Pensie întreţinere. Decizia nr. 1970/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1970/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 10-06-2015 în dosarul nr. 1970/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1970/2015
Ședința publică de la 10 Iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. D. A.
Judecător R. V.
Grefier F. G.
S-au luat în examinare, pentru soluționare, apelurile declarate de reclamanta T. F. și de pârâtul T. Gh. I. împotriva sentinței civile nr. 1005/03.11.2014 pronunțată de Judecătoria Costești, având ca obiect pensie întreținere.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns apelanta-reclamantă T. F., personal, și apelantul-pârât T. Gh. I., personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată, iar numita D. I. R. a depus note scrise, atașate la dosar la filele 54-57.
Nemaifiind excepții de invocat sau cereri prealabile de formulat, tribunalul acordă cuvântul asupra probelor.
Apelantul-pârât T. Gh. I. solicită proba testimonială, în cadrul căreia să fie audiați doi martori.
Apelanta-reclamantă T. F. nu solicită alte probe.
Tribunalul respinge proba testimonială în cadrul căreia să fie audiați doi martori, solicitată de apelantul-pârât T. Gh. I., prin cererea de apel, având în vedere obiectul litigiului și faptul că acesta nu a precizat teza probatorie, și ia act că apelanta-reclamantă T. F. nu solicită alte probe.
Nemaifiind excepții de invocat, cereri prealabile de formulat sau probe de administrat, tribunalul acordă cuvântul asupra apelurilor formulate.
Apelantul-pârât T. Gh. I. solicită admiterea apelului formulat de acesta și respingerea apelului formulat de reclamanta T. F., arătând că a întreținut-o pe reclamantă.
Apelanta-reclamantă T. F. solicită admiterea apelului formulat de aceasta, arătând că pensia stabilită de judecătorie, în sumă de 200 lei, nu îi este suficientă, având nevoie și de medicamente.
Socotindu-se lămurit, tribunalul declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra apelurilor.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față, deliberând:
Constată că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Costești la data de 12.03.2014 sub nr. unic_ reclamanta T. F. a chemat în judecată și personal la interogatoriu pe pârâtul T. Gh. I., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat pârâtul la plata unei pensii de întreținere în favoarea sa.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este căsătorita cu pârâtul T. Gh. I. de 62 ani, crescând în acest timp trei copii și doi nepoți. De peste zece ani soțul său nu contribuie la cheltuielile gospodăriei. Totodată, reclamanta precizează în cuprinsul cererii că, deși a lucrat la CAP ani de zile, nu are în prezent pensie sau un alt venit, iar singurul ajutor pe care îl are vine din partea copiilor
În dovedirea acțiunii, reclamanta a atașat cererii un set de acte, între care copie după certificatul de căsătorie și copie după un cupon de pensie al pârâtului.
În drept, a invocat dispozițiile art. 516 C.civ. și art. 194 C.pr.civ.
Acțiunea este scutită de plata taxei de timbru, conform art. 29 alin. 1 lit. c OUG 80/2013.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare și nu a solicitat probe în apărare.
La termenul de judecată din data de 19.06.2014 instanța a încuviințat reclamantei proba cu înscrisuri, proba testimonială cu martora Zorzolan M. M., dispunând din oficiu, proba cu interogatoriul pârâtului.
Prin sentința civilă nr. 1005/03.11.2014 pronunțată de Judecătoria Costești a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta T. F. împotriva pârâtului T. Gh. I..
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei lunar pensie de întreținere în sumă de 200 lei, începând cu data de 12.03.2014, data introducerii cererii de chemare în judecată și până la încetarea stării de nevoie.
În considerentele sentinței, se rețin următoarele:
Potrivit certificatului aflat la fila 7 din dosar, reclamanta și pârâtul s-au căsătorit la data de 19.11.1952, căsătoria fiind înregistrată în registrul de stare civilă al fostului raion Costești – .. 28/19.11.1952.
Din adeverința de venit emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș - Serviciul Fiscal Orășenesc Costești la data de 24.03.2014 rezultă că reclamanta T. F. nu figurează în evidențele fiscale cu venituri impozabile, aspect susținut și de martora Zorzolan M. M..
Potrivit art. 325 alin. 1 C. civ. soții sunt obligați să își acorde sprijin material reciproc, iar conform art. 389 alin. 2 și 3 C. civ., care se aplică prin analogie și raporturilor dintre soți, soțul divorțat are dreptul la întreținere dacă se află în nevoie din princina unei incapacități de muncă survenite înainte de căsătorie ori în timpul căsătoriei, pensia stabilindu-se până la o pătrime din venitul net al celui obligat la plata ei, în raport cu mijloacele sale și cu starea de nevoie a creditorului.
Totodată, conform art. 516 alin. 1 teza I C.Civ., obligația de întreținere există între soț și soție, iar conform art. 519 lit. a C.civ. soții și foștii soți își datorează întreținere înaintea celorlalți obligați.
