Pretenţii. Decizia nr. 301/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 301/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 03-02-2015 în dosarul nr. 301/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 301
Ședința publică de la 03 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. D.
Judecător E. M. C.
Grefier C. M. C.
S-a luat în examinare, spre soluționare, apelul formulat de reclamanta . SRL, împotriva sentinței civile nr.9424/2013 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimați fiind chemata în garanție . pârâta . ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Dezbaterile și cuvântul pe cererea de apel au avut loc la data de 27.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, parte integrantă din prezenta decizie când instanța având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da părților posibilitatea să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 28.01.2015 când a pronunțat următoarea soluție:
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față ,deliberând constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Comercial Argeș sub nr._ reclamanta . SRL a chemat în judecată pe pârâta ., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța aceasta să fie obligată la plat sumei de_,9 lei reprezentând prejudiciu produs în executarea contratului de transport, la plata penalităților de 5 % pe an de la data scadenței facturilor, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că în baza comenzii de transport nr. 1706L/10.11.2010 pârâta s-a angajat să efectueze un transport de marfă internațional pe ruta Valladolid-Mioveni, beneficiar al transportului fiind ., însă la recepționarea mărfii de către aceasta din urmă, s-a constat conform avizului de litigiu nr. 293/2010 însușit de către pârâtă, că toate cele 126 de motoare transportate erau deteriorate, fiind refuzate la producție. Prejudiciul produs ca urmare a unui accident a fost evaluat la suma de_ euro, însă, datorită eforturilor sale, arată reclamanta, acest prejudiciu a fost redus la_,24 euro și a fost achitat către beneficiara transportului, respectiv ., prin mai multe ordine de compensare. Întrucât pârâta a efectuat transportul, reclamanta arată că aceasta este răspunzătoare de producerea prejudiciului conf. Convenției CMR.
În drept au fost invocate disp. art. 969-985 C.civ., art. 1270-1282 NCC și Convenția CMR de la Geneva.
În dovedire s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri (f.6-62) și interogatoriul pârâtei.
Prin sentința nr. 920/2012 Tribunalul Comercial Argeș a admis excepția necompetenței materiale și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Judecătorie Râmnicu V..
În data de 11.09.2012 pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune în baza art. 32 alin. 1 din CMR și a solicitat respingerea cererii, arătând că în calitate de transportator este titularul unei polițe de asigurare, iar potrivit Convenției CMR penalitățile nu pot fi acordate de la data scadenței facturilor.
La aceeași dată pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a . ca, în caz de admitere a cererii principale, chematul în garanței, în calitate de asigurător, în temeiul contractului de asigurare CMR . nr._ să fie obligat la plata prejudiciului.
La termenul din data de 12.10.2012 pârâtul a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de_,17 lei ce reprezintă contravaloarea facturii ./2010 emisă ca urmare a efectuării transportului pe relația Valladolid-Mioveni în baza comenzii de transport nr. 1706L/10.11.2010.
În drept au fost invocate disp. art. 119 C. și art. 1527 C.Civ.
Prin sentința nr. 4246/2012 Judecătoria Râmnicu V. a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat cauza spre soluționare Judecătoriei Pitești.
La termenul din data de 14.10.2013 reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare (f.12-14) prin care a solicitat respingerea excepției prescripției dreptului material la acțiune.
În data de 11.10.2013 reclamanta a formulat concluzii scrise prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune în privința cererii reconvenționale.
în data de 13.11.2013 persoana chemată în garanție a depus note scrise prin care a invocat excepția prematurității cererii de chemare în garanție ca urmare a neparcurgerii procedurii prealabile obligatorii .
Prin sentința civilă nr. 9424/25.11.2013 pronunțată de Judecătoria Pitești s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și s-a respins cererea ca fiind prescrisă privind pe reclamanta . SRL ; s-a admis excepția dreptului la acțiune și s-a respins cererea reconvențională ca prescrisă ; s-a respins excepția prematurității invocată de către persoana chemată în garanție, s-a respins cererea de chemare în garanție .
