Partaj judiciar. Decizia nr. 1468/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1468/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 07-05-2015 în dosarul nr. 3043/109/2010**
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1468/2015
Ședința publică de la 07 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. D. B.
Judecător A. D.
Grefier O. - M. Ș.
S-a luat spre examinare pentru soluționare, apelul declarat de reclamanta C. F. împotriva Sentinței civile nr._/20.12.2011, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimați fiind pârâții G. V. A. E. și C. P. L., având ca obiect „partaj judiciar”.
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din data de 30 aprilie 2015 și s-au consemnat în încheierea din acea dată, parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi și când, în aceeași componență, deliberând, a pronunțat următoarea soluție:
TRIBUNALUL :
Asupra apelului civil de față, deliberând constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 27.02.2006, sub nr.1666/2006, la Judecătoria G., reclamanta C. F. a chemat în judecată pe pârâtele Gângavu V. A. E. și C. P. L., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța în cauză să se constate deschisă succesiunea defunctei I. A., decedată la data de 01.11.2005, moștenitorii acesteia și averea rămasă de pe urma acesteia; să se dispună ieșirea acestora din indiviziune asupra unei case de locuit formată din 5 camere, dependințe și anexe gospodărești și teren aferent în suprafață de 1410 m.p., situat în ., rămase de pe urma defunctului lor frate, I. N. și a defunctului tată, I. I., cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
S-a arătat în motivare de către reclamantă că la data de 01.11.2005 a decedat defuncta I. A., cu ultimul domiciliu în ., iar moștenitoare de pe urma acesteia au rămas, în calitate de fiice, reclamanta și pârâta Gângavu V. A. E., precum și pârâta C. P. L., în calitate de legatar și că masa succesorală se compune din terenurile descrise în titlul de proprietate nr._/1996, respectiv: 9 ha și 8400 m.p. teren extravilan situat pe raza comunei D., județul G., suprafața de 1600 m.p. teren intravilan (1410 m.p. la măsurători), cota de 5/8 din acest teren intravilan, precum și cota de 5/8 din casa de locuit aflată pe acesta, fiind vândute de defuncta I. A. defunctului I. N..
S-a mai arătat că din diferența de 3/8 din casa de locuit, 1/8 este proprietatea reclamantei prin moștenire de la tatăl său I. I. și 1/8 este proprietatea pârâtei Gângavu V. A. E., iar 1/8 proprietatea defunctului I. N., așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr.782/1989 eliberat de notariatul de Stat Județean G.; cota de 6/8 aparține defunctului I. N., ale cărui moștenitoare sunt cele două surori, conform certificatului de moștenitor nr.74/1998, autentificat de B.N.P. P. P..
Reclamanta a solicitat în temeiul art.728 din Codul civil, sistarea stării de indiviziune în care se află cu pârâtele.
Prin sentința civilă nr.1459 din 20 aprilie 2006, Judecătoria G. a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești, în temeiul disp. art.14 Cod procedură civilă, cu motivarea că defuncta a avut ultimul domiciliu în localitatea Pitești, iar certificatul de deces a fost emis de Primăria comunei Călinești, județul Argeș.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești sub nr.6686/2006 în format vechi.
La termenul din 13 octombrie 2006, reclamanta a depus la dosar o cerere de precizare și modificare a acțiunii prin care a solicitat anularea celor două testamente autentificate sub nr.342/28.02.2003 și nr.62/13 ianuarie 2004, iar în subsidiar reducțiunea acestora cu respectarea rezervei succesorale, precum și partajarea și ieșirea din indiviziune asupra bunurilor succesorale ce au aparținut defunctei I. A., decedată la 01.11.2005 (fila 11).
La 17 noiembrie 2006, aceeași reclamantă a mai depus o completare a acțiunii precizate, solicitând: anularea testamentului autentificat sub nr.343/28 februarie 2003, reducțiunea acestui testament cu respectarea rezervei succesorale și aducerea la masa de partaj a sumelor de bani aflate la CEC pe numele autoarei I. A., precum și: dormitor de nuc cu șifonier, având oglindă de cristal, mașină de cusut „Zinger”, icoană cu frunză de aur, 2 aragaze cu 2 butelii, frigider „Arctic”, cazan de țuică de aramă de 50 kg., 2 butoaie de țuică, unelte agricole, vase bucătărie, oale vechi și noi, 2 m.c. scândură de brad, 10 foi de tablă circa 20 m.p., o gălețică de 5 gr. cu aur, constând în monezi și bijuterii (fila 65).
Prin sentința civilă nr.4805 din 29 iunie 2009, Judecătoria Pitești a respins acțiunea, reținând că la momentul întocmirii testamentelor defuncta avea discernământul păstrat, așa cum rezultă din raportul de expertiză medico legală întocmit în cauză, avizat de Comisia de avizare și control din cadrul I.N.M.L. M. Minovici București.
În ceea ce privește reducțiunea testamentului autentificat sub nr.343/28.02.2003 la BNP B. R. C., instanța a constatat că o astfel de cerere este prescrisă.
Sentința a fost apelată în termen legal de către reclamantă, susținând că este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
În mod greșit instanța de fond a respins cererea privind nulitatea absolută a testamentelor autentificate sub nr.342/28.02.2003, nr.343/28.02.2003 la BNP B. R. C. și nr.62/13.01.2004 la BNP A. S. și nu a avut în vedere că autoarea părților, I. A., nu avea discernământ întrucât suferea de Alzhaimer.
Raportul de expertiză întocmit în cauză nu a răspuns obiectivelor stabilite, așa încât în mod greșit instanța de fond a respins obiecțiunile formulate împotriva lucrării.
Conform normelor legale în materie, în cazul expertizelor medicale psihiatrice în cauze civile cu defunct este obligatoriu a se întocmi o anchetă socială complexă care să stabilească mai multe aspecte, cum ar fi comportamentul unei persoane într-un interval de timp dat. În lipsa acestei anchete sociale raportul de expertiză nu poate fi concludent. Din foile de observații aflate la dosar, rezultă că autoarea părților a avut de-a lungul timpului simptome în legătură cu o boală psihică, iar . este o afecțiune degenerativă progresivă a creierului care apare mai ales la persoane în vârstă înaintată.
În mod greșit instanța de fond a respins cererea privind reducțiunea testamentelor motivat prin aceea că o astfel de cerere este prescrisă, excepție ce nu a fost pusă niciodată în discuția părților, în plus acțiunea formulată nu este prescrisă în raport de prevederile art.7 din Decretul nr.167/1958.
Sentința este nelegală și netemeinică, deoarece în mod greșit instanța de fond a respins cererea de partaj motivat prin aceea că nu s-au făcut probe cu privire la apartenența bunurilor mobile și imobile la masa succesorală, cu alte cuvinte prima instanță a reținut că nu este nimic de împărțit, deși din probele administrate rezultă foarte clar că există bunuri care au aparținut autoarei. În plus, în răspunsurile date la interogatoriu pârâtele au arătat că autoarea părților a avut o . bunuri mobile, cum ar fi mașină de cusut, frigider, aragaz, covoare etc.
Ultima critică a vizat nepronunțarea instanței asupra succesiunii cerute după I. N. și I. I. pentru care nu s-a dat nici o soluție, astfel că, deși se menționează în preambulul sentinței aceste cereri, instanța de fond nu le motivează și nu se pronunță asupra acestora.
S-a solicitat în principal admiterea apelului, desființarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond, iar în subsidiar admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței și admiterea acțiunii precizate, modificate și completate.
Prin decizia civilă nr.238 din 22 decembrie 2009, Tribunalul Argeș a admis apelul formulat de reclamantă, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
În considerentele acestei decizii, s-a reținut că prima instanță a respins acțiunea reclamantei, iar în considerentele sentinței s-a constatat că în ceea ce privește reducțiunea testamentului autentificat sub nr.343/28.02.2003 la BNP B. R. C., o astfel de cerere este prescrisă, fiind vorba de o acțiune personală patrimonială, supusă termenului general de 3 ani, prevăzut de art.3 din Decretul nr.167/1958.
Instanța de control judiciar a reținut că această excepție invocată din oficiu de către instanță și care a stat la baza respingerii acțiunii nu a fost pusă în discuția părților și prin urmare nu a făcut obiectul dezbaterilor contradictorii ale părților, fiind astfel încălcate principiul contradictorialității procesului civil și al dreptului la apărare.
S-a dispus ca instanța de trimitere, în rejudecare, să aibă în vedere și celelalte critici aduse sentinței de reclamantă, critici care în raport de soluția dată nu s-a mai impus a fi analizate de tribunal.
În rejudecare cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești sub același număr unic de dosar nr._ .
Prin sentința civilă nr.5482 din 21 iunie 2010, pronunțată de Judecătoria Pitești, s-a admis excepția prescripției dreptului de a cere reducțiunea testamentului autentificat sub nr.343/28.02.2003 de B.N.P B. R. C. si s-a respins acțiunea formulată de reclamanta C. F., fiind obligată aceasta să plătească pârâtelor suma de 2000 lei cheltuieli de judecată.
P. a pronunța această sentință, judecătoria a reținut următoarele:
La data de 01.11.2005 a decedat defuncta I. A., cu ultimul domiciliu în Pitești, județul Argeș.
De pe urma sa au rămas ca moștenitori reclamanta și pârâta Gângavu V. A. E., în calitate de descendente gradul I, precum și pârâta C. P. L. în calitate de moștenitor testamentar.
Prin cererea de chemare în judecată, așa cum a fost modificată și completată, s-a solicitat anularea a trei testamente, motivându-se că la data întocmirii lor testatoarea suferea de o boală care îi afecta discernământul.
