Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 2046/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2046/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 16-06-2015 în dosarul nr. 2046/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2046/2015
Ședința publică de la 16 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. D.
Judecător M. D. B.
Grefier R.-E. D.
S-a luat în examinare, spre soluționare, apelul formulat de reclamantul I. A., împotriva sentinței civile nr._/2014 și a încheierii de admitere în principiu pronunțată de la data de 28.05.2014 de către Judecătoria Pitești în dosarul nr.V, intimată fiind pârâta L. M., având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părtile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că, dezbaterile asupra apelului au avut loc la data de 09.06.2015 si sunt consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față ,deliberând constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 16.12.2004, reclamantul I. A. a chemat în judecată pe pârâta L. M. solicitând partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii s-a arătat că părțile s-au căsătorit la data de 13.10.1979, iar prin sentința civilă nr.4149/16.09.2004, pronunțată de Judecătoria Pitești, s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre părți.
S-a precizat că masa bunurilor comune se compune din: un apartament cu 4 camere și dependințe, situat în Pitești, .. S1a, ., .; o casă construită pe terenul mamei pârâtei în ., compusă din două camere și un hol; un dulap de bucătărie cu vitrină; o masă bucătărie cu patru scaune; două fotolii sufragerie; un recamier sufragerie; o servantă sufragerie; o bibliotecă sufragerie cu bar; un dulap cu vitrină; o masă de sufragerie cu 6 scaune; un pat dormitor; două noptiere; trei șifoniere dormitor cu două uși; un recamier de dormitor cu vitrină; un frigider Arctic; un aragaz cu trei ochiuri; o mașină de spălat Albalux; un televizor alb-negru Diamant; un televizor color Bereta; un cuier hol; un covor persan; trei mochete dormitor; o mochetă hol; două covoare iută; două plăpumi lână; șase perne fulgi; un set huse pentru canapea și două fotolii; trei lustre de dormitor; o lustră sufragerie cu ventilator; două servicii farfurii de șase persoane; trei servicii cafea șase persoane; două ibrice; un raft cămară; 15 bibelouri porțelan; patru perdele; două uși metalice de garaj; două damigene de 50 l.; două butoaie plastic de 200 l.
S-a arătat că bunurile mobile sunt dobândite în cote egale, dar construcțiile sunt dobândite de către reclamant cu contribuție proprie exclusivă, fiind achiziționate cu banii proveniți din vânzarea unui imobil proprietatea exclusivă a acestuia. S-a solicitat partajarea în cote ¾ reclamantul, ¼ pârâta.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.36 Codul familiei.
La data de 02.03.2005 pârâta a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, prin care s-a arătat că toate bunurile precizate de reclamant sunt dobândite în cote de ½ fiecare, iar casa din . mamei sale și nu poate fi introdusă la partaj. S-a precizat că s-a solicitat să se partajeze și un autoturism an de fabricație 1996, cu nr. de înmatriculare_ .
Pârâta a solicitat ca reclamantul să fie obligat să-i restituie ½ din îmbunătățirile aduse de părți în timpul căsătoriei la imobilul părinților reclamantului, care a fost vândut de acesta și să plătească contravaloarea îmbunătățirilor aduse de pârâtă la apartamentul bun comun.
La data de 17.03.2005, reclamantul a depus întâmpinare prin care a arătat că și autoturismul este cumpărat din bani proprii ai acestuia, iar susținerea pârâtei cum că s-au făcut îmbunătățiri la casa părinților reclamantului nu este adevărată.
Deliberând asupra încheierii prev. de art.673 ind. 6 Cod procedură civilă, în urma analizării ansamblului probator administrat, prin încheierea interlocutorie din 26.04.2006, Judecătoria Pitești a reținut că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, în următoarele cote: reclamantul 55%, iar pârâta 45%, bunurile: un apartament cu 4 camere și dependințe situat în Pitești, .; o casă construită pe terenul mamei pârâtei, în ., compusă din două camere și un hol; un autoturism Dacia 1310, înmatriculat cu nr._ ; un dulap de bucătărie cu vitrină; o masă de bucătărie; două fotolii în sufragerie; un recamier sufragerie; o servantă în sufragerie; o bibliotecă în sufragerie cu bar; un dulap cu vitrină; o masă de sufragerie cu șase scaune; un pat dormitor; o noptieră; un șifonier cu trei uși și unul cu două; un recamier de dormitor cu vitrină; un frigider Arctic; un aragaz cu trei ochiuri; o mașină de spălat Albalux; un televizor alb-negru Diamant; un televizor color Bereta; un cuier hol; un covor persan; două mochete în dormitor și una în hol; o mochetă hol; două covoare iută; șase perne fulgi; un set huse pentru canapea și două fotolii; două lustre de dormitor; o lustră sufragerie cu ventilator; un serviciu cafea de 6 persoane; un ibric; un raft cămară; 2 perdele; două uși metalice garaj; bunurile sunt în posesia pârâtei cu excepția autoturismului deținut de reclamant; și a admis în parte și în principiu atât acțiunea și cererea reconvențională.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că asupra bunurilor mobile părțile nu au formulat contestații și s-a recunoscut că acestea au rămas în posesia pârâtei.
Apartamentul nr.6 situat în Pitești, . S1 a, ., județ Argeș, autoturismul Dacia 1310 cu nr. de înmatriculare_ și casa cu 2 camere și hol, edificată de părți pe terenul mamei pârâtei, din comuna Merișani, ., sunt bunuri comune, fiind dobândite de părți în timpul căsătoriei.
Cu privire la casa din Merișani, s-a reținut în favoarea părților un drept de proprietate, iar nu un drept de creanță, având în vedere relațiile de rudenie dintre proprietarul terenului (mama pârâtei) și părți, cât și faptul că nu s-a făcut dovada că mama pârâtei și-ar fi exprimat voința de a dobândi proprietatea asupra construcției.
Referitor la dobândirea apartamentului, autoturismului și a casei, s-a apreciat că reclamantul a avut o contribuție superioară, prin faptul că un procent mai mare din contravaloarea acestor bunuri a fost achitat din banii obținuți de reclamant în urma vânzării unui bun succesoral.
