Pretenţii. Decizia nr. 3552/2015. Tribunalul ARGEŞ

Decizia nr. 3552/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 12-11-2015 în dosarul nr. 3552/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL ARGEȘ[*]

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 3552/2015

Ședința publică de la 12 Noiembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE: S. I. Ț.

JUDECĂTOR: A. A.

GREFIER: I. B.

Pe rol soluționarea apelului declarat de apelantul - reclamant C. C. împotriva Sentinței civile nr. 9145/01.10.2014, pronunțată de Judecătoria Pitești, în dosarul nr._ , intimați fiind pârâții P. C. și P. C., având ca obiect „pretenții + CERERE DE AJUTOR PUBLIC JUDICIAR”.

Tribunalul constată că dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 05.11.2015, când susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată și când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise, a dispus amânarea pronunțării la data de 12.11.2015.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului civil de față ,constată următoarele:

La data de 26.06.2013 a fost depusă cerere de chemare în judecată de către reclamantul C. C., C.N.P._, domiciliat în orașul Mioveni, ., jud. Argeș, în contradictoriu cu pârâții P. C. și P. C., ambii domiciliați în mun. Timișoara, ., ., prin care s-a solicitat instanței să dispună: obligarea pârâților la plata despăgubirilor bănești în cuantum de 6.480 lei plus contravaloarea pierderilor pentru o perioada de 8 ani de zile, respectiv 100 lei/an = 800 lei, un total de 7.280 lei; obligarea pârâților și la plata cheltuielilor efectuate cu acest proces.

