Rectificare carte funciară. Decizia nr. 716/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 716/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 13-10-2015 în dosarul nr. 716/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIE Nr. 716/2015
Ședința publică de la 13 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. A.
Judecător A. D.
Judecător E. M. C.
Grefier I. B.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamanta S. C. N. împotriva sentinței civile nr.177/24.02.2015 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș, intimați fiind pârâții N. S., P. N.-G., N. S. N., având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-reclamantă S. C. N., personal, lipsă fiind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Luând cuvântul, recurenta-reclamantă susține solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și acordarea cheltuielilor de judecată.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ reclamanta S. N. l-a chemat în judecată pe pârâtul N. S., solicitând următoarele: grănițuirea proprietăților învecinate ale părților în funcție de titlurile lor de proprietate; obligarea pârâtului, raportat la linia de hotar ce se va stabili, să-i lase reclamantei în proprietate și posesie suprafața de cca. 20 m.p. teren ce face parte dintr-un trup mai mare de 410 m.p. situat în Curtea de Argeș, .. 110 în pct. ,,Acasă”, cu vecinii: E- pârâtul, V- C. Z., S- . – pârâtul; obligarea pârâtului, dacă acesta are carte funciară deschisă cu privire la terenul proprietatea sa, să-și rectifice înscrierea, conform noii suprafețe de teren care îi va mai rămâne în proprietate; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat că reclamanta este proprietatea unui teren de 410 mp. situat la adresa menționată mai sus, teren dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3965/24 iulie 1996 de către BNP G. A., teren dobândit de la autorul său S. C.. Pe acest teren s-au aflat și construcțiile casă de locuit din cărămidă, grajdul din lemn și o bucătărie din calupi, iar actul autentic a fost însoțit de o schiță. Terenul avea o lățime de 12 m liniari în vecinătatea cu . înspre vecinătatea cu N. S. și cu C. Z. avea lățimea descrescătoare de la 12 m până la 8,6 m. Pe latura de nord, vecină cu N. S., terenul reclamantei se lățea pe o porțiune cu 2 m. Pe latura de est, în imediata apropiere a hotarului despărțitor al terenului lui N. S., reclamanta avea o bucătărie situată la o distanță de cca. 60 cm de acest hotar. Terenul reclamantei a fost dobândit inițial de autorul său de la numitul D. G. prin act de vânzare-cumpărare din 14 august 1939 și un alt act de vânzare-cumpărare din 15 iunie 1943. De asemenea, la 12 iulie 1967, același D. G. i-a înstrăinat autorului reclamantei în aceeași zonă încă 2 m la fațadă și 1 m în fundul grădinii în linie dreaptă, astfel că fațada terenului autorului reclamantei avea lungimea de 12 m. liniari și era situată în vecinătatea străzii Râmnicu V.. La 7 mai 1982, printr-o convenție sub semnătură privată, N. M. – mama pârâtului îi vinde tatălui reclamantei încă 2 m. de teren pentru îndreptarea gardului, în schimbul prețului de 2000 lei. În urmă cu trei - patru ani de zile pârâtul, profitând de faptul că reclamanta era plecată în Italia, a refăcut gardul despărțitor al hotarului dintre proprietățile părților, dar l-a edificat mai în interiorul proprietății reclamantei, ocupându-i astfel cca. 20 m.p., micșorând distanța dintre linia de hotar inițială și acea bucătărie pe o anumită porțiune. Pârâtul a tăiat chiar și o bucată de gard metalic pe care îl avea reclamanta, însă în urma sesizărilor la poliție și la procuror, acesta a refăcut gardul, fiind totodată și amendat.
Pârâtul N. S. a formulat cerere reconvențională.
Prin sentința civilă nr. 177/2015, Judecătoria Curtea de Argeș a admis în parte acțiunea și cererea reconvențională, cu motivarea că, în baza art.137 C.pr.civ. de la 1865, analizând excepția inadmisibilității capetelor 1 și 3 din cererea reclamantei și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului N. S., le-a respins ca rămase fără obiect.
Reclamanta S. N. și pârâții N. S., P. N.-G. și N. N., ultimii doi în calitate de moștenitori ai defunctei N. P., dețin în proprietate terenuri învecinate în Curtea de Argeș, .. 108 A și 110 - pct.,,Acasă”. Reclamanta a dobândit terenul de 410 m.p. împreună cu o casă de locuit din cărămidă, un grajd din lemn și o bucătărie din calupi de la tatăl său S. C. prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3965/24 iulie 1996 de către BNP G. A.. Pârâții dețin în proprietate terenul în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1339/21 martie 1995 de către BNP D. I., teren dobândit în suprafață de 5876 m.p. de N. S. de la mama sa.
