Stabilire domiciliu minor. Decizia nr. 1128/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1128/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 09-04-2015 în dosarul nr. 1128/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1128/2015
Ședința publică de la 09 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: S. I. Ț.
JUDECĂTOR: A. A.
GREFIER: I. B.
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanta F. GAROFIȚA împotriva Sentinței civile nr. 693/02.07.2014, pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș, în dosarul nr._, intimat fiind S. F., având ca obiect „exercitarea autorității părintești”.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanta prin avocat M. S., în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar și intimatul, personal și asistat de avocat C. B., în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
La interpelarea instanței apărătorul apelantei învederează că are mandatat pentru a formula răspuns la întâmpinare în numele părții pe care o reprezintă, context în care semnează în ședință publică răspunsul la întâmpinare formulat de apelanta F. Garofița.
Tribunalul acordă cuvântul în probațiune.
Apărătorul apelantei solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, martori și efectuarea unui raport medico - legal în ceea ce privește starea de sănătate a intimatului. Învederează că a depus la dosarul cauzei acte medicale din care rezultă că intimatul suferă de anumite afecțiuni medicale, fiind necesar a se stabili cum sunt afectate relațiile sociale ale intimatului de aceste afecțiuni.
Intimatul prin apărător se opune încuviințării probei cu martori și probei cu întocmirea unui raport medico - legal, solicitate de apelantă prin apărător, arătând că nu sunt necesare și utile soluționării cauzei, având în vedere adresa emisă de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Argeș, după efectuarea deplasării la fața locului, ocazie cu care au fost verificate condițiile sociale de care beneficiază minorii, fiind audiat atât tatăl, cât și minorii, fără a se constata că se impun anumite măsuri în ceea ce-i privește pe cei 3 minori.
În ceea ce privește proba cu înscrisuri solicitată, arată că este de acord cu administrarea acesteia.
Apărătorul apelantei arată că proba solicitată este utilă soluționării cauzei, având în vedere că la momentul deplasării reprezentanților Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Argeș, a fost prezent numai intimatul și acesta nu a învederat afecțiunile de care suferă. De asemenea, arată că potrivit actelor medicale depuse la dosar acesta are o boală cronică, astfel că față de diagnosticul și simptomele menționate se impune a se verifica dacă această afecțiune îi afectează relațiile sociale, familiale, posibilitatea acestuia de a se ocupa de creșterea celor 3 minori.
În ceea ce privește proba testimonială, arată că aceasta este admisibilă în apel, iar prin administrarea acesteia dorește să dovedească atitudinea frecvent violentă a intimatului față de apelantă și de alte persoane, inclusiv față de minori.
Apărătorul intimatului solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, învederând că din adeverința emisă de inspecția școlară, respectiv adeverința nr. 232/20.02.2015, emisă de Școala Gimnazială „B. I”, rezultă faptul că numai intimatul este cel care s-a ocupat de minori, iar apelanta nu s-a interesat de aceștia. De asemenea, arată că în situația în care instanța admite proba testimonială solicitată de apelantă prin apărător, solicită încuviințarea probei cu audierea celor doi martori indicați în întâmpinare, respectiv N. C. și Măsală M..
Tribunalul încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisuri, apreciind că este admisibilă și utilă soluționării cauzei.
Respinge cererea de probatorii formulată de apelantă, având ca obiect proba testimonială și proba cu expertiză, apreciind că în cadrul judecății în fond au fost administrate probe suficiente, respectiv au fost audiați martori și s-au depus înscrisuri în ceea ce privește starea sănătății intimatului.
Apărătorul apelantei depune la dosarul cauzei înscrisuri, pe teza probatorie invocată, învederând că învățătoarea minorilor cunoaște faptul că apelanta de fiecare dată când revine în țară se interesează de situația școlară a minorilor, le aduce bunuri, respectiv alimente și îmbrăcăminte. În acest sens, arată că este util soluționării cauzei un referat de la învățătoarea minorilor prin care să dovedească aspectele învederate.
Apărătorul intimatului se opune încuviințării probei solicitate, învederând că a depus la dosar adeverința care este semnată de directorul unității de învățământ și de secretar, învederând că învățătorul nu are abilitatea să semneze acea adeverință.
Tribunalul respinge cererea formulată de apelantă prin apărător, constatând că adeverința depusă la dosar poartă semnătura și ștampila Școlii Gimnaziale „B. I” Curtea de Argeș.
Părțile arată că nu au alte cereri prealabile de formulat sau probe de administrat în cauză, împrejurare față de care Tribunalul constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra apelului.
Apărătorul apelantei solicită admiterea apelului, așa cum a fost formulat și pentru motivele expuse pe larg în cerere, învederând că hotărârea pronunțată de instanța de fond nu este temeinică în privința soluției de stabilire a locuinței minorilor la reclamant, de respingere a cererii pârâtei de atribuire a folosinței locuinței comune și a cererii accesorii de obligare la plata pensiei de întreținere. Arată că prin cererea conexată la prezentul dosar apelanta a solicitat stabilirea locuinței celor 3 minori la aceasta în locuința socială din Curtea de Argeș, .. A 20, ., județul Argeș, locuință pe care părțile o dețineau în baza unui contract încheiat cu Primăria Curtea de Argeș, în care figurează ambele părți ca titulari ai dreptului de folosință. Instanța de fond a respins acest capăt de cerere pe care l-a motivat sumar prin faptul că minorii trebuie să rămână în domiciliul unde au crescut, fără a avea însă în vedere faptul că apelanta a fost nevoită să părăsească acel domiciliu comun în urma violențelor frecvente exercitate de intimat. Martorii audiați în cauză au relatat că au fost prezenți la violențele exercitate de intimat asupra apelantei. Deși motivele invocate de intimat erau variate, aceste motive nu erau întemeiate și oricum nu pot fi justificate pe nici un temei. Instanța de fond nu a motivat aceste împrejurări relatate de martora propusă de apelantă, privind violențele exercitate de intimat asupra acesteia în domiciliu, pe stradă, în curtea mănăstirii Curtea de Argeș.