În motivarea acțiunii s-a arătat: C. C. a încheiat împreuna cu parații, P. C. si P. C. contractul de arendare nr. 4854/15.03.2010 înregistrat la Consiliul Local Mioveni, aceștia având calitatea de proprietari ai terenului arendat, perioada de arendare fiind de 10 (zece) ani, respectiv pana la data de 22.03.2020; C. C., a notificat parații prin notificarea nr. 102/13.05.2013, in sensul ca sa-i dea un răspuns concret cu privire la motivele pentru care se împotrivesc sa mai continue efectele acestui contract de arendare pana la expirarea duratei sale, respectiv 22.03.2020, fiind incheiat pe o perioada de 10 (zece) ani; la perfectarea contractului din partea paraților a venit domnul P. F. care a venit de la TIMISOARA cu acest contract semnat de către cei doi parați; în prezent parații au inteles sa dea spre concesionare suprafața de 8.800 m.p. situata in extravilanul localității Mioveni, jud. Argeș, in tarlaua 14, . vecinătăți: N- Râul Argesel, S - Drum, E - I. I., V - Capatana G., categoria de folosință arabil, respectiv suprafața care face obiectul contractului de arendare încheiat intre părți in anul 2010, la data de 22 martie la Balastiera care s-a construit in aceasta zona, fara sa tina cont de faptul ca durata contractului de arendare intre părți nu a expirat; cu premeditare parații au făcut toate demersurile pentru a Cesiona suprafața de 8.800 m.p., in sensul ca in anul 2013, parații au împuternicit un procurator, care si-a indeplinit mandatul in sensul de a ruga pe un cioban, numitul M. I. sa pasca oile pe aceasta suprafața de teren de 8.800 m.p. fara sa-i ceara acordul, sau sa îl înștiințeze pe arendaș, C. C., astfel incat in prezent i-au stricat lucerna de pe aceasta suprafața de teren; ulterior, procuratorul, a concesionat aceasta suprafața de teren de 8.800 m.p. la Balastiera, fara sa îl întrebe pe arendaș, daca vreau sa o cumpere sau daca este de acord cu rezilierea contractului de arenda; arendasul, C. C., a încheiat contractul de arenda 4854/15.03.2010 pe o perioada de 10 ani cu arendașii, P. C. SI P. C., iar proprietarilor le-a achitat cu titlu de arenda pentru o perioada de 10 ani de zile suma de 700 lei, bani pe care i-a dat in Primăria Or. Mioveni la data inchierii contractului, dovada o va face cu martori; ulterior a cumparat lucerna de la camera agricola in cantitate de 26 kg a 30 lei/kg, respectiv in total l-a costat suma de 780 lei; a investit in manopera, respectiv: arat suprafața de 8.800 m.p. = 500 lei, discuit si semănat = 500 lei, fertilizat = 40 tone de bălegar = 4.000 lei; pentru semănat si discuit a achitat banii tractoristului, iar bălegarul pentru fertilizare l-a carat cu ajutorul carutelor trase de cai, iar cei care l-au ajutat nu puteau sa-i elibereze chitanțe fiscale, întrucât sunt oameni gospodari care muncesc in regie proprie; în total a cheltuit din veniturile sale proprii pentru a aduce suprafața de teren de 8 800 m.p. in stare fertila suma de 5.780 lei; la ACEASTA SUMA SE ADAUGA SI CEI 700 LEI REPREENTAND PREȚUL CONTRACTULUI DE ARENDARE, DE UNDE REZULTA CA SUMA TOTALA CHELTUITA ESTE DE 6.480 LEI plus contravaloarea pierderilor pentru o perioada de 8 ani de zile, respectiv 100 lei/an = 800 lei; TOTAL = 7.280 lei, suma de bani cu care solicită sa fie despăgubit de către parații proprietari, având in vedere ca in prezent a fost prejudiciat de către aceștia prin acțiunile făcute cu rea-credinta; în concret, situația de fapt creată de către parați are ca rezultat prejudiciul material adus ca urmare a compromiterii producției de lucerna pentru o perioada de 8 ani de zile începând cu anul 2013, iar suprafața de teren de 8.800 m.p. fiind concesionata la Balastiera, ajunge in stadiul ca sa nu mai poată fi folosita in scop agricol; cu atat mai mult, Primăria or. Mioveni, i-a eliberat adeverințe pentru suprafața de teren arendată fara nici un fel de obiectiune si i-a permis sa se prezinte la APIA pentru a obține subventii; acordul de voință dintre părți, s-a finalizat în perfectarea contractului de arendare, dată la care a semnat in calitate de arendaș, fara să cunoască intenția paraților de nerespectare a obligațiilor; în prezent, deși a fost de bună-credință cu parații, nu i-au dat un răspuns concret cu privire la situația pe care au creat-o cu bună știință prin concesionarea suprafeței de 8.800 m.p., deși acestia recunosc că la momentul încheierii contractului au existat anumite vicii ascunse (prin faptul că nu intenționați să se producă efectele contractului de arenda pe durata stabilita, respectiv pana la data de 22.03.2020), și, în consecință, nu i s-a respectat dreptul de a-i fi aduse la cunoștință toate aceste intenții ale paraților; cu atat mai mult, in răspunsul dat la notificare după ce susțin ca acest contract reprezintă un fals fara sa argumenteze de ce susțin acest aspect, in ultima fraza a răspunsului dat in scris, susțin « nu am crezut ca sunteți in stare sa recurgeti la astfel de tertipuri mai cu seama ca daca erai un om rezonabil ne puteam intelege si sa fii beneficiarul acestui teren »; până în prezent, el și-a respectat toate obligațiile față de parați acest contract, astfel că a semnat in calitate de arendaș, si a achitat suma de 700 lei ce repezinta arenda fără obiecțiuni, si nu a considerat că o să fie prejudiciat, ba din contra a considerat ca parații isi vor duce la indeplinire obligațiile contractuale; este de acord cu soluționarea pe cale amiabilă a litigiul survenit, și deci de a fi despăgubit cu suma de 6.480 lei contravaloarea prejudiciului material produs la care se adaugă si pierderi pentru o perioada de 8 ani de zile in cuantum de 100 lei/an respectiv in total 800 lei, total prejudiciu material produs de 7.280 lei.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. art. 998 vechiul C.civ., art. 1349 - 1395 din Noul Cod Civil.

Anexat acțiunii s-a depus un set de înscrisuri (filele 7-47), iar la data de 21.01.2014 s-a depus, de către pârâții P. C., având C.N.P._ și P. C., având C.N.P._, ambii domiciliați în mun. Timișoara, .. 6, ., jud. T., întâmpinare și cerere reconvențională prin care au solicitat: respingerea acțiunii formulate de reclamant ca inadmisibilă; constatarea nulității absolute a contractului de arendare înregistrat sub nr. 4854/15.03.2010 la Consiliul Local al Orașului Mioveni; obligarea pârâtului – reclamant la plata cheltuielilor de proces.

