Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 2327/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2327/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 03-09-2015 în dosarul nr. 2327/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2327/2015
Ședința publică de la 03 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D.
Judecător A. M. P.
Grefier M. L.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul declarat de reclamantul B. V. A. împotriva sentinței civile nr. 3141/06.04.2014, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimată fiind pârâta B. M. C..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul reclamant B. V., lipsă fiind intimata pârâta B. M. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la dosar s-a depus, prin fax, întâmpinarea formulată de intimata pârâtă B. M. C..
Instanța, potrivit art. 219 (1) cpc, procedează la verificarea identității apelantului reclamant.
Tribunalul comunică apelantului reclamant un exemplar al întâmpinării formulată de intimata pârâtă.
Apelantul reclamant învederează instanței că a luat cunoștință de conținutul întâmpinării formulată de intimata pârâtă și că nu solicită termen de judecată în acest sens.
Apelantul reclamant solicită proba cu înscrisuri, sens în care depune la dosar copia biletului de externare pentru minorul B. Darius, precum și efectuarea unei anchete sociale la domiciliul său, respectiv în ., adresă la care locuiește împreună cu minorii, intimata pârâtă fiind plecată în străinătate.
Tribunalul admite în parte probele solicitate de apelantul reclamant, respectiv proba cu înscrisuri, constând în biletului de externare pentru minorul B. Darius, înscris depus la dosar la acest termen de judecată și respinge solicitarea privind efectuarea unei anchete sociale ca nefiind utilă soluționării cauzei .
Apelantul reclamant nu mai are cereri de formulat.
Tribunalul constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra apelului.
Apelantul reclamant B. V. A. învederează că în ultimele 9 luni intimata pârâtă a fost plecată, fără acordul său, de două ori în străinătate, iar el s-a ocupat în acest timp de minori. De asemenea, învederează că veniturile sale au acoperit necesarul traiului zilnic pentru minori, precum și cheltuielile pentru școala și cele datorate stării de sănătate ale unuia dintre copii, acesta suferind două intervenții chirurgicale. În plus, arată că timp de 9 luni intimata nu și-a manifestat sentimentul matern față de minori.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față, deliberând:
Constată că, prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 05.01.2015 sub nr._, reclamantul B. V. A., în contradictoriu cu pârâta B. M. C., a solicitat pe calea ordonanței președințiale ca prin sentința ce se va pronunța, să dispună încredințarea minorilor B. Darius A., născut la data de 05.04.2007 și B. M. Alexia, născută la data de 25.04.2009 spre creștere și educare reclamantului și exercitarea autorității părintești asupra minorilor de către reclamant.
In motivarea cererii, reclamantul a arătat că este căsătorit cu pârâta din data de 29.07.2000 și din relațiile de căsătorie au rezultat minorii B. Darius A., născut la data de 05.04.2007 și B. M. Alexia, născută la data de 25.04.2009. Acesta a arătat că împreună cu soția, dar și singur a fost plecat să muncească în Franța începând cu anul 2012, decizii ce au fost luate de comun acord cu pârâta.
De creșterea minorilor s-au ocupat bunicii paterni în perioada în care părțile au fost plecați la muncă, chiar și în perioada în care cu acordul soției reclamantul a rămas să muncească în Franța.
In luna septembrie 2014 reclamantul a venit acasă pentru a fi prezent la deschiderea anului școlar, ocazie cu care pârâta i-a adus la cunoștință că nu mai dorește să continue căsătoria deoarece vrea să-și refacă viața. A aflat în următoarele zile că pârâta întreținea relații extraconjugale de foarte mult timp cu altă persoană. A menționat că pârâta plecase din Franța cu două săptămâni în urmă înaintea sosirii reclamantului în țară. A încercat să treacă peste această relație extraconjugală a pârâtei și să nu dea ascultare faptului că era de notorietate existența relațiilor extraconjugale. Cât timp a fost plecat în străinătate pârâta a lucrat în locul reclamantului ca asistent social la Primăria Comunei Cotmeana. Când a revenit în țară în vacanță, a precizat reclamantul că nu se gândise să rămână definitiv, dar vestea dată de pârâtă l-a determinat să nu mai plece din țară și să rămână să lucreze ca asistent social deoarece copiii aveau nevoie de prezența reclamantului.
Pârâta i-a cerut să se despartă în fapt, deși locuiesc în aceeași casă, spunând că nu îl mai suportă pe reclamant.
A încercat să creeze o situație de familie propice creșterii celor doi copii de care este atașat și care la rândul lor sunt foarte atașați de reclamant, dar pârâta s-a opus.
Copiii nu au mai dorit să fie în apropierea mamei datorită comportamentului agresiv al acesteia. I-au spus copiii că în lipsa reclamantului au văzut-o pe pârâtă stând seara în mașină cu o persoană de sex masculin.
De asemenea, reclamantul a mai arătat faptul că în data de 04.12.2014, fără să-i spună nimic reclamantului sau copiilor, pârâta a plecat de acasă, ulterior aflând că a plecat în Franța.