Prin testamentul autentificat sub nr.342/28.02.2003 de către BNP B. R. C., testatoarea I. A. le-a instituit legatare universale pe fiica sa Gângavu V. A. E. și pe nepoata de fiică C. P. L. (fila 15 dosar). La aceeași dată, respectiv 28.02.2003, testatoarea a întocmit un alt legat, sub nr.343, autentificat de către același birou notarial (fila 43 dosar fond), prin care a instituit ca legatară cu titlu particular pe nepoata sa de fiică C. P. L., acest din urmă testament revocându-l pe primul, care a fost autentificat sub nr.342/28.02.2003.
Defuncta I. A. a întocmit un nou testament, autentificat sub nr.62/13.01.2004 de către BNP A. S. (fila 41 dosar fond), în cuprinsul căruia s-a prevăzut expres că acest din urmă act reprezintă de fapt o completare a testamentului autentificat sub nr.342/28.02.2003, instituindu-le legatare cu titlu universal pe fiica sa Gângavu V. A. E. și pe nepoata de fiică C. P. L..
În cauză s-a efectuat raportul de expertiză medico legală psihiatrică nr.A6/8967/08/07.04.2009, avizat de Comisia de Avizare și Control din cadrul Institutului Național de Medicină Legală M. Minovici București, prin care s-a concluzionat faptul că nu s-a putut constata că în perioada februarie 2003- ianuarie 2004 defuncta ar fi suferit de afecțiuni de natură să-i afecteze capacitatea psihică de a înțelege conținutul și consecințele social juridice ce puteau decurge din actele civile semnate. Cu alte cuvinte, la momentul întocmirii testamentelor defuncta avea capacitate psihică de exercițiu păstrată, sintagmă similară cu discernământ păstrat.
În doctrină lipsa discernământului în momentul încheierii actului juridic civil este sancționată de lege cu nulitatea relativă, care, în cazul în care ar interveni, are același efect ca și nulitatea absolută, respectiv ineficacitatea actului juridic.
În cauză, s-a demonstrat prin expertiza medico-legală întocmită faptul că la momentul încheierii celor trei testamente mai sus individualizate, testatoarea avea capacitatea de a încheia acte juridice civile, respectiv de a deveni titulară de drepturi și obligații civile, aceasta fiind o condiție de fond și de validitate esențială.
Conform disp. art.856 Cod civil, orice persoană este capabilă de a face testament, dacă nu este poprită de lege.
Astfel, defuncta I. A. a dispus de averea sa cu titlu gratuit, cu respectarea formelor prevăzute de lege, în sensul disp.art.802 Cod civil.
Având în vedere cele expuse și constatând că nu s-a invocat și nici nu s-a dovedit vreun alt motiv de nulitate a celor trei acte a căror anulare se solicită, în temeiul art.1169 cod civil instanța a respins acest capăt de cerere.
În ceea ce privește reducțiunea testamentului autentificat sub nr.343/28.02.2003 de BNP B. R. C., s-a constatat că pentru o astfel de cerere a intervenit prescripția dreptului la acțiune.
Potrivit disp. art.847 Cod civil, reducțiunea liberalităților între vii nu va putea fi cerută decât numai de erezii rezervatari, de erezii acestora sau de cei care înfățișează drepturile lor.
Reclamanta în calitate de fiică a defunctei, are calitatea procesuală precum și interesul de a cere acțiunea în reducțiune.
Acțiunea în reducțiunea liberalităților excesive are caracterul unei acțiuni patrimoniale și personale și deci este supusă prescripției extinctive, termenul de prescripție fiind de 3 ani, potrivit art.3 din Decretul nr.167/1958, care se calculează de la data deschiderii succesiunii.
Pe cale de consecință, a fost admisă excepția prescripției dreptului de a cere reducțiunea testamentului autentificat sub nr.343/28.02.2003 de B.N.P B. R. C., invocată de instanță din oficiu și luată în discuție la termenul de judecată din data de 14.06.2010.
Referitor la cel de-al treilea capăt de cerere având ca obiect partajul unor sume de bani, precum și al unor bunuri imobile și al unor terenuri, instanța a constatat din coroborarea elementelor probatorii administrate în cauză, că nu s-a făcut nici o dovadă cu privire la apartenența lor la masa succesorală.
Pentru considerentele mai sus expuse, acțiunea a fost respinsă în integralitatea sa, iar în baza disp. art.274 Cod procedură civilă a fost obligată reclamanta să plătească pârâtelor suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Sentința a fost apelată de către reclamantă, care a criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie după cum urmează:
În mod greșit a fost admisă excepția prescripției dreptului de a cere reducțiunea testamentului nr.343/28.02.2003 de B.N.P B. R. C., deoarece acțiunea în reducțiune fiind o acțiune personală patrimonială, poate fi promovata de către moștenitorul rezervatar în termenul de prescripție de trei ani de la data deschiderii moștenirii și nu de la data întocmirii actului, astfel cum a reținut instanța de fond.
Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii de reducțiune a testamentelor cu nr.342/28.02.2003 întocmit la BNP B. R. C. și nr.62/13.01.2004 întocmit la BNP A. S..
În mod greșit instanța de fond a respins cererea privind anularea celor trei testamente, deoarece consimțământul autoarei I. este inexistent, având în vedere că aceasta suferea de o . ce afectează discernământul. Actele juridice încheiate de o persoană cu capacitate de exercițiu deplină, dar care se dovedește că a lucrat fără discernământ, sunt anulabile, fiind sancționate cu nulitatea relativă.
Instanța de fond în mod greșit constată că nu s-au făcut probe în ceea ce privește bunurile succesorale, deși acestea există la dosar, declarații de martori și înscrisuri care dovedesc că autoarea a avut atât bunuri mobile, cât și bunuri imobile.
Prin decizia civilă nr.173 din 10 noiembrie 2010, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul Argeș a admis apelul și a desființat sentința cu trimitere spre rejudecare, reținând următoarele:
Reducțiunea liberalităților excesive este o sancțiune civilă constând în ineficacitatea liberalităților dispuse de către autor în favoarea unei persoane în măsura necesară întregirii rezervei cuvenite moștenitorilor rezervatari.
Reducțiunea poate fi invocată potrivit art.848 Cod civil, numai de către moștenitorii rezervatari.
Din punct de vedere procedural, dreptul la reducțiunea liberalităților excesive se poate realiza prin bună învoială sau pe cale judecătorească.
Din punct de vedere al căii procedurale moștenitorul rezervatar, așa cum este reclamanta, poate solicita reducțiunea fie pe calea unei cereri distincte pe individualitate proprie în măsura în care beneficiarul liberalității excesive se afla în posesia acesteia, fie pe calea unei excepții în situația în care moștenitorul rezervatar se află în posesia bunurilor ce formează obiectul liberalității, iar beneficiarul acesteia solicită predarea bunurilor ce formează obiectul liberalității.
Fiind o acțiune personală patrimonială, acțiunea în reducțiune este supusă dispozițiilor art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958 și ca atare termenul de prescripție aplicabil este cel de 3 ani, prescripția începând să curgă, potrivit art.7 din același decret, de la data când se naște dreptul la acțiune.
Întrucât moștenitorul rezervatar, în prezenta cauză reclamanta- apelantă, nu poate să ceară rezerva pe calea acțiunii în reducțiune cât timp succesiunea nu s-a deschis, în caz contrar operând interdicția prevăzută la art.965 Cod civil asupra oricărei succesiuni nedeschise, data de la care se naște dreptul la acțiune este aceea la care a avut loc decesul persoanei ale cărei liberalități urmează a fi reduse. Conform dispozițiilor art.965 Cod civil, care interzic orice pact asupra unei succesiuni nedeschise încă, sub sancțiunea nulității absolute, dreptul reclamantei de a solicita reducțiunea nu poate fi exercitat decât de la data deschiderii succesiunii autoarei I. A., 01.11.2005, dată de la care a început să curgă termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art.3 din Decretul nr.167/1958.
Deși instanța de fond a reținut în mod corect acest moment de început al curgerii termenului de prescripție, l-a calculat în mod greșit, neținând seama că acțiunea în reducțiune testamentară s-a formulat la data de 17.11.2006, deci în interiorul termenului de prescripție (f.65 dosar fond).
Ca atare, primul motiv de apel s-a reținut a fi întemeiat, iar cum instanța de fond s-a pronunțat asupra acestui petit în mod greșit pe cale de excepție, pricina a fost trimisă la aceeași instanță pentru judecare în fond.
Și cel de-al doilea motiv de apel s-a constatat a fi întemeiat.
Astfel, prin sentința civilă nr.5482/21.06.2010 pronunțată de Judecătoria Pitești, instanța de fond s-a pronunțat numai asupra motivelor de nulitate în ceea ce privește cele trei testamente, precum și asupra cererii de reducțiune a testamentului autentificat sub nr.343/28.02.2003 de BNP B. R. C..
La data de 13.10.2006 (f.57 dosar fond) însă, reclamanta-apelantă și-a precizat și modificat acțiunea, arătând că înțelege să solicite pe lângă anularea celor două testamente autentificate sub nr.342/28.02.2003 la BNP B. R. C. și nr.62/13.01.2004 la BNP A. S., în subsidiar și reducțiunea celor două testamente cu respectarea rezervei succesorale și partajarea prin ieșirea din indiviziune asupra bunurilor succesorale rămase de pe urma defunctei I. A..
Tribunalul a constatat că asupra petitului subsidiar privind reducțiunea testamentelor autentificate sub nr.342/28.02.2003 la BNP B. R. C. și nr.62/13.01.2004 la BNP A. S., instanța de fond a omis a se pronunța.