În motivare s-a arătat: este adevărat că sunt proprietarii unui teren extravilan, în suprafață de 8.800 mp, situat în oraș Mioveni, ., punctul „Bancă", . vecini: N. - râul Argeș, E. - lorga I., S. - drum, V. - C. G., moștenit conform certificatului de legatar nr. 39/29.11.2002, eliberat de BNP D. S.; este de asemenea adevărat că în prezent acest teren este concesionat unei balastiere, cu care au încheiat contract în acest sens, însă, este bine știut că o cerință pentru valabilitatea unui contract este consimțământul, ce reprezintă acordul (voința) părților ce concurează la formarea contractului; pentru a produce efecte juridice, voința trebuie să se manifeste în exterior, ceea ce înseamnă că, pentru a da naștere unui contract, consimțământul, adică acordul de voință trebuie să se manifeste; ei nu au încheiat niciodată un contract de arendare cu reclamantul sau vreo alta persoană fizică si nu au primit niciodată sume de bani ce ar fi putut proveni din astfel de activități; de altfel, sunt stabiliți de mult timp în municipiul Timișoara și nu au mai venit în orașul Mioveni de foarte mulți ani, pentru că practic nici nu ar avea unde să mai locuiască; pe de altă parte, nici reclamantul nu a venit în domiciliul lor, fapt ce este confirmat chiar de acesta, prin modalitatea de redactare a cererii sale; chiar reclamantul recunoaște în cererea sa de chemare în judecată că la încheierea contractului nu a luat legătura cu ei, în mod nemijlocit, ci ar fi semnat contractul prin intermediul numitului P. F., care într-adevăr este o rudă mai îndepărtată a lor; cu privire la această persoană, precizează că la momentul încheierii contractului de arendă (2010) nu comunicau, aflându-se într-o stare de neînțelegere, comunicarea dintre ei reluându-se la câțiva ani după 2010; contractul de arendare nu poartă semnăturile lor, fapt pe care îl dovedesc cu înscrisurile anexate; nici măcar nu cunosc pe reclamant, nici ca persoană, nici după nume, iar momentul când au aflat despre existența acestui contract a fost cel în care au primit notificarea de la reclamant; având în vedere că ei nu au încheiat nici un contract cu reclamantul, pe de o parte, acțiunea promovată de către acesta o apreciază ca inadmisibilă, iar pe de altă parte consideră că este legală și temeinică cererea privind constatarea nulității absolute a contractului de arendare înregistrat sub nr. 4854/15.03.2010 la Consiliul Local al Orașului Mioveni.

În drept, au fost invocate disp. art. 205, 211 N.C.P.C., art. 948 V.C.C.

Anexat acțiunii s-a depus un set de înscrisuri (filele 58-66), iar la data de 04.02.2014 s-a depus, de către reclamant, întâmpinare la cererea reconvențională, prin care s-a solicitat să se dispună: obligarea pârâților la plata despăgubirilor bănești în cuantum de 6.480 lei plus contravaloarea pierderilor pentru o perioada de 8 ani de zile, respectiv 100 lei/an = 800 lei, TOTAL = 7.280 lei; obligarea pârâților și la plata cheltuielilor efectuate cu acest proces; respingerea cererii reconvenționale ca fiind nefondată; invocă și excepția lipsei timbrajului cererii reconvenționale pe care au formulat-o cei doi pârâți în cauză, motiv pentru care se solicită anularea acesteia; respingerea cererii privind acordarea cheltuielilor de judecată întrucât sunt nedovedite.