A făcut adresă la Poliția Cotmeana pentru a aduce la cunoștiință faptul că aceasta a părăsit domiciliul conjugal fără să îl anunțe sau să dea vreo explicație și i s-a răspuns că soția este plecată la muncă în Franța, locuiește cu sora sa. Reclamantul a aflat de acest lucru de la tatăl pârâtei chiar în ziua când a depus plângerea la poliție, la 5 zile de când era plecată. Reclamantul a menționat că nu este sigur că acesta locuiește cu sora sa și nici nu avea de unde să știe, deoarece nu l-a sunat niciodată, deși legal sunt căsătoriți, pentru a-i spune unde este sau pentru a întreba de copii.
De creșterea minorilor se ocupă personal, ajutat fiind de părinții acestuia. Copiii nu l-au întrebat de mama lor, deși nici aceștia nu au știut că mama lor pleacă.
Reclamantul consideră că pentru binele copiilor, minorii ar trebui să-i fie încredințați reclamantului în vederea exercitării autorității părintești, având în vedere că are un venit garantat, locul de muncă este în satul de domiciliu, se implică singur în activitatea școlară a acestora și primește tot sprijinul în creșterea și educarea minorilor de la părinții săi care au lucrat în învățământ, domiciliază în același . apreciați și iubiți de minori și aceștia la rândul lor de bunici.
În drept, au fost invocate prevederile art. 996 cod civil coroborate cu prevederile art. 486 Cod civil.
În dovedirea cererii, reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri (f.5-10).
La data de 25.02.2015 pârâta B. M. C. a formulat întâmpinare (f. 15-18) prin care a solicitat respingerea cererii de ordonanță președințială formulată de reclamant.
În motivare, pârâta a arătat că prin cererea de chemare în judecată reclamantul solicită luarea unor măsuri definitive.
A menționat pârâta că reclamantul nu face dovada existenței unui alt litigiu pe rolul Judecătoriei Pitești, prin care să se tranșeze, în fond, pretențiile dintre părți, ci solicită, pe cale de ordonanță, luarea unor măsuri cu caracter definitiv.
A mai precizat faptul că, pe calea ordonanței președințiale potrivit art. 996 alin. 5 N.C.P.C. nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond.
A considerat că acțiunea este inadmisibilă deoarece solicitările reclamantului pot fi analizate doar pe calea dreptului comun. Nu sunt îndeplinite nici condiția urgenței, nici caracterul vremelnic al măsurii și nici condiția de a nu prejudeca fondul. În final, pârâta a precizat că nu este îndeplinită nici condiția cu privire la existența unei „aparențe de drept” în favoarea reclamantului prevăzută de dispozițiile art. 996 alin. 1 NCPC.
Pârâta a menționat, în esență, faptul că aspectele menționate de reclamant în cererea de chemare în judecată nu sunt conforme cu realitatea.
A anexat întâmpinării înscrisuri (f.19-20).
Instanța a administrat în cauză proba cu înscrisuri, proba testimonială cu martorii B. M. și P. C., precum și proba cu interogatoriul pârâtei solicitat de către reclamant.
Prin sentința civilă nr. 3141/06.04.2014, pronunțată de Judecătoria Pitești a fost respinsă acțiunea.
În considerentele sentinței se rețin următoarele:
Ordonanța președințială, astfel cum este definită de dispozițiile art. 996 NCPC, reprezintă o procedură urgentă prin care instanța stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii, în cazuri grabnice, același text de lege circumscriind și condițiile în care aceasta poate fi solicitată, respectiv pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
În speța de față, instanța a analizat condițiile cerute de dispozițiile speciale mai sus menționate, anume aparența dreptului, caracterul provizoriu al măsurilor, existența unor cazuri grabnice și neprejudecarea fondului.
În ceea ce privește condiția urgenței, instanța a constatat că reclamantul nu a indicat și dovedit niciunul din cazurile enumerate de textul legal, respectiv păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări, ci doar a invocat faptul că pentru binele copiilor, minorii ar trebui să-i fie încredințați acestuia în vederea exercitării autorității părintești, având în vedere că are un venit garantat, locul de muncă este în satul de domiciliu, se implică singur în activitatea școlară a acestora și primește tot sprijinul în creșterea și educarea minorilor de la părinții săi care au lucrat în învățământ, domiciliază în același . apreciați și iubiți de minori și aceștia la rândul lor de bunici. Pe cale de consecință, nu este îndeplinită condiția urgenței, în acest caz urgența nefiind prezumată, întrucât nu din verificarea evidenței informatizate a instanței se constată că între părți nu există nicio cauză care să aibă ca obiect raporturile de familie prin care s-ar putea soluționa definitiv cauza ce are ca obiect exercitarea autorității părintești asupra minorilor.
Instanța a constatat că în cauză nu este îndeplinită nici condiția caracterului vremelnic, respectiv măsura ordonată de instanță să fie provizorie.
Pe calea ordonanței președințiale nu pot fi luate măsuri definitive, care să rezolve în fond litigiul dintre părți, deoarece ordonanța președințială nu are ca scop stabilirea definitivă a drepturilor părților, ci numai luarea unor măsuri în cazuri urgente. Faptul că măsura solicitată de către reclamant a fi luată prin cererea de chemare în judecată nu este vremelnică rezultă din natura acesteia, atât timp cât nu există nici un litigiu pe fond.