S-a reținut că părțile au efectuat mai multe îmbunătățiri (împreună, în timpul căsătoriei și din venituri comune) la casa vândută de reclamant și mama sa (bun succesoral), respectiv: tencuieli, zugrăveli, edificare ½ acoperiș, construcția a două camere.
S-a mai reținut că pârâta a efectuat în timpul căsătoriei (în luna septembrie 2004) și până la rămânerea definitivă a hotărârii de divorț (5.11.2004), îmbunătățiri la apartamentul bun comun.
Acestea au fost apreciate ca bunuri comune, însă făcute cu contribuția exclusivă a pârâtei, aspect care a fost avut în vedere de instanță la stabilirea cotelor.
Finalizând judecata partajului, Judecătoria Pitești prin sentința civilă nr.6022/22.12.2006 a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul I. A. și tot în parte cererea reconvențională introdusă de pârâta L. M., a sistat comunitatea de bunuri și a atribuit părților bunurile potrivit variantei de lotizare întocmită de instanță.
Cererea de instituire a sechestrului judiciar a fost respinsă, iar cheltuielile de judecată au fost compensate în totalitate.
La formarea loturilor, instanța a ținut seama de necesitatea de a se asigura fiecărei părți un spațiu de locuit. Casa a fost atribuită pârâtei pe considerentul că a fost făcută pe terenul mamei sale, iar apartamentul a fost atribuit reclamantului.
Bunurile mobile au fost atribuite pârâtei pentru a se reduce sulta, iar la partaj s-a reținut contravaloarea autoturismului, deoarece acest bun a fost înstrăinat de reclamant.
Împotriva încheierii de admitere în principiu și a sentinței au formulat apel ambele părți.
Tribunalul Argeș, prin decizia nr.124/A/MF/29.10.2007 a admis apelurile formulate de părți, a desființat încheierea de admitere în principiu din 26.04.2006 și sentința civilă nr.6022/22.12.2006 și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond, respectiv Judecătoria Pitești.
Pentru a pronunța această decizie tribunalul a reținut următoarele:
Părțile s-au căsătorit la data de 13.10.1979 și au divorțat irevocabil la data de 05.11.2004 (f.7-sent.civ.4149/16.09.2004 a Judecătoriei Pitești).
Separarea în fapt a părților s-a realizat la sfârșitul anului 1996, așa cum rezultă din răspunsul pârâtei la interogatoriu (f.58 verso-întrebarea nr.19).
La data de 19 decembrie 1986 a decedat I. Vitalii, tatăl reclamantului, iar în masa succesorală a defunctului au rămas și două imobile, respectiv casa cu 5 camere și dependințe, precum și terenul aferent casei, ambele bunuri fiind situate în Pitești, . (f.81-certificiat de moștenitor nr.1987/22.12.1987).
Moștenitorii acceptanți ai defunctului I. Vitalii au fost reclamantul I. A., în calitate de fiu și I. A., în calitate de soție supraviețuitoare. Celălalt fiu al defunctului, I. A., a renunțat la succesiune(f.81).
Ulterior, prin sentința civilă nr.2682/16 mai 1988 a Judecătoriei Pitești, reclamantul și mama sa s-au partajat cu privire la casa, bun succesoral (f.82).
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2015/29.04.1996 (fila 60), reclamantul și mama sa au vândut casa și terenul aferent de 445 m.p. din Pitești, ., județ Argeș, pentru prețul de 50.000.000 lei(ROL).
Din acest preț, reclamantul a primit partea sa de 25 de milioane de lei (ROL). Această sumă a fost consemnată de reclamant la data de 29.04.1996 la Banca Comercială Română, contul fiind lichidat la data de 3 iunie 1996 (f.69).
La data de 3 iunie 1996, prin contractul autentificat sub nr.2630, reclamantul și pârâta au cumpărat cu prețul de 10.000.000 lei(ROL) apartamentul nr.6, cerut la partaj, situat în Pitești, ..S1 a, ., județ Argeș(f.61).
Deși în contractul de vânzare cumpărare a imobilelor succesorale din ., se indică prețul de 50.000.000 lei(ROL), în realitate, reclamantul și mama sa au primit ca preț_ lei (ROL), așa cum rezultă din chitanța încheiată la data de 29.04.1996 (f.42-apel) și din răspunsul reclamantului la interogatoriu (fila 36-apel).
Din prețul de_ lei(ROL), partea reclamantului a fost de 70.000.000 lei (ROL).
De asemenea, nici prețul de vânzare cumpărare consemnat în contractul prin care părțile au dobândit apartamentul nu a fost de 10.000.000 lei (ROL), ci de 36.000.000 lei(ROL), așa cum rezultă din înscrisul sub semnătură privată (f.41-apel) și din declarațiile martorilor B. P. și N. D. (f.34, 35-apel).
Tot în timpul căsătoriei părțile au cumpărat, la data de 5 mai 1996, autoturismul Dacia 1310 Berlină, cu prețul de 10.147.817 lei (ROL), așa cum rezultă din factura nr._ (f.113). Acest autoturism a fost înstrăinat ulterior.
Părțile nu au contestat faptul că imobilul casă din comuna Merișani, . pe terenul proprietatea mamei pârâtei.
Pârâta a susținut că această casă este proprietatea exclusivă a mamei sale, deoarece părțile nu au contribuit la edificarea ei.
Martorii au relatat însă că imobilul casă a fost ridicat prin contribuția părților (f.85,86 și 145).
Pentru a stabili însă dacă cele 3 bunuri (apartamentul, casă și autoturism) sunt bunuri proprii ale reclamantului, conform art.31 lit.„f” Codul familiei sau sunt bunuri comune ale părților, instanța s-a raportat la limitele investirii.
Or, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a pretins că apartamentul și casa sunt dobândite din banii obținuți din vânzarea imobilelor moștenite de la tatăl său (deci sunt bunuri proprii).