În motivarea întâmpinării s-a arătat: asa cum a arătat si in cererea de chemare in judecata, C. C. a incheiat împreuna cu parații, P. C. si P. C. contractul de arendare nr. 4854/15.03.2010 inregistrat la Consiliul Local Mioveni, aceștia având calitatea de proprietari ai terenului arendat, perioada de arendare fiind de 10 (zece) ani, respectiv pana la data de 22.03.2020; acest contract a fost incheiat cu acordul paraților, intrucat numai el, reclamantul s-a ocupat de acest teren cu acordul paraților pana sa-l concesioneze la balastiera; nu este adevărat ca parații nu au mai venit in or. Mioveni, deoarece aceștia au in proprietate un apartament al bunici lor, iar persoana cu care a contractat arendarea in anul 2010, domnul P. F., nu este o ruda îndepărtata a paraților, acesta este un unchi al paraților - ruda de sânge, iar contractul de arendare a fost incheiat in biroul secretarului primăriei or. Mioveni, deci in condiții legale si transparente, dovada sunt semnaturile existente pe acest contract de arendare; în consecința contractul de arendare din anul 2010 este perfect valabil, intrucat s-a bucurat de acordul de voința al pârtilor Contractante si nu poate fi lovit de nulitate absoluta, cum in mod greșit susțin parații in întâmpinarea si cererea reconventionala formulată; C. C., a notificat parații prin notificarea nr. 102/13.05.2013, in sensul ca sa-i dea un răspuns concret cu privire la motivele pentru care se împotrivesc sa mai continue efectele acestui contract de arendare pana la expirarea duratei sale, respectiv 22.03.2020, fiind incheiat pe o perioada de 10 (zece) ani; la perfectarea contractului din partea paraților a venit domnul P. F. care a venit de la TIMIȘOARA cu acest contract semnat de către cei doi parați; în prezent ,paratii au inteles sa dea spre concesionare suprafața de 8.800 m.p. situata in extravilanul localității Mioveni, jud. Argeș, in tarlaua 14, . vecinătăți: N - Râul Argesel, S - Drum, E - I. I., V - Capatana G., categoria de folosința arabil, respectiv suprafața care face obiectul contractului de arendare incheiat intre părți in anul 2010, la data de 22 martie la Balastiera care s-a construit in aceasta zona, fara sa tina cont de faptul ca durata contractului de arendare incheiat intre părți nu a expirat; consideră ca, cu premeditare parații au făcut toate demersurile pentru a concesiona suprafața de 8.800 m.p., in sensul ca in anul 2013, parații au împuternicit un procurator, care si-a indeplinit mandatul in sensul de a ruga pe un cioban,numitul M. I. sa pasca oile pe aceasta suprafața de teren de 8.800 m.p. fara sa-i ceara acordul, sau sa îl înștiințeze pe arendaș, C. C., astfel încât in prezent i-au stricat lucerna de pe aceasta suprafața de teren; ulterior, procuratorul, a concesionat aceasta suprafața de teren de 8.800 m.p. la Balastiera, fara sa îl întrebe pe arendaș, daca vrea sa o cumpere sau daca este de acord cu rezilierea contractului de arenda; arendasul, C. C., a incheiat contractul de arenda nr. 4854/15.03.2010 pe o perioada de 10 ani cu arendașii, P. C. SI P. C., iar proprietarilor le-a achitat cu titlu de arenda pentru o perioada de 10 ani de zile suma de 700 lei, bani pe care i-a dat in Primăria or. Mioveni la data inchierii contractului, dovada o va face cu martori; ulterior a cumpărat lucerna de la camera agricola in cantitate de 26 kg a 30 lei/kg, respectiv in total l-a costat suma de 780 lei; a investit in manopera, respectiv: arat suprafața de 8.800 m.p. = 500 lei, discuit si semănat = 500 lei, fertilizat = 40 tone de bălegar = 4.000 lei; pentru semanat si discuit a achitat banii tractoristului, iar bălegarul pentru fertilizare l-a carat cu ajutorul căruțelor trase de cai, iar cei care l-au ajutat nu puteau sa-i elibereze chitante fiscale, intrucat sunt oameni gospodari care muncesc in regie proprie; în total a cheltuit din veniturile sale proprii pentru a aduce suprafața de teren de 8.800 m.p. in stare fertila suma de 5.780 lei; LA ACEASTA SUMA SE ADAUGĂ SI CEI 700 LEI EPREZENTAND PREȚUL CONTRACTULUI DE ARENDARE, DE UNDE REZULTA CA SUMA TOTALA CHELTUITA ESTE DE 6.480 LEI plus contravaloarea pierderilor pentru o perioada de 8 ani de zile, respectiv 100 lei/an = 800 lei, TOTAL = 7.280 lei, suma de bani cu care solicită sa fie despăgubit de către parații proprietari, având in vedere ca in prezent a fost prejudiciat de către aceștia prin acțiunile făcute cu rea-credinta; în concret, situația de fapt creată de către parați are ca rezultat prejudiciul material adus ca urmare a compromiterii producției de lucerna pentru o perioada de 8 ani de zile incepand cu anul 2013, iar suprafața de teren de 8.800 m.p. fiind concesionata la Balastiera, ajunge in stadiul ca sa nu mai poată fi folosita in scop agricol; cu atat mai mult, Primăria or. Mioveni, i-a eliberat adeverințe pentru această suprafața de teren arendată fara nici un fel de obiectiune si i-a permis sa se prezinte la APIA pentru a obține subventii; acordul de voință dintre părți, s-a finalizat în perfectarea contractului de arendare, dată la care a semnat in calitate de arendaș, fară să cunoască intenția paraților de nerespectare a obligațiilor; în prezent, deși a fost de bună-credință cu parații, nu i-au dat un răspuns concret cu privire la situația pe care au creat-o cu bună știință prin concesionarea suprafeței de 8.800 m.p., deși acestia recunoasc că la momentul încheierii contractului au existat anumite vicii ascunse (prin faptul că nu au intenționat să se producă efectele contractului de arenda pe durata stabilita, respectiv pana la data de 22.03.2020), și, în consecință, nu i s-a respectat dreptul de a-i fi aduse la cunoștiință toate aceste intenții ale paraților; cu atat mai mult, in răspunsul dat la notificare dupa ce susțin ca acest contract reprezintă un fals fara sa argumenteze de ce susțin acest aspect, in ultima fraza a răspunsului dat in scris, parații susțin « nu am crezut ca sunteți in stare sa recurgeți la astfel de tertipuri mai cu seama ca daca erai un om rezonabil ne puteam intelege si sa fii beneficiarul acestui teren »; până în prezent, el și-a respectat toate obligațiile față de parați prin acest contract, astfel că a semnat in calitate de arendaș, si a achitat suma de 700 lei ce reprezinta arenda fară obiecțiuni și nu am considerat că o să fie prejudiciat, ba din contra a considerat ca parații isi vor duce la indeplinire obligațiile contractuale; este de acord cu soluționarea pe cale amiabilă a litigiul survenit, și deci de a îl despăgubii cu suma de 6.480 lei contravaloarea prejudiciului material produs la care se adaugă si pierderi pentru o perioada de 8 ani de zile in cuantum de 100 lei /an respectiv in total 800 lei, total prejudiciu material produs de 7.280 lei.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 998 Vechiul C.civ., art. 1349-1395 din N.C.civ., art. 205 al. 2 N.C.P.C.