În ceea ce privește terenul dobândit de către reclamantă, a existat și o schiță cu privire la amplasament, schiță întocmită de reprezentanții Primăriei Curtea de Argeș ( filele 7-10 ). În ceea ce privește terenul pârâților, aceștia nu au depus la dosar vreo schiță cu privire la amplasament întocmită odată cu actul de vânzare-cumpărare. Niciun teren dintre cele două nu este înscris în cartea funciară.
Cele două terenuri au fost identificate în schiță și vecinătăți de către expertul D. I. în lucrarea întocmită în cauză (filele 167-169). Expertul a constatat că, din măsurători, rezultă că reclamanta deține suprafața de 385 mp. (față de 410 m.p. din contract), iar pârâții dețin suprafața măsurată de 5562 mp. (față de suprafața de 5876 mp. din contract). Expertul a mai concluzionat că suprafața de teren reconstituită lui N. M. – vânzătoarea către pârât - conform legilor fondului funciar și așa cum rezultă din procesul-verbal de punere în posesie din 14 martie 2002 și din titlul de proprietate din 8 mai 2002, este de 5279 m.p., astfel că terenul reconstituit este mai mic decât terenul măsurat de expert și mult mai mic decât terenul menționat în contactul de vânzare-cumpărare încheiat la 21 martie 1995.
Deci, reclamanta posedă mai puțin decât are în actul autentic, iar pârâții posedă mai mult decât li s-a reconstituit în baza legilor fondului funciar.
Martorii audiați în cauză au declarat că părțile au posedat terenurile lor așa cum au fost acestea de mult timp, de peste 30 de ani, existând gard despărțitor al proprietăților lor. În urmă cu 3-4 ani, când reclamanta era plecată în străinătate, nelocuind nimeni la gospodăria sa din Curtea de Argeș, pârâtul, profitând de ocazie, a construit un nou gard despărțitor și a ocupat din terenul lui S. N., deoarece, prin construirea acelui gard, terenurile nu mai erau delimitate ca până atunci, ci N. S. intrase în proprietatea reclamantei, micșorând distanța de la hotar la acea bucătărie aflată inițial și permanent până atunci la cca. 60 cm. distanță față de gardul vechi.
Potrivit art. 563 C.civ., aplicabil în speță cu privire la revendicare și grănițuire, proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept. El are, de asemenea, dreptul la despăgubiri, dacă este cazul. Dreptul la acțiunea în revendicare este imprescriptibil, cu excepția cazurilor în care prin lege se dispune altfel. Dreptul de proprietate dobândit cu bună-credință, în condițiile legii, este pe deplin recunoscut. Hotărârea judecătorească prin care s-a admis acțiunea în revendicare este opozabilă și poate fi executată și împotriva terțului dobânditor, în condițiile Codului de procedură civilă. Art. 566 alin. 1 C.civ. prevede că pârâtul va fi obligat la restituirea bunului sau la despăgubiri dacă bunul a pierit din culpa sa ori a fost înstrăinat. În aceleași condiții, pârâtul va fi obligat la restituirea productelor sau a contravalorii acestora. În toate cazurile, despăgubirile vor fi evaluate în raport cu momentul restituirii. Posesorul de rea-credință sau detentorul precar va fi obligat, la cerere, și la restituirea fructelor produse de bun până la înapoierea acestuia către proprietar. Proprietarul poate fi obligat, la cerere, să restituie posesorului cheltuielile necesare pe care acesta le-a făcut. Cheltuielile utile se restituie, la cerere, în limita sporului de valoare, dacă prin lege nu se prevede altfel. De asemenea, proprietarul va putea fi obligat, la cerere, la restituirea cheltuielilor necesare pentru producerea și culegerea fructelor sau a productelor. Pârâtul are un drept de retenție asupra produselor până la restituirea cheltuielilor făcute pentru producerea și culegerea acestora, cu excepția cazului în care proprietarul furnizează pârâtului o garanție îndestulătoare. Dreptul de retenție nu poate fi exercitat în niciun caz asupra bunului frugifer sau când . a bunului s-a făcut prin violență ori fraudă sau când produsele sunt bunuri perisabile ori sunt supuse, ca urmare a trecerii unei perioade scurte de timp, unei scăderi semnificative a valorii lor. Proprietarul nu este dator să acopere cheltuielile voluptuare. Posesorul are dreptul de a-și însuși lucrările efectuate cu aceste cheltuieli numai dacă prin aceasta bunul nu se deteriorează. Dispozițiile alin. (3), (4) și (8) se aplică numai în acele situații în care cheltuielile nu se concretizează într-o lucrare nouă, caz în care sunt incidente dispozițiile corespunzătoare din materia accesiunii imobiliare artificiale.