Sub un alt aspect, învederează că în anul 2012, când apelanta a părăsit domiciliul comun urmarea violențelor exercitate de intimat asupra acesteia, a fost prezentă și martora Z. care a relatat că apelanta a vrut să își ia copiii, însă intimatul s-a opus. Sub aspectul despărțirii în fapt a părților, declarația martorului D. N. nu poate fi reținută, având în vedere că acesta a relatat aspecte pe care i le-a povestit intimatul - reclamant, fără a percepe direct aceste împrejurări. Apreciază că depoziția martorei Z. este relevantă în ceea ce privește momentul despărțirii în fapt a părților, moment la care apelanta a dorit să ia minorii, însă intimatul nu i-a permis și s-a opus violent. Astfel, nu se poate reține faptul că apelanta ar fi părăsit domiciliul comun în mod nejustificat. La momentul la care apelanta a plecat în Austria a luat cu ea pe minorul F. A. pe care l-a înscris la școală, așa cum rezultă din actele depuse la dosar, însă în situația în care se stabilește locuința minorilor la aceasta și i se atribuie folosința locuinței comune aceasta va reveni în România și va locui împreună cu minorii în acea locuință socială. Deși se susține de către intimat că apelanta a neglijat minorii, arată că din planșele foto depuse la dosar se observă faptul că la fiecare reîntoarcere în țară aceasta a vizitat minorii, a mers la școală și le-a adus bunuri minorilor, însă intimatul nu a vrut să dea bunurile aduse de apelantă minorilor și le-a distrus. Contrar celor evidențiate de adeverința depusă la dosar de intimat, arată că apelanta a mers la școală și în urmă cu câteva zile.
Concluzionând, solicită admiterea apelului pentru motivele expuse oral, dar și pentru celelalte motive de apel inserate în cuprinsul cererii formulate, să se dispună modificarea sentinței pronunțate de instanța de fond, în sensul admiterii cererii formulate, să se stabilească locuința minorilor la apelantă, să fie obligat intimatul la plata pensiei de întreținere în favoarea minorilor, să i se atribuie apelantei folosința locuinței comunei, fără cheltuieli de judecată.
Intimatul prin apărător solicită respingerea apelului ca nefondat pentru motivele expuse pe larg în întâmpinarea depusă, fără cheltuieli de judecată. Arată că instanța de fond a stabilit în mod corect domiciliul minorilor la tată, având în vedere interesul superior al acestora. Arată că apelanta a părăsit domiciliul comun la data de 04.06.2013, așa cum rezultă din răspunsul la întrebarea nr. 8 din interogatoriul administrat la instanța de fond și din adeverința existentă la fila 10 a dosarului de fond. Apelanta a precizat la întrebarea nr. 11 că a părăsit domiciliul conjugal în timp ce reclamantul era la muncă, lăsând cei 3 minori în locuință, în grija minorului F. A. A., în vârstă de 9 ani, rezultat dintr-o altă căsătoriei a apelantei. Apreciază că apelanta a părăsit în mod nejustificat locuința comună și a lăsat pe cei 3 minori singuri, deși avea posibilitatea să plece împreună cu aceștia, având în vedere că intimatul - reclamant se afla la muncă. De la momentul părăsirii domiciliului comun apelanta nu s-a mai interesat de minori, iar după 6 luni, când a primit copia cererii promovate de intimatul - reclamant a formulat cererea de chemare în judecată ce a fost conexată la prezentul dosar. Apreciază că atitudinea apelantei - pârâte a fost una de indiferență față de situația minorilor. Arată că aceasta mai are alți minori rezultați din altă căsătorie, iar minorul F. Ricardo a fost lăsat în grija tatălui. Apelanta nu l-a luat inițial nici pe minorul F. A. A. care era mai mare și nu era copilul intimatului din prezenta cauză. Acesta a fost lăsat împreună cu ceilalți 3 minori în grija intimatului. Ulterior, minorul a fost luat de apelantă, însă nu a mai frecventat cursurile unității școlare, apelanta fiind căutată de poliție pentru a merge la școală să facă o cerere de transfer a minorului la o altă unitate școlară, aspecte dovedite de adresele emise de instituțiile școlare. Din cercetările efectuate de poliție a reieșit faptul că apelanta este plecată în Austria și că nu are domiciliul în localitatea Corbeni, așa cum susține. În ultimii doi ani apelanta nu s-a mai interesat de minori, aceștia fiind supravegheați și îngrijiți numai de tată. Acesta este cel care merge la unitatea școlară și se interesează de situația minorilor. Chiar dacă s-ar stabili locuința minorilor la mamă, aceasta nu are un domiciliu în România, fiind plecată în Austria. Apreciază că este în interesul minorilor să rămână în domiciliul în care au crescut alături de tată, ci nu să fie luați de mamă în Austria și să fie mutați de la o instituție școlară la alta. Tatăl este preocupat de creșterea minorilor și are un domiciliu stabil în România.