În cauză, dată fiind vârsta înaintată a reclamantei (80 ani) și incapacitatea sa de a munci datorată tocmai acestei împrejurări, având în vedere și faptul că aceasta nu beneficiază de pensie și nu realizează niciun alt venit, instanța apreciază că aceasta se află în stare de nevoie, impunându-se acordarea unei pensii de întreținere.
În privința cuantumului întreținerii, s-a reținut că pârâtul T. I. beneficiază de o pensie în cuantum de 1.386 lei, astfel cum rezultă din interogatoriul administrat din oficiu acestuia, fapt susținut și de declarația martorei Zorzolan M. M. și copia de pe cuponul de pensie al pârâtului din luna august 2013 (în care este menționat un cuantum de 1.377 lei). Deși în cuprinsul interogatoriului pârâtul a precizat că nu este de acord să îi achite reclamantei pensie de întreținere, întrucât el este cel care suportă cheltuielile legate de hrană și plata taxelor și impozitelor, în cursul dezbaterilor asupra fondului cauzei a revenit asupra poziției inițiale, arătând că este de acord să achite reclamantei o pensie de întreținere în cuantum de 200 lei lunar, începând cu data de 12.03.2014, data introducerii cererii de chemare în judecată și până la încetarea stării de nevoie.
Împotriva acestei sentințe civile au declarat apel pârâtul T. I., prin care a solicitat anularea hotărârii atacate, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, și recurs reclamanta T. F., prin care a solicitat modificarea hotărârii atacate, în sensul stabilirii unei pensii de întreținere în cuantum superior față de cel acordat de prima instanță.
În motivarea apelului declarat, pârâtul T. I. a arătat că, fiind o persoană în vârstă de 83 ani, cu un handicap de vedere la ochiul drept, nu a știut cum ar fi trebuit să se apere în fața instanței de judecată.
Susține că instanța de fond a procedat la administrarea mai multor categorii de probe, însă acestea nu dovedesc starea de nevoie în care se găsește reclamanta pentru acordarea pensiei de întreținere, în condițiile în care declarația martorei Zorzolan M. M., fiica părților, nu corespunde adevărului, fiind în mod evident subiectivă.
Apreciază că din probele administrate nu rezultă că reclamanta s-ar afla în incapacitate de a munci, nefiind întrunite condițiile impuse de art.389 alin.2 și 3 C.civil., aceasta locuind împreună cu pârâtul și fiind aptă de muncă.
Precizează că, deși reclamanta nu suferă de vreo boală, a întreținut-o permanent, în schimb aceasta nu îi asigură sprijinul necesar în vederea asigurării tratamentului medical al ochiului drept, care a fost înlocuit cu o proteză de sticlă.
Menționează că părțile beneficiază de contractul de întreținere autentificat sub nr.2266/30.11.2005 încheiat cu fiica lor, T. E., în temeiul căruia li se asigură toate cele necesare traiului, constând în hrană și îmbrăcăminte.
Arată că pârâta a vândut mai multe suprafețe de teren, dobândite prin moștenire de la părinții săi, însușindu-și sumele de bani obținute cu acest titlu, fără a contribui la cheltuielile curente ale căsniciei.
Susține că prima instanță nu a dat dovadă de rol activ, respectiv nu a dispus efectuarea unei anchete sociale la domiciliul părților, în vederea stabilirii condițiilor de trai ale reclamantei.
În motivarea recursului declarat, reclamanta T. F. a arătat că, veniturile obținute de pârât s-au majorat, acesta având o pensie în cuantum de 1456 lei, la care se adaugă o pensie de handicap, iar aceasta nu are nici un venit și nu beneficiază de sprijin material din partea soțului său.
Precizează că a vândut un teren obținut de la părinții săi, în schimbul sumei de 4000 lei, însă banii au fost cheltuiți de aceasta și pârât, care a vândut și toate animalele din gospodăria comună.
Susține că nu are nici un mijloc de subzistență și pârâtul nu îi asigură cele necesare traiului zilnic.
În ședința publică din data de 10.06.2015, tribunalul a calificat calea de atac promovată de reclamanta T. F., ca fiind apel, iar nu recurs.
Analizând ansamblul probelor administrate, raportat la motivele de nelegalitate si netemeinicie invocate, tribunalul considera ca apelul formulat de pârât este fondat, iar cel declarat de reclamantă este nefondat, pentru următoarele considerente:
Tribunalul constată că, astfel cum rezultă din dispozițiile art.524, art.526 și art.527 alin.1 din Noul Cod Civil, pentru a se stabili obligația de întreținere în favoarea unei persoane se impune întrunirea a trei condiții cumulative: starea de nevoie a celui care pretinde întreținere, existența mijloacelor necesare a celui obligat la întreținere și comportamentul corespunzător al creditorului întreținerii.
Starea de nevoie reprezintă o chestiune de fapt, ce trebuie dovedită de către acela care solicită întreținerea, în condițiile art.249 C.pr.civ., prin orice mijloc de probă, fiind lăsată la aprecierea suverană a instanțelor de judecată, în funcție de circumstanțele concrete ale cauzei.
