Pretenţii. Decizia nr. 2623/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2623/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 17-09-2015 în dosarul nr. 6773/280/2013
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2623/2015
Ședința publică de la 17 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. A.
JUDECĂTOR: S. I. Ț.
GREFIER: I. B.
Pe rol soluționarea apelului declarat de apelantul - reclamant D. G. împotriva Sentinței civile nr._/21.11.2014, pronunțată de Judecătoria Pitești, în dosarul nr._ , intimată fiind pârâta D. E., având ca obiect „pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantul - reclamant prin avocat B. D., intimata - pârâtă prin avocat G. A. Și martorul T. G..
Procedura de citare est legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În temeiul disp. art. 311 - 324 Cod proc. civ. se audiază martorul T. G., sub prestare de jurământ, răspunsurile acestuia fiind consemnate în scris și atașate la dosar.
Părțile arată că nu au alte cereri prealabile de formulat sau probe de administrat în cauză, împrejurare față de care Tribunalul constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra apelului.
Apărătorul apelantului solicită admiterea apelului, învederând că a învestit instanța de fond cu o cerere pentru restituirea sumei împrumutate de aproximativ 13.000 lei, arătând că această sumă a făcut obiectul unui împrumut între reclamant și pârâtă în virtutea unei relații, inițial de colaborare profesională, ulterior de prietenie, drept pentru care nu s-a încheiat un înscris, reclamantul având încredere deplină că pârâta îi va restitui suma împrumutată pentru achiziționarea unui autoturism. Inițial termenul de restituire a fost stabilit la o lună de zile, însă nu a fost restituită suma ceea ce a generat acest litigiu. Pentru dovedirea acestei sutuații de fapt a solicitat, atât administrarea probei cu interogatoriu, cât și audierea a doi martori, însă instanța de fond a limitat numărul martorilor propuși la unul singur, deși teza probatorie pe care au fost propuși era diferită. Martorul V. G., audiat de instanța de fond, a fost cel care era angajat la societatea de unde pârâta a achiziționat autoturismul și a declarat că aceasta a fost singură pentru a vizualiza mai mai multe autoturisme, a ales singură autoturismul cumpărat și tot singură a ridicat acest autoturism la data de 08.05.2013, iar martorul personal i-a înmânat cheile. Cu toate acestea instanța de fond a reținut o altă situație de fapt și anume aceea că reclamantul a rugat-o pe pârâtă să vină în zona Bascov pentru a-i preda cheile autoturismului, aceasta fiind doar susținerea pârâtei care este contrazisă de depoziția martorului. Această situație nu era posibilă, având în vedere că martorul a fost cel care a predat cheile autoturismului, iar la data respectivă reclamantul se afla internat în spital, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar. Martorul audiat la acest termen de judecată a confirmat pe deplin faptul că acest împrumut a existat în suma pretinsă și a fost acordat la data menționată pentru o lună de zile cu scopul strict de a fi întrebuințat de pârâtă pentru achiziționarea unui autoturism.
Sub un alt aspect, arată că reclamantul nu a negat faptul că îi făcea anumite cadouri pârâtei în virtutea relației dintre aceștia, însă în momentul în care relația intimă s-a terminat cei doi au rămas prieteni, dovadă fiind faptul că reclamantul a acordat acest împrumut pârâtei. La interogatoriile administrate de instanța de fond părțile au dat răspunsuri similare referitor la aceste cadouri, reclamantul menționând că au fost cadouri simbolice, iar pârâta a răspuns că au fost cadouri minore. Pornind de la ideea că au existat aceste cadouri, deși minore sau simbolice, instanța de fond a conchis că și autoturismul a fost tot un cadou. Această ipoteză nu are însă suport probator, autoturismul făcând obiectul unul contract de vânzare - cumpărare pe care pârâta l-a încheiat. Reclamantul a acordat numai acest împrumut pârâtei pentru achiziționarea autoturismului.