Concluzionând, solicită respingerea apelului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Curtea de Argeș sub nr._ /16 octombrie 2013, reclamantul S. F. a chemat-o în judecată pe pârâta F. Garofița solicitând următoarele:
- exercitarea autorității părintești în mod exclusiv de către reclamantă asupra minorilor: S. A.-F., născut la data de 17 ianuarie 2008, S. P.-A., născut la data de 17 ianuarie 2008 și S. P. V., născut la data de 17 ianuarie 2008;
- stabilirea locuinței minorilor la domiciliul său și obligarea pârâtei la pensie de întreținere în favoarea celor trei minori în procent de ½ din venitul minim pe economie, având în vedere ca în prezent pârâta lucrează fără forme legale;
- cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat că părțile au avut o relație de concubinaj din care s-au născut cei trei minori la aceeași dată. După un timp pârâta a plecat din domiciliul comun, unde mai locuiește și copilul F. A. A., născut la 23 septembrie 2004, dintr-o relație a pârâtei cu un alt bărbat. Toți copiii au rămas în grija exclusivă a reclamantului, iar F. Garofița lucrează în străinătate, având reședința la domiciliul tatălui sau din .. Ea nu este interesată de copiii făcuți cu reclamantul și nici de celălalt copil al ei, nu le dă nimic și S. F. se ocupă singur de creșterea și îngrijirea lor, astfel că cererea formulată de el în prezent este justificată.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 486, 496 și 530 C.civ.
Reclamantul a depus la dosar: actele de identitate ale părților, certificatele de naștere ale celor trei minori, o adeverință nr._/13 iunie 2013 eliberată de Consiliul Local Curtea de Argeș, certificatul de căsătorie . nr._ eliberat la 2 iunie 2014 de Consiliul local Curtea de Argeș.
Pârâta nu a depus întâmpinare.
Prin cererea conexă înregistrată sub nr. 3690/216/4 decembrie 2013, F. Garofița l-a chemat în judecată pe reclamantul S. F., solicitând următoarele:
- exercitarea autorității părintești asupra minorilor S. A.-F., S. P.-A. și S. P.-V., toți născuți la data de 17 ianuarie 2008, să fie exercitată în comun de către reclamant și pârâtă;
- stabilirea locuinței minorilor S. A.-F., S. P.-A. și S. P. V., toți născuți la data de 17 ianuarie 2008, la domiciliul pârâtei;
- obligarea reclamantului la plata unei pensii lunare de întreținere în favoarea minorilor: S. A.-F., S. P.-A. și S. P. V.;
- acordarea către pârâtă a beneficiului folosinței locuinței situate în Curtea de Argeș, .. A20, ., județul Argeș;
- obligarea reclamantului să-i permită să-l ia pe minorul F. A. A., născut la data de 23 septembrie 2004.
În motivarea cererii, pârâta a arătat că a trăit în concubinaj cu reclamantul timp de 9 ani, din această relație rezultând cei trei minori. Ei au locuit cu toții în mai multe locuințe sociale, ultima fiind cea din Curtea de Argeș, . A 20, existând și un contract de folosință a locuinței întocmit pe numele ambelor părți. Reclamantul a fost întotdeauna violent cu pârâta, lovind-o de mai multe ori fără motiv și reproșându-i pe nedrept că se uită după alți bărbați. El consumă frecvent alcool, o amenință și o lovește pe pârâtă în orice loc, le vorbește urât și copiilor. De aceea, în iunie 2013 pârâta a fost nevoită să plece de acasă și
s-a retras la părinții săi. Nu i-a luat și pe copii deoarece a fost amenințată cu moartea de către reclamant, acesta punându-i cuțitul la gât. Pentru scurt timp, ea a fost la muncă în Spania și le-a trimis de două ori pachete copiilor, însă reclamantul îi spunea că lui îi trebuie bani. Astfel, acțiunea pârâtei se justifică, fiind întemeiată.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 397, 496, 505, 529 și următ. C.civ.
Pârâta a mai depus la dosar și contractul de închiriere nr. 2994/25 februarie 2011 încheiat cu Municipiul Curtea de Argeș.
În cele două dosare s-au efectuat și anchetele psihosociale la domiciliile actuale ale părților din municipiul Curtea de Argeș și .> Prin încheierea de ședință din 2 aprilie 2014 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr._ s-a admis excepția conexității celor două dosare, judecata continuând de atunci numai în dosarul nr._, care a fost primul dosar înregistrat pe rolul instanței.
În cursul judecății s-au luat interogatorii părților și s-au audiat martorii D. N. și Z. M..
Părțile au depus și concluzii scrise.