În consecință, reținând că pricina a fost soluționată netemeinic și nelegal, fără a se intra în cercetarea fondului, cu nerespectarea limitelor investirii, situație în care, pentru a nu prejudicia părțile de un grad de jurisdicție, tribunalul a admis apelul, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, care va avea în vedere și celelalte două motive de apel.
Prin sentința civilă nr._ din 20 decembrie 2011, Judecătoria Pitești a respins acțiunea, reținând următoarele:
Din copia certificatului de deces . nr._ s-a constatat că la data de 01.11.2005 a decedat autoarea părților, I. A., cu ultim domiciliu în Pitești, județul Argeș, deces înregistrat sub nr.113/02.11.2005 în Registrul Stării Civile al comunei Călinești, județul Argeș.
Având în vedere și dispozițiile art.651 din Codul civil, potrivit cărora „succesiunile se deschid prin moarte”, în cauză s-a dovedit deschiderea succesiunii în ceea ce o privește pe I. A..
Reclamanta și pârâta Gângavu V. A. E. sunt moștenitoare ale defunctei în calitate de descendenți de gradul I, iar pârâta C. P. L. este moștenitoare în calitate de legatar universal, conform testamentelor autentificate sub nr.342/28.02.2003 la BNP B. R. C. și sub nr.62/13.01.2004 la BNP S. A. (f. 263-266).
Prin testamentul autentificat sub nr.343/28.02.2003 la BNP B. R. C., pârâta C. P. L. a fost instituită legatar cu titlu particular pentru suprafața de teren de 2,5 ha. situată în extravilanul comunei D., dobândit în baza titlului de proprietate nr._/05.11.2002 (f. 267, 268).
În legătură cu solicitarea reclamantei de anulare a testamentelor pentru faptul că testatoarea nu a avut discernământ la momentul încheierii acestora, s-a reținut că din raportul de expertiză medicală nr.118/A1/2007 rezultă că la datele de 28.02.2003 și 13.01.2004, cel mai probabil discernământul acesteia era păstrat (f.211).
De asemenea, potrivit raportului de nouă expertiză medico-legală psihiatrică nr.A_ din data de 07.04.2009, Comisia de Nouă Expertiză Medico-Legală a constatat că nu s-au pus la dispoziție informații care să ateste o afecțiune psihică, în perioada februarie 2003 – ianuarie 2004, situație care impune capacitate psihică de a înțelege conținutul și consecințele social – juridice ce pot decurge din actele civile semnate (f. 474 - 476).
S-a constatat că actele medicale invocate de reclamantă privesc starea de sănătate a testatoarei I. A., după data semnării celor trei testamente autentice. De altfel, lipsa discernământului acesteia ar fi trebuit să fie cunoscută de notarul public care a autentificat testamentele, însă prin rezoluția nr.846/P din 07.11.2007 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul public B. R. C. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art.289 și art.246 Cod penal.
În consecință, instanța a reținut că testatoarea I. A. a avut discernământ la momentul semnării celor trei testamente, nefiind întemeiată cererea reclamantei de anulare a testamentelor pentru lipsa discernământului testatoarei I. A..
În ceea ce privește reducțiunea testamentelor, instanța a reținut că reducțiunea este o sancțiune civilă aplicabilă liberalităților excesive, lipsindu-le de eficacitate în măsura necesară întregirii rezervei, dar fără a atrage nulitatea lor.
Potrivit art.841 Cod civil, liberalitățile făcute prin acte între vii sau testament nu pot trece peste a treia parte din bunurile dispunătorului dacă lasă doi copii.
În speță, având în vedere că la moștenirea defunctei I. A. au rămas doi descendenți, reclamanta și pârâta Gângavu V. A. E., rezerva succesorală a acestora este de 2/3, iar cotitatea disponibilă de 1/3.
Din masa succesorală face parte suprafața de 10 ha. teren dobândit prin reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr.18/1991, pentru care a fost emis titlul de proprietate nr._/24.05.1996, ulterior anulat prin decizia civilă nr.335/1999 a Tribunalului G., în urma căreia s-au validat și înscris ca moștenitori: I. A. cu suprafața de 2,50 ha., Gângavu V. A. E. cu suprafața de 3,75 ha. și C. F. cu suprafața de 3,75 ha., așa cum rezultă din adeverința nr.3502/08.09.2006.
De asemenea, din declarația înregistrată la Primăria Comunei D. la data de 26.09.1995 și adeverința nr.1883/16.10.1995, rezultă că I. A. a transmis reclamantei suprafața de 2,50 ha. teren arabil (f. 91).
Prin urmare, din cele 10 ha. defuncta I. A. a împărțit în mod egal celor două fiice 7,5 ha., iar pentru restul de 2,5 ha. a încheiat testamentul în formă autentică nr.343/28.02.2003, instituind legatar cu titlu particular pe pârâta C. P. L..
Pentru suprafața de 8,52 ha., reclamanta a fost validată, alături de I. A. și Gângavu E., în baza Legii nr.1/2000 și a Legii nr.247/2005, prin H.C.J. nr.693/2008, așa cum rezultă din adresa nr.1988/10.06.2010 emisă de Primăria Comunei D. (f.32-34 dosar rejudecare). Așadar, din această suprafață a revenit câte 2,84 ha. pentru fiecare din cele două fiice, reprezentând 2/3 din această suprafață, iar restul de 1/3 revine pârâtei C. P. L., conform legatului cu titlu universal instituit prin testamentele autentificate sub nr.342/28.02.2003 la BNP B. R.-C. și sub nr.62/13.01.2004 la BNP S. A. (f. 263-266).
În ceea ce privește bunurile mobile despre care reclamanta a susținut că fac parte din masa succesorală, din coroborarea probelor administrate în cauză (interogatorii – f. 84-87, 98-101, declarațiile martorilor C. I. – f. 131, C. M. – f. 132), instanța a reținut că nu s-a făcut dovada privind apartenența lor la masa succesorală. De asemenea, din adresa nr.4972/27.02.2007 emisă de CEC –Sucursala G. rezultă că I. A. nu figurează în baza de date (f.81), iar din adresa nr._/19.02.2007 emisă de I.P.J. G. rezultă că defuncta a deținut un cazan de țuică din aluminiu, deteriorat, care nu putea fi folosit (f. 92).
Prin urmare, instanța a constatat că prin testamentele autentificate sub nr.342/28.02.2003 la BNP B. R.-C., nr.62/13.01.2004 la BNP S. A. și nr.343/28.02.2003 la BNP B. R. C. (f.263-269) a fost respectată rezerva succesorală a reclamantei C. F. și a pârâtei Gângavu V. A. E., în calitate de descendenți ai defunctei I. A., legatele cu titlu particular și universal instituite în favoarea pârâtei C. P. L. încadrându-se în cotitatea disponibilă.
Instanța a mai reținut că cererea privind partajarea masei succesorale nu este întemeiată, având în vedere că defuncta I. A. a împărțit în timpul vieții imobilele menționate mai sus, iar cu privire la bunurile mobile nu s-a făcut dovada apartenenței la masa succesorală.
În legătură cu partajarea masei succesorale rămase de pe urma defunctului I. N., având ultimul domiciliu în București, instanța a constatat că prin cererea precizatoare și modificatoare a acțiunii formulată la data de 13.10.2006, reclamanta a renunțat la această cerere, solicitând numai partajarea averii succesorale rămasă de pe urma defunctei I. A. (f.11).
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, având în vedere culpa procesuală a reclamantei, care a căzut în pretenții, aceasta a fost obligată să plătească pârâtelor suma de 600 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, conform chitanței nr.45/05.10.2011 (f. 29).
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele motive:
- În mod greșit instanța de fond a respins petitul privind anularea celor trei testamente pentru că în lipsa unei anchete sociale complexe pe baza căreia I.M.L. M. Minovici să poată realiza și finaliza raportul de expertiză medico-legală, nu se pot trage concluzii certe în legătură cu discernământul autoarei.
În dezvoltarea acestui motiv de apel s-a arătat că la încheierea celor trei testamente consimțământul testatoarei a lipsit, având în vedere faptul că aceasta suferea de o boală psihică ce i-a afectat discernământul, respectiv .. Pe de altă parte, dacă nu se poate vorbi de afectarea discernământului, se poate vorbi totuși de o insanitate de spirit, care și aceasta afectează consimțământul testatorului cu capacitate deplină de exercițiu.
Apelanta a susținut că din acest punct de vedere hotărârea instanței de fond este nemotivată.
- Cel de-al doilea motiv de apel a vizat greșita soluție dată petitului privind reducțiunea testamentelor la cotitatea disponibilă.
Reclamanta a arătat că în mod greșit instanța de fond a reținut că cele 10 ha. au fost împărțite de autoare fiicelor sale, rămânând încă 2,5 ha. de care aceasta a dispus prin testament. În realitate, terenul a aparținut autorului I. I., iar soției sale i-a revenit cota legală de ¼, respectiv 2,5 ha. Dispunând în întregime de această suprafață, s-a încălcat rezerva succesorală.
Aceeași soluție se impune, a arătat reclamanta și cu privire la suprafața de 8,52 ha. din care autoarea I. A. era beneficiară numai a 2,13 ha. Astfel, autoarea nu putea să dispună liber decât pentru 1/3 din ce i se cuvenea ca moștenitoare a soțului său I. I., 1/3 fiind rezerva succesorală a apelantei, iar cealaltă treime fiind rezerva succesorală a pârâtei Gângavu V. A. E..