Concluzionând, solicită admiterea apelului, astfel cum a fost formulat, să se dispună schimbarea în tot a sentinței apelate, iar pe fond să fie admisă acțiunea și să se dispună restituirea împrumutului în suma solicitată, cu cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatului solicită respingerea apelului, să se mențină ca legală și temeinică hotărârea pronunțată de instanța de fond, învederând că în cauză nu se face dovada existenței acestui raport de împrumut. Suma pretinsă are din punct de vedere juridic valoarea unui dar manual prevăzut de art. 1011 pct. 4 Cod civil, care poate fi reprezentat de orice bun mobil manual cu valoare de până la 25.000 lei. Pârâta nu a negat faptul că acel autoturism a fost cumpărat cu banii proveniți de la reclamant, însă a fost intenția acestuia să ofere pârâtei acest cadou în virtutea relației intime dintre părți. După încetarea relației dintre părți reclamantul a înțeles să solicite restituirea acestui cadou. Arată că a depus la dosar o . mesaje prin care reclamantul condiționa continuarea sau reluarea relației de renunțarea de a mai pretinde această sumă de bani cu care a fost achiziționat autoturismul. Martorul audiat la acest termen de judecată a declarat că nu a auzit-o pe intimată solicitându-i apelantului să o împrumute cu vreo sumă de bani. Celelalte aspecte relatate au fost cunoscute din discuțiile cu apelantul. Pentru a exista o dovadă de împrumut trebuia să existe și o solicitare și o acceptare a acelui împrumut. Deși se susține că s-a acordat împrumutul pentru o lună, reclamantul a solicitat restituirea sumei după un an și ceva pentru că atunci a încetat relația dintre părți. Apreciază că în cauză nu s-a făcut dovada existenței acestui raport juridic de împrumut și prin urmare în speță este vorba de un dar manual care nu trebuie restituit.
În raport de motivele expuse, solicită respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului ,constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătorie Pitești la data de 01.04.2013 sub nr_ reclamantul D. G. a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâta D. E., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la restituirea sumei de_,35 lei reprezentând împrumut acordat al data de 08.06.2012, cu cheltuieli de judecata.
În motivarea cererii se arata că a împrumutat pe pârâta cu suma mai sus menționata pentru cumpărarea unui autoturism marca Chevrolet, suma de bani fiind plătită prin OP nr 9/08.06.2012 emis de BRD. Pentru . SA – dealerul auto, pentru care s-a emis factura fiscala . nr 99/31.05.2013 pe numele pârâtei.
Reclamantul arata că a convenit cu pârâta să –i restituie suma de bani în termen de 30 de zile, fapt care nu s-a realizat motiv pentru care prin intermediul executorului judecătoresc a transmis notificarea nr 36/03.09.2012, pârâtei pentru restituirea sumei.
În apărare a solicitat proba cu interogatoriul pârâtei, martori și înscrisuri.
În drept sunt invocate disp art. 2158, 2162, 2164 alin 2, art. 1341 și 1345 C.Civ, art. 187 și 189 C.pr.civ.
La data de 23.12.2013 reclamantul își precizează cererea formulată solicitând ca probatoriu: martori pe situația de fapt, interogatoriu pârâtei, înscrisurile depuse la dosar și alte înscrisuri care se vor depune pe parcursul procesului.
Pârâta formulează întâmpinare la data de 13.03.2014 solicitând respingerea acțiunii ca nefondată arătând că, nu i-a solicitat reclamantului nicio suma de bani cu titlul de împrumut, iar suma solicitata reprezintă un dar manual, conform art. 1011 pct. 4 C.Civ., autoturismul fiind cumpărat de reclamant cu intenția de a face acest cadou pârâtei în baza relației de concubinaj pe care o aveau.
La data respectiva susține că era angajata Instituției Prefectului Arges, iar reclamantul avea calitatea de prefect și în nenumărate rânduri a încercat ca acesta să accepte relația cu reclamantul prin mai multe cadouri la care se adăuga și autoturismul.