Tot în cererea de chemare în judecată, reclamantul a pretins o contribuție superioară de 75% la dobândirea bunurilor comune, fără a motiva în ce constă această contribuție superioară sau dacă la stabilirea ei trebuie să se țină seama de banii primiți de reclamant din vânzarea bunurilor din succesiunea tatălui său.
Prima instanță nu s-a preocupat să lămurească limitele investirii, deși avea această obligație legală, conform art.129 Cod procedură civilă.
În condițiile în care prima instanță nu a stabilit cadrul procesual, în raport de voința reală a reclamantului, s-a reținut că nu a soluționat cauza pe fond, astfel că în raport de dispozițiile art.297 Cod procedură civilă apelul a fost admis, sentința desființată, iar cauza trimisă spre rejudecare.
Motivul doi din apelul reclamantului s-a constatat a fi întemeiat.
Prin cererea reconvențională precizată (f.15 și 24) pârâta a pretins un drept de creanță împotriva reclamantului, constând în ½ din valoarea îmbunătățirilor aduse de părți la casa bun succesoral al reclamantului.
Prin încheierea de admitere în principiu din data de 26 aprilie 2006 (f.156, 157) prima instanță a omis să se pronunțe pe acest capăt de cerere, însă în considerentele încheierii apreciază că aceste îmbunătățiri constau în: tencuieli, zugrăveli, edificarea a ½ din acoperiș și construirea a 2 camere și vor fi luate în considerare la stabilirea cotei părților.
Or, contribuția pârâtei la îmbunătățirile aduse casei bun succesoral al reclamantului, nereținut la masa bunurilor comune, nu poate fi luată în considerare la stabilirea cotelor, unde se au în vedere doar bunurile comune.
În aceste condiții s-a reținut că prima instanță a dat ce nu s-a cerut, omițând să se pronunțe pe cererea pârâtei cu privire la dreptul de creanță.
Și motivul trei din apelul reclamantului s-a reținut a fi întemeiat.
Din considerentele sentinței rezultă că instanța a avut în vedere lucrarea expertului evaluator de bunuri mobile C. I. (f.182-184) și completarea expertizei întocmite de expertul constructor D. M. A. (f.217-220).
Cele două rapoarte de expertiză au fost luate în considerare numai sub aspectul valorii bunurilor, deoarece instanța a alcătuit singură loturile.
Însă valoarea masei partajabile a fost stabilită greșit la suma de 183.811,64 lei, în loc de 183,801,74 (173.622,74 + 10.179) și în consecință s-a greșit și sulta.
Motivul patru din apelul reclamantului s-a reținut a fi de asemenea întemeiat.
Prin cererea reconvențională precizată (f.15 verso și f.24) pârâta a solicitat ca reclamantul să îi plătească contravaloarea îmbunătățirilor făcute la apartament, pe cheltuiala sa exclusivă, după despărțirea în fapt a părților.
În încheierea de admitere în principiu instanța a reținut că pârâta, prin contribuție exclusivă, a adus îmbunătățiri la apartament, însă nu a arătat în ce constau aceste îmbunătățiri și nu își argumentează reținerea prin analiza vreunei probe.
Motivul cinci din apelul reclamantului s-a constatat a fi nefondat, întrucât reclamantul nu a solicitat instanței să impute pârâtei uzura apartamentului și a bunurilor mobile, situație în care, cu respectarea limitelor investirii prima instanță nu a imputat pârâtei pretinsa uzură.
Cu privire la apelul formulat de pârâtă, tribunalul a reținut că primul motiv este fondat, deoarece prima instanță nu a stabilit care este solicitarea reclamantului cu privire la apartament, casa din Merișani și autoturism, respectiv dacă acestea sunt bunuri proprii ale reclamantului, conform art.31 lit.„f” Codul familiei sau sunt bunuri comune, la dobândirea cărora reclamantul are o contribuție de 75 %. Pârâta a susținut că imobilul casă din . mamei sale. Or, această apărare urmează să fie examinată de prima instanță, după ce reclamantul își va preciza poziția.
La judecarea motivelor doi și trei de apel pârâta a renunțat conform art.246 Cod procedură civilă la termenul din 7 septembrie 2007 (f.36).
Și motivul patru din apelul pârâtei s-a constatat a fi întemeiat, întrucât la formarea și atribuirea loturilor, instanța trebuia să respecte dispozițiile art.741 Cod civil, atribuind părților, pe cât posibil, bunuri de aceeași natură și valoare și evitând sulta împovărătoare de_ lei(ROL).
Rejudecând cauza, Judecătoria Pitești prin încheierea din 10.04.2009 a admis în principiu acțiunea principală precizată formulată de reclamantul I. A., în contradictoriu cu pârâta L. M. și a constatat că apartamentul situat în Pitești, . S1a, ., județul Argeș, casa construită în . sunt bunuri proprii.
A fost respinsă cererea reconvențională.
Cu privire la uzura apartamentului instanța se va pronunța odată cu fondul.
Prin aceeași încheiere s-a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, în cote egale, bunurile mobile: un dulap de bucătărie, o vitrină, o masă de bucătărie cu 4 scaune, 2 fotolii sufragerie, un recamier sufragerie, o servantă sufragerie cu bar, un dulap vitrină, o masă de sufragerie cu 6 scaune, un pat dormitor, 2 noptiere, 3 șifoniere, dormitor cu 2 uși, un recamier de dormitor cu vitrină, un frigider Arctic, un aragaz cu 3 ochiuri, o mașină de spălat Albalux, un TV Diamant A(H Diamant, un tv. color Bereta, un cuier hol, un covor persan, 3 mochete dormitor, o mochetă hol,2 covoare iută, 2 plăpumi lână, 6 perne fulgi, un set huse pentru canapea și 2 fotolii, 3 lustre dormitor, o lustră sufragerie cu ventilator, 2 servicii farfurii de 6 persoane, 3 servicii cafea, 2 ibrice, un raft cămară, 15 bibelouri porțelan, 4 perdele, 2 uși metalice garaj, 2 damigene de 50 l, 2 butoaie plastic de 200 l.