Anexat întâmpinării s-a depus un set de înscrisuri (filele 73-83), iar la data de 23.04.2014 s-au încuviințat cererile de probatorii ale părților, sens în care s-au administrat probele cu înscrisuri, martori și expertiză tehnică.

La termenul de judecată din data de 25.06.2014 reclamantul nu a prezentat în original contractul invocat, iar la termenul din 01.10.2014 s-au formulat concluzii asupra fondului cauzei.

Prin sentința civilă nr. 9145 pronunțată la data de 01.10.2014, Judecătoria Pitești, a respins acțiunea formulată de reclamantul C. C. și cererea reconvențională formulată de pârâții P. C. și P. C..

Pentru a dispune astfel ,prima instanță de judecată a reținut faptul că, raportat la motivarea cererii de chemare în judecată reclamantul a invocat în ceea ce îi privește pe pârâți existența unor relații contractuale (rezultate dintr-un contract de arendă) și nerespectarea de către aceștia a obligațiilor pe care și le-ar fi asumat.

Astfel, era necesar ca petentul să probeze respectivele relații în conformitate cu disp. art. 272 din N.C.proc.civ. („Noțiune. Înscrisul sub semnătură privată este acela care poartă semnătura părților, indiferent de suportul său material. El nu este supus niciunei alte formalități, în afara excepțiilor anume prevăzute de lege.”).

Reclamantul nu a reușit să probeze că înscrisul prezentat ca probă a actului juridic (contractul de arendare filele 15-17), a fost semnat de către pârâți.

Instanța, raportat la susținerile intimaților din întâmpinare a urmat procedura instituită de disp. art. 302 din N.C.proc.civ. („Art. 302. Obligația de verificare a înscrisului. (1) Când una dintre persoanele menționate la art. 301 contestă scrierea sau semnătura ori declară că nu le cunoaște, instanța a procedat la verificarea înscrisului prin: 1. compararea scrierii și semnăturii de pe înscris cu scrierea și semnătura din alte înscrisuri necontestate; 2. expertiză; 3. orice alte mijloace de probă admise de lege. (2) În acest scop, președintele completului de judecată va obliga partea căreia i se atribuie scrierea sau semnătura să scrie și să semneze sub dictarea sa părți din înscris. Refuzul de a scrie ori de a semna va putea fi considerat ca o recunoaștere a scrierii sau semnăturii.”).

