cu plata în rate de la societatea la care lucra materiale și bunuri necesare îmbunătățirii apartamentului.
Totodată, s-a dovedit că pârâtul obținea și venituri suplimentare prin prestarea de munci specializate pe cont propriu, iar reclamanta era cea care se ocupa de grijile zilnice ale familiei, având în întreținere și în creștere pe copilul minor al părților.
Potrivit dispozițiilor artt.30 alin.1 din Codul familiei, bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soți sunt de la data dobândirii lor bunuri comune ale soților.
Textul de lege instituie o prezumție a comunității de bunuri dobândite de soți în timpul căsătorie, prezumție care potrivit alin.3 nu trebuie să fie dovedită. Din probele administrate a reiesit că ambele părți au contribuit la dobândirea bunului comun reprezentat de autoturismul Dacia L., totodată nu s-a făcut dovada unei contribuții mai mari de către pârât.
Instanta a constatat că partile au dobândit împreună, în timpul căsătoriei, în cote de 50% fiecare, un autoturism marca Dacia L. L90, cu . motor UD21617. S-a retinut că reclamanta are un drept de creanță la masa de partaj în cotă de ½ din contravaloarea îmbunătățirilor efectuate la imobilul apartament bun propriu al pârâtului.
La stabilirea loturilor, se vor avea in vedere concluziile raporturilor de expertiza efectuate in cauza, respectiv expertiza auto, prin care s-a stabilit valoarea autoturismului retinut prin incheierea de admitere in principiu(fila 182) si expertiza constructii, prin care s-au identificat si evaluat imbunatatirile efectuate de parti la imobilul apartinand paratului(fila 203).
In ceea ce priveste autoturismul, instanta s-a raportat la valoarea acestuia la data separarii in fapt a partilor, respectiv la octombrie 2012 intrucat de la acea data autovehiculul a fost utilizat doar de catre parat. Potrivit concluziilor raportului de expertiza auto – fila 182, se va retine valoarea de_ lei.
Referitor la valoare imbunatatirilor efectuate de parti la imobilul apartinand paratului, potrivit concluziilor raportului de expertiza, specialitatea constructii (fila 203), s-a avut in vedere valoarea de_ lei.
F. de aceste valori, avand in vedere cele retinute de instanta prin incheirea pronuntata la data de 05.12.2013, potrivit carora partile au dobândit împreună, în timpul căsătoriei, în cote de 50% fiecare, un autoturism marca Dacia L. L90, cu . motor UD21617, retinandu-se in favoarea reclamantei un drept de creanță la masa de partaj în cotă de ½ din contravaloarea îmbunătățirilor efectuate la imobilul apartament bun propriu al pârâtului, instanta a admis cererea de chemare in judecata si a dispus ieșirea părților din starea de indiviziune cu privire la autoturismul Dacia L. motor tip/./UD21617 in valoare de_ lei, atribuind acest bun paratului, care a fost obligat sa plateasca reclamantei suma de 7305 lei cu titlu de sulta si suma de_,5 lei reprezentand contravaloare imbunatatirilor la imobil.
Instanta a hotarat atribuirea autoturismului catre parat avand in vedere faptul ca acesta este cel care l-a utilizat de la despartirea in fapt a partilor, potrivit art.673 ind.9 C..
Împotriva încheierii de admitere în principiu din data de 05.12.2013 și a sentinței civile nr. 8496/18.09.2014 pronunțate de Judecătoria P. a declarat recurs pârâtul I. I..
În motivarea recursului formulat, acesta a arătat că în mod greșit instanța de fond a reținut prin încheierea de admitere în principiu că uzura autoturismului marca Dacia L. L90 trebuie suportată de către pârât, în condițiile în care reclamanta a beneficiat de deplasările efectuate cu acesta, iar după despărțirea în fapt, pârâtul este cel care a condus copilul la școală și a pus la dispoziția reclamantei autoturismul oricând a fost nevoie.
În ceea ce privește dreptul de creanță de 10.000 lei, reprezentând îmbunătățirile pe care reclamanta le-ar fi efectuat la imobilul proprietatea pârâtului, pârâtul apreciază că din probele administrate în cauză rezultă că acesta este cel care a realizat aceste îmbunătățiri și a achiziționat toate materialele necesare acestei operațiuni, reclamanta contribuind doar cu suma de 700 Euro primită de la cumnata sa.
Totodată, în mod greșit instanța de fond a avut în vedere doar depozițiile martorilor propuși de reclamantă, iar nu pe cele ale martorilor propuși de pârât.
Pe de altă parte, prima instanță a reținut o valoare mult mai mare a îmbunătățirilor efectuate la imobil, în condițiile în care în cuprinsul raportului de expertiză în specialitatea construcții s-au menționat cantități mult mai mari de materiale raportat la suprafața apartamentului, valorile stabilite au fost mult mai mari raportat la calitatea materialelor, iar manopera a fost realizată de pârât.
Legal citată, intimata a depus întâmpinare la data de 16.02.2015, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând încheierea de admitere în principiu și sentința civilă recurate, în raport de criticile formulate, văzând și prevederile art.3041 Cod pr.civilă, tribunalul constată că recursul formulat de pârât este nefondat, în limita următoarelor considerente:
Contrar susținerilor recurentului, tribunalul constată că instanța de fond a stabilit că valoarea bunului comun reprezentat de autoturismul marca Dacia L., trebuie raportată la momentul separării în fapt a părților, cu consecința suportării gradului de uzură a acestuia de către pârât, prin sentința civilă recurată, iar nu prin încheierea de admitere în principiu, pronunțată în data de 05.12.2013.