Aceeași instanță, prin sentința civilă nr.144/08.01.2010 a admis în principiu acțiunea precizată formulată de reclamant, a respins cererea reconvențională și a omologat raportul de expertiză tehnică, atribuind bunurile în varianta a II-a din acest raport, variantă menționată în dispozitivul sentinței.
Pentru a pronunța încheierea și sentința susmenționate, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 04.04.2008, reclamantul și-a precizat acțiunea solicitând a se constata că apartamentul situat în Pitești, ..S1A, . în comuna Merișani, . și autoturismul sunt bunuri proprii realizate din banii obținuți din vânzarea imobilelor moștenite de la tatăl său, iar pentru celelalte bunuri mobile a solicitat partajarea acestora în cote de ½, arătând că sunt bunuri comune. Totodată a solicitat a se imputa pârâtei uzura apartamentului pe care-l folosește din anul 1996 și obligarea acesteia la plata impozitelor, taxelor și cheltuielilor de întreținere ale apartamentului.
În motivarea acțiunii s-a arătat că părinții reclamantului au avut un imobil pe ., bun ce a fost vândut cu suma de_ lei, iar acestuia i-a revenit suma de 70.000.000 lei.
Apartamentul a fost cumpărat cu suma de 36.000.000 lei, iar autoturismul cu suma de 10.000.000 lei. Tot din aceeași bani s-a realizat construirea casei din .> Pârâta folosește apartamentul și bunurile mobile din anul 1996 și solicită a se imputa uzura acestora, iar cheltuielile de întreținere, taxele și impozitele nu au mai fost plătite.
La data de 21.10.2008, pârâta a formulat o precizare, arătând că la masa partajabilă trebuiesc reținute apartamentul cu 4 camere din G. și autoturismul Dacia Berlină în cote egale.
Probele administrate în cauză, relevă faptul că părțile au realizat mai multe bunuri în timpul căsătoriei și în perioada anilor 1986-1996 au locuit în orașul Pitești, . ce a aparținut tatălui reclamantului și că apartamentul din Pitești și autoturismul Dacia 1300 au fost achiziționate cu banii ce au fost dobândiți din vânzarea imobilului din . aparținut tatălui reclamantului și căruia i-a revenit suma de 70.000.000 lei, o . bunuri mobile în cotă de ½ conform dispozitivului.
Instanța a reținut că bunurile mobile se află în posesia pârâtei și au fost dobândite de părți în cote egale.
Cererea reconvențională formulată de pârâtă a fost respinsă, deoarece bunurile ce formează obiectul partajului sunt bunuri proprii.
Cu privire la uzura apartamentului, instanța se va pronunța odată cu fondul fiind vorba de pretenții (drept de creanță).
În baza art.36 alin.2 Codul familiei, rap. la art.673 ind. 5 Cod procedură civilă, instanța a admis în principiu cererea principală precizată, a respins cererea reconvențională și a constatat că apartamentul situat în Pitești, ..S1a, ., casa construită în comuna Merișani, . sunt bunuri proprii ale reclamantului, iar bunurile mobile sunt dobândite în cote egale.
În cauză a fost administrată proba cu expertiză tehnică, fiind desemnat expert N. B., evaluator bunuri.
La formarea și atribuirea loturilor instanța a ținut seama de acordul părților, mărimea cotei părți ce se cuvine fiecăruia, masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unul dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor.
În baza art.673 ind.5-10 Cod procedură civilă, raportat la art.36 alin.1 Codul familiei, luând în considerare și acordul părților privind omologarea raportului de expertiză în varianta 2, întocmită de expert N. B., instanța a admis în principiu acțiunea principală precizată și a respins cererea reconvențională, cu compensarea cheltuielilor de judecată, conform dispozitivului.
Împotriva sentinței civile nr.144/08.01.2010, pârâta L. M. a declarat apel, criticând-o pentru următoarele motive:
1. Prima instanță a pronunțat o încheiere interlocutorie prin care a statuat că bunurile casă, apartament și autoturism sunt bunuri proprii ale reclamantului, fără a administra vreo probă în acest sens și fără a-și motiva soluția.
2. Despre casa de la Merișani prima instanță a statuat că este bun propriu al reclamantului și nu a avut în vedere apărarea pârâtei în sensul că este bunul proprietatea mamei sale pe terenul căreia s-a și construit.
3. Nu s-au avut în vedere îmbunătățirile pe care apelanta le-ar fi făcut atât la casa socrilor, vândută ulterior, cât și la apartamentul bun comun după părăsirea domiciliului comun de către intimat și nici uzura produsă de acesta la autoturismul bun comun, însușit și vândut.
Tribunalul Argeș, prin decizia civilă nr.132/AMF/27.09.2010 a admis apelul, a schimbat în parte încheierea interlocutorie pronunțată în data de 26.04.2006, în sensul constatării că părțile au dobândit bunurile comune în cotă de 1/2 fiecare și a fixat termen pentru numirea experților (construcții si evaluator) care să identifice și să evalueze bunurile, după care să facă propunerile de lotizare, la data de 01.11.2010, iar prin decizia civilă nr.80/28.03.2011 a admis apelul formulat de pârâtă, a schimbat sentința civilă nr.144/08.01.2010 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._/280/2004 și a dispus dizolvarea comunității de bunuri potrivit variantei III din raportul de expertiză tehnică Stirbu A., raport omologat de instanță.
Pentru a pronunța cele două hotărâri tribunalul a reținut următoarele:
În considerentele deciziei civile nr.124/A/MF/29.10.2007, pronunțată în apelurile părților, în raport de probele administrate în această cale de atac, apeluri declarate împotriva soluției date în primul ciclu procesual, tribunalul - reținând că prețul încasat de reclamant și mama acestuia în realitate pe imobilul construcție și teren este de_ lei, iar nu 50.000.000 lei, reclamantului revenindu-i 70.000.000 lei, precum și că prețul de achitare a apartamentului pretins bun comun ori propriu, după caz, este de 36.000.000 lei, iar nu de 10.000.000 lei (prețurile mai mici stipulându-se în contracte autentice) - nu a statuat nici un moment și nici nu putea, întrucât acest aspect nu rezulta din probele administrate în apel, că toți banii, în speță 70.000.000 lei, au fost plătiți de reclamant pentru achiziționarea apartamentului ori la edificarea casei sau că depunerile la B.C.R., din care reclamantul I. ar fi scos suma de 36.000.000 lei pentru achiziționarea apartamentului, proveneau exclusiv din vânzarea bunurilor succesorale. Aceste declarații de martori vorbesc de aspecte cunoscute numai de la reclamant, caz în care acesta, fiind parte în proces, nu pot fi decât apreciate ca subiective.