S-au prezentat de către petent numai copii xerox ale înscrisului, copii în care nu apăreau posibilele semnături în original ale pârâților; chiar și la termenul de judecată din data de 03.09.2014 (fila 191) a fost prezentată o copie în ceea ce privește posibilele semnături ale proprietarilor (la rubrica părți).

Astfel, reclamantul nu a reușit a prezenta în original contractul pentru ca instanța să poată efectua verificarea înscrisului în modalitatea impusă de disp. art. 302 din N.C.proc.civ., neputându-se cunoaște dacă pârâții au acceptat clauzele contractuale, respectiv și-a asumat sau nu obligații.

În consecința, nefiind probate obligațiile invocate în cererea de chemare în judecată, cererea reclamantului nu este întemeiată. Nu se poate reține că pârâții nu și-ar fi respectat obligațiile ce rezultă dintr-o convenție atât timp cât nu a fost probată existența respectivei convenții.

Mai mult decât atât, nici unul dintre martorii audiați (P. F. și N. N. N. – filele 128-130), nu a putut confirma încheierea convenției, iar simpla înscriere a unei copii a contractului la Primăria orașului Mioveni nu probează faptul că pârâții ar fi semnat actul.

După cum rezultă din prevederile de mai sus este necesar ca înscrisul să poarte semnătura părților.

Nefiind probate obligațiile asumate de pârâți nu se poate reține că aceștia nu le-ar fi respectat ceea ce ar fi dus la vătămarea drepturilor unui cocontractant.

Pentru aceste motive, în baza disp. legale citate, cât și cele ale art. 1164 și urm. din N.C.civ., s-a respins acțiunea.

De asemenea, nu este întemeiată nici cererea reconvențională pentru aceleași considerente.

În cazul în care nu a fost probată existența actului juridic (prin înscrisul probator) nu se poate analiza dacă acesta este lovit de nulitate sau nu.

În consecință, s-a respins și cererea reconvențională.

Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel reclamantul C. C. care a invocat următoarele motive:

Hotărârea atacată este nelegală și netemeinică pentru că prima instanță, în mod greșit ,a reținut că nu sunt motive care să justifice răspunderea civilă delictuală a pârâților, având în vedere că în cauză au fost administrate probe utile, concludente și pertinente în dezlegarea pricinii ‚în sensul solicitat prin acțiunea formulată. În prezenta cauză, care a fost întemeiată pe disp.art.998 Vechiul cod civil și art. 1349 – 1395 Noul Cod civil a dovedit faptul că este îndreptățit să solicite această sumă de bani ce reprezintă cuantumul despăgubirilor bănești privind contravaloarea pierderilor pentru o perioadă de 8 ani de zile .

Din probele administrate în cauză în fața instanței de fond a reieșit faptul că vinovați de producerea acestui prejudiciu sunt ambii pârâți, dată fiind situația că nu se mai putea face un astfel de demers, respectiv încheierea unui contract de concesionare cu balastiera ,când se știa în mod concret că există contractul de arendare care însă își produce efectele juridice, deoarece termenul prevăzut de acesta nu a expirat, astfel încât instanța de fond în mod justificat trebuia să admită acțiunea formulată și nu să pronunțe sentința civilă apelată. Din răspunsurile la interogatorii date de cei doi pârâți a reieșit faptul că acestea sunt ezitante când este vorba de expunerea situației în concret.

Din răspunsul dat la notificare ,după ce pârâții susțin că acest contract reprezintă un fals, fără să argumenteze de ce susțin acest aspect, în ultim frază a răspunsului dat în scris, pârâții susțin” nu am crezut că sunteți în stare să recurgeți la astfel de tertipuri mai cu seamă că dacă erai un om rezonabil ne putea, înțelege și să fii beneficiarul acestui teren”. Acest răspuns ,deși a fost adus în discuție la instanța de fond, aceasta nu a ținut cont de punctul de vedere exprimat de pârâți ..A menționat apelantul că este necesar ca în apel să se aibă în vedere acest lucru, întrucât reprezintă o veritabilă recunoaștere a faptului că cei doi pârâți au cunoscut existența contractului de arendă.