In luna iunie 2012 reclamantul a sunat-o și i-a dat cheile autoturismului.
S-au depus la dosar înscrisuri și martori.
In cauză a fost administrată proba cu acte, interogatoriu și martori.
Prin sentința civilă nr._/21.11.2014, Judecătoria Pitești a respins cererea .
Pentru a dispune în acest sens,prima instanță de judecată a reținut faptul că
reclamantul D. G. a solicitat obligarea pârâtei D. E., la restituirea sumei de_,35 lei reprezentând împrumut acordat la data de 08.06.2012, cu cheltuieli de judecata
Darul manual este o formă specială de donație care are ca obiect bunuri mobile corporale pentru formarea și validitatea căreia, pe lângă acordul de voință al părților în scopul transferării și respectiv al dobândirii unui drept cu titlu gratuit, este necesară tradițiunea, adică predarea efectivă, materială a bunului. În cazul special al darului manual, efectuarea tradițiunii realizează transmiterea proprietății, acordul de voință fiind materializat în tradițiunea însăși. În legatură cu proba darului manual, este de precizat faptul că, în ipoteza în care donatorul sau moștenitorii nu recunosc însăși validitatea darul manual, sarcina probei le incumbă, ei urmând să dovedească faptul că donatarul a furat obiectul sau că acesta a ajuns în posesia frauduloasă ori precară a donatarului.
Bunurile mobile corporale cu o valoare de până la 25.000 lei pot face obiectul unui dar manual, cu excepția cazurilor prevăzute de lege. Conform art. 1011 alin (4) C.civ, darul manual se încheie valabil prin acordul de voință al părților, însoțit de tradițiunea bunului. Plafonul valoric al bunurilor mobile corporale prevăzut de art. 1011 alin (4) va fi actualizat periodic prin hotărâre a Guvernului.
Darul manual face parte din categoria contractelor reale..Acesta constituie o excepție de la regula că donațiile se fac sub sancțiunea nulității, prin act autentic. Darul manual, ca formă de realizare a donației, poate fi afectat de sarcini, pe care donatarul este ținut este ținut să le aducă la îndeplinire, în caz contrar, donatarul având dreptul să ceară, fie executarea lor, fie rezoluțiunea donației.
Cu toate că darul manual se perfectează prin faptul predării și, ca atare, fiind o chestiune de fapt poate fi dovedită prin orice mijloace de probă, pentru donator și succesorii săi, în vederea dovedirii actului juridic al darului manual, se cere existența unui înscris sau început de dovadă scrisă care poate fi completată cu martori sau prezumții, conform regulilor generale în materie de probe. .
Suma pretinsă de reclamant reprezintă un dar manual fiind cumpărat de reclamant pentru pârâta în baza relației de concubinaj pe care o aveau.
Pârâta fiind angajata Instituției Prefectului Arges, iar reclamantul avea calitatea de prefect făcându-i acesteia mai multe cadouri la care se adăuga și autoturismul.
Din declarația martorului instanța reține prin OP. nr 9/08.06.2012 emis de BRD. pentru . SA – dealerul auto pârâta a mers la societatea respectivă, pentru a cumpăra autoturismul, marca Chevrolet, data la care s-au predat cheile autoturismului.
Situația de fapt se probează cu martorul audiat în cauza și cu răspunsurile la interogatoriu în care se arată pârâta că a primit de la reclamant o mașina cu titlul de cadou pentru care s-a întocmit factura cu nr 99/31.05.2012 care a fost semnata de aceasta cadou la care se adăuga și alte daruri simbolice.
Instanța a reținut că nu a fost un împrumut încheiat între părți, iar suma respectiva reprezenta un dar manual care potrivit art. 1011 pct.4 NCC ;pot face obiectul unui dar bunurile mobile corporale cu o valoare de până la 25.000 lei. Reclamantul a făcut acest cadou pârâtei –autoturism în virtutea relației de prietenie care exista la data respectivă între aceștia în calitate de: reclamantul Prefect și pârâta șefa sa de cabinet., acesta a rugat-o sa vină în zona Bascov pentru a-i preda cheile autoturismului spunând că aceasta este dorința sa.
