Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 2298/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2298/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 29-07-2015 în dosarul nr. 2298/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIE Nr. 2298/2015
Ședința publică de la 29 Iulie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D.
Judecător E. A.
Grefier C. M. C.
S-a luat în examinare pentru soluționare apelul declarat de către reclamantul C. M. M. împotriva sentinței civile 3933/06.05.2015 pronunțată de către Judecătoria Pitești în dosarul_, intimată fiind pârâta D. X. C., având ca obiect ordonanță președințială- stabilire domiciliu.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantul-reclamant C. M. M., asistat de avocat S. I. și intimata-pârâtă D. X. C., asistată de avocat M. A..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței de judecată că la dosarul cauzei a fost depusă o listă cu martori din partea apelantului-reclamant, care poartă rezoluția judecătorului de serviciu din data de 26.06.2015.
Apărătorul apelantului-reclamant solicită proba testimonială cu 1 martor.
Apărătorul intimatei-pârâte arată că apelantul-reclamant este decăzut din proba testimonială cu 1 martor, având în vedere că prin cererea de apel s-a invocat cu titlu general proba testimonială, neindicându-se numele și adresa acestuia. Cererea prin care se indică numele și adresa martorului e depusă ulterior și sunt incidente disp. art 254 alin 2 C.pr.civ. La instanța de fond nu s-a solicitat proba testimonială cu martori.
Apărătorul apelantului-reclamant arată că prin cererea de apel s-a solicitat proba testimonială cu 1 martor și ulterior prin cerere depusă la dosarul cauzei, s-a indicat numele și adresa acestuia.
Apărătorul intimatei-pârâte arată că în procedura prealabilă i s-a pus în vedere apelantului-reclamant să achite doar taxa judiciară de timbru.
Tribunalul urmează a respinge proba testimonială cu 1 martor solicitată de către apărătorul apelantului-reclamant, având în vedere că în fața instanței de fond în mod generic s-a solicitat proba testimonială, iar la termenul de judecată din data de 05 mai 2014 reclamantul a solicitat doar proba cu înscrisuri și interogatoriu, nedepunând înscrisuri și a fost administrată proba cu interogatoriu. De asemenea, apelantul-reclamant prin motivele de apel nu a indicat numele și adresa martorului. Potrivit art. 478 alin 2 și art. 479 alin 2 C.pr.civ. necesitatea probei testimoniale nu rezultă din dezbateri așa cum susține apărătorul apelantului-reclamant.
Apărătorul apelantului-reclamant arată că necesitatea probei testimoniale rezultă din dezbateri. Dacă nu ar fi audiat un martor în prezenta cauză, tribunalul nu ar avea un probatoriu la baza soluționării cauzei.
Apărătorul intimatei-pârâte arată că dacă necesitatea probei testimoniale ar fi rezultat din dezbateri, ar fi trebuit să fie solicitată în fața instanței de fond.
Tribunalul aduce la cunoștința părților că a respins proba testimonială solicitată de către apărătorul apelantului-reclamant.
Părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat și nici probe de administrat și solicită acordarea cuvântului pe cererea de apel.