Prin sentința civilă nr. . 693/2014, Judecătoria Curtea de Argeș a admis în parte cererea formulată de reclamantul S. F. împotriva pârâtei F. Garofița,a admis în parte cererea conexă formulată de pârâta F. Garofița împotriva reclamantului S. F.,a dispus ca autoritatea părintească asupra minorilor S. A.-F., S. P.-A. și S. P.-V., toți născuți la data de 17 ianuarie 2008, să se exercite în comun de către ambii părinți,a a stabilit locuința celor trei minori la domiciliul reclamantului S. F.. Prin aceeași sentință ,au fost obligați ambii părinți să contribuie la cheltuielile de dezvoltare fizică și psihică ale minorilor, pârâta F. Garofița urmând să plătească pentru cei trei minori o pensie lunară de întreținere în cuantum de 300 lei (câte 100 lei pentru fiecare minor)- pentru perioada 16 octombrie 2013- 31 decembrie 2013, de 318 lei (câte 106 lei pentru fiecare minor)- pentru perioada 1 ianuarie 2014- 30 iunie 2014 și de 336 lei (câte 112 lei pentru fiecare minor) - pentru perioada 1 iulie 2014 – majoratul minorilor,a fost obligat reclamantul să îi permită pârâtei luarea din domiciliul său a minorului F. A. A., născut la data de 23 septembrie 2004,a fost respinsă cererea pârâtei de acordare a beneficiului folosinței locuinței situate în Curtea de Argeș, . A 20, scara E, apartamentul 71, județul Argeș. De asemenea, pârâtă a fost obligată la plata către reclamant a sumei de 1040 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut faptul că reclamantul S. F. a avut o relație de concubinaj de circa 9 ani cu pârâta F. Garofița, din această relație rezultând minorii tripleți: S. A.-F., S. P.-A. și S. P. V., născuți la data de 17 ianuarie 2008.
Ei au locuit împreună și cu un alt minor făcut de pârâtă dintr-o relație cu un alt bărbat, copilul F. A. A. - născut la data de 13 septembrie 2004. Locuințele părților au fost unele sociale date de primărie, ultimul lor domiciliu comun fiind într-o astfel de locuință din Curtea de Argeș, . A.20, scara E, ., așa cum rezultă din contractul de închiriere depus la dosarul cauzei.
În urmă cu aproape un an de zile pârâta a părăsit domiciliul comun, retrăgându-se, din spusele acesteia, la părinții săi din ., județul Argeș, lăsându-i reclamantului pe toți cei 4 minori.
Martorul D. N., propus de reclamant, a declarat că reclamantul i-a spus că pârâta a părăsit domiciliul conjugal în anul 2013, iar ulterior martorul a vorbit personal cu aceasta la telefon, ea spunându-i că nu se va mai întoarce. A mai declarat martorul că știe de la niște apropiați și că pârâta îi lăsa încuiați în casă pe cei 4 copii care locuiau cu părțile, iar ea se plimba pe stradă. În perioada cât părțile au locuit împreună pârâta nu lucra permanent, ci ocazional la diverși particulari, dar primea ajutoare de la biserică și mai căpăta unele lucruri, iar reclamantul era ajutorul martorului pe mașina acestuia și primea de la acesta între 200 și 500 lei săptămânal, în funcție de cursele efectuate. În prezent, reclamantul este căsătorit, iar toți copiii sunt bine îngrijiți de acesta și de actuala soție. Reclamantul a mai lovit-o pe pârâtă din când în când, el reproșându-i că nu se ocupa de copii, că nu făcea mâncare acasă și că ar avea o relație extraconjugală. A mai declarat martorul că reclamantul a fost internat o dată la Spitalul din Vedea, că înainte consuma alcool, dar acum este liniștit și bea ca un om normal. S. F. chiar a dorit să se împace cu F. Garofița, însă aceasta nu a mai acceptat.
Martora Z. M., propusă de pârâtă, a declarat că ea este nașa copiilor minori ai părților. Acestea se certau des, iar pârâta a venit și s-a plâns la martoră de trei ori că a fost lovită de reclamant, cu toții fiind vecini. Martora nu a asistat la episoadele violente ale părților, ci doar a fost chemată o sigură dată de către reclamant, cu ocazia unei certe, găsind-o atunci pe pârâtă cu bagajele făcute pentru a pleca de acasă. Reclamantul o mă înjura pe pârâtă, fiind uneori și în stare de ebrietate, dar martora nu a putut preciza motivele pentru care se întâmplă acest lucru. Pârâta a părăsit domiciliul comun în toamna lui 2013 și nu s-a mai întors, lăsând copiii în grija reclamantului. Pârâta i-a spus martorei că nu se mai întoarce acasă fiindcă reclamantul o bătea și că nu o lasă să-și vadă copiii. Martora a asistat personal la un episod în fața restaurantului ,,No Comment” din Curtea de Argeș, unde reclamantul, aflat în stare de ebrietate, a lovit-o pe pârâtă. Aceasta din urmă a mai prezentat și ulterior urme de violență pe mâini, pe spate și pe picioare și avea păr smuls din cap, toate acestea fiind provocate de reclamant. De F., în anul 2014, pârâta a fost din nou lovită de reclamant, atunci când a vrut să le dea unele cadouri copiilor lor, dar nu i s-a permis acest lucru de familia actuală a lui S. F.. Martora a mai spus și că reclamantul a rugat-o să vorbească cu pârâta și să-i spună să se întoarcă acasă. El îi reproșa pârâtei că nu face mâncare și nu are grijă de copii. F. Garofița mai are un copil dintr-o altă relație, pe F. A.-A., care îi vorbește foarte urât mamei lui și stă acum tot cu familia reclamantului. Și acest minor mai era și el bătut de S. F. în timpul cât părțile locuiau împreună.