Probe, dacă acestea ar mai fi existat, trebuiau să se facă în fond, în rejudecare, pentru ca prima instanță să rețină caracterul de bun propriu al casei, al apartamentului și al autoturismului, însă în rejudecare probele ce s-au mai administrat, în speță audierea unui martor și interogatoriul reciproc al părților, nu au relevat acest aspect. Dimpotrivă, din declarația martorei M. D., propusă de pârâtă pentru dovedirea pretinselor îmbunătățiri, în legătură cu care tribunalul a reținut că prima instanță nu s-a pronunțat, a rezultat și faptul că pentru casa din Merișani și apartament apelanta a făcut împrumuturi C.A.R. sau la persoane fizice, fiind chiar vândut anterior un autoturism vechi, cu banii obținuți rotunjind suma de achiziționare a apartamentului.
Pe de altă parte, susținerile apelantei cum că imobilul casă de la Merișani este proprietatea mamei sale, fiind construit pe terenul proprietatea sa, ultimul fiind aspect necontestat de părți, nu au fost reținute în cauză întrucât din nici o probă nu a rezultat acest lucru, ci dimpotrivă a reieșit că de construcția casei s-au ocupat părțile, intimatul îndeaproape lucrând efectiv, achiziționând materiale, fără a se cunoaște concret cu banii cui.
Cât despre autoturismul în litigiu, decizia de desființare nu menționează nimic în legătură cu cine a efectuat plata prețului sau din banii cui, ci doar reține că părțile au cumpărat la data de 05.05.1996, tot în timpul căsătoriei, un autoturism Dacia 1310 Berlină, înstrăinat ulterior, astfel că la masa de împărțit corect ar fi fost să se rețină suma cu care s-a vândut sau să se impute aceasta reclamantului-intimat care a folosit bunul și mai apoi, vânzându-l, s-a bucurat de suma obținută.
Referitor la uzura apartamentului despre care instanța de fond, în rejudecare, a menționat în considerente că se va pronunța odată cu fondul, tribunalul a constatat că acest aspect nu a fost analizat de către prima instanță pe fondul cauzei și nici nu s-a pronunțat asupra acestui capăt de cerere prin dispozitiv.
Cu privire la acesta, tribunalul a reținut că bunul imobil apartament a fost, de la momentul despărțirii în fapt al soților, în posesia pârâtei, astfel că eventuala uzură produsă de aceasta prin folosință se compensează, pe de o parte, cu pretinsele îmbunătățiri efectuate de apelanta pârâtă, care oricum, fiind vorba instalare de apometre, înlocuit țevi pexal și zugrăvit băi, așa cum rezultă din interogatoriul administrat în rejudecare (fila 29, dosar fond), erau necesare și în sarcina proprietarului ori a coproprietarului în scopul întreținerii și conservării bunului, iar pe de alta cu cele efectuate la imobilul proprietatea autorului reclamantului, în care au locuit părțile până la achiziționarea apartamentului în litigiu.
Prin urmare, cererile părților cu privire la uzura și îmbunătățirile apartamentului au fost respinse ca neîntemeiate.
În ceea ce privește uzura autoturismului, invocată în apel de către pârâtă, tribunalul a constatat că această cerere reprezintă o cerere nouă care, potrivit art.294 alin.1 Cod procedură civilă, nu poate fi făcută în apel.
În împrejurarea în care apelul pârâtei L. M. a avut drept obiect, în special, constatarea că bunurile casă, apartament și autoturism reprezintă bunuri comune dobândite prin contribuția egală a foștilor soți și față de toate cele ce preced, în temeiul art.296 Cod procedură civilă, tribunalul a admis apelul, a schimbat în parte încheierea interlocutorie în sensul că a constatat că părțile au dobândit bunurile comune – mobile necontestate împreună cu apartamentul, casa de la Merișani și auto – în cotă de 1/2 fiecare.
La dosarul cauzei au fost depuse cele două rapoarte de expertiză dispuse de către instanță, raport de identificare și evaluare construcții și de identificare, evaluare bunuri mobile și lotizare bunuri mobile și imobile.
Părțile nu au formulat obiecțiuni la cele două rapoarte de expertiză.
Instanța a apreciat cele două lucrări de expertiză ca fiind judicios întocmite cu respectarea obiectivelor dispuse.
La omologarea variantei de lotizare, tribunalul a avut în vedere natura bunurilor precum și împrejurarea că unul din imobile, respectiv casa a fost edificată pe terenul proprietatea părinților pârâtei; de asemenea s-a ținut seama de necesitarea acordării fiecăreia din părți a câte unui spațiu locativ. Nu s-ar putea inversa această atribuire, având în vedere că imobilul casă se află amplasat pe terenul mamei pârâtei și nu se puteau atribui către pârâtă ambele imobile.
De asemenea, având în vedere starea conflictuală dintre părți nu este posibilă partajarea în natură a apartamentului.
Pentru aceste considerente, în baza art.296 Cod procedură civilă a fost admis apelul și schimbată sentința, iar în baza art.6739 Cod procedură civilă s-a dispus dizolvarea comunității de bunuri potrivit variante III din raportul de expertiză Ș. A., raport omologat de instanță.