Tribunalul, față de împrejurarea că părțile nu mai au alte cereri de formulat sau probe de solicitat, în raport de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Apărătorul apelantului-reclamant solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat. Solicită a se avea în vedere probele administrate în ordonanța președințială precedentă. Domiciliul minorei a fost stabilit la bunicii materni de către Tribunalul Argeș. Apelantul-reclamant s-a aflat în imposibilitate să ia legătura cu minora. Pârâta a plecat din localitate, iar copilul a rămas în grija bunicilor materni. Din vara anului trecut asupra minorei se exercită o . acțiuni, care ar putea schimba comportamentul copilului față de tată (se încearcă îndepărtarea minorei de tată). Chiar martora audiată la fond declară că apelantul este un tată responsabil. Se interzice de fapt a lua legătura cu minora. Tatăl evită să meargă la școală la minoră, pentru că este luată de către bunica maternă de la școală și se încearcă evitarea unui nou scandal. Dacă înainte minora avea activități extrașcolare, în prezent aceasta nu mai beneficiază de acestea. Solicită admiterea apelului, și stabilirea domiciliului minorei la apelantul-reclamant, fără cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatei-pârâte solicită respingerea apelului ca nefondat și acordarea cheltuielilor de judecată. Depune chitanță onorariu de avocat. Învederează faptul că lipsește un probatoriu care să dovedească motivele de apel. Iar probatoriul din precedenta ordonanță președințială are autoritate de lucru judecat. Acțiunea are un caracter pur șicanatoriu față de mamă, iar nu față de copil. Minora merge zilnic la tată. Nu s-a formulat o cerere de legături personale cu minora, întrucât aceasta merge zilnic la tată. De la precedenta ordonanță președințială a trecut circa 1 an de zile. În acel dosar a fost audiată minora, care a declarat că dorește să locuiască cu mama. Mama nu a plecat lungi perioade din țară, așa cum a declarat partea adversă. Dacă intimata-reclamantă nu mergea la salon, acest aspect nu relevă faptul că aceasta era plecată din țară. Minora are o situație școlară foarte bună Se solicită stabilirea domiciliului minorei în același apartament, unde instanța anterior a constatat că este o locuință improprie pentru dezvoltarea copilului.
Apărătorul apelantului-reclamant, având cuvântul în replică, arată că din ancheta socială din celălalt dosar având ca obiect ordonanță președințială, rezultă că apartamentul unde locuiește reclamantul are 3 camere, iar bunicii dețin un apartament cu 2 camere, unde locuiesc 4 persoane.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 24.03.2015, sub nr._, reclamantul C. M. M. a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâta D. X. C. ca, pe calea ordonanței președințiale, să pronunțe o hotărâre vremelnică și executorie prin care să se stabilească provizoriu locuința minorei C. A. D., născută la data de 31.03.2006, la reclamant în Pitești, ., ., jud. Argeș, până la soluționarea irevocabilă a dosarului_ aflat pe rolul Judecătoriei Pitești.
În motivarea acțiunii, reclamantul a solicitat stabilirea domiciliului minorei la el și a arătat că, în fapt, a hotărât de comun acord cu pârâta să desfacă căsătoria încheiată între părți, conform certificatului de divorț nr. 1110/10.02.2014 BNP D. I. și D. C. N.. Prin această convenție s-a stabilit ca autoritatea părintească să fie exercitată în comun, iar minora să aibă domiciliul la reclamant, urmând ca pârâta să plătească pensie de întreținere. A învederat reclamantul că pârâta refuză în prezent să respecte această convenție. Mai arată reclamantul că a mai formulat o cerere de ordonanță președințială cu același obiect ca a prezentei cauzei, solicitare care a făcut obiectul dosarului nr._, soluționat prin sentința civilă nr. 4536/12.05.2014 prin care Judecătoria Pitești i-a admis acțiunea și s-a stabilit provizoriu locuința minorei la reclamant. Prin decizia nr. 517/04.06.2014 a Tribunalului Argeș s-a admis apelul declarat de pârâtă și s-a stabilit locuința minorei la mamă. Arată reclamantul că după ce s-a pronunțat Tribunalul Argeș, în lunile iunie, iulie și august 2014 pârâta a plecat și a lăsat minora în grija bunicii care a dus-o la tară în . și pentru ca reclamantul să nu i-a legătura cu minora i-a oprit telefonul. În luna noiembrie, când minora era în plin an școlar, pârâta a plecat din nou aproximativ o lună de zile și nici în această perioadă reclamantul nu a putut lua legătura cu minora decât prin intermediul scolii și al învățătoarei, pe data de 01.01.2015 și 17.03.2015 pârâta a plecat din nou, minora rămânând la bunicii materni.