- Al treilea motiv de apel a vizat greșita soluție cu privire la existența bunurilor mobile, reclamanta susținând că prin declarațiile martorilor audiați în cauză s-a demonstrat existența acestora.
- În mod greșit instanța de fond a reținut că s-a renunțat la judecata petitului privind partajarea averii fratelui I. N.. Cererea aflată la fila 11 a cauzei nu reprezintă o declarație de renunțare la judecată, pentru că aceasta trebuie să fie expresă și neechivocă.
- În mod greșit a fost obligată apelanta la plata cheltuielilor de judecată, deoarece nu se află în culpă procesuală.
Prin decizia civilă nr.190 din 4 iulie 2012, Tribunalul Argeș a respins apelul și a obligat pe apelantă la plata către intimate a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele:
În privința autoarei I. A. s-a constatat că a fost efectuată ancheta socială solicitată de apelantă (f. 150, dos. fond), din care reies bolile de care a suferit autoarea. Din coroborarea acestor concluzii cu concluziile adresei nr.245/12.06.2007, emitent Unitatea de Asistență Medico-Socială Călinești (f.146, dosar fond), precum și cu cele ale raportului de expertiză medico-legală nr.1181/A1/2007 (f.211 dosar fond), a rezultat că autoarea avea, la momentul încheierii testamentelor, cel mai probabil, discernământul păstrat. De altfel și contraexpertiza efectuată în cauză (f.474 dosar fond) atestă existența capacității psihice de a înțelege conținutul și consecințele social juridice ce pot decurge din actele civile semnate și implicit existența capacității psihice de exercițiu.
Având a se pronunța asupra motivului trei de apel din a doua etapă procesuală, astfel cum s-a stabilit prin decizia de casare nr.173/10.11.2010, instanța de fond a apreciat în mod corect că actele medicale invocate de reclamantă privesc starea de sănătate a testatoarei I. A. după data semnării celor trei testamente autentice. De altfel, lipsa discernământului acesteia ar fi trebuit să fie cunoscută de notarul public care a autentificat testamentele, însă prin rezoluția nr.846/P din 07.11.2007 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul public B. R. C. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art.289 și art.246 Cod penal.
Referitor la rezoluțiunea testamentelor până la limita cotității disponibile, tribunalul a constatat că instanța de fond în mod corect a stabilit că prin testamentele autentificate sub nr.342/28.02.2003 la BNP B. R. C., nr.62/13.01.2004 la BNP S. A. și nr.343/28.02.2003 la BNP B. R. C. a fost respectată rezerva succesorală a reclamantei C. F. și a pârâtei Gângavu V. A. E., în calitate de descendenți ai defunctei I. A., legatele cu titlu particular și universal instituite în favoarea pârâtei C. P. L. încadrându-se în cotitatea disponibilă.
S-a constatat de altfel, că autoarea I. A. a înțeles să-și partajeze întreaga sa avere mobilă și imobilă între cele două fiice ale sale în mod egal, acestea fiind menționate în actele de reconstituire a dreptului de proprietate, pentru restul de 2,5 ha. dispunând prin legatul cu titlu particular cuprins în testamentul nr.343/28.02.2003.
Aceeași situație se impune și pentru suprafața de 8,52 ha., solicitată la partaj.
În privința bunurilor mobile, tribunalul a reținut că în mod corect instanța de fond a coroborat răspunsul la interogatoriu cu depozițiile martorilor, dar și mențiunilor adresei nr.4972/27.02.2007, emitent Sucursala CEC G. și adresei nr._/19.02.2007 emisă de I.P.J. G., din care rezultă că autoarea I. A. nu a figurat cu vreo suma de bani în baza de date a acestei unități CEC și că defuncta a deținut un cazan de țuică din aluminiu, deteriorat, care nu putea fi folosit.
Referitor la cel de-al patrulea motiv de apel, tribunalul a reținut că acțiunea introductivă vizează partajarea bunurilor aparținând masei succesorale a autorilor defuncți I. A. (mama, respectiv bunica) și I. N. (frate, respectiv unchi).
Prin cererea precizatoare și modificatoare a acțiunii aflată la fila 11 din dosarul nr.6686/2006 al Judecătoriei Pitești, reclamanta a stabilit cadrul procesual obiectiv, solicitând instanței de judecată să anuleze testamentele nr.342/2003 și nr.62/2004, în subsidiar să pronunțe reducțiunea acestora până la limita cotității disponibile și să dispună partajarea bunurilor aparținând masei succesorale în ceea ce privește succesiunea autoarei I. A., bunuri pe care le-a apreciat ca fiind un teren în suprafață de 2,5 ha. extravilan pct.„Pe baltă”, ., precum și despăgubiri pentru 2,13 ha., cuvenite potrivit Legii nr.1/2000.
Prin cererea completatoare aflata la fila 65 din același dosar s-a solicitat și anularea testamentului nr.343/28.02.2003, în subsidiar reducțiunea corespunzătoare a acestuia, precum și partajarea unei sume de bani și a unor bunuri mobile indicate, fără a se face referire la succesiunea autorului I. N..
Este real că renunțarea la judecată se face fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă, astfel încât acordul său de voință să fie neîndoielnic.
Cu toate acestea, modificarea cererii, formulată în baza art.132 Cod procedură civilă, astfel cum a intitulat-o expres apelanta-reclamantă și față de care pârâtele-intimate nu au formulat opoziție, având în vedere termenul la care a fost depusă, respectiv după prima zi de înfățișare, reprezintă și ea o manifestare expresă de voință în sensul investirii instanței cu anumite petite, instanța fiind ținută să judece numai în limitele investirii, conform art.129 alin.6 Cod procedură civilă.
Tribunalul a reținut și că, în rejudecare, după pronunțarea deciziei civile nr.238/22.12.2009 de către Tribunalul Argeș, instanța de fond a reluat dezbaterile și asupra motivelor de apel din prima etapa procesuală, respectiv cele ce vizau nulitatea celor trei testamente, reducțiunea celui cu nr.343/2003, precum și apartenența la masa de împărțit a unor bunuri mobile. Prin sentința civilă nr.5482/21.06.2010, Judecătoria Pitești a admis excepția prescripției dreptului de a cere reducțiunea testamentului nr.343/2003 și a respins acțiunea sub celelalte aspecte.
Deși instanța de casare a stabilit ca fondul să se pronunțe asupra tuturor celorlalte motive de apel, inclusiv reducțiunea testamentelor nr.342/2003 și nr.62/2004, precum și necesitatea dezbaterii succesiunii de pe urma autorilor I. I. si I. N., instanța de fond nu s-a pronunțat.
Cu toate acestea, în formularea unei noi căi de atac în apel (dosar nr._ ), reclamanta nu mai invocă împrejurarea că instanța de fond nu s-ar fi pronunțat și asupra necesității dezbaterii succesiunii de pe urma autorilor I. I. și I. N., ci vine de-abia acum, în a treia etapă procesuală, să formuleze motiv de apel (motivul 4 de apel), situație inadmisibilă.
Pe de altă parte, s-a constatat că reclamanta nu a înțeles să formuleze un petit distinct de dezbatere a succesiunii defunctului I. I..
Referitor la obligarea apelantei-reclamante la plata cheltuielilor de judecata, tribunalul a reținut că, urmare a respingerii acțiunii, reclamanta este considerată parte căzută în pretenții, în sensul art.274 Cod procedură civilă, astfel că în mod corect a fost obligată la această plată.
Pentru toate aceste considerente, în baza art.296 Cod procedură civilă apelul a fost respins ca nefondat, iar în temeiul disp. art.274 Cod procedură civilă a fost obligată apelanta, ca parte căzută în pretenții, la plata către intimate a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii și a încheierii din 27 iunie 2012, în termen legal a formulat recurs reclamanta C. F., susținând că sunt nelegale pentru următoarele motive:
1. Hotărârea instanței de apel nu cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se sprijină, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.7 Cod procedură civilă, coroborat cu art.261 alin.1 pct.5 Cod procedură civilă și art.6 din C.E.D.O.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs s-a arătat că instanța de apel nu indică, nici măcar pe scurt, argumentele de fapt și de drept pentru care s-au respins susținerile acesteia în ceea ce privește anularea testamentelor, deși primul motiv de apel este dezvoltat și argumentat, situație în care hotărârea este nemotivată, ceea ce împiedică instanța de recurs să exercite controlul de legalitate asupra deciziei.
2. Hotărârea este nelegală pentru motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9, coroborat cu art.129 alin.5 Cod procedură civilă și art.948 din vechiul Cod civil, constând în aceea că în mod greșit instanța de apel a respins probele cu anchetă socială și expertiză tehnică întocmită de către I.M.L. M. Minovici, privind discernământul autoarei I. A., probe de natură să lămurească faptul dacă autoarea a avut sau nu discernământ la momentul încheierii testamentelor. De asemenea, în mod greșit a respins apelul în ceea ce privește anularea celor trei testamente.
În dezvoltarea acestui motiv s-a susținut în esență faptul că în mod nelegal instanțele au refuzat administrarea probei cu ancheta socială solicitată chiar de Institutul de Medicină Legală și administrarea probei cu expertiza medico-legală, probe absolut necesare pentru a se putea stabili dacă autoarea a avut sau nu discernământ la momentul întocmirii testamentelor, respectiv anii 2003 și 2004 și pentru a putea verifica dacă sunt îndeplinite condițiile de valabilitate prevăzute de art.948 din Codul civil la întocmirea acestora, în raport de susținerea acesteia, a faptului că autoarea suferea de o boală psihică care afectează discernământul, anume ..