Art. 560 C.civ. prevede că proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare, suportând, în mod egal, cheltuielile ocazionate de aceasta. Potrivit art. 561 C.civ., orice proprietar poate să își îngrădească proprietatea, suportând, în condițiile legii, cheltuielile ocazionate.
Astfel, raportat la depozițiile martorilor și la actele de proprietate ale părților, precum și la concluziile expertului, în baza dispozițiilor legale menționate mai sus, s-a apreciat că pârâții ocupă din proprietatea reclamantei suprafața de 4,19 mp., așa cum a identificat expertul în planșa nr. 2 la raportul de expertiză tehnică, suprafață dată de punctele A-1-13-12-11-10-9-8-A (f. 170).
Pe cale de consecință, s-a stabilit și linia de hotar a proprietăților părților, pe aliniamentul A-B trasat în aceeași schiță la raportul de expertiză tehnică.
Cererea reclamantei privind rectificarea cărții funciare a pârâților a fost respinsă ca inadmisibilă, în raport de dispozițiile art. 33 și urm. din Legea nr. 7/1996. În primul rând, nu s-a dovedit că pârâții au deschisă carte funciară cu privire la imobilele din Curtea de Argeș, .. 108A, județul Argeș, iar în al doilea rând această rectificare a înscrierii se poate face numai în baza acordului părților ori în baza unei hotărâri judecătorești definitive care să fi stabilit situația juridică a imobilelor cu privire la care se cere rectificarea.
Ținând seama de soluția dată cu privire la cererea reclamantei, s-au respins ca nefondate cererile pârâtului N. S., cu privire la revendicarea suprafeței de 101 mp. teren și la mutarea gardului și demolarea construcțiilor de către reclamantă. Pârâții nu au dovedit că reclamanta le ocupă fără drept din terenul lor, deci ei nu au cum să ceară mutarea gardului și demolarea construcțiilor edificate de S. N.. Susținerea pârâtului N. S. că acea declarație din 19 iulie 1967 semnată de numitul D. G. nu reprezintă un act de vânzare-cumpărare a terenului către S. C. – tatăl reclamantei nu poate fi luată în considerare. Acea declarație atestă doar faptul că, în anul 1951, luna august, D. G. i-a dat lui S. C. încă 2 metri liniari de teren la fațadă și 1 metru liniar în fundul grădinii în linie dreaptă, astfel încât fațada terenului lui S. C. a măsurat 12 metri liniari (latura vecină cu . respectivă i-a fost dată lui S. C. înainte ca D. G. să-i vândă teren familiei pârâtului în anul 1958, iar acea declarație nu stabilește o întindere exactă a terenului vândut.
În legătură cu cealaltă declarație din 7 mai 1982, semnată de S. C. – tatăl reclamantei și N. M. – mama pârâtului N. S., actul respectiv nu stabilește vreo întindere de teren vândută lui S. C., ci doar specifică faptul că s-au dat 2 metri de pământ tatălui reclamantei pentru îndreptarea gardului. Ceea ce este esențial în această speță este că terenurile părților au fost posedate, în aceeași întindere și delimitare prin gard, de mai bine de 50 de ani (după cum au declarat cei doi martori audiați de instanță), iar în urmă cu 4-5 ani pârâtul N. S. a mutat gardul înspre proprietatea reclamantei și i-a ocupat abuziv 4,19 mp. Pârâtul N. S. nu poate susține că a beneficiat exact de suprafața de teren pe care o deține în prezent, câtă vreme familiei lui i s-a reconstituit dreptul de proprietate doar asupra suprafeței de 5278 mp, în baza legilor fondului funciar, în acel punct (f. 37), iar prin actul de vânzare-cumpărare încheiat anterior el primise de la părinți o suprafață mult mai mare, de 5.876 mp. (f.33).