Pentru a hotărî astfel, instanța s-a pronunțat cu prioritate asupra excepțiilor invocate de parte și a reținut următoarele:
Asupra prescripției dreptului material la acțiune în privința cererii principale, se reține că raporturile contractuale dintre părți sunt supuse dispozițiilor Decretului Nr. 451 din 20 noiembrie 1972 privind aderarea Republicii Socialiste România la Convenția referitoare la contractul de transport internațional de mărfuri pe șosele (CMR), întrucât au avut ca obiect transportul internațional de mărfuri conform comenzii de transport nr. 1706L/10.11.2010, iar potrivit art. 1 din decretul arătat „Prezenta convenție se aplică oricărui contract de transport de mărfuri pe șosele, cu titlu oneros, cu vehicule, cînd locul primirii mărfii și locul prevăzut pentru eliberare, așa cum sînt indicate în contract, sînt situate în două țări diferite, dintre care cel puțin una este țară contractantă, independent de domiciliul și de naționalitatea participanților la contract”.
Potrivit art. 32 alin.1 lit. a din Decretului Nr. 451 din 20 noiembrie 1972: “Acțiunile derivând din transporturile supuse prezentei convenții se prescriu în termen de un an…în caz de pierdere parțială, de avarie sau de întârziere, din ziua în care marfa a fost eliberată”.
Conform avizului de litigiu de la fila 22 din dosarul nr._ atașat, marfa transportată și avariată a fost predată la data de 22.11.2010 beneficiarului transportului ., astfel că, termenul de un an prevăzut de art. 32 alin.1 lit. a din Decretului Nr. 451 din 20 noiembrie 1972, era depășit la data introducerii cererii la Tribunalul Comercial Argeș în data de 11.04.2012.
A mai reținut instanța că în cauză nu poate fi reținut ca fiind aplicabil în cauză art. 39 pct. 4 din Decretului Nr. 451 din 20 noiembrie 1972, întrucât acest text de lege, ca întreg capitolul 6 din convenție, vizează situația în care transportul s-a efectuat succesiv de către mai mulți transportatori și, în virtutea art. 34 fiecare dintre transportatori răspunde pentru întreg transportul, în situația în care unul dintre acești transportatori a achitat prejudiciul cauzat, în baza art. 37 din Convenție, acesta are dreptul de regres pentru suma plătită, împreună cu dobînzile și cheltuielile suportate, contra transportatorilor care au participat la executarea contractului de transport, termenul de prescripție începând să curgă pentru acest caz potrivit art. 39 pct. 4 din convenție.
În cauză singurul transportator a fost pârâta ., astfel că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 39 pct. 4 din capitolul 6 al Convenției CMR, ci dispozițiile generale ale art. 32 din Convenția CMR.
În consecință, a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și a respinge cererea formulată de către reclamanta . SRL.
Asupra excepției dreptului material la acțiune în ceea ce privește cererea reconvențională formulată de către pârâta ., instanța reține că și aceasta este întemeiată, fiind aplicabile dispozițiile art. 32 din Convenția CMR arătate mai sus, potrivit cărora acțiunile derivând dintr-un contract de transport sunt supuse unui termen de prescripție de un an, care începe să curgă, în caz de pierdere parțială, de avarie sau de întârziere, din ziua în care marfa a fost eliberată. Astfel, având în vedere că marfa transportată și avariată a fost predată la data de 22.11.2010, până la data formulării cererii reconvenționale în data de 12.10.2012, termenul de prescripție prevăzut de art. 32 din Convenția CMR s-a împlinit.
În consecință, a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește cererea reconvențională.
În ceea ce privește excepția prematurității cererii de chemare în garanția întrucât nu a fost îndeplinită procedura prealabilă a concilierii prevăzută de art. 720 ind. 1 instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 720 ind. 1 C., “În procesele și cererile dintre profesioniști evaluabile în bani și derivate din raporturi contractuale, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluționarea litigiului fie prin mediere, fie prin conciliere directă cu cealaltă parte..”
Articolul 60 C. prevede că “ Partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretențiuni cu o cerere în garanție sau în despăgubire.”