Părțile au declarat la interogatorii ceea ce au susținut și în cererile lor scrise, situația de fapt ce se desprinde din toate acestea fiind contradictorie.
Din referatul de anchetă psihosocială întocmită de reprezentanții autorității tutelare de la fostul domiciliu comun al părților și actualul domiciliu al reclamantului rezultă că acel apartament este situat în parterul unui . Argeș, cu 3 camere, baie, bucătărie, camere modest mobilate și întreținute. Copiii părților locuiesc cu reclamantul și cu actuala lui soție, sunt înscriși la grădiniță și sunt îngrijiți în limita posibilităților financiare ale familiei, care sunt reduse. Tot aici locuiește și minorul F. A.-A., copilul pârâtei, născut la data de 23 septembrie 2004 (f.24-25).
Din verificările efectuate de către reprezentanții DGASPC Argeș, în luna august 2013 la domiciliul reclamantului, la cererea autorității tutelare din Curtea de Argeș, a rezultat faptul că minorii nu sunt în pericol și nu se impune luarea unor măsuri de protecție specială în regim de urgență, reclamantul luându-și angajamentul că se va ocupa de creșterea și îngrijirea lor (f. 38).
Din ancheta socială efectuată de reprezentanții autorității tutelare de la domiciliul actual al pârâtei, menționat de aceasta a fi la părinții săi, a rezultat faptul că F. Garofița nu locuiește acolo (f. 47).
Din relațiile solicitate de instanță de la Poliția Curtea de Argeș a rezultat că nu s-au confirmat cele relatate de F. Garofița în legătură cu faptul că, în ziua de 13 aprilie 2014, reclamantul nu a lăsat-o să-și vadă copiii și că l-ar fi lovit pe minorul F. A. - A. cât și pe un altul dintre cei trei tripleți. Nici poliția nu a găsit-o pe pârâtă la domiciliul părinților ei și nu a audiat-o, deoarece era plecată în străinătate (f.68).
Astfel, singurul lucru cert care s-a dovedit în această cauză este că pârâta F. Garofița a părăsit domiciliul comun în anul 2013 și l-a lăsat pe reclamant să aibă grijă de toți cei 4 copii minori, refuzând să se mai întoarcă.
Acel episod violent reclamat de F. Garofița că s-ar fi produs de sărbătoarea Floriilor anului 2014 nu a fost confirmat de poliție în urma cercetărilor efectuate, iar celelalte episoade violente dintre părți s-au datorat faptului că pârâta nu se ocupa de casă și de copii, nu făcea mâncare și îi lăsa singuri pe minori în locuință, nesupravegheați.
Nu s-a dovedit nici că reclamantul ar fi incapabil din punct de vedere psihic să-și crească minorii, deși s-au efectuat verificări oficiale și de către reprezentanții DGASPC Argeș.
Pârâta nu are actualmente o locuință proprie, ea nefiind găsită la domiciliul părinților, așa cum a declarat, nici de către poliție și nici de către reprezentații autorității tutelare, deci este evident că locuiește în altă parte, probabil având și un alt concubin, așa cum rezultă din susținerile reclamantului și din indiciile furnizate de martorul D. N. cu ocazia audierii de către instanță.
Nu s-a făcut nicio dovadă că pârâta ar fi în imposibilitatea de a exercita autoritatea părintească asupra minorilor, nefiind în prezența unor motive întemeiate sau a cazurilor reglementate expres de art. 507 C.civ.
În lipsa unor astfel de situații, regula este că autoritatea părintească se exercită în comun de către ambii părinți, conform art. 483 alin. 1 C.civ., astfel că instanța va dispune în consecință.
Nu este în interesul superior al minorilor ca autoritatea părintească să se exercite în mod exclusiv asupra lor numai de către unul dintre părinți, ei având nevoie și de mamă și de tată în egală măsură, vârsta lor actuală fiind de 6 ani.
În ceea ce privește stabilirea locuinței minorilor în continuare, s-a apreciat, raportat la dispozițiile art. 400 și 496 C.civ., că aceasta trebuie să fie la domiciliul reclamantului, vechiul domiciliu comun al părților, unde minorii au locuit încă de la naștere și s-au dezvoltat până acum în mod corespunzător. Pârâta nu are o locuință stabilă, ea nefiind găsită la domiciliul declarat din ., județul Argeș, deci copiii ar putea suferi prin schimbările de domiciliu și prin nesiguranța oferirii unui cămin corespunzător de către mama lor.
Pe cale de consecință, în baza art. 499 și 516-532 C.civ., ambii părinți au fost obligați să contribuie la dezvoltarea fizică și psihică a celor trei minori, pârâta urmând a plăti o pensie de întreținere lunară pentru aceștia, luându-se în calcul procentul de ½ din venitul salariului minim brut pe țară garantat în plată prin lege, salariu care a fost de 800 lei în perioada de la introducerea cererii reclamantului până la 31 decembrie 2013, de 850 lei în perioada 1 ianuarie 2014 – 30 iunie 2014 și este de 900 lei începând cu 1 iulie 2014.
Pensia de întreținere urmează a se plăti, conform art. 532 C.civ., începând cu data de 16 octombrie 2013, în cuantumul rezultat din baza de clacul ce a reprezentat-o nivelul salariului minim brut pe țară de la momentele la care ne-am referit mai sus.