A mai arătat apelantul că până în prezent, și-a respectat toate obligațiile față de pârâți prin acest contract, astfel că acesta a semnat în calitate de arendaș, și a achitat suma de 700 lei ce reprezintă arendă fără obiecțiuni și nu a considerat că o să fie prejudiciat, ba din contră a considerat că pârâții își vor duce la îndeplinire obligațiile contractuale.

Apelantul - reclamant solicită admiterea ,modificarea sentinței în sensul de a fi admisă acțiunea așa cum a fost formulată în sensul de a dispune obligarea în solidar a ambilor pârâți la despăgubirile bănești privind contravaloarea pierderilor pentru o perioadă de 8 ani de zile și de asemenea, și obligarea la plata cheltuielilor de judecată efectuate cu ocazia acestui proces atât în fond cât și în apel.

Analizând sentința apelată în limitele criticilor formulate și în raport de dispozițiile referitoare la calea de atac a apelului ,tribunalul constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente :

Potrivit cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată la data de 12.09.2014 ( filele 192-194 dosar fond), apelantul reclamant C. C. a solicitat obligarea intimaților pârâți P. C. și P. C. la plata sumei de 9440 lei cu titlu de despăgubiri pentru pierderile cauzate pentru o perioadă de 8 ani prin neexploatarea terenului în suprafață de 8800 mp care a făcut obiectul contractului de arendare nr. 4854/15.03.2010.

Pentru determinarea prejudiciului astfel evaluat, apelantul – reclamant s-a întemeiat pe concluziile raportului de expertiză întocmit de expert V. M. . În cuprinsul acestui raport, s-a menționat că prejudiciul material adus apelantului pe fiecare an, din cauza neexploatării terenului este compus din venitul net pe care acesta l-ar fi obținut din cultura de lucernă ,evaluat la 1110 lei și arendă plătită intimaților în cuantum de 70 lei, rezultând pentru intervalul de 8 ani valoarea de 9440 lei (1110 lei + 70 lei =1180 lei / an x 8 ani = 9440 lei).Apelantul – reclamant și-a însușit valoarea acestui prejudiciu prin cererea precizatoare.

În motivarea cererii introductive așa cum a fost precizată, apelantul reclamant a arătat faptul că a încheiat cu intimații – pârâți contractul de arendă nr. 4854/15.03.2010 prin care intimații i-au predat terenul în suprafață de 0,88 ha situat în extravilanul localității Mioveni, jud. Argeș, tarlaua 14, . fiind de 10 ani . Începând cu anul 2013 ,cultura de lucernă înființată pe această suprafață de teren a fost compromisă ,terenul fiind concesionat la o balastieră .

Temeiul de drept invocat în cererea de chemare în judecată și reiterat în cererea de apel a fost art. 998 vechiul cod civil și art. 1349 - 1395 NCciv . Astfel,pentru a întări motivarea în drept, în cuprinsul cererii de apel, apelantul a susținut că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică pentru că prima instanță de judecată a reținut în mod greșit că nu sunt motive care să justifice răspunderea civilă delictuală a intimaților pârâți .

Criticând sentința apelată cu referirea la existența unei aprecieri greșite de către prima instanță de judecată a aspectului că nu ar fi îndeplinită răspunderea civilă delictuală, apelantul – reclamant, cel care a avut inițiativa declanșării litigiului și-a precizat poziția procesuală sub aspectul fundamentului pretențiilor deduse judecății,acțiunea dedusă judecății fiind întemeiată pe răspunderea civilă delictuală .Obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților,astfel cum dispune art. 9 alin2 C.pr.civ. ,iar judecătorul este obligat să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără a depăși însă limitele investirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel.Deși art. 1350 NCCiv care reglementează răspunderea civilă contractuală se regăsește în formularea uzitată de către apelantul-reclamant,cu referire la prevederile Noului C.civ. ,raportat la acesta fiind indicate în mod generic disp. art. 1349 -1395 NCCiv., nu se poate reține că apelantul-reclamant s-ar fi întemeiat pe răspunderea civilă contractuală întrucât acesta a menționat ca temei de drept reglementat de Vechiul C. Civ. numai art. 998, consacrat răspunderii civile delictuale și a precizat în cererea de apel că este eronată aprecierea făcută de către prima instanță de judecată în sensul că nu ar fi îndeplinită răspunderea civilă delictuală.