Formularea unei cereri de chemare în garanție reprezintă o simplă facultate pentru partea care urmărește evitarea unui proces ulterior și distinct în cazul în care va cădea în pretenții în cadrul unui proces actual. De aceea partea, nefiind încă, la momentul formulării cererii de chemare în garanție, căzută în pretenții, nici parcurgerea procedurii concilierii prev. de art. 720 ind. 1 C. nu este necesară.
Astfel, instanța a respins excepția prematurității invocată de către chematul în garanție .>
De asemenea, având în vedere că pârâta . nu a căzut în pretenții ca urmare a respingerii cererii principale, instanța a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile arătate mai sus pentru admiterea cererii de chemare în garanție împotriva . respinsă această cerere.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs reclamanta criticând-o pentru nelegalitate pentru următoarele motive:
-. Hotărârea pronunțată este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii ( art. 304 pct.9 C.pr.civ.).
În dezvoltarea acestui motiv de recurs se arată de către recurentă că în mod greșit instanța de fond nu a dat eficiență disp.art. 39 pct.4 din Convenția CMR și a respins acțiunea principală ca prescrisă pentru că în cauză nu a operat prescripția dreptului material la acțiune potrivit art. 32 alin.1 lit. e, iar termenul de un an instituit prin convenția CMR, nu curge în caz de pierdere parțială/avariere a mărfii … din ziua în care marfa a fost eliberată, ci de data la care societatea recurentă și-a diminuat patrimoniul cu valoarea prejudiciului, adică din momentul plății către beneficiarul Automobile Dacia ..
Recurenta solicită instanței ca în situația în care ar trece peste argumentele mai sus expuse să aibă în vedere disp.art.32 alin.2 din Convenția CMR (depusă la dosar) în acord cu care o reclamație scrisă suspendă prescripția până în ziua în care transportatorul respinge reclamația în scris și restituie documentele care erau anexate .
Mai arată recurenta că o astfel de reclamație s-a făcut atât de către destinatarul . și de recurentă (adresa din 23.11.2010, adresa nr. 851/25.01.2011 existentă la dosar ) în urma căreia între părți au existat relații de colaborare în vederea reducerii prejudiciului și soluționării amiabile, astfel încât în nici un caz nu poate discuta despre rămânere în pasivitate sau despre neinițierea de către recurentă de noi acțiuni în vederea acoperirii prejudiciului .
Pârâta IRINIȚA nu a respins niciodată în scris reclamația ,ci dimpotrivă și-a recunoscut implicit culpa cooperând cu recurenta pentru soluționarea amiabilă a litigiului și manifestându-și indirect dorința de a acoperi prejudiciul ,deschizând dosar de daună la societatea de asigurări O. și solicitându-i documente în numele acesteia .
Mai arată recurenta că la momentul eliberării mărfii la destinatar nici nu se cunoștea cu certitudine întinderea prejudiciului întrucât potrivit politicii de securitate a Automobile Dacia toate cele 126 de motoare transportate au fost refuzate la producție astfel cum atestă avizul de litigiu nr. 293/22.11.2010.
Însă, în vederea reducerii și cuantificării prejudiciului final pârâta Irinita a cooperat alături de recurentă fiind de acord cu trimiterea mărfii spre expertizare la Resa Valladolid, prin Protocolul din 27.05.2011 fiind evaluat convențional prejudiciul final de 32.553,24 euro .
Recurenta apreciind că în cauză sunt pe deplin aplicabile prevederile art. 39 pct.4 din Convenția CMR, așa cum s-a pronunțat definitiv și instanțele autohtone care au creat practica judecătorească în materie, solicită a se avea în vedere și suspendarea prescripției prevăzută de art.32 alin.1 lit .a în acord cu prevederile art.32 alin2 din Convenția CMR.
Recurenta mai solicită ca instanța de recurs să analizeze sub aspectul rolului de suspendare a prescripției extinctive ,corespondența amplă purtată între părți, reatașată la prezentul recurs.
Recurenta mai arată că în mod greșit a fost respinsă acțiunea ca prescrisă pentru un temei de drept ( art.32 alin.1 lit. a) care dacă ar încerca să-l pună în aplicare ar constata că acțiunea s-ar respinge ca prematură.
