Pretenţii. Decizia nr. 2909/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2909/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 13-10-2015 în dosarul nr. 2909/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIE Nr. 2909/2015
Ședința publică de la 13 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. A.
Judecător M. V.
Grefier C. M. C.
S-a luat în examinare pentru soluționare apelul declarat de către pârâta S.C. V. R. S.A. PRIN REPREZENTANT LEGAL împotriva sentinței civile nr. 427/05.05.2015 pronunțată de către Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul_, intimați fiind reclamanții D. A. și D. S.-G., având ca obiect constatare nulitate act juridic .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat C. B. pentru intimații-reclamanți D. A. și D. S.-G., lipsind apelanta- pârâtă S.C. V. R. S.A. PRIN REPREZENTANT LEGAL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței de judecată că la dosarul cauzei a fost depusă o cerere de lăsare a cauzei la sfârșitul ședinței de judecată, din partea apărătorului intimaților-reclamanți, prin fax, la data de 12.10.2015.
Apărătorul intimaților-reclamanți depune împuternicire avocațială și chitanță onorariu de avocat.
Instanța, în baza art. 131 NCPC coroborat cu art. 248 NCPC și art. 226 și urm. din Legea 71/2011, republicată, pune în discuție excepția necompetenței materiale a Tribunalului Argeș și declinarea cauzei la Tribunalul Specializat Argeș.
Apărătorul intimaților-reclamanți solicită admiterea excepției invocate.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Curtea de Argeș la data de 27.11.2014, sub nr. dosar_, reclamanții D. A. și D. Silivia-G. au solicitat în contradictoriu cu pârâta . ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a clauzelor privind comisionul de risc prevăzute la pct. 5 lit. a din “Condiții speciale” și la secțiunea 3 pct 3.5 din “Condiții generale” cuprinse în convenția de credit nr._/06.03.2008; să fie obligată pârâta să modifice convenția de credit nr._/06.03.2008 în sensul înlăturării clauzelor abuzive prevăzute la pct. 5 lit. a din “Condiții speciale” și la secțiunea 3 pct 3.5 din “Condiții generale”; să restituie reclamanților suma de 1221 CHF echivalent în lei calculat la cursul BNR din ziua plății efective, sumă ce reprezintă comisionul de risc încasat în baza convenției de credit nr._/06.03.2008; să plătească reclamanților dobânda legală aferentă comisionului de risc perceput în baza clauzelor abuzive și să plătească reclamanților cheltuieli de judecată reprezentând onorariul apărătorului ales, onorariul expertului desemnat în cauză și contravaloarea extrasului de cont solicitat de reclamanți de la pârâtă pentru a fi pus la dispoziția expertului.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat, în esență, că în data de 06.03.2008 au încheiat cu pârâta convenția de credit nr._ prin care au luat un împrumut de 7500 CHF. Anexat convenției s-a încheiat un plan de rambursare prin care, începând cu data de 20.03.2008 li se percepea reclamanților o sumă de bani cu titlu de comision de risc. Reclamanții arată că nu au fost negociate clauzele privind comisionul de risc prevăzute la pct. 5 lit. a din “Condiții speciale” și la secțiunea 3 pct 3.5 din “Condiții generale” cuprinse în convenția de credit nr._/06.03.2008, contractul fiind preformulat, motiv pentru care, conform art. 4 alin 3 din Legea 193/2000 devine aplicabilă prezumția relativă a caracterului abuziv al acestor clauze. Dovada negocierii este in sarcina pârâtei în calitate de comerciant, potrivit art. 4 alin 3 din Legea 193/2000. Reclamanții învederează instanței că deși au invitat pârâta la conciliere în vederea soluționării litigiului pe cale amiabilă, conform art.720 și urm. C.pr.civ. aceasta nu a dat curs invitației formulate. Totodată, consideră reclamantii, dreptul de a solicita restituirea sumelor de bani plătite cu titlu de comision de risc printr-o clauză declarată nulă este imprescriptibil. În acest sens s-a pronunțat ÎCCJ prin deciziile nr. 760/27.02.2014 și 992/13.03.2014.
Prin sentința civilă nr. 427/2015, Judecătoria Curtea de Argeș a admis acțiunea, cu motivarea că între S.C. V. R. S.A., în calitate de bancă, și reclamanții D. A. și D. Silivia-G., în calitate de împrumutați, s-a încheiat convenția de credit numărul_/06.03.2008 (f. 7-17) cu anexe: „Condiții speciale ale convenției” și „Condiții generale ale convenției”.
Potrivit art. 5 litera a) din „Condiții speciale” ale convenției menționate mai sus, banca a perceput un comision de risc de 0,22%, la soldul creditului, platibil lunar in zile de scadenta pe toata perioada de derulare a conventiei. Conform art. 3.5 de la secțiunea 3 din Condiții generale ale convenției”, pentru punerea la dispoziție a creditului, împrumutatul datorează Băncii un comision de risc, aplicat la soldul creditului, care se plătește lunar, pe toată perioada creditului; modul de calcul și scadența/scadențele plății acestuia se stabilesc în Condițiile speciale
Aceste contracte reprezintă contracte de credit bancar, ale căror clauze intră sub incidența Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, banca având calitatea de comerciant, iar împrumutații calitatea de consumatori.
Instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, orice contract încheiat între comercianți și consumatori, pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii, va cuprinde clauzele contractuale, clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate. În alineatul 2 din același articol, se arată ,,În caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului”. Conform alineatului 3 din același articol ,,Se interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii”. Potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000: ,,O clauză contractuală care nu a făcut negociată direct cu consumatorul, va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților”. Art. 4 alin. 2 din aceeași lege prevede că o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.
Instanța a reținut că prin disp.art.7 alin.1 al Directivei nr.93/13/CEE s-a stabilit obligația statelor membre ca în legislația de transpunere să ia măsuri eficiente de prevenire a utilizării clauzelor abuzive în relațiile dintre comercianți și consumatori. Potrivit disp. art.6 din Legea 193/2000, clauzele abuzive cuprinse în contract și constatate fie personal, fie prin intermediul organelor abilitate prin lege nu vor produce efecte asupra consumatorului, iar contractul se va derula în continuare, cu acordul consumatorului, numai dacă după eliminarea acestora mai poate continua. Instanța a apreciat că dispozițiile art.4 din legea nr. 193/ 2000 precum și disp. art. 1 lit. a din anexa acestui act normativ sunt imperative și ocrotesc un interes general anume acela de a se proteja consumatorii împotriva clauzelor abuzive menționate în contractele comerciale și, prin urmare, încălcarea acestor norme este sancționată cu nulitatea absoluta.
Pe cale de consecință, aplicând dispozițiile de mai sus în prezenta cauză, instanța a constatat că sunt lovite de nulitate absolută clauzele abuzive menționatela pct. 5 lit. a din “Condiții speciale” și la secțiunea 3 pct 3.5 din “Condiții generale” cuprinse în convenția de credit nr._/06.03.2008 și, drept consecință, se impune lipsirea actului juridic civil de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă conform adagiului ,,quod nullum est, nullum producit effectum”. Instanța a apreciat că anularea unei clauze dintr-un contract de credit nu constituie o excepție de la principiul restitutio in integrum, întrucât nu există o imposibilitate obiectivă de restabilire a situației anterioare ca în cazul contractelor de locațiune,contrar susținerilor pârâtei. În temeiului principiului retroactivității potrivit căruia efectele nulității se produc din momentul încheierii actului juridic civil precum și al principiului repunerii părților în situația anterioară (restitutio in integrum), conform căruia tot ce s-a executat în temeiul unui act juridic anulat trebuie restituit, instanța a obligat pârâta . să achite reclamanților cuantumul total al comisionului de risc plătit de la data încheierii contractului de împrumut, astfel cum a fost stabilit prin raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză, precum și suma de 674,56 lei reprezentând dobânda legală aferentă comisionului de risc perceput în baza clauzelor abuzive, așa cum a fost stabilit prin raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
La termenul de judecată de astăzi, instanța a pus în discuție excepția necompetenței materiale a tribunalului, excepție față de care, în conformitate cu prevederile art. 248 NCPC, se rețin următoarele:
Reclamanții au înțeles să învestească instanța de judecată cu o acțiune în constatarea nulității absolute a unor clauze contractuale rezultate dintr-un contract de credit încheiat cu pârâta, societate bancară.
D. coroborarea dispozițiilor art. 36 alin. 3 și 37 alin. 3 și 4 din legea 304/2004 R reiese că, odată cu înființarea Tribunalului Specializat Argeș, acesta a preluat cauzele de natură comercială, respectiv litigiile dintre sau cu profesioniști.
Domeniul de activitate specific tribunalelor specializate rezidă și din noua reglementare dată de legea 71/2011 R, care, la pct. 226 prevede că, prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea colegiului de conducere al instanței, în raport cu numărul cauzelor, se pot înființa, în cadrul secțiilor civile, complete specializate pentru soluționarea anumitor categorii de litigii, în considerarea obiectului sau naturii acestora, precum: a) cererile în materie de insolvență, concordat preventiv și mandat ad hoc; b) cererile în materia societăților comerciale și a altor societăți, cu sau fără personalitate juridică, precum și în materia registrului comerțului; c) cererile care privesc restrângerea, împiedicarea ori denaturarea concurenței; d) cererile privind titlurile de valoare și alte instrumente financiare.
Așadar, rațiunea legiuitorului a fost aceea de a asigura o continuitate cu privire la tipurile de cauze care intră în competența de soluționarea a acestor instanțe, iar nu de a le degreva, altfel fiind de neînțeles menținerea lor ca instanțe de sine stătătoare, cât și a schemelor de personal ce le-au fost alocate.
D. urmare, având în vedere obiectul prezentei cauze, de natură comercială, dat fiind că vizează un profesionist - societatea comercială, ce intră în sfera de soluționare a tribunalului specializat și, întrucât, la nivelul județului Argeș, prin HCSM nr. 654/2011, a fost reorganizat Tribunalul Comercial Argeș ca și Tribunalul Specializat Argeș, destinat să judece în materiile la care s-a făcut referire mai sus, precum și în orice alte litigii calificate ca fiind de natură comercială, se va declina competența de soluționare a apelului în favoarea acestei din urmă instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Declină competența de soluționare a apelului privind pe D. A., D. S. – G. și . în favoarea Tribunalului Specializat Argeș.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Octombrie 2015.
Președinte, E. A. | Judecător, M. V. | |
Grefier, C. M. C. |
EA. 14 Octombrie 2015/2 ex
| ← Ordonanţă preşedinţială. Hotărâre din 14-10-2015,... | Fond funciar. Decizia nr. 697/2015. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