Instanța de apel va avea în vedere temeiul juridic indicat de apelantul-reclamant ,respectiv răspunderea civilă delictuală,reținând că acesta nu a criticat sentința primei instanțe de judecată sub aspectul analizei efectuate din perspectiva răspunderii civile contractuale,apelantul fiind nemulțumit numai de faptul că nu a fost reținută răspunderea civilă delictuală . Potrivit art. 478 alin. 3 C.pr.civ., în apel nu se poate schimba cauza cererii de chemare în judecată ,iar în cazul de față este fără îndoială că a fost invocată răspunderea civilă delictuală.

Examinând cauza în raport de probatoriul administrat,prin prisma condițiilor ce trebuie îndeplinite pentru angajarea răspunderii civile delictuale, tribunalul reține faptul că apelantul reclamant a urmărit ca intimații să răspundă pentru prejudiciul pe care l-ar fi suferit ca urmare a faptului că terenul care făcea obiectul contractului de arendă încheiat cu aceștia a fost concesionat unei balastiere . Astfel, în accepțiunea sa, pierderile în cuantum total de 9440 lei au fost determinate de fapta ilicită comisă de intimați, concretizată în nerespectarea obligațiilor contractuale Concret,apelantul a pretins faptul că, intimații, deși încheiaseră un contract de arendare, în perioada în care acesta era în vigoare, au concesionat terenul ce făcea obiectul arendării unei balastiere . Procedând în acest mod, intimații l-au lipsit pe apelant de posibilitatea de a folosi terenul cauzându-i un prejudiciu constând în sumele de bani cheltuite pentru achiziționarea lucernei utilizate pentru înființarea culturii pe acest teren, pentru lucrările agricole și de fertilizare a terenului, precum și pentru plata arendei pentru întreaga perioadă contractuală .

Delictul civil reclamat constă ,așadar, în neîndeplinirea de către intimați a unei obligații contractuale .Atât răspunderea delictuală,cât și cea contractuală iau naștere ca urmare a încălcării unei obligații,încălcare prin care s-a adus atingere unui drept subiectiv al unei persoane.Dacă în cazul răspunderii delictuale,obligația încălcată este una legală ,cu caracter general ,care revine tuturor,respectiv obligația de a nu vătăma drepturile altuia prin fapte ilicite,în cazul răspunderii contractuale,obligația încălcată este o obligație concretă,stabilită prin contractul preexistent,încheiat între cel care pretinde că este păgubit și cel care și-a încălcat obligațiile contractuale . Așadar,în cauză era aplicabilă răspunderea contractuală,apelantul-reclamant neavând posibilitatea de a opta între cele două forme de răspundere în condițiile în care s-a prevalat de existența contractului de arendă din a cărui neexecutare ar fi rezultat prejudicii . Reținând ca fundament al pretențiilor deduse judecății răspunderea civilă delictuală, nici nu se impune a se analiza existența sau inexistența acelui contract, singura formă de răspundere ce poate interveni într-un caz de neîndeplinire a unei obligații reglementate printr-un contract fiind cea contractuală .Or,apelantul nu s-a întemeiat pe această formă de răspundere.

Pentru toate cele mai sus expuse ,examinarea pretențiilor apelantului-reclamant în cadrul răspunderii civile delictuale este un demers nefondat atâta timp cât este invocată o pretinsă faptă ilicită a intimaților care s-ar fi manifestat printr-o atitudine contrară obligațiilor asumate de aceștia printr-un contract.

În consecință, în temeiul art.480 C.pr.civ. ,tribunalul va respinge apelul ca fiind nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul - reclamant C. C. C.N.P._, domiciliat în orașul Mioveni, ., jud. Argeș, împotriva Sentinței civile nr. 9145/01.10.2014, pronunțată de Judecătoria Pitești, în dosarul nr._ , intimați fiind pârâții P. C. având C.N.P._ și P. C., având C.N.P._, ambii domiciliați în mun. Timișoara, .. 6, ., jud. T..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12.11.2015.

Președinte,

S. I. Ț.

Judecător,

A. A.

Grefier,

I. B.

Red. S.I.Ț./Tehn D.T 5 ex

11.12.2015

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretenţii. Decizia nr. 3552/2015. Tribunalul ARGEŞ