În raport de toate cele ce precedă, instanța a admis în parte cererea reclamantei și în parte cererea reconvențională, aceasta din urmă doar în ceea ce privește grănițuirea, grănițuire care a fost solicitată însă și de reclamantă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta pe care a criticat-o pe considerentul că, în mod greșit, a fost respinsă cererea cu privire la rectificarea cărții funciare a pârâților, în contextul în care aceștia au deschisă carte funciară, iar din probatoriul administrat rezultă că terenurile părților se suprapun pe o porțiune.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și în raport de prevederile art. 304 ind. 1 C., tribunalul reține următoarele:
Prima instanță a fost învestită cu o acțiune cu mai multe capete de cerere, respectiv: grănițuirea proprietăților învecinate ale părților în funcție de titlurile de proprietate; obligarea pârâtului, raportat la linia de hotar ce se va stabili, să lase reclamantei în proprietate și posesie suprafața de cca. 20 m.p. teren ce face parte dintr-un trup mai mare de 410 m.p. situat în Curtea de Argeș, .. 110 în pct. ,,Acasă”, cu vecinii: E- pârâtul, V- C. Z., S- . – pârâtul; obligarea pârâtului, dacă acesta are carte funciară deschisă cu privire la terenul proprietatea sa, să-și rectifice înscrierea, conform noii suprafețe de teren care îi va mai rămâne în proprietate.
În urma probatoriului complex administrat, judecătorul fondului a apreciat acțiunea întemeiată în parte, în speță, numai în ceea ce privește primele două capete de cerere, pentru care, de altfel, hotărârea nici nu a fost atacată, astfel că sub acest aspect a intrat în puterea lucrului judecat.
În ceea ce privește cererea de rectificare a cărții funciare, prima instanță a apreciat că aceasta nu poate fi primită, din două considerente: unul, pentru că nu există carte funciară deschisă pentru terenul în litigiu și, al doilea, pentru că nu există o hotărâre judecătorească sau o înțelegere a părților.
În legătură cu primul aspect, tribunalul constată că, potrivit planului de amplasament și delimitare a imobilului de la fila 39, pentru terenul în litigiu, există deschisă cartea funciară cu nr._.
Cât privește celălalt aspect avut în vedere de judecătorul fondului, reține că potrivit art. 33 alin. 1 din legea 7/1996 R, înscrierile și radierile efectuate în cărțile funciare nu pot fi rectificate decât pe baza hotărârii instanței judecătorești definitive și irevocabile sau pe cale amiabilă, în baza unei declarații date în formă autentică, de titularul tabular, respectiv de titular, în baza unei documentații cadastrale.
Potrivit doctrinei și practicii judiciare, cererea în rectificarea cărții funciare este admisibilă dacă prin ea se solicită îndreptarea sau suprimarea unei înscrieri necorespunzătoare realității făcută în cartea funciară, pentru a pune de acord starea tabulară cu situația juridică a unui imobil, ea având, de regulă, un caracter subsecvent fiind grefată pe o acțiune de fond, fiind necesar, astfel, ca, printr-o hotărâre anterioară sau în cadrul procesului în curs, să se fi constatat că înscrierea în cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală a imobilului.
Or, în cauză, prin efectul admiterii acțiunii în revendicare, aspect față de care, hotărârea primei instanțe a rămas irevocabilă, situația juridică a imobilului este diferită față de cea adusă la cunoștința terților prin sistemul de publicitate imobiliară, deoarece persoana înscrisă ca titular al dreptului de proprietate pentru cei 4, 19 mp, nu mai are această calitate.
Așadar, față de cele expuse, tribunalul reține că sunt incidente prevederile art. 33 din legea 7/1996 R, astfel că și cererea în rectificarea cărții funciare trebuia admisă.
D. urmare, în temeiul art. 312 C., recursul va fi admis, iar sentința schimbată în parte, în sensul rectificării cărții funciare în conformitate cu linia de hotar stabilită de expert D. I., conform planșei nr.2 a raportului de expertiză (fila 170 dosar fond) ce face parte integrantă din prezenta.
Va menține în rest sentința.
În baza art. 274 C., fiind în culpă procesuală, intimații vor fi obligați să plătească recurentei suma de 524 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial și contravaloare dactilografiere recurs (f. 4 verso).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de către S. C. N. împotriva sentinței civile nr. 177/2015 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în prezenta cauză, intimați fiind N. S., P. N. – G. și N. N..
Modifică în parte sentința, în sensul că admite și cererea de rectificare a cărții funciare.
Dispune rectificarea cărții funciare nr._ a localității Curtea de Argeș emisă pe numele pârâților în conformitate cu linia de hotar stabilită de expert D. I., conform planșei nr.2 a raportului de expertiză (fila 170 dosar fond) ce face parte integrantă din prezenta.
Menține în rest sentința.
Obligă intimații să plătească recurentei suma de 524 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Octombrie 2015.
Președinte, E. A. | Judecător, A. D. | Judecător, E. M. C. |
Grefier, I. B. |
EA. 21 Octombrie 2015
Jud. fond: M. – M. B.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 2903/2015. Tribunalul ARGEŞ | Fond funciar. Decizia nr. 2932/2015. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