Având în vedere cele menționate, instanța nu a mai analizat cealaltă condiție impusă de textul legal care reglementează cazurile când poate fi exercitată acțiunea având ca obiect ordonanță președințială, două dintre acestea (urgența și vremelnicia) nefiind îndeplinite în speță.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul B. V. A., care susține:
Sentința este netemeinică și nelegală și se impune casarea acesteia, deoarece prima instanță trebuia să administreze proba cu ancheta socială.
Apelantul a susținut că va motiva pe larg apelul, după primirea sentinței apelate.
Apelul nu a fost motivat în drept, iar apelantul, deși a primit sentința apelată la data de 05.06.2015, nu a formulat alte motive de apel.
În apel, intimata B. M. C. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, deoarece a fost plecată la muncă în străinătate pentru a obține venituri suficiente în vederea întreținerii familiei, fără ca acest lucru să fi provocat vreun stres emoțional celor doi copii. Minora a locuit la părinții intimatei, care domiciliază vis-a-vis de locuința comună a părților, iar băiatul a locuit la părinții apelantului. Cererea de ordonanță nu poate fi admisă, deoarece apelantul reclamant solicită o măsură cu caracter definitiv, iar pe rolul instanțelor nu există un litigiu care să vizeze fondul. În cauză apelantul reclamant nu a justificat caracterul urgent al măsurii solicitate.
Examinând actele dosarului și sentința apelată, tribunalul va reține:
Apelantul reclamant a solicitat instanței să îi încredințeze pe minorii B. Darius A. și B. M. Alexia și să-i delege exercitarea autorității părintești asupra celor doi copii.
În motivarea cererii, apelantul reclamant a susținut că intimata pârâtă a părăsit domiciliul comun și pe cei doi minori, a intrat într-o relație extraconjugală, iar ulterior a plecat în Franța. De cei doi copii se ocupă exclusiv apelantul reclamant ajutat și de părinții săi.
Potrivit art.996 Cod de procedură civilă, pentru admisibilitatea cererii de ordonanță președințială, se impun a fi întrunite cumulativ următoarele condiții: dovedirea caracterului urgent al măsurii solicitate, caracterul vremelnic al acestei măsuri, neprejudecarea fondului.
Același articol prevede anumite situații care să justifice urgența, precum păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, înlăturarea piedicilor care s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Cu privire la caracterul urgent al măsurilor solicitate, tribunalul reține că apelantul reclamant, prin cererea de chemare în judecată nu a invocat nici un aspect care să justifice urgența.
Martorii audiați, B. M. și P. C. (f.33, 34), au relatat că apelantul reclamant a plecat să muncească în Franța timp de 3 ani, iar intimata pârâtă a lucrat în Franța aproximativ 2 luni în ultimii ani, iar în această perioadă cei doi copii ai părților au locuit la bunicii lor, respectiv băiatul a stat la bunicii paterni, iar fetița la bunicii materni. După ce intimata pârâtă s-a întors din Franța l-a luat pe băiat și l-a adus în domiciliul comun.
Relațiile dintre părți sunt tensionate, iar copiii sunt atașați de ambii părinți. Martorul B. M., tatăl apelantului reclamant, a relatat că după întoarcerea în țară a acestuia, copiii au fost internați în spital deoarece băiatul avea o infecție iar fetița o anemie ușoară.
Instanța apreciază că depozițiile celor doi martori sunt irelevante în ceea ce privește caracterul urgent al măsurii, deoarece apelantul reclamant nu și-a justificat urgența prin neîngrijirea corespunzătoare a copiilor de către intimata pârâtă, iar faptul că minorii au fost internați pentru infecție și anemie ușoară, nu înseamnă că este culpa intimatei pârâte în creșterea și îngrijirea acestora, neexistând dovezi în acest sens.
Apelantul reclamant a susținut că în cauză se impunea efectuarea unei anchete sociale, fără a preciza domiciliul la care se impunea efectuarea acesteia.
Tribunalul reține că această probă nu era utilă soluționării cauzei, în condițiile în care, apelantul reclamant nu a invocat motive care să justifice urgența măsurii solicitate.
Totodată, apelantul reclamant nu a solicitat în fața primei instanțe, la termenul din 02.03.2015, când s-a discutat admisibilitatea probei, proba cu ancheta socială.
Pentru considerentele expuse, reținând că în cauză nu se justifică urgența măsurii solicitate, urmează ca în baza art.480 coroborat cu art.996 Cod de procedură civilă, apelul să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul B. V. A. domiciliat în Cotmeana, . împotriva sentinței civile nr. 3141/06.04.2014, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimată fiind pârâta B. M. C. domiciliată în Cotmeana, ..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Septembrie 2015
Președinte, C. D. | Judecător, A. M. P. | |
Grefier, M. L. |
red.C.D.
dact.C.E.C./4 exp.
04.09.2015.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 2298/2015. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