A mai precizat reclamantul că toți prietenii minorei sunt la locuința reclamantului, că în situația în care i s-ar încredința minora pârâta ar avea acces oricând, aceasta având amenajat un salon de coafura într-o cameră a apartamentului unde se solicită stabilirea locuinței minorei, că ziua onomastică a minorei a fost făcută de reclamant, pe pârâtă neinteresând-o acest aspect, că nu poate lua legătura cu minora când pârâta este plecată pentru că bunica maternă o ține închisă pe minoră în casă de frică să nu vină la reclamant, deși locuiesc într-un . reclamantului, că interesul superior al copilului trebuie să prevaleze în fața altor interese atunci când se iau măsuri cu privire la copil, că interesul copilului ar putea fi diferit de cel al părinților sau tutorilor săi, că pârâta îl împiedică în diverse moduri să-și vadă copilul, o îndepărtează de reclamant profitând de influența pe care o are ca mamă asupra psihicului acesteia, p manipulează în sensul de a o convinge de faptul că reclamantul este un om rău, care nu îi dorește binele, iar când trebuie să se vadă cu cineva sau să plece undeva, o abandonează ca pe un obiect la bunica maternă.
Prin sentința civilă nr. 3933/2015, Judecătoria Pitești a respins cererea, cu motivarea că potrivit art. 919 C.pr.civ „Instanța poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei”, iar potrivit art. 996 alin 1 Cpr.civ „Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”. Rezultă deci, că cererea de ordonanță președințială este admisibilă când sunt îndeplinite cumulativ următoarele cerințe: aparența dreptului, caracterul provizoriu al măsurilor, existența unor cazuri grabnice și neprejudecarea fondului.
Cu privire la situația de fapt instanța a reținut că părțile au divorțat conform certificatului de divorț nr. 1110/10.02.2014 BNP D. I. și D. C. N., că prin sentința civilă nr. 4536/12.05.2014 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, așa cum a fost modificată de decizia nr. 517/04.06.2014 a Tribunalului Argeș s-a stabilit locuința minorei C. A. D., născută la data de 31.03.2006, la pârâtă.
Cu privire la condiția de admisibilitate privind existența unor cazuri grabnice, din dispozițiile art. 996 alin 1 C.pr.civ a reieșit faptul că măsurile provizorii pot fi dispuse pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
A reținut instanța că reclamantul nu dovedește existența unor cazuri grabnice care să justifice luarea unei astfel de măsuri. Reclamantul a recunoscut la interogatoriu că minora este foarte bine îngrijită. Din probatoriul administrat în cauză nu a rezultat faptul că pârâta a fost plecată perioade lungi de timp și că minora ar fi fost lipsită de îngrijire în aceste perioade. De asemenea, prin decizia nr. 517/04.06.2014 a Tribunalului Argeș s-a stabilit cu putere de lucru judecată că apartamentul în care reclamantul solicită să se stabilească locuința minorei este impropriu locuirii având în vedere că este vorba de un apartament cu 3 camere, din care o cameră precum și baia sunt afectate desfășurării activității de coafor.
A mai constatat instanța că minora are nevoie de un climat de liniște și stabilitate, inclusiv în ceea ce privește locuința. Stabilirea locuinței minorei la tată, chiar și provizoriu, la aproximativ un an de la data stabilirii locuinței minorului prin sentința civilă nr. 4536/12.05.2014 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, așa cum a fost modificat prin decizia nr. 517/04.06.2014 a Tribunalului Argeș, este contrară interesului minorei, fiind de natură să ii aducă un disconfort psihic acesteia, un cadru de nesiguranță și instabilitate.
În consecință, pentru motivele arătate, s-a constatat că, pe de o parte, nu este îndeplinită cerința privind existența unor cazuri grabnice, iar pe de altă parte nu au intervenit modificări majore ale situației de fapt reținute prin sentința civilă nr. 4536/12.05.2014 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, așa cum a fost modificată de decizia nr. 517/04.06.2014 a Tribunalului Argeș, care să justifice modificarea măsurilor privitoare la minoră.