În legătură cu luarea de către pârâtă a minorului F. A. A. din domiciliul reclamantului, s-a apreciat, raportat la art. 483, 487, 495-502 și 505 C.civ., că această cerere este întemeiată . Pârâtul S. F. nu are niciun drept asupra acestui minor, el nefiind tatăl lui, iar până la dovada contrară în legătură cu exercitarea autorității părintești exclusive asupra minorului respectiv de către pârâtă ori în legătură cu un alt domiciliu ce s-ar stabili pentru acesta, mama este îndreptățită să exercite orice drept asupra lui.
Referitor la cererea pârâtei de atribuire a folosinței locuinței situate în Curtea de Argeș, . A20 ( fosta locuință comună a părților), instanța apreciază că această cerere este nefondată și va fi respinsă.
Pârâta nu și-a motivat această cerere în drept.
Din contractul aflat la fila 9 a dosarului conex a rezultat că locuința respectivă le-a fost închiriată părților de către Municipiul Curtea de Argeș pentru perioada 1 martie 2011 – 1 martie 2014. Nu s-a făcut dovada de către pârâtă a prelungirii termenului închirierii în aceleași condiții, iar ea a părăsit acest domiciliu încă din anul 2013. Calitatea de chiriaș (titular) în acel contract o are decât reclamantul S. F., pârâta fiind menționată doar ca soție, deci persoană tolerată.
F. Garofița a declarat că în prezent locuiește la părinții săi, deci are o altă locuință, iar cei trei minori vor avea locuința stabilită tocmai în acest imobil în litigiu, unde stau împreună cu actuala familie a tatălui lor.
În condițiile descrise mai sus, pârâtei nu i se poate atribui folosința fostei locuințe comune a părților.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta - reclamantă F. Garofița care a precizat că această cale de atac se referă la soluția pronunțată cu privire la stabilirea locuinței minorilor la tată, la obligarea sa la plata pensiei de întreținere și la respingerea cererii sale de atribuire a beneficiului folosinței locuinței comune.
Dezvoltând motivele de apel, apelanta a susținut că a probat prin declarațiile martorilor audiați în cauză că a fost nevoită să părăsească locuința comună, ultima dată în toamna anului 2013 din cauza violențelor exercitate de intimat. Ambii martori au relatat că au văzut personal aceste acte de violență fizică față de persoana sa și au auzit din cercul de prieteni că acestea erau frecvente . Martora Z. M. a declarat că a văzut-o de multe ori cu urme de lovituri pe corp și cu părul smuls de pe cap și că intimatul îi aducea des injurii . Aceste manifestări violente aveau loc și în spații publice, în fața restaurantului No Coment sau în parcul Mănăstirii Curtea de Argeș ,fiind astfel supusă și umilinței de a fi batjocorită în văzul oamenilor .
La plecarea sa din locuință, minorii au rămas în grija tatălui, iar nu încuiați în baie așa cum a declarat martorul D. N., a cărui relatare despre plecarea sa se întemeiază exclusiv pe declarațiile intimatului . Martora Z. M. a relatat că la plecare a intenționat să ia și copiii, dar a fost împiedicată de intimat.
A mai precizat apelanta că de la despărțire a încercat să îi mai vadă pe copii, dar intimatul nu i-a permis, iar în timpul conviețuirii se preocupa pentru îngrijirea și hrănirea acestora, fiind nevoită să lase copiii acasă doar pentru că trebuia să meargă la biserică pentru a procura bani și alimente.
Potrivit apelantei, intimatul locuiește alături de minori, de actuala soție care este însărcinată și mai are un minor dintr-o altă relație și de minorul său dintr-o altă relație. Faptul că actuala soție trebuie să-l îngrijească pe propriul copil în vârstă de aproape doi ani și pe noul născut ce urmează a veni pe lume o împiedica să aibă grijă și de cei trei minori .
Intimatul suferă de tulburare de personalitate pe fond mixt cu decompensări psihice, ceea ce duce la probleme mari în relațiile sociale și reglarea stării emoționale, fiind oportun un raport medico legal în care, pe baza actelor medicale deținute de intimat să se concluzioneze care sunt simptomele afecțiunii medicale a acestuia și modalitatea în care aceste afecțiuni pot afecta relațiile sociale ale acesteia .
În prezent ,acesta nu realizează venituri trăind din alocația minorilor și din ajutorul social, așa încât nu poate pretinde că oferă condiții materiale superioare .Locuința actuală a intimatei a fost primită în folosință ca locuință socială, fiind parte a acestui contract împreună cu intimatul, calitatea sa fiind aceea de colocatar. Faptul că intimatul a rămas în casă folosind violența asupra sa, nu îi dă un drept locativ superior, invocând disp.art. 323 și 324 C.civ.
Locuirea sa în prezent în gospodăria părinților săi nu poate fi un impediment în atribuirea locuinței .
Apelanta a propus probele cu înscrisuri, martorul P. M. - M. și efectuarea unui raport medico-legal.
Prin întâmpinarea depusă la data de 16.02.2015, intimatul S. F. a solicitat respingerea apelului ca nefondat și obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța de apel a încuviințat la propunerea ambelor părți proba cu înscrisuri, respingând celelalte categorii de probe solicitate de apelantă.