De asemenea, nu s-a avut în vedere că a dovedit cu actele medicale depuse la dosar faptul decesului testatoarei cauzat inclusiv de maladia Alzheimer, ceea ce duce la concluzia că la momentul întocmirii testamentelor, testatoarea se găsea într-o insanitate de spirit.
3. Instanța de apel a pronunțat o decizie nelegală și în ceea ce privește reducțiunea testamentelor la cotitatea disponibilă, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, coroborat cu dispozițiile art.841, 843 Cod civil și art.2 din Legea nr.319/1944.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs s-a susținut că aceasta a solicitat reducțiunea testamentelor la cotitatea disponibilă și nu rezoluțiunea testamentelor, cum reține instanța de apel, precum și faptul că argumentele instanței de respingere a apelului privind reducțiunea testamentelor nu sunt susținute de documentele aflate la dosar și validează susținerile instanței de fond, în ciuda faptului că în nici un caz nu se poate vorbi de o partajare din timpul vieții autoarei I. A..
Se arată că titlul de proprietate nr._/24 mai 1996, pentru cele 10 ha. de teren, a fost anulat de către Tribunalul G., fiind emis un alt titlu de proprietate pe numele lui I. A., pentru suprafața de 2,5 ha., respectiv titlul de proprietate nr._/5 noiembrie 2002, aflat la fila 55 dosar.
Se mai arată că nu s-a avut în vedere adeverința nr.3502/8 septembrie 2006, din care rezultă că cele 10 ha. teren sunt moștenite de la autorul I. I., ale cărui moștenitoare sunt I. A., Gângavu V. A. și C. F., iar cotele cuvenite sunt ¼, deci 2,5 ha. pentru soția supraviețuitoare, iar cele două fiice câte 3,75 ha. (restul de 7,5 ha. împărțite în mod egal).
Prin urmare, nu autoarea I. A. a împărțit în timpul vieții terenul proprietatea sa exclusivă, după cum a reținut instanța de apel, aceasta fiind doar o moștenitoare pentru 2,5 ha. teren de la soțul său, astfel că nu putea să dispună prin testament decât pentru 1/3 din această suprafață.
Întrucât a dispus de toată suprafața, a fost depășită cotitatea disponibilă și i s-a încălcat rezerva succesorală, motiv pentru care instanța de apel trebuia să admită cererea privind reducțiunea testamentelor, același raționament trebuind aplicat și în ceea ce privește suprafața de 8,52 ha.
Se mai arată că în cauză rămânând doi copii de pe urma autoarei, potrivit art.841 din Codul civil rezerva era de 2/3 din moștenire și sub acest aspect ambele instanțe au reținut greșit faptul că testamentele nu aduc atingere rezervei succesorale.
4. Instanța de apel a greșit și în ceea ce privește bunurile mobile solicitate a se partaja, întrucât din actele depuse la dosar și declarațiile martorilor audiați în cauză se confirmă existența acestor bunuri solicitate la partaj, nefiind vorba numai de o sumă de bani aflată la CEC și un cazan de țuică din aluminiu.
5. Se invocă motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, coroborat cu art.129 alin.6 Cod procedură civilă, art.132 și art.246 Cod procedură civilă, în sensul că în mod nelegal instanța de apel a respins apelul formulat de către aceasta în ceea ce privește partajarea averii rămase de pe urma fratelui I. N..
În dezvoltarea acestui motiv se arată că în mod greșit reține instanța de apel că a renunțat la judecarea acestui capăt de cerere prin cererile depuse la filele 11 și 65 din dosar, pentru că nu a renunțat niciodată la partajul averii rămasă de pe urma lui I. N., nefiind nici o cerere de renunțare făcută în condițiile art.246 Cod procedură civilă.
Se arată că instanța a refuzat să judece cererea de partaj de pe urma acestui autor, deși avea toate elementele necesare să se pronunțe și pe această cerere, certificat de moștenitor, acte de proprietate, etc.
6. În mod greșit instanța de apel a obligat-o la cheltuieli de judecată, motiv de recurs încadrat în art.304 pct.9 coroborat cu art.274 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea acestui motiv se arată că aceasta nu se află în culpă procesuală în raport de motivele de apel invocate și astfel nu trebuia să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată.
S-a solicitat, în principal, admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului și în consecință admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, completată și precizată, urmând ca în principal să se dispună anularea testamentelor și partajarea averii rămase de pe urma lui I. A. între cele două fiice ale autoarei, în cotă de ½ pentru fiecare, precum și partajarea averii rămasă de pe urma lui I. N., iar în subsidiar să se dispună reducțiunea testamentelor și partajarea averii rămasă de pe urma lui I. A. și I. N., trimițând cauza spre rejudecare în vederea realizării expertizei privind evaluarea și lotizarea masei succesorale.
În subsidiar s-a cerut admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, urmând ca instanța să țină cont de toate criticile aduse prin motivele de recurs și să administreze proba cu ancheta socială și proba cu expertiza medico-legală privind discernământul.
Prin decizia civilă nr. 485/06.02.2013 Curtea de Apel Pitești a admis formulat de reclamanta C. F., împotriva deciziei civile nr.190 din 04 iulie 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr._, intimate fiind pârâtele GÂNGAVU V. A. E. și C. P. L., a casat decizia și a trimis cauza spre rejudecare la tribunal.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut că primul motiv de recurs încadrat în art.304 pct.7 Cod procedură civilă, prin care se susține că hotărârea instanței de apel nu cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se sprijină, în raport de considerentele deciziei recurate, se constată a fi întemeiat.
Rezultă că instanța de apel nu a analizat solicitările și susținerile apelantei-reclamante cu privire la nelegalitatea soluției instanței de fond, deși avea obligația de a demonstra în scris pentru ce a admis susținerile unei părți și le-a respins pe ale celeilalte, de ce a reținut bună o probă și nesinceră o altă probă, de ce a aplicat o anumită normă de drept sau de ce i s-a dat o anumită interpretare, situație care constituie o încălcare a dreptului de apărare și dreptul la un proces echitabil garantat de dispozițiile art.6 din C.E.D.O.
Al doilea motiv de recurs prin care s-a invocat nelegalitatea deciziei pentru că în mod greșit instanța de apel a respins probele cu anchetă socială și expertiză tehnică întocmită de către I.M.L. M. Minovici privind discernământul autoarei I. A., este nefondat și urmează a fi respins, deoarece instanța de apel în mod corect a statuat că discernământul autoarei trebuie avut în vedere de instanță la momentul întocmirii testamentelor și nu ulterior și că în raport de adeverințele medicale, fișele medicale cu foile de observație și raportul de expertiză medicală nr.118/A1/2008, întocmit de I.N.M.L. M. Minovici și avizat de Comisia de avizare și control, care au stabilit cu certitudine că în perioada februarie 2003 – ianuarie 2004 defuncta nu a suferit de afecțiuni de natură să-i afecteze capacitatea psihică de a înțelege conținutul și consecințele social juridice ce puteau decurge din actele semnate, nu se mai impunea administrarea altor probe.
În mod corect s-a avut în vedere de instanța de apel faptul că ancheta socială întocmită de Primăria Municipiului Pitești nr._/21 martie 2005 atestă o stare ulterioară întocmirii celor trei testamente.
De fapt, acest motiv de recurs vizează mai mult aprecierea probelor, care nu poate fi încadrată în art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Al treilea motiv de recurs prin care se invocă nelegalitatea deciziei în ceea ce privește reducțiunea testamentelor la cotitatea disponibilă, respectiv interpretării și aplicării greșite a dispozițiilor art.841 și 843 din Codul civil și art.2 din Legea nr.319/1944, este întemeiat și urmează a fi admis.
Deși în considerente, atât instanța de apel cât și instanța de fond au reținut că reclamanta, în calitate de moștenitor rezervatar, fiind descendentă de gradul I, este îndreptățită să solicite reducțiunea liberalităților făcute de autoarea acesteia în favoarea pârâtelor (fiică și nepoată) și au stabilit că în speță, potrivit art.841 din Codul civil aceste liberalități nu pot trece peste a treia parte din bunurile dispunătorului dacă lasă doi copii, în mod nelegal respinge capătul de cerere prin care s-a solicitat reducțiunea testamentelor la cotitatea disponibilă.
Se constată că argumentele instanței de apel privind reducțiunea testamentelor la cotitatea disponibilă, în sensul că ar fi fost respectată rezerva succesorală a reclamantei și a pârâtei Gângavu V. A. E., în calitate de descendente ale defunctei I. A., și că legatele cu titlu particular și universal încheiate se încadrează în cotitatea disponibilă, nu au nici un suport legal din moment ce nu au fost coroborate dispozițiile art.841 și art.843 cu dispozițiile art.849 din Codul civil.
În vederea analizării corecte a susținerilor părților privind respectarea cotității disponibile se impunea ca instanța, după ce a analizat dispozițiile privind cuantumul rezervei succesorale și al cotității disponibile, să stabilească în concret, masa succesorală, numită masa de calcul, la care se raportează fracțiunile reprezentând rezerva și respectiv cotitatea disponibilă, în speță rezerva fiind de 2/3, iar cotitatea disponibilă de 1/3.
Practic, aceasta înseamnă că stabilirea masei de calcul presupune reconstituirea patrimoniului defunctei, prin calcul pe hârtie, pentru a stabili valoarea pe care ar fi avut-o inițial prin nemicșorarea prin testamente și numai după această operațiune se va putea constata dacă prin liberalitățile făcute a fost atinsă rezerva moștenitorilor rezervatari și deci urmează să se procedeze la reducțiunea liberalităților excesive.