In raport de dispozițiile legale enunțate și în conformitate cu prevederile art.1011 NCC și urm. instanța a respins cererea formulată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul D. G..
În motivarea apelului,apelantul a invocat faptul că a fost privat de dreptul de a-și dovedi pretențiile în condițiile în care i-a fost încuviințată proba cu un singur martor ,deși a solicitat doi martori întrucât aceștia aveau teze probatorii diferite.
Hotărârea primei instanțe este motivată extrem de superficial ,iar prima instanță de judecată a făcut o apreciere eronată a probelor.Martorul V. G. a arătat că intimata s-a prezentat la showroom ,a vizualizat și a ales autoturismul pe care a dorit să-l cumpere,dar instanța a ignorat aceste aspecte și nu a lămurit dacă a fost sau nu prezent împreună cu intimata.Sub acest aspect,cu înscrisurile medicale depuse la dosar a dovedit că nu a putut fi prezent la showroom în ziua respectivă întrucât era internat în spital ,aspecte ignorate de prima instanță de judecată .
Prima instanță de judecată greșește și când apreciază răspunsurile intimatei la interogatoriu întrucât deși aceasta a recunoscut că i-a oferit unele mici cadouri,de valoare mică ,autoturismul sau suma împrumutată nu puteau face obiectul unui dar manual.
Instanța de fond a dat crezare susținerilor intimatei ,chiar dacă nu au fost probate și chiar dacă prin declarația martorului V. G. a dovedit că acesta a fost cel care a înmânat cheile autoturismului către intimată ,care s-a prezentat singură pentru a prelua autoturismul .
În drept,au fost invocate disp. art. 466 și urm. C.pr.civ.
În dovedire,apelantul a propus proba cu martorul T. G..
Intimata D. E. nu a depus întâmpinare.
Instanța de apel a încuviințat la propunerea apelantului proba cu martorul T. G..
Analizând sentința civilă apelată ,prin prisma criticilor formulate de apelant și a dispozițiilor referitoare la calea de atac a apelului ,tribunalul constată că acesta este nefondat,pentru următoarele considerente:
Apelantul-reclamant a făcut referire în motivarea căii de atac a apelului la existența unei imposibilități morale de preconstituire a înscrisului constatator al împrumutului acordat intimatei, invocând relația de prietenie pe care o avea cu aceasta. Instanța de fond a încuviințat pentru ambele părți probele cu înscrisuri, interogatoriu și câte un martor în vederea dovedirii relației de prietenie și a existenței împrumutului (fila 39) .Din cuprinsul mesajelor telefonice depuse la dosar și având în vedere și răspunsurile la interogatoriu date de părți și susținerile apărătorilor acestora din cadrul dezbaterilor asupra apelului ,tribunalul reține faptul că între apelant și intimată o existat o relație intimă.În acest context ,apelantul i-a făcut intimatei cadouri simbolice,așa cum a recunoscut acesta prin răspunsul la întrebarea nr. 2 din interogatoriu(fila 44).Interogată fiind la solicitarea apelantului,intimata a recunoscut în fața primei instanțe de judecată relația bazată pe încredere și respect reciproc pe care o avea cu apelantul (fila 45 ),astfel că din probele administrate se poate reține existența unei imposibilități morale de preconstituire a unui înscris.
În ceea ce privește dovada împrumutului,pornind de la reținerea acestei imposibilități ,în cauză s-a încuviințat apelantului și proba testimonială în cadrul căreia au fost audiați martorii V. G. și T. G. ,acesta din urmă în fața instanței instanței de apel.
La rândul său,intimata s-a apărat față de pretențiile apelantului susținând că a primit cadou de la acesta o mașină ,plata fiind efectuată de aapelant cu ordin de plată.Susținerile sale privind ultima parte a afirmației sunt dovedite de ordinul de plată depus de apelant la fila 8 a dosarului de fond ,care atestă plata sumei de_,25 Ron de către apelant către . SA ,reprezentând plată factură nr.99/08.06.2012.