Împotriva deciziei civile nr.80/23.03.2011 și a deciziei civile nr.132/AMF/29.09.2010 pronunțate de Tribunalul Argeș a formulat recurs, în termen legal, reclamantul I. A. criticând-o pentru nelegalitate sub motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.6 și 9 Cod procedură civilă arătând, în esență, următoarele:
- prin decizia civilă nr.132/AMF/29.09.2010 s-a admis apelul pârâtei împotriva sentinței civile nr.144/08.01.2010 a Judecătoriei Pitești și s-a schimbat în parte încheierea interlocutorie din 26.04.2006, deși aceasta a fost casată în primul ciclu procesual, prin decizia civilă nr.124/AMF/29.10.2007 a Tribunalului Argeș, iar prin apelul său, pârâta a atacat doar sentința civilă nr.144/08.01.2010, astfel că în mod greșit s-a analizat și încheierea de admitere în principiu din 26.04.2006, deși instanța de apel, pronunțase o altă încheiere de admitere la data de 10.04.2009, neatacată însă de pârâtă prin apel;
- dispozițiile art.295 Cod procedură civilă, care stabilesc că instanța de apel va verifica în limitele cererii de apel stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de prima instanță, au fost aplicate greșit, nefiind vorba în cauză de motive de ordine publică ce puteau fi invocate din oficiu.
În consecință, s-a solicitat admiterea recursului și modificarea celor două decizii în sensul respingerii apelului pârâtei și menținerii încheierii de admitere în principiu din 10.04.2009 și a sentinței civile nr.144/08.01.2010.
În subsidiar, s-a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare, față de împrejurarea că prin considerentele deciziei civile din 28.03.2011 s-a menționat modificarea încheierii de admitere în principiu din 10.04.2009 în sensul stabilirii cotei egale a părților, respectiv ½, la dobândirea bunurilor comune, deși o asemenea dispoziție nu se regăsește în dispozitivele celor două decizii atacate și de asemenea pentru ca instanța să aibă în vedere toate apărările reclamantului.
S-a arătat că pârâta nu a atacat în primul apel cotele de contribuție ale părților, faptul că tribunalul nu și-a motivat soluția în ceea ce privește înlăturarea dovezilor făcute de reclamant privind constituirea contului bancar, reclamantul fiind lipsit de un proces echitabil în sensul art.6 din C.E.D.O., soluția pronunțată fiind nemotivată și în rest.
S-a mai arătat că instanța de apel a inversat sarcina probei, întorcând-o împotriva reclamantului și de asemenea, că instanța s-a raportat exclusiv la unele probe, nemotivând înlăturarea celorlalte probe și nearătând de ce a înlăturat depozițiile martorilor.
Prin decizia civilă nr.1275/R-MF/29.06.2011, Curtea de Apel Pitești a admis recursul formulat de reclamantul I. A., împotriva deciziilor civile nr.80/28.03.2011 și nr.132/AMF/29.09.2010, pronunțate de Tribunalul Argeș în dosarul nr._, intimată-pârâtă fiind L. M., au fost casate deciziile și trimisă cauza spre rejudecare.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Pitești a reținut că prin apelul său, formulat împotriva sentinței civile nr.144/08.01.2010, pârâta a invocat nelegalitatea acestei hotărâri judecătorești, pronunțată în rejudecarea cauzei, dispusă prin decizia civilă nr.124/AMF/29.10.2007 a Tribunalului Argeș și neconformarea instanței față de decizia de casare.
Prin cererea depusă la dosar la data de 28.06.2010, aflată la filele 12-13, pârâta și-a precizat apelul, în sensul că acesta vizează deopotrivă și încheierea de admitere în principiu, respectiv cea pronunțată în rejudecarea cauzei la data de 10.04.2009.
Prin întâmpinarea formulată la aceeași dată (f.11), reclamantul invocă faptul că pârâta a formulat apel doar împotriva sentinței civile nr.144/08.01.2010.
Instanța de apel, prin decizia civilă nr.132/AMF/27.09.2010, deși admite apelul împotriva sentinței civile nr.144/08.01.2010, se pronunță pe apelul formulat împotriva încheierii de admitere în principiu și schimbă în parte încheierea de admitere în principiu din 26.04.2006, pronunțată în primul ciclu procesual și care a fost casată anterior prin decizia civilă nr.124/AMF/29.10.2007, prin care s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond, pentru considerentele menționate în motivarea deciziei de casare.
În motivarea deciziei civile nr.132/AMF/27.09.2010, instanța de apel nu face nici un fel de referire la încheierea de admitere în principiu pronunțată de instanța de fond în rejudecarea cauzei, la data de 10.04.2009 și nici nu analizează dacă instanța de fond s-a conformat deciziei de casare.
Prin decizia civilă nr.80/23.03.2011, instanța de apel admițând din nou apelul împotriva sentinței civile nr.144/08.01.2010 a Judecătoriei Pitești, schimbă această sentință și dispune dizolvarea comunității de bunuri potrivit variantei a III-a din raportul de expertiză tehnică, reluând motivarea din decizia nr.132/AMF/27.09.2010 și adăugând considerentele privind varianta de lotizare a bunurilor.
Față de această situație, Curtea a constatat că prin modul de soluționare a cauzei instanța de apel nu a intrat în cercetarea fondului cauzei, potrivit deciziei anterioare de casare pronunțată în cauză și motivelor de apel formulate și precizate în cauză, fiind îndeplinite cerințele art.312 al.5 Cod procedură civilă pentru trimiterea cauzei spre rejudecare.
S-a mai reținut că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele art.312 al.61 Cod procedură civilă, prima casare fiind pronunțată înainte de . Legii nr.202/2010.
Prin decizia civilă nr.302 din 14 decembrie 2011, Tribunalul Argeș a admis apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței civile nr.144/08.01.2010 pronunțată de Judecătoria Pitești, a desființat sentința și încheierea de admitere în principiu și a trimis cauza spre rejudecare.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele:
Atât în apelul formulat la data de 15.02.2010, cât și în precizările ulterioare (f.12-13 dosar_ ), apelanta L. M. a arătat că sentința instanței de fond este lipsită de orice suport probator și este nemotivată, în sensul că nu analizează cererile părților, în raport de probele administrate în cauză.
Critica vizând încheierea de admitere în principiu s-a referit la faptul că în mod eronat a fost inclus la masa de împărțit imobilul casă din Merișani, acesta fiind proprietatea mamei și sorei sale și ca atare trebuia exclus de la partaj.