Prin urmare, stabilirea masei de calcul este o operațiune prealabilă reducțiunii liberalităților (testamentelor), care se face în raport de prevederile art.849 din Codul civil și numai în urma acestei operațiuni se va putea stabili necesitatea reducțiunii testamentelor, dacă depășesc limitele cotității disponibile.
Se constată că în speță instanța de apel nu a procedat în această modalitate și a validat susținerile instanței de fond, cu toate că acestea erau eronate.
De asemenea, se constată că în mod greșit instanța de apel confirmă soluția instanței de fond prin care s-a reținut, contrar evidenței, faptul că autoarea I. A. și-ar fi împărțit averea între moștenitori în timpul vieții acesteia.
Din analiza susținerilor părților și a actelor de la dosar, rezultă faptul că nu poate fi vorba de un partaj de ascendent, în cauză nefiind îndeplinite cerințele prevăzute de dispozițiile art.794 din Codul civil.
Spre deosebire de partajul obișnuit, care se realizează fie prin acordul coindivizarilor, fie prin hotărâre judecătorească, partajul de ascendent se realizează sub autoritatea și cu voința ascendenților despre a căror moștenire este vorba. Dispozițiile legale referitoare la partajul de ascendent, art.794 și următoarele din Codul civil, sunt de excepție, în lipsa lor un asemenea partaj neputând fi făcut întrucât s-ar contraveni regulilor de drept comun care prohibesc pactele asupra succesiunilor nedeschise (art.965 alin.2 din Codul civil) și partajarea bunurilor care face parte din rezerva succesorală prin voința dispunătorului.
Având în vedere caracterul de excepție al partajului de ascendent, acesta trebuie să rezulte în mod neechivoc din actul care se pretinde că îl conține.
Din moment ce în speță, prin cele trei testamente lăsate de autoare în favoarea fiicei Gângavu V. A. E. și nepoatei C. P. L. a fost testată întreaga avere numai în favoarea acestora, fiind exclusă reclamanta de la moștenirea autoarei, nu poate fi vorba despre o împărțeală în timpul vieții autoarei, în sensul dispozițiilor art.794 și următoarele din Codul civil.
Potrivit dispozițiilor art.797 din Codul civil, împărțeala de ascendent care nu cuprinde toți ascendenții este lovită de nulitate absolută.
Reținerea instanței de apel în sensul că autoarea I. A. a împărțit în timpul vieții terenul proprietatea sa exclusivă, nu are nici un suport probatoriu și nici o bază legală, întrucât acel calcul prin care se reține că reclamanta ar fi primit de la autoare 3,75 ha. teren se raportează la suprafața de 10 ha. teren, care sunt moștenite de la autorul I. I..
Se reține greșit că cele 10 ha. de teren menționate în titlul de proprietate nr._/24 mai 1996 au fost împărțite în mod egal de către I. A. între cele două fiice, fiecăreia revenindu-i câte 3,75 ha., iar pentru restul de 2,5 ha. autoarea întocmește un legat cu titlu particular către nepoata C. P. L., ignorându-se însăși conținutul testamentelor întocmite de autoare, precum și titlurile de proprietate emise în baza Legii nr.18/1991.
Rezultă faptul că ambele instanțe nu au avut în vedere precizarea acțiunii în ceea ce privește succesiunea autoarei în sensul că s-a solicitat aducerea la masa partajabilă a terenului proprietatea lui I. A., în suprafață de 2,5 ha. conform titlului de proprietate nr._/5 noiembrie 2002 (fila 55 dosar), terenul obținut urmare împărțirii terenului moștenit de la I. I. și nu au analizat această cerere, stabilind în mod nelegal că prin testamentul cu titlu particular către C. P. L. a fost respectată rezerva succesorală.
Întrucât din titlul de proprietate sus-menționat rezultă că autoarea nu a avut decât 2,5 ha. teren și a dispus în întregime de acesta prin testamentele succesive, rezultă în mod cert faptul că s-a încălcat rezerva succesorală și s-a depășit cotitatea disponibilă.
Potrivit dispozițiilor art.841 din Codul civil, autoarea I. A. nu putea dispune decât de 1/3 din această suprafață de teren, mai precis de 1/3 din masa succesorală compusă din bunurile rămase de pe urma autoarei, bunuri care trebuiau individualizate de către instanțe în raport de probatoriul administrat în cauză.
Se constată faptul că prin acțiunea astfel cum a fost precizată în ceea ce privește succesiunea autoarei I. A., s-a pretins a face parte din masa succesorală a autoarei și cota-parte ce revine acesteia din suprafața de teren silvic 8,52 ha., reconstituită după urma lui I. I., precum și bunuri mobile (filele 11 și 65) și în raport de dovezile administrate în cauză urmau a se reține sau nu la masa partajabilă, iar calculul rezervei succesorale și respectiv a cotității disponibile trebuie să se aplice la întreaga masă de bunuri succesorale rămasă de pe urma autoarei.
Întrucât s-a dispus prin cele trei testamente întocmite de defunctă de întreaga sa avere, moștenitoarea rezervatară - reclamanta, descendentă gradul I, nu putea fi înlăturată de la moștenire, fiind obligatoriu reducerea testamentelor la cotitatea disponibilă.
În legătură cu aceste testamente, se constată că două au fost făcute în aceeași zi, respectiv testamentul autentificat sub nr.342/28.02.2003 și nr.343/28.02.2003, iar ultimul autentificat sub nr.62 din 13 ianuarie 2004, prin care se dispune de întreaga sa avere în favoarea celor două pârâte (fiică și nepoată).
Autoarea reclamantei-recurente dispunând de întreaga sa avere numai în favoarea unei fiice și a nepoatei, rezultă că prin soluția de respingere a acțiunii de reducțiune testament și a acțiunii de partaj instanța de apel a confirmat dezmoștenirea reclamantei, deși potrivit art.841 Cod civil aceasta în calitate de moștenitor rezervatar gradul I este îndreptățită să culeagă o parte din moștenire.
Potrivit dispozițiilor art.728 alin.1 din Codul civil, nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune.
Cum în speță rezultă că reclamanta este moștenitor rezervatar al autoarei I. A. și că aceasta a introdus acțiune prin care a solicitat să se constate deschisă succesiunea autoarei la 1 noiembrie 2005, calitatea de moștenitori a părților din proces, averea rămasă de pe urma acesteia și ieșirea din indiviziune în conformitate cu dispozițiile art.728 Cod civil, cu reducerea testamentelor în limita cotității disponibile, iar instanța de apel în mod nelegal a confirmat soluția instanței de fond, prin care s-a respins greșit acțiunea de partaj formulată de reclamantă, pentru considerentele arătate anterior, se constată că decizia pronunțată în cauză este nelegală, impunându-se casarea acesteia cu trimiterea spre rejudecare la aceeași instanță în vederea cercetării fondului cauzei și stabilirii operațiunilor prevăzute de dispozițiile art.6735 și art.6736 Cod procedură civilă.
Al patrulea motiv de nelegalitate care vizează bunurile mobile solicitate a se partaja, urmează a fi avut în vedere sub forma unei apărări de fond de către instanța de trimitere.
Și motivul de recurs prin care se invocă nelegalitatea soluției instanței de apel în sensul că în mod greșit a fost confirmată soluția instanței de fond în ceea ce privește partajarea averii rămase de pe urma fratelui I. N., este întemeiat și urmează a fi admis.
Se constată că în mod nelegal a reținut instanța de apel că reclamanta a renunțat la judecarea acestui capăt de cerere prin cererile depuse la filele 11 și 65 din dosar, fără a fi îndeplinite condițiile prevăzute de art.246 Cod procedură civilă.
Potrivit acestui text de lege, reclamantul poate să renunțe oricând la judecată fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă.
Din conținutul actelor de la dosar și în special a celor depuse de reclamantă la filele 11 și 65 dosar, nu rezultă faptul că aceasta ar fi renunțat la judecarea capătului de acțiune prin care s-a solicitat ieșirea din indiviziune a reclamantei și a pârâtei Gângavu V. A. E. asupra unei casei de locuit formată din 5 camere, dependințe, anexe gospodărești și teren aferent în suprafață de 1410 m.p., rămase de pe urma defunctului lor frate I. N., decedat la 5 iunie 1998, în conformitate cu certificatul de moștenitor nr.74 din 9 iulie 1998 (fila 5 dosar).
Cererea de renunțare la judecată este un act juridic unilateral care dobândește caracter irevocabil și nu mai poate fi retrasă după ce judecătorul a luat act prin încheiere conform art.246 din codul de procedură civilă de existența sa.
În speță, rezultă că motivarea soluției este străină cauzei și contrară dispozițiilor art.246 Cod procedură civilă, situație care conduce la casarea deciziei.
Având în vedere că hotărârea pronunțată în cauză este nelegală și netemeinică pentru considerentele expuse anterior, în temeiul art.312 (2) și (5) Cod procedură civilă s-a admis recursul, s-a casat decizia cu trimiterea cauzei spre rejudecare la același tribunal în vederea soluționării acțiunii de partaj formulată în cauză, cu respectarea limitelor investirii și a dispozițiilor art.315 (1) Cod procedură civilă.
În rejudecare ,tribunalul a administrat la solicitarea părților proba cu înscrisuri, interogatoriu și martori.