Analizând sentința apelată în limitele criticilor formulate și în raport de dispozițiile referitoare la calea de atac a apelului ,tribunalul constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente :
Sub aspectul motivului de apel în cadrul căruia apelanta a criticat stabilirea locuinței minorilor S. I. V., S. P. A. și S. A. F., născuți în aceeași zi, 17.01.2008 ,trebuie avut în vedere că pentru a hotărî în acest sens, instanța de fond a avut în vedere faptul că apelanta pârâta F. Garofița a părăsit domiciliul comun în anul 2013, lăsându-i pe cei trei minori în grija reclamantului .Începând de la data plecării apelantei din acel domiciliu,minorii au fost îngrijiți de tată ,care în prezent s-a căsătorit ,apelanta susținând doar că a fost împiedicată de către intimat să-și vadă copiii,iar nu și încercarea sa de a-i lua din acest domiciliu.
Dispozițiile art. 496 C.civ. prevăd faptul că, în caz de neînțelegere între părinți cu privire la locuința copilului minor, instanța de tutelă hotărăște, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială și ascultându-i pe părinți și pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani. De asemenea,în conformitate cu art. 26 din legea nr. 272/2004 în cazul în care părinții nu se înțeleg cu privire la locuința copilului, instanța de tutelă va stabili locuința acestuia la unul dintre ei, potrivit art. 496 alin. (3) din Codul civil. La evaluarea interesului copilului instanța poate avea în vedere, în afara elementelor prevăzute la art. 2 alin. (6), și aspecte precum:
a) disponibilitatea fiecărui părinte de a-l implica pe celălalt părinte în deciziile legate de copil și de a respecta drepturile părintești ale acestuia din urmă;
b) disponibilitatea fiecăruia dintre părinți de a permite celuilalt menținerea relațiilor personale;
c) situația locativă din ultimii 3 ani a fiecărui părinte;
d) istoricul cu privire la violența părinților asupra copilului sau asupra altor persoane;
e) distanța dintre locuința fiecărui părinte și instituția care oferă educație copilului.
Examinând cererea având ca obiect stabilirea locuinței copiilor minori S. I. V., S. P. A. și S. A. F., prin prisma interesului superior al fiecăruia dintre aceștia ,tribunalul reține faptul că apelanta a recunoscut în cadrul răspunsului la interogatoriu (fila 70) că a plecat din locuința comună pe data de 04.06.2013,menționând faptul că motivul plecării a constat în faptul că a fost bătută de intimat pentru o datorie la gaze de 500 de lei.A mai recunoscut apelanta că în acea zi,intimatul era la muncă ,ceea ce înseamnă că nu a putut fi împiedicată de acesta să-i ia și pe minori ,dacă ar fi dorit acest lucru .De la acea dată, minorii au rămas să locuiască cu tatăl ,apelanta recunoscând că nu a contribuit financiar la creșterea și întreținerea acestora,dar a susținut că intimatul nu a lăsat-o să-i vadă pe minori. Prin întreaga sa atitudine conturată de răspunsurile la interogatoriu,apelanta a dovedit faptul că nu a fost animată de intenția de a-i lua și pe minori la plecarea sa din domiciliu anterior introducerii cererii de chemare în judecată,aceasta imputându-i intimatului numai faptul că nu ar fi lăsat-o să-i vadă.
În acest context, nu se poate reține faptul că mama ar dezvolta un sentiment profund de afecțiune față de minori sau față de vreunul dintre aceștia din moment ce a optat să-i lase singuri în locuință,tatăl fiind plecat la muncă ,lipsindu-i pe minori de afecțiunea maternă în încercarea de se proteja față de violențele pe care le-ar fi exercitat asupra sa tatăl minorilor. De altfel,din probele existente a dosar a rezultat că apelanta chiar ar fi plecat din țară ,ceea ce exclude dorința acesteia de a –i avea în preajmă pe minori . În condițiile în care apelanta a susținut că ar avea o locuință la părinții săi ,opțiunea sa de a-i lăsa pe minori în domiciliu,nesupravegheați și de a-i părăsi nu poate fi justificată ,grija și preocuparea unei mame față de copiii săi minori trebuind să fie primordiale.
De altfel, disponibilitatea apelantei de a se implica în creșterea,educarea și ocrotirea minorilor este în strânsă legătură cu cererea sa de a i se atribui beneficiul folosinței locuinței situate în Curtea de Argeș, . A20,actualul domiciliu al minorilor,căci aceasta a solicitat ca locuința minorilor să fie stabilită la această adresă. Omite apelanta să aibă în vedere faptul că ,astfel cum impun textele legale,pe lângă evaluarea situației locative a fiecăruia dintre părinți,stabilirea locuinței copiilor minori implică o analiză aprofundată a comportamentului părinților față de minor,a capacității acestora de a răspunde nevoilor concrete ale copilului,a relațiilor de atașament care există între părinte și copil ,precum și a potențialelor situații de risc care pot interveni în viitor.