În ceea ce privește îmbunătățirile s-a susținut că acestea nu au fost analizate de către instanța de fond, având în vedere că au fost efectuate atât la „casa veche” cât și la „casa nouă” cu trei camere și hol construită de soți, îmbunătățiri ce sunt incluse în prețul vânzării.
Referitor la imobilul apartament s-a arătat că nu au fost avute în vedere îmbunătățirile efectuate de apelanta-pârâtă, după despărțirea în fapt a soților.
De asemenea, pentru autoturism s-a susținut că uzura acestuia nu a fost imputată în lotul reclamantului, care l-a folosit după despărțirea în fapt a soților.
Analizând sentința nr.144/08.01.2010, împotriva căreia s-a declarat apel, în raport de criticile formulate, tribunalul a constatat că sentința nu analizează și nu are în vedere dispozițiile deciziei civile nr.124/A-MF/29.10.2007, încălcând disp.art.315 Cod procedură civilă, astfel că nu se poate exercita controlul judecătoresc asupra situației de fapt și de drept reținută în considerentele acesteia.
Împotriva deciziei civile nr.124/A-MF/29.10.2007 nu s-a declarat recurs, astfel că a fost desființată atât încheierea de admitere în principiu cât și sentința, iar instanța de fond trebuia să aibă în vedere toate dezlegările în drept arătate de tribunal, în raport de criticile părților.
Ca urmare, trebuia să se procedeze în raport de disp.art.673 ind.5 – art.673 ind.13 Cod procedură civilă, având în vedere că apelurile părților au fost admise, iar toate criticile fondate.
Față de cele reținute și în raport de disp.art.297 ind.2 pct.1 Cod procedură civilă, constatând că prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului, tribunalul a admis apelul, a desființat hotărârea atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Împotriva deciziei civile nr.302 pronunțată la data de 14 decembrie 2011 de Tribunalul Argeș, a formulat în termen recurs reclamantul I. A., criticând-o pentru nelegalitate.
Prin decizia civilă nr. 1375/2012/23.05.2012 Curtea de Apel Pitești a respins recursul declarat de reclamantul I. A., constatându-se că nu este fondat.
Astfel, Curtea de Apel Pitești a reținut că în mod corect tribunalul a apreciat că prima instanță prin sentința civilă nr.144 din data de 8 ianuarie 2010, nu a analizat și nu a avut în vedere dispozițiile deciziei civile nr.124 din data de 29 octombrie 2007, prin care s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond, și împotriva căreia nu s-a formulat recurs.
Revenind astfel la decizia civilă nr. 124/A/MF/ 29.10.2007 instanța constată că prin aceasta Tribunalul Argeș a admis apelurile declarate de ambele părți împotriva sentinței civile nr.6022/22.12.2006 și a încheierii de admitere în principiu din data de 26.04.2006 pronunțate de judecătoria Pitești în dosarul nr._/280/2004. A desființat încheierea de admitere în principiu și sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond – Judecătoria Pitești.
A fost înregistrat la Judecătoria Pitești în noiembrie 2012.
În rejudecarea cauzei s-a solicitat de părți administrarea probei cu înscrisuri și interogatoriu.
Având în vedere probatoriul administrat în cauză în toate ciclurile procesuale, decizia civilă nr. 1375/2012/23.05.2012 pronunțată de Curtea de Apel Pitești și decizia civilă nr. 124/A/MF/ 29.10.2007 pronunțată de Tribunalul Argeș instanța prin încheierea interlocutorie de la 28 mai 2014, în temeiul art.673 ind.5 C.pr.civ. a admis în parte în principiu acțiunea principală precizată formulată de reclamant și tot astfel cererea reconvențională precizată formulată de pârâtă și a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei cu cota de 60% reclamantul și cu cota de 40% pârâta, următoarele bunuri: un apartament cu 4 camere și dependințe situat în Pitești, .. S1a, ., .; o casă construită pe terenul mamei pârâtei, în com. Merișani, ., compusă din două camere și un hol; un autoturism Dacia 1310, înmatriculat cu nr._ .
De asemenea, s-a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei cu cota de 50% reclamantul și cu cota de 50% și următoarele bunuri: un dulap de bucătărie cu vitrină; o masă de bucătărie; două fotolii în sufragerie; un recamier sufragerie; o servantă în sufragerie; o bibliotecă în sufragerie cu bar; un dulap cu vitrină; o masă de sufragerie cu șase scaune; un pat dormitor; o noptieră; un șifonier cu trei uși și unul cu două; un recamier de dormitor cu vitrină; un frigider Arctic; un aragaz cu trei ochiuri; o mașină de spălat Albalux; un televizor alb-negru Diamant; un televizor color Bereta; un cuier hol; un covor persan; două mochete în dormitor și una în hol; o mochetă hol; două covoare iută; șase perne fulgi; un set huse pentru canapea și două fotolii; două lustre de dormitor; o lustră sufragerie cu ventilator; un serviciu cafea de 6 persoane; un ibric; un raft cămară; 2 perdele; două uși metalice garaj.
A mai reținut instanța că bunurile supuse partajului se află în posesia pârâtei cu excepția autoturismului care a fost înstrăinat de reclamant.
Prin sentința civilă nr._ pronunțată la data de 19.1._ de Judecătoria Pitești s-a admis în parte acțiunea principală precizată formulată de reclamantul I. A., în contradictoriu cu pârâta L. M.
S-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtă.
S-a dispus sistarea comunității de bunuri dintre părți.
S-a atribuit reclamantului-pârât lotul nr.1 care se compune din următoarele bunuri:
- apartamentul nr.6 situat în ., . Pitești, .. Argeș, compus din 4 camere și dependințe, în valoare de 135.800 lei;
- contravaloare autoturismului Dacia 1310, înmatriculat cu nr._, 5.000 lei.
Total valoare lot atribuit – 140.800 lei.
Total drepturi cuvenite – 94.530 lei.
Reclamantul-pârât urmează a plăti pârâtei-reclamante 46.270 lei, cu titlu de sultă.