Examinând încheierea de admitere în principiu și sentința prin prisma criticilor invocate în apel de către reclamanta C. F. în raport de actele și lucrările dosarului, precum și probele administrate în calea de atac și având în vedere îndrumările deciziei de casare potrivit art. 315 C.pr.civ. și limitele rejudecării, tribunalul prin încheierea din 30 ianuarie 2014 a admis în parte acțiunea precizată, modificată si completată formulată de reclamantă, a constatat deschisă succesiunea defunctei I. A. decedată la data de 01.11.2005 cu ultimul domiciliu în Municipiul Pitești, județul Argeș, a constatat că moștenitorii legali ai defunctei sunt reclamanta C. F. si pârâta Gângavu V. A. E. în calitate de descendente de gradul I ale defunctei si moștenitoare testamentare sunt pârâtele Gângavu V. A. E. si C. P. L., a admis cererea de reducțiune a testamentelor autentificate sub nr. 342/28.02.2003 ; nr. 343/28.02.2003 de BNP B. R. C. si testamentul autentificat sub nr. 62/13.01.2004 la BNP S. A., în limita rezervei succesorale a reclamantei si pârâtei Gângavu V. A. E. de 2/3 până la cotitatea disponibilă de 1/3.
Cotele succesorale ale moștenitoarelor legale sunt: pentru reclamantă cota de 1/3, pârâta Gângavu cota de 1/3 iar cota de 1/3 reprezintă cotitatea disponibilă ce revine moștenitoarelor testamentare respectiv câte 1/6 pentru fiecare pârâtă.
Masa succesorală se compune din următoarele bunuri: suprafața de 2,5 ha teren conform TP nr._/05.11.2002 si cota de 1/4 din suprafața de 8,52 ha validată si evidențiată în procesul verbal de punere în posesie din 15.05.2013, restul de 3 /4 revenind reclamantei si pârâtei, respectiv câte 3/8 fiecare.S-a constatat deschisă succesiunea defunctului I. N. decedat la data de 05.06.1998 cu ultimul domiciliu în București, moștenitoare legale fiind reclamanta si pârâta Gângavu în calitate de colaterali ordinari de gradul I cu o cotă fiecare de 1/2. Masa succesorală s-a constatat a fi compusă din imobil casă de locuit cu 5 camere si dependințe si teren aferent în suprafață de 1410 mp situate în .. S-a stabilit termen pentru desemnarea experților în vederea identificării, evaluării si formării loturilor la data de 27.02.2014 pentru când s-a dispus citarea părtilor.
Pentru a pronunta această încheiere tribunalul a retinut că defuncta Iodache A. autoarea părților a decedat la data de 01.11.2003, cu ultimul domiciliu în Pitești, jud. Argeș conform certificatului de deces înregistrat sub nr. 113/02.11.2005 în Registrul Stării Civile al Comunei Călinești, jud. Argeș
Moștenitori cu vocație succesorală concretă de pe urma defunctei au rămas reclamanta C. F. și pârâta Gângavu V. A. E. în calitate de descendenți de gradul I, potrivit art. 669 C.civ. fiind fiicele defunctei I. A. și pârâtele Gângavu V. A. E. și C. P. L. în calitate de moștenitoare testamentare în baza testamentelor autentificate sub nr. 342 și 343 / 28.02.2003 de BNP B. R. C. și respectiv testamentul autentificat sub nr. 62/13.01.2004 la BNP S. A., potrivit art 887 C.civ .
Având în vedere disp.art.315 C.pr.civ. tribunalul a reținut în raport de disp.art. 847 – 848 C.civ. că cele trei legate urmează să fie supuse reducțiunii, fiind reținut cu putere de lucru judecat de către instanța de casare că, autoarea I. A. nu putea dispune decât de 1/3 din masa succesorală rămasă de pe urma acesteia, în raport și de disp.art. 841 C.civ. urmând ca partea disponibilă să fie stabilită la această cotă, în timp ce rezerva succesorală cuvenită descendenților de gradul I pentru reclamanta și pârâta Gângavu să fie de 2/3 din masa succesorală, motiv pentru care liberalitățile prin testament care trec peste cotitatea disponibilă să fie reduse la această parte .
Prin urmare,tribunalul a reținut că, la stabilirea cotelor succesorale trebuie să se țină cont de dezlegarea dată de către instanța de recurs asupra problemei de drept ce se referă la reducțiunea testamentară până la cotitatea disponibilă de 1/3 urmând ca pentru diferența de 2/3 tribunalul să rețină că aceasta reprezintă rezerva succesorală a moștenitoarelor legale rezervatare de gradul I, reclamanta și pârâta Gângavu V. A. E. ,astfel că urmează a se stabili cotele succesorale ale moștenitoarelor legale în raport de aceste aspecte și anume pentru reclamantă cota de 1/3, pârâta Gângavu V. A. E. cota de 1/3, iar restul de 1/3 ce reprezintă cotitatea disponibilă va reveni moștenitoarelor testamentare, respectiv câte 1/6 pentru fiecare pârâtă .
De asemenea, cu privire a masa succesorală în urma administrării probatoriului în cauză rezultă că aceasta se compune din suprafața de 2,5 ha teren conform titlului de proprietate cu nr._/11.05.2002 eliberat ca urmare a anulării titlului de proprietate anterior emis potrivit legii 18/1991 cu nr._/24.05r.1996 m prin decizia civilă nr. 335/1999 a Tribunalului G. în urma căreia defuncta I. A. a fost înscrisă cu suprafața de 2,5 ha precum și cota de ¼ din suprafața de 8,52 ha validată și evidențiată în procesul verbal de punere în posesie din 15.05r.2013 potrivit cu care prin Hot. 693/31.10.2008 emisă de Comisia județeană G. autoarea I. A. figurează validată alături de reclamanta Constantinesuc F. și pârâta Gângavu V. A. E. de pe urma autorului lor comun ,astfel că defuncta I. A. în calitate de soție supraviețuitoare a dobândit cota de 1/4 ,timp ce diferența de3 /4 a fost dobândită în nume propriu de către reclamantă și pârâta Gângavu V. A. E. în urma validării în baza cererilor de reconstituire formulate de către acestea potrivit art 13 alin.2 din Legea 18/1991, cota de ¼ urmând să fie împărțită în mod egal de reclamantă și pârâta Gângavu V. A. E. revenindu-le câte 3/8 fiecare .
Cu privire la celelalte bunuri solicitate de către reclamantă prin cererea precizată și completată la termenul din 17-11.2006 ,respectiv bunurile mobile tribunalul a reținut că din probatoriul administrat în cauză ,respectiv interogatoriu ,înscrisuri și declarațiile martorilor nu a rezultat existența acestora la decesul defunctei I. A. .
Pentru aceste considerente,tribunalul în temeiul art. 651 și urm. C.civ a constatat deschisă succesiunea defunctei I. A. decedată la data de 01.11.2005 cu ultimul domiciliu în Municipiul Pitești, județul Argeș în sensul celor arătate anterior.
Cu privire la acțiunea completată și precizată referitoare la succesiunea defunctului I. N.,decedat la data de 05.06.1998 cu ultimul domiciliu în București,tribunalul a reținut că moștenitoare legale sunt reclamanta si pârâta Gângavu în calitate de colaterali ordinari de gradul I cu o cotă fiecare de 1/2.
Masa succesorală se compune din imobil casă de locuit cu 5 camere si dependințe si teren aferent în suprafață de 1410 mp situate în ., astfel că în temeiul art. 651 C.civ. a constatat deschisă și succesiunea acestuia .
În sedinta publică din data de 27 februarie 2014 au fost desemnati prin tragere la sorti expertul în specialitatea constructii G. M., expertul topo N. G. si expertul în evaluarea proprietătilor imobiliare Graepel G. dispunându-se ca lotizarea finală să fie efectuată de expertul N. G..
La data de 12.03.2015 expertul N. G. a depus la dosar raportul de expertiză, lucrare cu privire la care în sedinta publică din 30 aprilie 2015 părtile prezente si prin apărători au arătat că nu au obiectiuni asupra raportului de expertiză tribunalul luând act de această împrejurare .
În ceea ce priveste variantele de lotizare solicitate de părti tribunalul va retine că în ceea ce priveste suprafata de 8,52 ha teren situat în ., tarlaua 57, . reclamanta apelantă C. F., cât si intimata pârâtă Gângavu V. A. E. au solicitat omologarea variantei B de lotizare asa încât tribunalul retinând această solicitare a părtilor va omologa varianta B a lucrării în ceea ce priveste partajarea terenului în suprafată de 8,5 ha sens în care va atribui lotul nr. 1 apelantei C. F. compus din teren arabil în suprafată de_ mp, dat de poligonul (4-b-c-9-8-4 ) culoare rosie, teren cu vecinătătile: S- Z. I.; E- Drum exploatare De ; N- Lotul nr. 2 C. P. L., V- Drum exploatare De; situatie prezentată în anexa nr. 10, lotul nr. 2 intimatei C. P. L. compus din teren arabil în suprafată de 7100 mp dat de poligonul (a-b-c-d-a ) culoare galbenă, teren cu vecinătătile: S- Lotul nr. 1 C. F. ; E- Drum exploatare De ; N- Lotul nr. 3 Gângavu V. A. E. V- Drum exploatare De ; situatie prezentată în anexa nr. 10 ; si lotul nr. 3 intimatei Gângavu V. A. E. compus din teren arabil în suprafată de_ mp dat de poligonul ( 2-a-d-10-11-12-13-2-) culoare albastră, teren cu vecinătătile: S- Lotul nr.2 C. P. L.; E- Drum exploatare De ; N- C. M. si V- Drum exploatare De, situatie prezentată în anexa nr. 10
Partajarea imobilului teren în suprafată de 2,5 ha situat în ., tarlaua 63, .>se va face prin omologarea variantei B anexa nr.9, fila 133 dosar apel, variantă în care lotul nr. 1 se va atribui apelantei C. F., compus din: terenul arabil în suprafată de 8333 mp dat de poligonul ( 14-B-C- 19-14) culoare rosie, teren cu vecinătătile: N- Lotul nr. 2, C. P. L. ; E- Drum Exploatare De ; S- N. I., v- Drum exploatare De- situatie prezentată în anexa 9; lotul nr. 2 se va atribui intimatei C. P. L.; compus din teren arabil în suprafată de 4167 m, dat de poligonul (a-b-c-d-a) culoare galbenă, teren cu vecinătătile: N- Lotul nr. 3 Gângavu V. A. E. ; E- Drum exploatare De;S- Lotul nr.1 C. F.; V- Drum exploatare De. – situatie prezentată în anexa nr. 9; si lotul nr. 3 intimatei Gângavu V. A. E. compus din teren arabil în suprafată de 12.500 mp, dat de plogonul ( 15-a-d-20-15) culoare albastră, teren cu vecinătătile: N- Rabanca P; E- Drum exploatare De; S- Lotul nr. 2 C. P. L. ; V- Drum exploatare De ; situatie prezentată în anexa nr. 9
La omologarea acestei variante tribunalul a avut în vedere criteriul echilibrului valoric al loturilor precum si echitatea partajării, retinând în plus că părtile nu au solicitat aceeasi variantă de lotizare ci fiecare a solicitat o altă variantă de lotizare fără a motiva în concret solicitarea .