Apelantul a pretins că această sumă a avut natura unui împrumut acordat intimatei . Martorul T. G. a relatat instanței de apel numai aspecte pe care le-a aflat din discuțiile cu apelantul ,fără a avea cunoaște personal faptele la care s-a referit în declarația sa.Astfel,acesta a declarat că apelantul i-a cerut părerea cu privire la acordarea unui împrumut în sumă de_ lei pe care urma să-l acorde intimatei pentru ca aceasta să-și achiziționeze o mașină ,împrumut care urma să fie restituit în termen de aproximativ o lună .
Declarația acestui martor nu se coroborează cu nicio altă probă . Martorul V. G. ,propus de apelant în fața primei instanțe de judecată ,a declarat că apelantul vine des la societatea al cărei angajat este pentru a repara mașina proprietate personală .Prin această depoziție se confirmă cele susținute de apelantă în sensul că apelantul este prieten cu .. 6 fila 46) .
Depunerea unor dovezi privind internarea apelantului în spital la o anumită dată ,ceea ce l-ar fi împiedicat să fie prezent când intimata a ridicat autoturismul este lipsită de relevanță câtă vreme în cauză factura datând 31.05.2012 menționează că expedierea s-a făcut la această dată ,iar nu la data de 08.06.2012,dată care apare în înscrisurile medicale invocate de apelant. În plus,în cauză nu s-a făcut dovada că ridicarea autoturismului a avut loc la data de 08.06.2012.Pe de altă parte ,chiar dacă ar fi fost reținută această dată ca dată a preluării autoturismului de către intimată,astfel cum rezultă din ordinul de plată, operațiunea de plată a fost efectuată la data de 08.06.2012,dată la care a și fost internat apelantul, nefiind combătut nici cu această probă ,nici cu depoziția martorului V. G.,răspunsul intimatei de la întrebarea nr. 11 conform căruia apelantul ar fi însoțit-o când a preluat autoturismul.În consecință,instanța este în imposibilitate de a reține lipsa de sinceritate a intimatei .
Potrivit art. 249 C.pr.civ., cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege.Astfel,apelantul trebuia să facă dovada faptului că a oferit intimatei suma da bani înscrisă în ordinul de plată invocat cu titlu de împrumut și că aceasta a acceptat această sumă tot cu titlu de împrumut .Sub acest aspect,din probele administrate în cauză nu a rezultat că această susținere a apelantului ar fi fondată ,mărturia indirectă a martorului T. G. nefiind completată de nicio altă probă .Cuantumul ridicat al sumei plătite pentru achiziționarea autoturismului raportat la caracterul minor al cadourilor oferite de apelant intimatei în decursul relației dintre aceștia nu poate naște prezumția oferirii acestei sume cu titlu de împrumut,instanța neputând conchide în acest sens făcând aprecieri legate de generozitatea apelantului.Cum împrumutul trebuie dovedit numai prin probe care să nască certitudinea existenței acestuia,iar în cazul de față nu s-a făcut această dovadă,acțiunea apelantului apare ca fiind neîntemeiată.
Pentru toate aceste considerente,în temeiul art. 480 C.pr.civ. ,tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat apelantul - reclamant D. G., domiciliat în mun. P., ., ., . împotriva Sentinței civile nr._/21.11.2014, pronunțată de Judecătoria Pitești, în dosarul nr._ , intimată fiind pârâta D. E., domiciliata în mun. P., Calea Bascovului, nr. 41, ., ..
Definitivă .
Pronunțată în ședința publică de la 17 Septembrie 2015
Președinte, A. A. | Judecător, S. I. Ț. | |
Grefier, I. B. |
Red./Tehn .S.I.Ț
05.10.2015/4 ex.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 2794/2015. Tribunalul ARGEŞ | Evacuare. Decizia nr. 2619/2015. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