S-a atribuit pârâtei-reclamante lotul nr.2 care se compune din următoarele bunuri:
- casa din Merișani, jud.Argeș, în val. de 15.000 lei;
- toate bunurile mobile aflate în apartamentul supus partajului, în valoare de 2.100 lei.
Total valoare lot atribuit – 17.100 lei.
Total drepturi cuvenite – 63.370 lei.
Pârâta-reclamantă va primi de la reclamantul-pârât 46.270 lei, cu titlu de sultă.
S-au compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că după pronunțarea încheierii de admiterii în principiu a acțiunii principale și a cererii reconvenționale niciuna dintre părți nu a mai dorit să se efectueze noi expertize pentru reevaluarea bunurilor ce formează masa de împărțit și pentru a se face propuneri de lotizare solicitând a fi avute în vedere ultimele expertize de identificare și evaluare ce au fost efectuate în cauză.
Având în vedere voința părților instanța pentru a dispune sistarea comunității de bunuri și atribuirea acestora către părți s-a folosit de expertiza tehnică judiciară specialitatea construcții efectuată în cauză în anul 2010 de către expertul tehnic judiciar în această specialitate V. S. și singura expertiză auto efectuată în cauză de către expertul auto C. I., în primul ciclu procesual, atribuind părților loturile, potrivit cotelor stabilite de instanță în acest ultim ciclu procesual.
Pentru motivele ce preced în baza art.36 din Codul familiei s-a admis în parte acțiunea principală precizată și tot astfel cererea reconvențională astfel cum fost precizată formulată de către pârâtă.
S-a dispus sistarea comunității de bunuri dintre părți și atribuirea bunurilor ce formează masa de partaj părților .
Împotriva acestei sentințe și a încheierii de admitere în principiu în termen legal a declarat recurs reclamantul pârât I. A. criticând-o sub următoarele aspecte:
-. În mod greșit instanța de fond a reținut la masa de partaj imobilul apartament, casa și autoturismul deoarece aceste bunuri deși au fost dobândite în timpul căsătoriei ,însă banii pentru achiziționarea acestora provin din moștenirea personală de la tatăl recurentului ,iar în acest sens acesta la data de 19.02.2014 și-a precizat cererea de chemare în judecată .
Mai arată recurentul că apartamentul în litigiu a fost cumpărat cu banii proveniți din vânzarea unei case ce a aparținut tatălui său din care o-a revenit suma de 70.000.000 lei (ROL) potrivit chitanței de mână fila 62 dosar .
Deși, contratul de vânzare cumpărare este întocmit pentru suma de 50.000.000 lei, toate instanțele inclusiv instanța de fond au reținut că suma reală este de_ lei (ROL).
În mod greșit instanța de fond fără nici o argumentare a reținut că reclamantul a avut o contribuție fixă de 60 % la dobândirea bunurilor, iar pârâta de fixa 40 %, concluzie ce este apreciată de către recurent ca fiind pur subiectivă.
Pentru aceste motive se solicită admiterea recursului .
La termenul de judecată din 12.05.2015 tribunalul a calificat calea de atac ca fiind cea a apelului .
Analizând sentința apelată și încheierea de admitere în principiu prin prisma criticilor formulate tribunalul va reține următoarele:
Primul motiv de apel nu este fondat.
Astfel, analizând probele administrate în cauză, tribunalul ca reține că în mod corect instanța de fond a apreciat că în cauză apelantul nu a reușit să facă dovada mai presus de orice îndoială că suma de 70.000.000 lei (ROL) ce i-a revenit acestuia din vânzarea casei ce a aparținut tatălui său a fost folosită de acesta la achiziționarea apartamentului, ori la edificarea casei ,sau că ,depunerile BCR din care apelantul reclamant ar fi scos suma de 35.000.000 lei (ROL) potrivit declarațiilor martorilor Bălăsescu și N. D. au fost folosiți la achiziționarea apartamentului și autoturismului supus partajului .
În plus, din depozițiile martorilor audiați în cauză atât a celor propuși de reclamant cât și de pârâtă rezultă că imobilul casă situat în Egalității ce a aparținut tatălui reclamantului, iar după decesul acestuia a fost vândută, era dărăpănată, iar părțile din prezenta cauză au recondiționat-o și anume a refăcut fațada, au tencuit-o în interior și exterior, au edificat în spatele acesteia o baie și bucătărie, s-a pus tablă pe acoperiș ( martor C. G., C. C. ,T. C. .
Ori, în raport de această împrejurare ,tribunalul va aprecia că suma de bani obținută din vânzarea casei, ulterior efectuării îmbunătățirilor mai sus menționate reprezintă și sportul de valoare adus acestui imobil care așa cum arată martorii audiați în cauză s-a realizat în timpul căsătoriei părților și din veniturile intimatei pârâte .
Așadar, în acest context probator în mod corect instanța de fond a reținut că imobilul apartament casă și autoturism au fost dobândite de părți în timpul căsătoriei cu o contribuție majoritară a apelantului –reclamant, respectiv 60 %, de vreme ce la dosarul cauzei nu există documente justificative din cuprinsul cărora să rezulte câți banii proveniți din moștenirea apelantului au fost investiți în aceste bunuri și cât din veniturile comune ale părților .
Pentru aceste considerente, nefondat este și motivul doi de apel .
Pentru aceste motive și în temeiul art. .480 C.pr.civ ,.tribunalul va respinge apelul ca nefondat .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de reclamantul I. A. domiciliat în com. Mosoaia, ., jud. Argeș împotriva sentinței civile nr._/2014 și a încheierii de admitere în principiu pronunțată de la data de 28.05.2014 de către Judecătoria Pitești în dosarul nr.V, intimată fiind pârâta L. M. domiciliată în P., .. 4, .. D, ..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Iunie 2015
Președinte, A. D. | Judecător, M. D. B. | |
Grefier, R.-E. D. |
Red,.A.D.
Tehn D.T. 4 ex
25.06.2015
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 1970/2015. Tribunalul ARGEŞ | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 2327/2015. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