Prin comportamentul manifestat față de minori ulterior plecării apelantei din locuința comună,intimatul a demonstrat că a fost preocupat să-și îndeplinească îndatoririle de părinte,întreținându-i pe cei trei minori și asigurându-le acestora posibilitatea de a urma cursurile preșcolare și chiar școlare .Potrivit adeverinței nr. 232/20.02.2015 eliberată de Școala Gimnazială B. I Curtea de Argeș ,aceștia sunt elevi în clasa pregătitoare în anul școlar 2014/2015.Apelanta nu a dovedit faptul că ar fi fost preocupată de acest aspect,ce ține de instruirea și pregătirea profesională a copiilor săi ,din moment ce a recunoscut că nu a contribuit financiar la creșterea și întreținerea minorilor ulterior plecării sale din domiciliul comun,respectiv luna iunie 2013.Mai mult,la dosar s-au depus de către intimat înscrisuri din care rezultă că minorul F. A. –A. ,copilul apelantei dintr-o altă relație ,pe care l-a luat de la intimat în temeiul unei dispoziții judecătorești,nu a frecventat cursurile școlare în anul 2014/2015.Din înscrisurile traduse în limba română, depuse de apelantă în fața instanței de apel ,rezultă că aceasta a fost de acord ca acest minor să frecventeze cursurile școlare în Viena, însă aceste înscrisuri probează numai demersurile efectuate la data de 26.02.2015,nu și finalizarea acestora ,prin înscrierea minorului la școală .
Toată această atitudine a mamei pune la îndoială importanța pe care aceasta o acordă pregătirii școlare a minorilor,în dezacord cu prevederile art. 51 alin. 2 din legea nr. 272/2004 conform cărora părinții copilului au cu prioritate dreptul de a alege felul educației care urmează să fie dată copiilor lor și au obligația să înscrie copilul la școală și să asigure frecventarea cu regularitate de către acesta a cursurilor școlare. Prin urmare,sub acest aspect, există riscul ca prin stabilirea locuinței copiilor la mamă ,aceasta să nu le asigure posibilitatea de a urma și mai departe cursurile școlare,ceea ce contravine interesului minorilor.
Problemele de sănătate ale intimatului,la care a făcut referire apelanta nu s-au repercutat asupra minorilor,în cauză fiind efectuate verificări de către Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului care a stabilit că nu se impune luarea unei măsuri de protecție socială în regim de urgență pentru minori,astfel cum rezultă din adresa depusă în copie la fila 38 a dosarului de fond .De altfel,în ciuda stării sale de sănătate,intimatul și-a îndeplinit responsabilitățile de tată ,fără a pune în pericol sănătatea fizică și mintală a minorilor sau dezvoltarea acestora.
Având în vedere toate aceste aspecte,constatând că soluția instanței de fond este în concordanță cu disp. art. 496 C.civ. și disp. art. 26 din legea nr. 272/2004,la momentul actual fiind în interesul fiecăruia dintre cei trei minori să locuiască împreună cu tatăl,motivul de apel îndreptat împotriva soluției de stabilire a domiciliului acestora la locuința tatălui este neîntemeiat.
În ceea ce privește soluționarea capătului de cerere având ca obiect plata pensiei de întreținere de către apelantă ,ca o consecință a stabilirii locuinței minorilor la tată, în conformitate cu dispozițiile art. 499 și 516-532 C.civ, prima instanță de judecată a procedat în mod corect la obligarea apelantei la plata pensiei de întreținere în favoarea minorilor. Apelanta nu a criticat din acest punct de vedere decât obligarea sa la plata pensiei de întreținere în favoarea minorilor ,fără a pune în discuție cuantumul acesteia sau întinderea perioadei de timp în care trebuie să-și îndeplinească obligația,astfel că ,raportat la cele mai sus arătate,și acest motiv de apel este nefondat.
Sub aspectul capătului de cerere care vizează atribuirea beneficiului folosinței locuinței comune ,tribunalul reține faptul că din cuprinsul acestui contract depus în copie la fila 9 a dosarului nr._ rezultă că termenul de închiriere este de 3 ani ,cu începere de la data de 01.03.2011 până la data de 01.03.2014.În lipsa probării prelungirii raporturilor contractuale în aceleași condiții,nu se mai poate reține că în prezent ,apelanta ar mai fi parte în contractul de închiriere a locuinței situate în Curtea de Argeș, . A20,scara E,apartament 71,județ Argeș. Prin urmare,în lipsa unui drept locativ conferit de existența unui contract,apelanta nu poate solicita să-i fie atribuit,în exclusivitate ,beneficiul folosinței acestei locuințe.
Pentru toate aceste considerente,verificând stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță de judecată,în raport de materialul probator administrat în cauză și în limitele impuse de efectul devolutiv al apelului determinate de ceea ce s-a apelat,tribunalul constată că apelul este nefondat,motiv pentru care, în temeiul art. 480 C.pr.civ. ,urmează a fi respins în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta F. GAROFIȚA CNP_, domiciliată în municipiul Curtea de Argeș, . A 20, scara E, apartamentul 71, județul Argeș și reședința în ., județul Argeș, la familia F. C. împotriva Sentinței civile nr. 693/2014, pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș la data de 02.07.2014, intimat fiind S. F., CNP_, domiciliat în municipiul Curtea de Argeș, . A 20, scara E, apartamentul 71, județul Argeș.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 09.04.2015.
Președinte, S. I. Ț. | Judecător, A. A. | |
Grefier, I. B. |
Red. S.I.Ț.
Tehn D.T/ 4 ex
28.04.2015
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 2298/2015. Tribunalul ARGEŞ | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 1484/2015. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