În cazul întreținerii între soți sau între foști soți, starea de nevoie se impune a fi determinată de incapacitatea de a munci a creditorului întreținerii, cerință impusă prin art.389 alin.2 Cod civil, ale cărui dispoziții sunt mult mai restrictive decât cele ale art.524 C.civil.
Astfel, tribunalul reține că simpla atingere a vârstei de pensionare pentru limită de vârstă nu generează o prezumție simplă a incapacității de a munci, întrucât rațiunile care au stat la baza edictării normelor legale ce reglementează aceste două instituții sunt distincte, urmând ca în cazul concret să se stabilească existența sau nu a capacității de a munci a unei persoane.
Din analiza probelor administrate în prezenta cauză, în fața primei instanțe și a instanței de apel, tribunalul constată că apelanta reclamantă nu a făcut dovada că s-ar afla în incapacitatea de a munci, în condițiile în care, astfel cum rezultă și din depoziția martorei Zorzolan M. M., aceasta se ocupă de creșterea păsărilor, desfășurând astfel activități în gospodăria comună, nemulțumirile acesteia fiind generate, în special, de refuzul pârâtului de a-i acorda sprijin material.
În răspunsul la întrebarea nr.4 din interogatoriul administrat din oficiu apelantului pârât, acesta și-a explicat atitudinea prin aceea că soția sa deține sume de bani obținute din vânzarea terenurilor părinților săi, prin înscrisurile depuse în fața instanței de control judiciar probând realitatea acestor susțineri (filele 8-15 din dosar), iar reclamanta nu a justificat, decât parțial, destinația acestor venituri, fără însă a proba afirmațiile sale.
Totodată, având în vedere că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2266/30.11.2005 de BNP D. I. (fila 19 din dosarul de apel), numita T. E. și-a asumat, printre altele, și obligația de a asigura întreținerea apelantei reclamante T. F., cu toate cele necesare traiului zilnic și sănătății, pe toată durata vieții…, față de împrejurarea că, potrivit depoziției martorei Zorzolan M. M., contrar celor susținute de reclamantă, aceasta își execută în natură această obligație (practic eu și celelalte două surori ne îngrijim de mama noastră, aducându-i cele necesare traiului), cum nu s-a făcut dovada rezoluțiunii acestui act juridic, astfel încât continuă să-și producă efectele juridice specifice, tribunalul constatăcă reclamanta nu se află în stare de nevoie, în sensul dispozițiilor legale mai sus menționate.
Referitor la declarația olografă dată de D. I. R. și aflată la filele 54-56 din dosarul de apel, tribunalul constată că, deși prin cererea de declarare a acestei căi de atac reclamanta T. F. a solicitat încuviințarea și administrarea probei testimoniale cu această martoră, în ședința publică de astăzi a revenit asupra acestei solicitări, arătând că nu înțelege să solicite probe suplimentare, împrejurare față de care, în condițiile în care nu a fost administrată în mod nemijlocit de către instanța de judecată și cu respectarea principiului contradictorialității, aceasta nu poate fi analizată de instanța de judecată, potrivit art.324 C.pr.civ.
Constatând că simpla împlinire a vârstei de 81 de ani de către apelanta reclamantă nu este de natură a conduce la concluzia că se găsește în incapacitate de a munci, față de împrejurarea că din probele administrate rezultă că aceasta desfășoară activități în gospodărie și că, deși nu figurează în evidențele fiscale cu venituri, aceasta, în urma încheierii mai multor acte juridice, a beneficiat, pe parcursul anilor, de anumite sume de bani, în condițiile în care fiica sa, T. E., în calitate de debitor al obligației de întreținere, îi asigură cele necesare traiului, alături de celelalte fiice, tribunalul constată că nu este îndeplinită prima condiție impusă de art.389 alin.2 Cod civil, motive pentru care, cum apelanta reclamantă nu se află în stare de nevoie, în conformitate cu dispozițiile art.480 alin.1 Cod pr.civilă, va respinge apelul declarat de aceasta ca nefondat, iar potrivit art.480 alin.2 Cod pr.civilă, va admite apelul declarat de pârât și va schimba sentința civilă nr. 1005/03.11.2014 pronunțată de Judecătoria Costești, în sensul că va respinge cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de reclamanta T. F., domiciliată în Oraș Costești, .. 262, județ Argeș, împotriva sentinței civile nr. 1005/03.11.2014 pronunțată de Judecătoria Costești, ca nefondat.
Admite apelul formulat de pârâtul T. Gh. I., domiciliat în Oraș Costești, .. 262A, județ Argeș, împotriva sentinței civile nr. 1005/03.11.2014 pronunțată de Judecătoria Costești.
Schimbă sentința apelată în sensul că respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă ca nefondată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Iunie 2015.
Președinte, D. D. A. | Judecător, R. V. | |
Grefier, F. G. |
red.R.V.
dact. R.V./4 exp.- 07.07.2015
jud.fond D.C.B.
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 3332/2015. Tribunalul ARGEŞ | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