Pentru considerentele expuse instanța a respins cererea de emitere a unei ordonanțe președințiale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul pe care a criticat-o pentru următoarele: prima instanță nu a avut în vedere reaua credință a pârâtei atunci când a fost chemată la interogatoriu; nu s-a avut în vedere că pârâta lipsește lungi perioade de timp de acasă și nu respectă convenția încheiată între părți prin care acestea au stabilit de comun acord ca minora să locuiască la tată; au fost perioade în care apelantul nu a putut lua legătura cu minora; apelantul are condiții propice de locuit pentru minoră și se preocupă de soarta acesteia spre deosebire de mama sa care nu îi poate oferi un climat de stabilitate și liniște.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate și în raport de prevederile art. 477 Ncpc, tribunalul reține următoarele:
Prima instanță a pronunțat o soluție legală și temeinică în cauză, amplu și judicios motivată constatând, în mod corect, faptul că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate a ordonanței președințiale.
În cauză, nu sunt incidente dispozițiile prevăzute de art. 920 Ncpc, cu privire la luarea unor măsuri vremelnice referitoare la stabilirea locuinței minorei, întrucât părțile nu se află în procedura de soluționare a divorțului pe cale judecătorească, așa cum dispozițiile legale solicită în mod expres, acestea divorțând la data de 10.02.2014, prin intermediul SPN D. I. și D. C. N. conform certificatului de divorț nr. 1110/2014 (f. 9, dosar nr._ ).
În consecință, nefiind aplicabil textul de lege anterior menționat pentru care, într-adevăr, condiția urgenței era prezumată de lege a fi îndeplinită, era necesar ca, în prezenta cauză, reclamantul să facă dovada întrunirii cumulative a celor trei condiții de admisibilitate a ordonanței președințiale prevăzute de art. 997 Ncpc, lucru pe care acesta nu l-a făcut, așa cum, în mod corect, a reținut judecătorul fondului.
Astfel, din întreg probatoriu administrat în fața instanței de fond, respectiv înscrisuri (de ex. fișa de caracterizare psiho – pedagogică a minorei – f. 32 – 36, dosar fond, caracterizarea de la fila 37, declarația de la fila 38, planșele foto de la filele 50 – 51), interogatoriu (f. 59 – 64, dosar fond) și martori (f. 65), reiese, fără putință de tăgadă, că minora rezultată din căsătoria părților beneficiază de un climat de liniște și stabilitate la locuința mamei sale, are rezultate foarte bune la învățătură și poate fi vizitată de apelant de câte ori acesta dorește, fără să i se interzică acest lucru.
În niciun moment nu s-a reușit a se face dovada susținerilor din cuprinsul cererii de chemare în judecată și a cererii de apel cu privire la schimbarea împrejurărilor ce ar fi avut loc după pronunțarea deciziei civile nr. 517/2014 a Tribunalului Argeș (f. 8 – 11, dosar fond) care a stabilit domiciliul la mamă.
Totodată, prin nicio probă administrată nu s-a făcut dovada urgenței în luarea măsurii solicitate, respectiv a faptului că apelantului i se interzice să viziteze și să ia legătura cu minora de câte ori dorește ori că mama acesteia ar avea un comportament care să pună în pericol dezvoltarea armonioasă a copilului atâta timp cât locuiește cu aceasta.
Or, în acest context, este de înțeles că o altă soluție nu putea primi cererea cu care a fost învestită instanța de judecată decât cea pronunțată de judecătorul fondului.
Având în vedere aceste considerente, constatând că soluția pronunțată de prima instanță este legală și temeinică fiind în interesul superior al minorei să beneficieze de un climat de stabilitate emoțională și confort fizic și psihic, în baza art. 480 Ncpc, apelul va fi respins ca nefondat.
În temeiul art. 453 Ncpc, fiind în culpă procesuală, apelantul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei, reprezentând onorariu apărător ales (f. 36, dosar apel).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de către C. M. M., domiciliat în Pitești, .. C1, ., împotriva sentinței civile nr. 3933/2015 pronunțată de Judecătoria Pitești în prezenta cauză, intimată fiind D. X. C., domiciliată în Pitești, ., ., ., ca nefondat.
Obligă pe apelant să plătească intimatei suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Iulie 2015.
Președinte, C. D. | Judecător, E. A. | |
Grefier, C. M. C. |
EA. 30 Iulie 2015/4 ex
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 2327/2015. Tribunalul ARGEŞ | Stabilire domiciliu minor. Decizia nr. 1128/2015. Tribunalul... → |
|---|