Având în vedere că intimata reclamantă, prin cererea de chemare în judecată, a arătat că acest autoturism, de la data despărțirii în fapt a părților, survenită în cursul lunii octombrie 2012, a rămas în posesia recurentului pârât, aspect recunoscut de acesta și prin răspunsul la interogatoriu (la întrebarea nr.11), față de împrejurarea că din probele administrate în cauză nu rezultă că reclamanta sau minorul rezultat în urma căsătoriei părților ar fi utilizat acest bun (prin răspunsul la întrebarea nr.8 din interogatoriul administrat reclamantei aceasta neagă că pârâtul l-ar utiliza pentru transportul acestuia la școala unde învață), în condițiile în care chiar martorul C. N. a precizat că reclamanta nu deține permis de conducere, tribunalul apreciază că în mod corect valoarea autoturismului s-a raportat la data separării în fapt a părților, întrucât uzura după această perioadă trebuie suportată numai de cel care a folosit bunul.
Nu pot fi primite nici afirmațiile recurentului potrivit cărora prima instanță ar fi înlăturat depozițiile martorilor C. N. și B. I. C., în detrimentul declarațiilor martorilor propuși de către reclamantă, în ceea ce privește dreptul de creanță solicitat de reclamantă constând în contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului situat în Pitești, ., ., .> Astfel, martorii C. N. și B. I. C. nu au contestat că reclamanta ar fi contribuit la îmbunătățirile aduse acestui apartament, aspect ce rezultă din utilizarea de către aceștia a persoanei a treia plural, în momentul în care au precizat modificările ce au fost realizate imobilului (martorul C. N. a arătat că știe că pârâtul a dobândit de la părinții săi un apartament pe care soții l-au aranjat și l-au închiriat o perioadă, că părțileau o mașină Dacia, iar reclamanta a muncit aproximativ 1 an la un loc de muncă, iar martorul B. I. C. că soții au achiziționat o mașină în rate).
Împrejurarea că acești martori, colegi de muncă cu recurentul pârât, au prezentat pe larg modul în care acesta a realizat lucrările de îmbunătățire a imobilului, nu este de natură a conduce la concluzia că reclamanta nu ar fi avut nici un aport la acestea, în condițiile în care niciunul din martori nu a declarat acest lucru, iar din depozițiile martorilor M. C. și S. G. rezultă în mod cert că intimata reclamantă a participat material la efectuarea acestora, fiind sprijinită și de cumnata sa și de părinții săi, inclusiv prin efectuarea unor împrumuturi la CAR (un extras privind un astfel de contract, încheiat pe numele mamei reclamantei, fiind depus la filele 10-16 din dosarul de fond).
Mai mult, din analiza carnetului de muncă depus de către intimata reclamantă, rezultă că în perioada în care s-au realizat lucrările de îmbunătățire, aceasta s-a aflat, inițial, în concediu pentru creșterea copilului învârstă de până la 2 ani, iar ulterior a beneficiat de ajutor de șomaj (până la data de 07.12.2006), astfel încât nu poate fi reținută lipsa veniturilor acesteia.
Totodată, pârâtul nu a făcut dovada veniturilor pe care acesta le-a obținut în acea perioadă, carnetul de muncă depus la dosarul cauzei (filele 24-27 din dosarul de fond) vizând perioada ulterioară efectuării acestor îmbunătățiri, apreciate de expertul P. L. ca fiind efectuate în intervalul 2005-2008, potrivit procesului-verbal încheiat la data de 26.03.2014 (fila 195 din dosar), astfel încât tribunalul constată că și această critică este nefondată.
În condițiile în care apărătorul ales al pârâtului, av. R. A., la termenul din data de 05.06.2014 a declarat că nu formulează obiecțiuni la concluziile raportului de expertiză în specialitatea construcții civile, cum, conform art.212 alin. 2 C.proc.civ. și art.108 alin. 3 C.proc.civ., neinvocarea neregularităților raportului de expertiză la prima zi de înfățișare după depunere și înainte de a se fi pus concluzii în fond, atrage sancțiunea decăderii părții din acest drept, iar, potrivit art.316 și art.294 alin.1 C.pr.civ., în recurs nu se pot formula cereri noi, tribunalul constată că aducerea de critici în ceea ce privește valoarea îmbunătățirilor aduse apartamentului, astfel cum a fost stabilită de expertul P. L., pentru prima dată în fața instanței de recurs, este inadmisibilă.
Pentru aceste considerente, tribunalul consideră ca prima instanță a dat o legală și temeinică soluționare tuturor motivelor invocate de recurentul pârât, impunându-se, în conformitate cu dispozițiile art.312 C.pr.civ., respingerea recursului formulat de acesta ca nefondat.
Potrivit art.274 Cod procedură civilă, va dispune obligarea recurentului la plata către intimată a sumei de 1500 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentate de onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâtul I. I., domiciliat în P., ., ., ., împotriva sentinței civile nr.8496 din data de 18.09.2014 și a încheierii de admitere în principiu din data de 05.12.2013, ambele pronunțate de Judecatoria P. în dosarul nr._, intimată-reclamantă fiind I. F. C., domiciliată în P., Gavana 2, ., ., ca nefondat.
Obligă recurentul la plata către intimată a sumei de 1500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04 Martie 2015.
Președinte, A. M. | Judecător, G. D. N. | Judecător, R. V. |
Grefier, G. G. |
red.R.V.
dact. R.V./2 exp.-02.04.2015
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 1818/2015. Tribunalul ARGEŞ | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 2328/2015. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