În ceea ce priveste partajarea imobilului casă si teren ,situate în . tribunalul, observând raportul de expertiză N. G. si retinând că varianta F anexa 6, fila a lucrării – fila 129 dosar apel - îndeplineste conditiile de posesie si de evitare a sultei egalizatoare, retinând si criteriile mentionate de art. 673 ind.9 C. pr. civ., de asemenea retinând în raport de schita întocmită de expert si aflată la fila 129 dosar apel, că loturile din această variantă de lotizare sunt echilibrate între părti în sensul că partea care primeste în lotul său mai putine încăperi din casa de locuit primeste o suprafată mai mare din terenul pe care această casă se află si invers, va omologa această variantă si va atribui lotul nr. 1 apelantei C. F. compus din partea de vest a casei de locuit compusă din trei camere, vestibul, hol si verandă, având suprafetele utile de: camera – 14,16 mp. 3,54m x4,00 m; camera – 14,00 mp . 3,50 m x 4,00 m; camera – 19,57 mp . 3,93 mx4,98 m; vestibul – 3,27 mp . 1,25mx 2,62 m; veranda – 1,24 mp . ( 1,36m.x2,62m) x 0.35;. Suprafată totală 60.10 mp . Valoare :_ lei.- anexa din lemn: 500 lei ; teren curti – constructii în suprafată de 661 mp x 17,60 lei, total_ lei, teren cu următoarele vecinătăti: N- . nr. 2; E – Lotul nr. 2 si Z. I.; S- Buzica I. ; V- . prezentată în anexa 6, culoare rosie, valoare totală lot nr. 1 fiind de 54.394 lei, iar lotul nr. 2 intimatei Gângavu V. A. E., compus din partea de est a casei de locuit compusă din două camere, bucătărie si veranda, având suprafetele utile de: camera – 14,00 mp . 3,97 m x 3,55 m ; camera – 14,17 mp. 3,57 m x 3,97 m ; bucătărie – 12,50 mp . 4,60 m x 2,72 m; veranda – 2,95 mp ( 3.10 mx 2,72 m ) x0,35. Suprafata totală este de 43,62 mp, valoare de_ lei .; anexe gospodăresti: 7173 lei ; - teren curti – constructii si arabil în suprafată de 939 mp x 17.60 lei, total_ lei teren cu vecinătătile: N- . nr.1 ; S- B. I. si E- Z. I., situatie prezentată în anexa 6, culoare albastră, valoare totală a lotului fiind de 54.370 lei .
În ceea ce priveste cheltuielile de judecată ocazionate de proces, tribunalul văzând prevederile art. 274 si 276 C. pr. civ., retinând dovezile depuse la dosar si temeiurile legale sus invocate va compensa cheltuielile de judecată efectuate de fiecare parte până la limita egalitătii si va obliga pe intimate la câte 897 lei cheltuieli de judecată către apelantă după compensare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanta C. F. domiciliată în Comuna Bănesti, . judetul Prahova, împotriva Sentinței civile nr._/20.12.2011, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimate fiind pârâtele G. V. A. E. domiciliată în Bucuresti, sector 3, Pădurea Craiului nr. 1, ., .>și C. P. L. domiciliată în P., Viilor, ., . .
Schimbă sentinta în sensul că dispune iesirea părtilor din indiviziune, prin omologarea raportului de expertiză întocmit de expert N. G. după cum urmează:
Pentru imobilele casă si teren situate în ., varianta „F” anexa 6, fila 129 dosar apel, în care lotul nr. I se atribuie apelantei C. F. compus din partea de vest a casei de locuit compusă din trei camere, vestibul, hol si verandă, având suprafetele utile de: camera – 14,16 mp. 3,54m x4,00 m; camera – 14,00 mp . 3,50 m x 4,00 m; camera – 19,57 mp . 3,93 mx4,98 m; vestibul – 3,27 mp . 1,25mx 2,62 m; veranda – 1,24 mp . ( 1,36m.x2,62m) x 0.35;. Suprafată totală 60.10 mp . Valoare :_ lei.- anexa din lemb: 500 lei ; teren curti – constructii în suprafată de 661 mp x 17,60 lei, total_ lei, teren cu următoarele vecinătăti: N- . nr. 2; E – Lotul nr. 2 si Z. I.; S- Buzica I. ; V- . prezentată în anexa 6, culoare rosie, valoare totală lot nr. 1 fiind de 54.394 lei .Lotul nr. II se atribuie intimatei Gângavu V. A. E. compus din partea de est a casei de locuit compusă din două camere, bucătărie si veranda, având suprafetele utile de: camera – 14,00 mp . 3,97 m x 3,55 m ; camera – 14,17 mp. 3,57 m x 3,97 m ; bucătărie – 12,50 mp . 4,60 m x 2,72 m; veranda – 2,95 mp ( 3.10 mx 2,72 m ) x0,35. Suprafata totală este de 43,62 mp, valoare de_ lei .; anexe gospodăresti: 7173 lei ; - teren curti – constructii si arabil în suprafată de 939 mp x 17.60 lei, total_ lei teren cu vecinătătile: N- . nr.1 ; S- B. I. si E- Z. I., situatie prezentată în anexa 6, culoare albastră, valoare totală a lotului fiind de 54.370 lei .
Pentru suprafata de 2,5 ha teren situat în . Tarlaua 63, .” anexa nr. 9 fila 131 dosar apel, în care lotul nr. I se atribuie apelantei C. F., compus din: terenul arabil în suprafată de 8333 mp dat de poligonul ( 14-B-C- 19-14) culoare rosie, teren cu vecinătătile: N- Lotul nr. 2, C. P. L. ; E- Drum Exploatare De ; S- N. I., v- Drum exploatare De- situatie prezentată în anexa 9; lotul nr. II se atribuie intimatei C. P. L. compus din teren arabil în suprafată de 4167 m, dat de poligonul (a-b-c-d-a) culoare galbenă, teren cu vecinătătile: N- Lotul nr. 3 Gângavu V. A. E. ; E- Drum exploatare De;S- Lotul nr.1 C. F.; V- Drum exploatare De. – situatie prezentată în anexa nr. 9; si lotul nr. III se atribuie intimatei Gângavu V. A. E. compus din teren arabil în suprafată de 12.500 mp, dat de plogonul ( 15-a-d-20-15) culoare albastră, teren cu vecinătătile: N- Rabanca P; E- Drum exploatare De; S- Lotul nr. 2 C. P. L. ; V- Drum exploatare De ; situatie prezentată în anexa nr. 9
Pentru suprafata de 8,52 ha teren situat în ., tarlaua 57, . „B” anexa nr. 10 fila 133 dosar apel, în care lotul nr. I se atribuie apelantei C. F., compus din teren arabil în suprafată de_ mp, dat de poligonul (4-b-c-9-8-4 ) culoare rosie, teren cu vecinătătile: S- Z. I.; E- Drum exploatare De ; N- Lotul nr. 2 C. P. L., V- Drum exploatare De; situatie prezentată în anexa nr. 10 ; lotul nr. II se atribuie intimatei C. P. L. compus din teren arabil în suprafată de 7100 mp dat de poligonul (a-b-c-d-a ) culoare galbenă, teren cu vecinătătile: S- Lotul nr. 1 C. F. ; E- Drum exploatare De ; N- Lotul nr. 3 Gângavu V. A. E. V- Drum exploatare De ; situatie prezentată în anexa nr. 10 ; si lotul nr. III se atribuie intimatei Gângavu V. A. E. compus din teren arabil în suprafată de_ mp dat de poligonul ( 2-a-d-10-11-12-13-2-) culoare albastră, teren cu vecinătătile: S- Lotul nr.2 C. P. L.; E- Drum exploatare De ; N- C. M. si V- Drum exploatare De, situatie prezentată în anexa nr. 10.
Obligă pe intimate la câte 897 lei cheltuieli de judecată către apelantă după compensarea cheltuielilor de judecată .
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare .
Pronunțată în ședința publică azi, 07 mai 2015 la Tribunalul Arges – Sectia Civilă.
Președinte, M. D. B. | Judecător, A. D. | |
Grefier, O. - M. Ș. |
Red. A.D 5 ex.
05.06.2015
| ← Pretenţii. Decizia nr. 384/2015. Tribunalul ARGEŞ | Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 1454/2015.... → |
|---|