Disp art. 39 pct.4 din Convenția CMR în acord cu care termenul de prescripție în cazul acțiunii reclamantei în regres împotriva transportatorului de fapt curge de la data plății efective a despăgubirilor, sunt direct aplicabile și reprezintă o transpunere în cadrul Convenției CMR a regulii generale prevăzută de
- art 1886 C.civ. și art. 7 alin.1 din Decretul 167/1958, astfel încât înlăturarea de la aplicare a acestora pe motivul că fac parte din capitolul VI care privește transportatorii succesivi este neîntemeiată, iar trimiterea la art. 32 alin.1 lit. a din Convenția CMR face abstracție de faptul că acest termen nu poate fi efectiv aplicat .
Se mai arată că, dacă societatea recurentă și-ar fi exercitat împotriva . dreptul la acțiune într-un termen de un an de la eliberarea mărfii acțiunea recurentei ar fi fost respinsă ca prematură întrucât patrimoniul societății recurente nu suferise nici un prejudiciu la acel moment.
În recurs, recurenta a depus în cadrul probei cu înscrisuri un borderou cu acte și practică judiciară .
Prin întâmpinare intimata solicită respingerea recursului ca netemeinic și nelegal, arătând că în cauză nu pot fi aplicabile disp.art.39 pct.4 din decretul nr. 451/20.11.1972 ,ci așa cum în mod corect a reținut și prima instanță în cauză sunt aplicabile disp.art. 32 alin.1 lit. a din CMR .
Prin răspunsul la întâmpinare, recurenta susține că sunt neîntemeiate apărările intimatei pentru argumentele invocate prin cererea de recurs.
La termenul de judecată din 02.12.2014 tribunalul în temeiul art. 282 ind. 1 rap șa art. 18 ind. 1 C.pr.civ. a calificat prezenta cale de atac ca fiind cea a apelului.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate în raport de probatoriul administrat în cauză ,tribunalul va constata că apelul este întemeiat, iar soluția adoptată de instanța de fond este nelegală și netemeinică.
Astfel, prezenta acțiune este o acțiune în regres intervenită pe răspunderea civilă contractuală.
Potrivit art. 1108 C.civ. cel care a plătit pentru altul se subrogă de drept în folosul aceluia care, fiind obligat cu alții sau pentru alții la plata datoriei, are interes de a o desface.
Potrivit art.1886 C.civ. nici o prescripție nu poate începe să curgă mai întâi de a se naște acțiunea supusă acestui mod de stingere .
Potrivit art. 7 alin.1 din decretul nr. 167/1958, prescripția începe să curgă de la data nașterii dreptului material la acțiune.
Din interpretarea dispozițiilor legale mai sus enunțate ,tribunalul va constata că termenul de prescripție de un an prev. de art.32 alin.1 lit. a din CMR începe s curgă pentru reclamantă de la data de 22.06.2011 ce reprezintă data plății efective a despăgubirii și nu de la data predării mărfii (22.11.2010) cum în mod greșit a reținut instanța de fond.
Așadar, față de data de 26.06.2011 și data la care s-a formulat prezenta acțiune, respectiv 11.03.2012, instanța va aprecia că acțiunea a fost introdusă în termen nefiind prescrisă cum în mod eronat a reținut prima instanță .
Întrucât, instanța de fond a soluționat cauza pe excepție fără a intra în cercetarea fondului, iar apelanta reclamantă a solicitat anularea sentinței și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru continuarea judecății, tribunalul în temeiul art.297 alin.2 C.pr.civ. va admite apelul, va anula sentința și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond pentru soluționarea în fond a cauzei .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de reclamanta . SRL cu sediul în BASCOV, ., jud. Argeș împotriva sentinței civile nr.9424/2013 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimați fiind chemata în garanție .> cu sediul în Ramnicu Valcea, General M., nr. 8, ., jud. V..și pârâta .>cu sediul în Rm V., .. 34, ., . .
Anulează sentința si trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Februarie 2015
Președinte, A. D. | Judecător, E. M. C. | |
Grefier, C. M. C. |
Red,. A.D.
Tehn D.T./ 5 ex.
18.02.2015
Jud fond D.I.S.
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 2765/2015. Tribunalul ARGEŞ | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 338/2015.... → |
|---|
